QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate management

Principalele notiuni privind asigurarile







Principalele notiuni privind asigurarile


I.1.1.       Asiguratorul

Asiguratorul este societatea comerciala obligata a plati anumite sume de bani – indemnizatia de asigurare – la realizarea evenimentului prevazut in contractul de asigurare.

Inlaturind monopolul asigurarilor prin H.G. nr. 1279/1990 privind infiintarea unor societati comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor, preluind activul si pasivul ADAS s‑au infiintat societatile “Asigurarea Rom#neasca SA”, Astra SA” si “Carom SA” (ultima fiind o agentie de prestari de servicii in domeniul asigurarilor).




Prin Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor, s‑au creat conditiile pentru infiintarea de noi societati comerciale in domeniul asigurarilor care sa functioneze pe principiul concurentei specifice economiei de piata. Pentru a preveni starea de insolvabilitate si pentru apararea drepturilor asiguratilor, societatile comerciale (sub forma de societati pe actiuni sau cu raspundere limitata) se pot constitui numai cu avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare din MF, care verifica indeplinirea conditiilor legale de infiintare (limita minima a capitalului social subscris si varsat, clauzele din contractul de societate si statut etc.) si functionare a societatilor de asigurare (stabilirea tarifelor de prime, respectarea drepturilor asiguratilor, dizolvarea sau fuziunea societatilor de asigurare etc.).

In vederea protejarii asiguratilor, Legea nr. 136/1995 a prevazut constituirea, prin contributia societatilor de asigurare, a Fondului de protejare a asiguratilor destinat platilor de despagubiri si sume asigurate in caz de faliment (de lichidare judiciara) al acestor societati. Fondul se constituie si se administreaza de catre Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare din MF, care stabileste cota din primele brute incasate de societatile de asigurare si reasigurare cu care se alimenteaza fondul si normele privind utilizarea acestuia (art. 60).

In caz de faliment al societatii de asigurare, platile din Fondul special pentru protejarea asiguratilor se fac, in limita disponibilului, numai pentru asiguratii din asigurarea directa (inclusiv asiguratii din coasigurarea directa), nu si pentru asiguratorul (direct) neasigurat.

I.1.2.       Asiguratul

Asiguratul este persoana fizica sau juridica care intra in raporturi juridice cu asiguratorul prin incheierea contractului de asigurare. De regula, asiguratul are si calitatea de parte contractanta si este titularul interesului asigurat sau persoana asupra careia poarta asigurarea (riscurile vizind patrimoniul sau sau persoana sa) si totodata titularul indemnizatiei de asigurare in ipoteza survenirii cazului asigurat.

Daca evenimentul care provoaca pentru asigurator obligatia de plata a indemnizatiei de asigurare priveste persoana sau patrimoniul unei alte persoane decit aceea a contractantului, se numeste asigurat (persoana asigurata) titularul interesului asigurat sau persoana asupra careia poarta asigurarea, iar persoana care incheie contractul si se obliga sa plateasca primele de asigurare se numeste contractant.

In raporturile de asigurare mai poate interveni si o alta persoana – beneficiarul asigurarii – terta persoana careia, in virtutea contractului sau a legii, asiguratorul urmeaza sa‑i plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract (caz asigurat). Daca contractul este incheiat in favoarea beneficiarului, contractantul (asiguratul) se mai numeste stipulantul asigurarii[1]. In virtutea legii, beneficiar al asigurarii poate fi, de exemplu, persoana pagubita in cazul asigurarii de raspundere civila sau creditorul cu garantie reala asupra bunului asigurat.

In materia asigurarii de raspundere civila, persoana cuprinsa in asigurare – a carei responsabilitate civila fata de tertii pagubiti este acoperita prin asigurare – nu are calitatea de asigurat, contractant sau tert beneficiar si nu are nici obligatia de a plati prime de asigurare; de exemplu conducatorul autovehiculului (care nu este detinatorul lui) a carui responsabilitate este acoperita prin asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru paguba cauzata prin accidentul de autovehicul contractata de detinatorul lui.

I.1.3.       Riscul (pericolul) asigurat

Riscul (pericolul) asigurat (avind o semnificatie proprie, diferita de notiunea de risc din dreptul comun) este un eveniment viitor, posibil, dar incert – prevazut in contract – la care sint expuse bunurile sau patrimoniul ori viata sau sanatatea unei persoane (de exemplu: incendiu, inundatie, moarte, despagubiri datorate tertilor etc.). Asigurarea se face tocmai impotriva urmarilor acestor pericole. Incertitudinea poate privi indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului – deci reprezinta o conditie (de exemplu incendiu) – sau reprezentind un termen incert (de exemplu decesul). In asigurarile de deces riscul asigurat consta nu in decesul asiguratului (eveniment cert), ci in durata incerta a vietii lui, astfel incit in cazul mortii premature a asiguratului, asiguratorul va plati o indemnizatie mult mai mare decit primele incasate.

Intrucit riscul trebuie sa fie un eveniment viitor, posibil si incert, nu exista risc (deci contractul nu produce efecte, fiind reziliat, iar nu lovit e nulitate) daca evenimentul s‑a produs inainte de inceputul asigurarii sau producerea lui este imposibila (de exemplu asigurarea de supravietuire pina la virsta de 200 ani). Daca evenimentul se realizeaza prin fapta intentionata a asiguratului, nu mai are caracter incert, intimplator, nelasind loc hazardului, deci nu constituie (de regula) un risc asigurat. Rezulta ca riscul este un element obligatoriu, esential, in materie de asigurari; fara acest element nu poate exista raport de asigurare valabil.



I.1.4.       Cazul asigurat (sinistrul)

Cazul asigurat este evenimentul asigurat pentru inlaturarea consecintelor caruia s‑a facut asigurarea si care intr‑adevar s‑a produs (de exemplu, in cazul asigurarii contra incendiilor, incendiu survenit). Spre deosebire de risc, care este un eveniment care se poate ivi, cazul asigurat este un eveniment care s‑a produs. Notiunea cazului asigurat are o insemnatate deosebita in materie fiindca, din momentul producerii lui, asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare (despagubiri sau suma asigurata).

I.1.5.       Obiectul asigurarii

Prin obiectul asigurarii se intelege ceea ce s‑a asigurat: anumite bunuri, despagubirile datorate de asigurat ca urmare a raspunderii sale civile fata de o terta persoana (patrimoniul din care ar urma sa se plateasca) sau un atribut al persoanei (viata, capacitatea de munca etc.), adica valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului.

Obiectul asigurarii nu trebuie confundat cu obiectul contractului (raportului) de asigurare. De exemplu viata si sanatatea pot forma obiectul asigurarii, dar – nefiind in circuitul civil – nu formeaza obiectul contractului (raportului) de asigurare; acesta consta din obligatiile partilor privind plata primei de asigurare si a indemnizatiei de asigurare (art. 962 Cod civil), prima si indemnizatia de asigurare constituind obiectul prestatiilor la care se obliga partile (obiectul indirect al contractului).

I.1.6.       Interesul asigurarii

Prin interesul asigurarii – in cazul asigurarii de bunuri – se intelege dauna efectiva, evaluabila in bani, pe care asiguratul o poate suferi in caz de pierdere sau degradare a bunului asigurat. In materia asigurarii de bunuri, poate fi asigurata numai persoana care are un interes legitim patrimonial in conservarea bunului respectiv, persoana care in cazul pieirii sau deteriorarii acestui bun poate suferi un prejudiciu.

In afara proprietarului, poate avea interes la asigurare: uzufructuarul, creditorul cu garantii reale, depozitarul, persoanele din familia proprietarului etc. Unii dintre ei pot avea si simultan interes la asigurare (de exemplu proprietarul si uzufructuarul); in astfel de situatii, fiecare dintre persoanele interesate poate asigura bunul in limitele interesului propriu. Incetarea interesului atrage dupa sine incetarea asigurarii pentru acea persoana, daca nu s‑a prevazut altfel in contract.

In asigurarea de raspundere civila, legea nu mentioneaza expres necesitatea interesului asigurat, dar el se subintelege si consta in evitarea micsorarii patrimoniului asiguratului (si/sau altei persoane cuprinse in asigurare) ca urmare a angajarii raspunderii lor civile fata de terte persoane pagubite prin fapte ilicite.

In cazul asigurarilor de persoane, interesul asigurat (dauna evaluabila in bani) nu prezinta importanta, intrucit indemnizatia de asigurare este datorata independent de existenta unor daune. De aceea, asiguratul sau tertul beneficiar (inclusiv mostenitorii asiguratului) nu trebuie sa dovedeasca vreun interes pentru a putea exercita contra asiguratorului drepturile izvorite din contract in urma cazului asigurat. In schimb, asigurarea in vederea unui eveniment privind o alta persoana decit aceea cu care s‑a incheiat contractul este permisa numai in conditiile prevazute in contract, de regula numai daca persoana in cauza consimte la incheierea contractului. Restrictia se justifica pe considerentul ca asigurarea pentru cazul mortii altuia ar putea trezi dorinta decesului (votum mortis).

I.1.7.       Suma asigurata

Suma asigurata este suma maxima in limita careia asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare la ivirea cazului asigurat. Determinarea sumei asigurate este necesara si pentru calcularea primei, deoarece intre cele doua elemente exista o corelatie necesara: cuantumul sumei asigurate influenteaza in mod corespunzator cuantumul primei (un anumit procent aplicat la suma asigurata).

In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunului la data asigurarii (valoarea de asigurare). Supraasigurarea nu este admisa deoarece ar putea trezi interesul asiguratului in producerea cazului asigurat. In schimb, suma asigurata poate fi inferioara valorii reale a bunului (subasigurare). Intre aceste limite, suma asigurata se stabileste de catre parti in contract.

In cazul asigurarii de raspundere civila, intrucit nu exista o valoare de asigurare, cuantumul pagubei tertului fiind incert, suma asigurata se stabileste prin conventie, iar in cazul asigurarii obligatorii prin hotarire a guvernului.

In cazul asigurarii de persoane, suma asigurata nu este limitata. Fiind vorba de viata si sanatatea omului, nu se poate stabili o limita de valoare; notiunile de supraasigurare sau subasigurare sint inaplicabile, iar suma asigurata se stabileste potrivit intelegerii dintre parti, in mod liber.



I.1.8.       Prima de asigurare

Prima de asigurare este suma de bani (remuneratia) pe care o plateste asiguratul (contractantul) asiguratorului pentru asumarea riscului – pretul asigurarii.

Prima platita de asigurat – numita si prima bruta (tarifara) – se compune din prima neta (pura, teoretica) destinata formarii fondului necesar platii indemnizatiilor de asigurare (despagubiri sau sume asigurate) si prima adaos (incarcatura primei) destinata acoperirii cheltuielilor (inclusiv finantarea unor eventuale masuri de prevenire a daunelor) si profitului asiguratorului.

Prima se stabileste pe categorii de riscuri asumate si in functie de suma asigurata. Tarifele de prime astfel stabilite (de regula cu avizul Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare) trebuie sa asigure o justa corelatie intre riscurile asumate de asigurator si primele pe care le incaseaza de la asigurati. Contractul de asigurare – fiecare in parte – fiind un contract aleatoriu, nu se confunda cu jocurile de noroc, presupunind o echivalenta intre riscurile asumate de asigurator si primele incasate (principiul proportionalitatii primei cu riscul), stabilite dupa date statistice si calcule matematice, jocul hazardului fiind redus la raporturi concrete de asigurare, privite ut singuli.

Primele de asigurare se stabilesc pe unitati de timp (de regula un an, chiar daca prima astfel calculata poate fi platita in rate subanuale). In cadrul acestei unitati de timp opereaza principiul indivizibilitatii primei; cuantumul ei nu se recalculeaza chiar daca asigurarea inceteaza (pentru asigurat) inainte de expirarea intervalului de timp avut in vedere la stabilirea ei; daca, de exemplu, cazul asigurat se iveste in prima jumatate a anului, nu se restituie jumatate din prima platita, respectiv partea de prima neplatita pentru a doua jumatate a anului se retine (se compenseaza) cu indemnizatia datorata de asigurator.

In cazul in care contractul de asigurare se modifica, este denuntat sau reziliat, primele de asigurare pentru perioada ulterioara se platesc, respectiv se restituie, potrivit clauzelor contractuale sau hotaririi judecatoresti.

Unitatea de timp avuta in vedere la calculul primei nu trebuie confundata cu durata asigurarii (intervalul de timp in decursul caruia asiguratorul suporta riscul).

I.1.9.       Indemnizatia de asigurare

Prin indemnizatia de asigurare (despagubire sau suma asigurata) se intelege suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului (beneficiarului) la survenirea cazului asigurat.

In cazul asigurarii contra pagubelor (de daune), daca nu s‑a prevazut altfel in contractul de asigurare, indemnizatia de asigurare – numita despagubire – se plateste in limita sumei asigurate, dar numai pina la concurenta daunei de asigurare, si nu poate depasi valoarea bunului la momentul producerii evenimentului asigurat.

La asigurarile de persoane, intrucit indemnizatia de asigurare are caracter de despagubire si nu depinde de paguba suferita, ci numai de suma asigurata – indemnizatia de asigurare coincide cu suma asigurata, respectiv o parte din aceasta suma in caz de invaliditate permanenta partiala (procentul corespunzator gradului de invaliditate).

I.1.10.            Dauna de asigurare

Dauna (paguba) de asigurare este prejudiciul suferit de asigurat in urma realizarii cazului asigurat. Se au in vedere numai prejudiciile efective suferite de asigurat (damnum emergens), nu si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). In cazul asigurarii de raspundere civila, beneficiul nerealizat de terta persoana pagubita reprezinta pentru asigurat o paguba efectiva, deoarece se include in despagubirile datorate (reparare integrala).

Notiunea de dauna este aplicabila numai la asigurarile contra pagubelor (asigurari de daune). In materia asigurarilor de persoane dauna (paguba) nu intereseaza, deoarece indemnizatia de asigurare se plateste indiferent de aceasta si nu are caracter de despagubire, fiind datorata independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului asigurarii din asigurarile sociale si independent de repararea pagubei de catre cei raspunzatori de producerea ei sau de indemnizatia primita de la asiguratorul de raspundere civila al acestora.




De exemplu, un tat` se asigur` pentru caz de moarte n favoarea copilului s`u. tat`l este contractant, asigurat [i stipulantul asigur`rii, iar copilul beneficiarul asigur`rii.





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }