Hidrocelul

Hidrocelul

Este o formatiune chistica cu continut de lichid clar, situata intr-un rest de canal peritoneovaginal.

Anatomie patologica. Exista mai multe forme de hidrocel. Cel mai frecvent este hidrocelul testicular ( de vaginala). Lichidul destinde mult vaginala ce inveleste testiculul. Restul canalului peritoneovaginal este adeseori inchis. Alteori canalul este permeabil si comunica cu cavitatea peritoneala, formand hidrocelul comunicant (peritoneovaginal). Exista situatii cand hidrocelul se formeaza intre doua inele Ramonède inchise la nivelul cordonului spermatic. Se realizeaza astfel hidrocelul funicular de dimensiuni mici, cunoscut sub denumirea de chist de cordon. In cazuri rare acesta se intalneste si la sexul feminin ca o formatiune tumorala asemanatoare, care se numeste chist al canalului Nück.

Simptome: Hidrocelul testicular este o formatiune tumorala nedureroasa, rotunda, neteda, care destinde tegumentul scrotal. Consistenta este elastica lichidiana. Testiculul cand se palpeaza se afla la polul inferior. Hidrocelul adeseori bilateral, este frecvent intalnit la sugari in primele luni dupa nastere. El dispare spontan in majoritatea cazurilor pana la varsta de 6-12 luni. Peste aceasta varsta rezolutia hidrocelului nu mai are loc.

In cazul hidocelului comunicant exista varietati de marime si consistenta legate de efortul fizic. Dimineata hidrocelul are dimensiuni mai mici, care cresc spre seara. Daca se reduce prin presiune manuala sau in decubit, el se reface in ortostatism de jos in sus prin acumularea lichidului peritoneal. In general forma comunicanta nu are tendinta la vindecare.

Chistul de cordon este situat inghinal Acesta are dimensiuni mici, este ovoid si mobil, nu isi modifica volumul, este nedureros si nu se reduce la presiune.

Diagnostic diferential. Hidrocelul comunicant trebuie diferentiat in primul rand fata de hernie, care este reductibila. La trecerea din decubit in ortostatism, tumefactia se reface de sus in jos in cazul herniei inghinale si de jos in sus in cazul hidrocelului comunicant.

Exista dificultati de diagnostic la sugari intre hernia strangulata si chistul de cordon. Chistul are mobilitate mai mare si este nedureros la palpare. Polul superior al chistului se termina la orificiul extern al canalului inghinal, pe cand hernia strangulata se continua in canalul inghinal.

Tumorile testiculare se disting usor prin volumul crescut al glandei, consistenta renitenta sau dura si suprafata uneori neregulata.

Tratamentul este chirurgical. Se recomanda dupa varsta de 1 an. Interventia se executa pe cale inghinala ca si pentru hernie. In toate cazurile trebuie intrerupta continuitatea restului de canal peritoneovaginal cu cavitatea peritoneala.

Punga hidrocelului se deschide longitudinal si se rezeca partial (Forgue) sau se sutureaza eversat in jurul cordonului (Winkelmann). Hidrocelul funicular se separa cu grija de elementele cordonului spermatic si se rezeca.