Apendicita

Apendicita

Apendicita este un sindrom abdominal acut sau cronic determinat de inflamatia septica sau aseptica a apendicelui ileocecal. Procesul inflamator apendicular acut debuteaza cu congestie si edem, si poate evolua pana la gangrena, cu perforatie si peritonita localizata sau generalizata, sau poate evolua spre cronicizare, dupa remiterea sub tratament conservator a puseului acut, cu aparitia de leziuni degenerative in grosimea peretelui apendicular. Apendicita cronica poate sa apara fie prin cronicizarea unei apendicite acute, fie ca atare de la inceput.

Apendicita acuta

Teorii etiopatogenice

• Teoria infectioasa

Sugereaza propagarea unei inflamatii de la distanta sau din vecinatatea regiunii ceco-apendiculare, pe cale metastatica sau din aproape in aproape, la nivelul peretelui apendicular.

• Teoria mecanica

Explica procesul infectios apendicular ca pe o consecinta a stazei si infectiei favorizate de cudarea sau torsionarea apendicelui prin pozitii vicioase ale apendicelui, bride congenitale sau aderente de origine inflamatorie. Procesul inflamator este initiat, in aceste cazuri, la nivelul mucoasei.

• Teoria cavitatii inchise

Este o teorie fundamentata pe obstructia totala sau partiala a lumenului apendicular prin corpi straini intra-apendiculari (samburi de fructe, coproliti, etc.), cu formarea unei cavitati inchise, in care staza continutului apendicular favorizeaza dezvoltarea florei microbiene, ce capata o virulenta deosebit de mare. In evolutie, infectia se propaga de la nivelul mucoasei in submucoasa, cuprinde foliculii limfatici si, printr-un proces de limfangita transparietala, prinde stratul muscular si seroasa peritoneala.

• Teoria cortico-viscerala

Interpreteaza inflamatia acuta apendiculara ca pe o leziune neurodistrofica, explicand formele anatomo-clinice de apendicita acuta ca rezultat al diferentierii indivizilor in raport cu tipul de sistem nervos si starea sa functionala la un moment dat. Nu exclude totusi importanta factorului local (anatomic si infectios) in declansarea apendicitei acute.

• Teoria traumatica

Explica formele rare de apendicita acuta ce survin dupa traumatisme abdominale inchise. Citeaza cazuri de strivire si explozie a apendicelui ca urmare a traumatismelor abdominale, care se manifesta clinic cu simptomatologia unei apendicite acute.

Morfopatologie

Leziunile morfologice macroscopice ale apendicelui in apendicita acuta depind de stadiul evolutiv al procesului infectios local si se clasifica in:

• Apendicita acuta catarala: se caracterizeaza prin marire usoara de volum, edem si congestie a apendicelui, cu usoara infiltrare a mezoului apendicular.
• Apendicita flegmonoasa (cu sau fara perforatie): se caracterizeaza prin hipertrofie si edem ale apendicelui, cu ingrosarea seroasei si depuneri de fibrina pe suprafata. Lumenul apendicular are continut purulent, care, in cazul producerii perforatiei, se scurge prin aceasta in cavitatea peritoneala.
• Apendicita gangrenoasa: se caracterizeaza prin culoare cianotica sau bruna a apendicelui, care poate fi uneori detasat de cec. Gangrena are drept cauza fie procesul distructiv infectios, fie tromboza arterei apendiculare.

Formele clinice si tratament

Forme clinice dupa evolutie

Foarte rar, spontan sau prin tratament medical, procesul inflamator apendicular poate trece printr-o faza cronica. De multe ori acestea duc spre complicatii.

Forme clinice dupa sediu

Acestea sunt de trei feluri, si anume : apendicita acuta retrocecala in care durerea are sediul central in lombal sau lomboabdominal, apendicita acuta pelvina care este mai frecventa la femei cu iradiere spre organele genitale sau coapsa si respectiv apendicita acuta subhepatica care imita tabloul clinic al colecistitei acute.

Apendicita la copii

Diagnosticul acestui tip de apendicita se face cu colica hepatica, afectiuni genitale la femei si altele.

Tratamentul

In cele mai multe cazuri apendicita se trateaza cu operatie, ce trebuie facuta in cel mai scurt timp dupa sesizarea simptomelor, in caz contrar este foarte posibila aparitia complicatiilor (peritonita). La marea majoritate a persoanelor operatia de apendicita este foarte usor de suportat de catre corpul omenesc iar externarea (cu exceptia cazurilor in care au aparut complicatile), se face in prima saptamana.