Structura organizatorica de conducere

STRUCTURA ORGANIZATORICA DE CONDUCERE

Structura organizatorica a conducerii cuprinde ansamblul organelor si posturilor de conducere ordonate in cadrul nivelelor ierarhice si legaturile care se creeaza prin activitatea acestora.

Structura de conducere trebuie astfel conceputa incat sa conduca la realizarea obiectivelor planificate;

Structura organizatorica a conducerii este strict dependenta de structura organizatorica de productie;

Trebuie sa fie dinamica, usor adaptabila la modificarile survenite, mai ales in ceea ce priveste modificarea raportului intre centralizare si descentralizare;

Structura organizatorica a conducerii cuprinde elementele primare, care sunt: nivelurile ierarhice, filiera ierarhica, organele si posturile de conducere, functia de conducere si relatiile de conducere.

NIVELUL IERARHIC este format din totalitatea organelor si posturilor de conducere plasate in plan orizontal in cadrul structurii de conducere.

Nivelurile ierarhice exprima pozitiile pe care le au organele si posturile de conducere unele fata de altele.

Numarul de niveluri ierarhice este direct proportional cu dimensiunea intreprinderii, complexitatea activitatilor operationale desfasurate si invers proportional cu competenta managerilor.

LINIA SAU FILIERA IERARHICA reprezinta modul de subordonare a diverselor organe si posturi de conducere  care se gasesc cuprinse in structura de conducere a unei intreprinderi.

Ansamblul nivelurilor ierarhice si a liniilor ierarhice care se creeaza intre organele si posturile de conducere situate la diferite niveluri formeaza piramida ierarhica.

In raport de numarul de niveluri ierarhice, piramida poate fi inalta sau aplatizata.

Avantajele piramidei ierarhice inalte:

asigura posibilitatea studierii aprofundate a problemelor supuse rezolvarii si a luarii unor decizii de calitate;

asigura conditii pentru cresterea gradului de delegare a autoritatii;

asigura posibilitatea crearii de organisme cu functii de conducere specializati

Dezavantajele piramidei inalte:

scaderea operativitatii in luarea deciziilor;

scaderea responsabilitatii organelor si posturilor de conducere;

posibilitatea de manifestare a fenomenului de scurtcircuitare a informatiilor si a deciziilor;

cresterea cheltuielilor cu scolarizarea si salarizarea aparatului de conducere.

Avantajele piramidei aplatizate:

asigura functionarea sistemului informational fara obstacole;

creste responsabilitatea organelor si posturilor de conducere in activitatea manageriala;

necesita cheltuieli reduse cu salarizarea managerilor.

Dezavantajele piramidei aplatizate:

nu permite crearea de organisme si functii specializate;

Stabilirea si proiectarea unor structuri de conducere rationale se bazeaza pe principiul economiei de personal, prin care se asigura realizarea unui grad rational de incarcare a aparatului de conducere.

Principiul economie de personal se concretizeaza in coeficientul de incadrare, care reprezinta raportul dintre numarul personalului cu sarcini de conducere (Pc) si personalul de executie (Pe).

ORGANELE DE CONDUCERE – se constituie pe baza principiului conducerii colective, sunt formate din mai multe persoane si au ca scop o mai corecta fundamentare tehnico-economica a deciziilor prin participarea directa a reprezentantilor salariatilor.

Organele de conducere sunt situate la nivelurile superioare ale piramidei ierarhice si implica atribute de organizare, coordonare si control a activitatii altor cadre, fie de conducere fie de executie.

In cadrul societatilor comerciale, in conformitate cu prevederile legii 31/1991, organele colective de conducere sunt:

Adunarea generala a actionarilor (A.G.A.);

Consiliul de administratie (C.A.);

Consiliul director (C.D.)

POSTUL DE CONDUCERE – rezulta prin precizarea sarcinilor ce revin unei singure persoane.

Postul de conducere se caracterizeaza prin:

Obiectivele postului;

Autoritatea sau dreptul titularului de a intreprinde actiuni pentru realizarea sarcinilor ce-i revin;

Responsabilitatea titularului de post in realizarea obiectivelor si sarcinilor aferente postului.

Pentru fiecare post se intocmeste fisa postului in care se precizeaza concret atributiile titularului de post, limitele de competenta, responsabilitatile, etc.

FUNCTIA – se defineste prin totalitatea posturilor cu aceleasi caracteristici principale. Unei functii in cadrul unei exploatatii agricole ii poate corespunde, dupa caz, unul (director general) sau mai multe posturi (sefi de ferma).

In raport de natura competentelor, a autoritatii si responsabilitatii, atat posturile cat si functiile pot fi grupate astfel:

posturi si functii de conducere – se caracterizeaza prin competente, autoritate si responsabilitate care vizeaza arii mai largi de activitate si implica atribute privind organizarea, coordonarea si controlul activitatii diversilor executanti.

posturi si functii de executie – au o arie de competenta mai redusa si au ca sarcina sa transpuna in fapt deciziile organelor si posturilor de conducere.

Activitatea de conducere se realizeaza prin intermediul autoritatii – dreptul de a decide, de a da sarcini, de a coordona si de a controla modul in care deciziile sunt transpuse in practica.

Autoritatea ierarhica – cuprinde intreaga arie a activitatii pe care postul subordonat o executa;

Autoritatea functionala – nu vizeaza intreaga arie a activitatii postului subordonat.

Conceptul de autoritate prezinta doua laturi distincte:

Autoritatea autentica sau profesionala – este data de calitatile si capacitatile profesionale ale conducatorului si de experienta pe care acesta a dobandit-o de-a lungul activitatii desfasurate;

Autoritatea formala sau legala – se refera la prerogativele oferite conducatorului ca urmare a pozitiei ierarhice pe care se situeaza functia pe care o detine.

Delegarea de autoritate transmiterea partiala si succesiva de autoritate spre diferitele niveluri ierarhice inferioare. Pe baza delegarii, conducatorul transfera subordonatului o parte din atributiile sale, precizandu-i obiectivele care trebuie realizate, conferindu-i si o anumita libertate in privinta modului de indeplinire a obiectivelor.

Conceptul de autoritate prezinta doua laturi distincte:

Autoritatea autentica sau profesionala – este data de calitatile si capacitatile profesionale ale conducatorului si de experienta pe care acesta a dobandit-o de-a lungul activitatii desfasurate;

Autoritatea formala sau legala – se refera la prerogativele oferite conducatorului ca urmare a pozitiei ierarhice pe care se situeaza functia pe care o detine.

Delegarea de autoritate transmiterea partiala si succesiva de autoritate spre diferitele niveluri ierarhice inferioare. Pe baza delegarii, conducatorul transfera subordonatului o parte din atributiile sale, precizandu-i obiectivele care trebuie realizate, conferindu-i si o anumita libertate in privinta modului de indeplinire a obiectivelor.

Conditii pentru ca procesul delegarii

de autoritate sa-si atinga scopul

Organul sau postul care delega stabileste exact sarcinile ce revin celui caruia i se delega autoritatea;

Cel care delega investeste pe cel delegat cu autoritate (ii confera anumite drepturi in ceea ce priveste emiterea de decizii pt. indeplinirea sarcinilor incredintate);

Cel delegat isi asuma responsabilitatea faptelor care decurg din autoritatea cu care a fost investit si raporteaza asupra modului de indeplinire a sarcinilor incredintate.

Numai autoritatea formala sau legala poate fi delegata.

Delegarea de autoritate poate fii permanenta sau temporara.

RELATIILE IN CADRUL STRUCTURILOR MANAGERIALE – sistemul de comunicare a informatiilor si a deciziilor intre organele si posturile de conducere si de executie situate la diferite niveluri sau la acelasi nivel ierarhic.

Dupa continutul lor, relatiile in cadrul structurii de conducere se pot clasifica in:

1. Relatii de autoritate – legaturile care se creeaza intre doua posturi subordonate ierarhic, respectiv intre sefi si subordonati.

Se concretizeaza in ordine, dispozitii si decizii cu circulatie de sus in jos si in rapoarte, informari cu sens de circulatie de jos in sus.

In functie de modul de delegare a autoritatii, relatiile de autoritate pot fi:

Relatii de autoritate ierarhica – isi au originea in delegarea de autoritate ierarhica si se concretizeaza in comunicatii importante (ordine, decizii, dispozitii scrise sau orale), precum si prin raspunsurile subordonatilor la aceste dispozitii.

Relatii de autoritate functionala – isi au originea in delegarea de autoritate functionala si se concretizeaza in indrumarile date de organele sau posturile specializate.

2. Relatiile de cooperare – se concretizeaza in legaturile fara caracter imperativ, care se creeaza de regula intre organisme, posturi, sau compartimente situate la acelasi nivel ierarhic.

Dupa caracterul lor relatiile de cooperare imbraca mai multe forme:

Relatii de consultare – legaturile care se creeaza intre organe si posturi specializate intr-un anumit domeniu si celelalte organe, posturi si compartimente (ex. consilierul juridic care asigura consultanta juridica pt. toate organele si posturile de conducere).

Relatii de furnizare – se manifesta intre un prestator de servicii si solicitant.

Relatii de informare – intre organele si posturile de conducere situate la acelasi nivel ierarhic.