Caile de hidratare a organismului

Caile de hidratare sunt: orala, duodenala, rectala, subcutanata, intravenoasa, intraosoasa, intramusculara

Orala

calea fiziologica de administrare a lichidelor

declanseaza reflex functia normala a tubului digestiv si a glandelor anexe, functie necesara absorbtiei lichidelor

se renunta la aceasta cale in caz de:

varsaturi

tulburari de deglutitie

stenoza pilorica si esofagiana

negativism total din partea pacientului

Duodenala

administrarea lichidelor se face prin sonda duodenala Einhorn

lichidele se administreaza picatura cu picatura intr-un ritm de 60-100/min

se mentine temperatura lichidului in timpul administrarii

Rectala

se face prin clisma, picatura cu picatura, sau clisme Katzenstein: se poate asigura hidratarea pe o perioada scurta de timp

• in rect se resorb numai solutii izotonice, de aceea hidratarea pe cale rectala se face numai cu solutie de clorura de sodiu 9‰ , glucoza 47 ‰
• clisma hidratanta este precedata de o clisma evacuatoare

• in locul irigatorului se foloseste un termos
• se foloseste sonda Nélaton care se introduce in rect in profunzime de 10-15cm, dupa ce sonda a fost lubrifiata cu vaselina
• pozitia pacientului este in decubit dorsal, cu membrele inferioare in usoara abductie sau in decubit lateral cu mb. inf. in flexie
• temp. lichidului tb. mentinuta constanta la ≈ 34-37sC
• rata de flux este de 60pic./min.
• cantitatea totala adm. o data nu tb. sa depas. 500ml , iar /24h  ≤ 1,5-2l
• administrarea prea rapida a lichidelor poate sa dea senzatia de colici, tenesme si senzatia de eliminare a lichidelor introduse

Subcutanata

se face prin perfuzii

poz. pacientului: decubit dorsal

loc. de electie: fata externa a coapsei, flancuri, peretele abdominal anterior, regiunea submamara sau pectorala

daca se lucreaza cu 2canule, vor fi introduse in locuri simetrice

tegumentele regiunii alese se dezinfecteaza ca pentru orice interventie si se izoleaza cu campuri sterile

rata de flux: 60-80pic./min. cu 1 ac si 120-180pic./min cu 2 ace

resorbtia este lenta, iar cantitatile mai mari se resorb greu

poate determina accidente:

necroza tesuturilor prin compresiune

coagularea tesuturilor (cand temperatura este prea inalta)

flegmoane

complicatii septice

ramane tumefactie care se resoarbe in cateva ore

Perfuzia intravenoasa

pentru echilibrare hidroionica si volemica

introducerea lichidelor in vena  se face direct prin canule metalice fixate in vena, canule de material plastic introduse transcutanat prin lumenul acelor sau prin denudare de vena

Intraosoasa

Daca nu se pot aborda venele bolnavului hidratarea se va efectua si pe cale intraosoasa.

Canula prin care se va scurge lichidul de perfuzie se va introduce in spongioasa oaselor superficiale : capul sternului, condrilii femurali, creasta iliaca 

Dupa indepartarea mandrinului se verifica pozitia acului injectand in cavitatea medulara 0,5-1 ml ser fiziologic.

Dupa efectuarea tehnicii se racordeaza canula la aparatul de perfuzie pregatit la fel ca si pt. perfuzia i.v.

Viteza de patrundere a lichidului nu trebuie sa depaseasca 60 pic./min., iar lichidul de perfuzie se imprastie in lacunele sanguine din tesutul osos de unde patrunde in circulatia generala.

Infundarea aparatului cu microorganisme sau substante expune bolnavul la urmari fatale.

Intramusculara

Se administreaza vitamine prin injectie i.m.