Identificarea plantelor medicinale

Identificarea plantelor medicinale

Identificarea plantelor medicinale reprezinta etapa fundamentala pentru ca, de precizia acesteia vor depinde celelalte. Fiecare specie de plante poarta un nume stiintific in limba latina, alcatuit din doi termeni. Numele stiintific circula neschimbat in literatura botanica a tuturor popoarelor, indiferent de limba vorbita. In afara denumirii stiintifice, plantele poarta tot felul de alte denumiri, zise populare, care difera de la tara la tara, si de foarte multe ori de la o localitate la alta. Astfel denumirile populare pot conduce uneori la erori privind identitatea plantelor.

Speciile de plante sunt grupate in diferite categorii ierarhizate, cum ar fi genul si familia In cadrul unui gen sunt cuprinse speciile plante asemanatoare dupa anumite caractere importante, dar deosebite totusi intre ele dupa alte caractere subordonate primelor. Genurile sunt grupate in familii botanice.

Aceste trepte de clasificare se numesc taxoni cei de rang mai mare decat specia sunt supraspecifici iar cei mai mici subspecifici

Majoritatea plantelor medicinale apartin la familii:

Familia macesului (fam. Rosaceae):

Frunze alterne;

Sepale si petale libere, de obicei

Stile sau mai multe;

Plante erbacee si lemnoase.

Familia morcovului (fam. Apiaceae sau Umbeliferae):

Frunze alterne, profund si variat divizate;

Petale libere in numar de

Stile

Inflorescenta este umbela (compusa) cu involucru si involucel

Plante erbacee.

Familia izmei (fam. Lamiaceae sau Labiatae):

Frunze opuse (in perechi);

Tulpina cu patru muchii;

Corola tubulara, bilabiata;

Stamina cu sau

Plante erbacee.

Familia papadiei (fam. Asteraceae sau Compositae):

Frunze alterne, intregi sau adanc divizate;

Flori mici, cu sepale transformate in peri (papus) si petale unite in tub terminate intr-o limba sau in 5 lobi, grupate in inflorescenta numita antodiu;

Plante erbacee, unele cu suc laptos.

Recunoasterea sau identificarea unei plante inseamna aflarea numelui corect dupa confruntarea exemplarului, care se examineaza cu caracterele indicate in tabelele sau desenele date. Prima incercare de recunoastere a plantelor medicinale porneste de la forma frunzei. Dupa ce se opreste la tipul de frunza pe care il are planta ce urmeaza sa fie recunoscuta, se cauta paginile indicate in dreptul numelor scrise alaturi. Diagnozele si desenele vor confirma sau infrima autenticitatea plantei. Esenta operatiei consta in alegerea corecta a tipului de frunza. Daca tipul de frunza nu da satisfactie, se apeleaza la tipul de floare urmand aceeasi cale.

Cea de-a treia metoda este putin mai complicata dar mai sigura. Pentru a gasi identitatea unei plante oarecare, aceasta trebuie analizata in prealabil: culoarea florilor, tipul acecaracterele frunzelor, pozitia plantei fata de sol. Informatiile cele mai sigure se obtin de la planta vie [Dihoru,