Fiziopatologia fracturilor

FIZIOPATOLOGIA FRACTURILOR

Definitia fracturilor

Prin fractura se intelege o intrerupere partiala sau totala a continuitatii unui plan osos in urma unui traumatism.

Etiologia fracturilor membrelor inferioare

Fracturile membrelor inferioare sunt intalnite foarte des, iar etiologia lor este legata de accidente (de munca, de la inaltime, strivire cat si practicarea unor sporturi ca: schiul, alpinismul, vanatoarea, etc.).

Mecanismul de producere al fracturilor

a) fracturile directe se produc strict la un loc unde a actionat agentul traumatic vulnerant. Ele sunt mai frecvente in zonele unde oasele sunt acoperite numai de piele, decat acolo unde osul este acoperit de o masa musculara bine dezvoltata.

b) fracturile indirecte se produc la distanta de locul de actiune al fortei traumatice. Ele iau nastere prin:

indoire - incat fractura se produce in zone mai slabe sau de curburi maxime ale oaselor;

rasucire - cand un membru este prins iar restul corpului isi continua actiunea;

smulgere - in timpul accidentelor si prin contractii musculare puternice, determinate de tetanos, epilepsie, intoxicatie cu stricnina, electrosoc, datorita tractiunilor executate de tendoane si ligamente.

Clasificarea fracturilor - se poate face din mai multe puncte de vedere:

Dupa modul de producere:

a.  traumatice - in urma unor traumatisme

b. patologice - cauzate de unele boli, tumori, boala de oase, boli nervoase, etc.

Dupa locul fracturii:

a.  diafizare

b. epifizare

c.  diafizo-epifizare

Dupa axul de producere:

a.  longitudinale

b. transversale

c.  oblice

d. spiralate

Dupa integritatea tegumentelor

a.  fractura deschisa

b. fractura inchisa

Dupa gradul de interesare a tesutului osos

a.  complete

b. incomplete

c.  in lemn verde (la copii)

d. prin aschiere

In functie de mecanismul care actioneaza pentru a produce o fractura, deosebim doua tipuri de fraturi:

a.  directe

b. indirecte

Semnele de recunoastere

Semnele de recunoastere ale unei fracturi sunt: semne de probabilitate si semne de certitudine.

Semne de probabilitate

1. durerea caracteristica intr-un punct fix unde atinge maximum si creste la orice manevra brutala sau miscare facuta in regiunea fracturata;
2. deformarea regiunii datorita deplasarii fragmentelor osoase sau prin dezvoltarea hematomului local;
3. impotenta functionala;
4. scurtarea semgentului si pozitie vicioasa;
5. sufuziuni sanguine ce apar imediat sau dupa 24 - 48 ore.

Semnele generale:

1. febra - care spre deosebire de calea de injectie nu influenteaza starea bolnavului;
2. agitatie, insomnie, etc. - in functie de tipul reactiv al individului.

Simptome

durere, impotenta functionala, membrul inferior este mai scurt, sta in adductie si rotatie externa ireductibila;

bolnavul nu poate ridica membrul inferior de pe planul patului

Diagnosticul fracturilor femurale se bazeaza pe:

Semne clinice:

a.  deformarea regiunii

b. impotenta functionala

c.  scurtarea segmentului

d. sufuziuni sanguine ce apar imediat sau dupa 24 - 48 ore.

Explorari paraclinice

a.  radiografia femurului (profil - fata)

b. radiografia arata cu exactitate sediul si aspectul fracturii, daca exista sau nu deplasarea fragmentelor osoase, daca fractura este cominutiva si daca exista scurtare osoasa.

Tratament

daca fractura este angrenata, simpla respectare a repausului la pat si pe fotoliu este suficienta si este cea mai recomandabila pentru persoanele in varsta

o fractura trebuie imediat imobilizata provizoriu chiar la locul accidentului.

Tratamentul chirurgical:

osteosinteza - are rolul de a mentine fragmentele osoase cap la cap, este eficienta si foarte indicata la persoanele mai putin in varsta;

dupa o perioada de imobilizare, bolnavul poate sa mearga ceea ce ii ofera mari posibilitati de recuperare.

2. Tratament ortopedic:

imobilizarea prin aparat gipsat - dupa ce segmentele osoase s-au indepartat suficient, medicul ortoped face reducerea fracturii asezand fragmentele osoase cap la cap si cat mai corect in axul osului, aceasta manevra se numeste reducerea ortopedica;

se controleaza radiologic situatia fragmentelor si apoi se aplica aparatul gipsat pentru imobilizare, imedit dupa aplicarea aparatului gipsat se repeta radiografia.