QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate management

Managementul/marketing test



Managementul/marketing test


Semestrul II


MULTIPLE CHOICE




1. Termenul "management" provine din:

a.

limba latina de la "manus"(mana) si avea sensul de actiune de manevrare, de conducere;

b.

limba spaniola;

c.

un dialect columbian.



ANS:  A


2. Managementul este profesia care consta in a conduce, intru-un anumit context, un grup de persoane, avand drept scop realizarea in comun a obiectivelor potrivite organizatiei:

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


3. Activitatea manageriala inseamna:

a.

reuniuni de cunoastere;

b.

sedinte de cunoastere a resurselor umane;

c.

a conduce un grup de indivizi.



ANS:  C


4. Managementul are doua caracteristici:

a.

se exercita prin intermediul altor personae, fiind o meserie de echipa si se invata in contactul direct cu practica;

b.

este o meserie care se bazeaza doar pe intuitie.



ANS:  A


5. Managementul este un proces care:

a.

se desfasoara acolo unde decide managerul;

b.

nu priveste numai firmele private, ci este un proces derulat in toate organizatiile economice politice, sociale, in orice serviciu public;

c.

cercetarea fundamentala inca nu s-a pronuntat in acest sens.



ANS:  B


6. Managementul este:

a.

un proces de previziune si nimic mai mult;

b.

un proces complicat bazat exclusive pe intuitie;

c.

stiinta, arta si practica organizarii si conducerii unei structuri/ afaceri.



ANS:  C


7. Managerul este:

a.

persoana care, in virtutea sarcinilor, responsabilitatilor si competentelor conferite de postul ocupat exercita procese de management, adopta decizii si initiaza actiuni care influenteaza comportamentul decizional si actional al altor persoane - executanti, subalterni, in scopul cresterii eficientei/ eficacitatii structurii din care face parte;

b.

persoana numita intr-o conjunctura favorabila indiferent de calitati, aptitudini si pregatire;

c.

persoana de incredere a sefului din top managementul consortiului.



ANS:  A


8. Practica demonstreaza ca:

a.

reusita manageriala este radical imbunatatita atunci cand calitatile personale se grefeaza si pe cunostinte stiintifice specifice de management, fundamentate pe experienta acumulata;

b.

managementul este o teorie imprumutata de romani de la altii;

c.

managementul nu este specific culturii organizationale romanesti.



ANS:  A


9. Rafinamentul si subtilitatea managementului marketingului au fost determinate de:

a.

o moda lingvistica;

b.

un idiom cu extensie planetara;

c.

gestionarea atenta a raportului cerere-oferta privit prin prisma raportului calitate-pret.



ANS:  C


10. Intreaga filosofie a marketingului are la baza:

a.

o moda noua;

b.

nevoile si dorintele oamenilor;

c.

consecintele globalizarii.



ANS:  B


11. Aparitia si dezvoltarea managementului marketingului au fost determinate de:

a.

dinamismul socio-economic, amplificarea relatiilor economice internationale, schimburile internationale de bunuri/ servicii, noile tehnologii, internationalizarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor, generalizarea mijloacelor rapide de deplasare, cooperarea internationala in productie, globalizarea pietelor etc.;

b.

insistentele lui Kotler;

c.

un process mai amplu de dezbateri in universitati.



ANS:  A


12. Managementul marketingului este:

a.

un proces de management al produselor/ serviciilor organizatiei;

b.

arta si stiinta de a alege pietele-tinta si de a atrage, pastra si dezvolta clienti, prin crearea, comunicarea si furnizarea valorii superioare pentru client;

c.

un proces de monitorizare neincetata.



ANS:  B


13. Managementul marketingului organizatiei este:

a.

un proces decizional compex de identificare si de selectare a pietelor prin utilizarea instrumentelor specifice pentru atragerea, pastrarea si motivarea clientilor fata de ofertele de produse/ servicii competitive in conditii profitabile atat pentru consumatori/ utilizatori, cat si pentru organizatie;

b.

un proces relational;

c.

inca nu s-a definit.



ANS:  A


14. Managementul integrat al marketingului este:

a.

un concept subliniat de mai multi autori;

b.

procesul complex decizional, amplu si atotcuprinzator bazat pe cunostinte si maiestrie prin care se concep si implementeaza unitar procedurile decizionale adoptate de substructurile companiei (firmei) in scopul identificarii pietelor tinta, atragerii si mentinerii clientilor satisfacuti de produsele/serviciile oferite in relatii reciproc profitabile;

c.

un proces deosebit de complex si complicat pe care se bazeaza economia de piata globalizata.



ANS:  B


15. Managementul integrat al marketingului organizatiei se bazeaza pe:

a.

procese relationale care reunesc unitar atat interesele consumatorilor/ utilizatorilor, cat si pe ale stakeholderilor. Acest tip de management este unul participativ, de parteneriat, dar si un management al calitatii totale;

b.

intuitia top-managementului;

c.

evolutia globalizarii.



ANS:  A


16. Conceptul de management integrat al marketingului se focalizeaza pe:

a.

reuniunile periodice ale top-managementului consortiului;

b.

concluziile deprinse din bilanturile periodice ale organizatiei;

c.

unitatea de conceptie si actiune a companiei (firmei) luand in considerare cerintele pietei de consum, ansamblul companiei (firmei) impreuna cu substructurile componente (cercetare-dezvoltare, proiectare, productie, marketing, comercial, financiar-contabil, resurse umane, logistica, ecologie etc), avand ca instrument principal planificarea strategica (strategia) unitara a respectivei companii (firme).



ANS:  C


17. Principalele proprietati ale sistemelor sunt:

a.

structurabilitatea, divizibilitatea, functionalitatea, realizabilitatea;

b.

structurabilitatea, functionabilitatea si realizabilitatea;

c.

divizibilitatea si proprietatea de a avea o structura de sine statatoare.



ANS:  A


18. Sistemul organizational se compune din:

a.

subsistemul de management (decizional), subsistemul operational (de executie) si subsistemul informational;

b.

subsistemul informational-relational si cel de executie;

c.

subsistemul de executie si cel de decizie.



ANS:  A


19. Procesele de munca din cadrul organizatiilor se impart in doua categorii:

a.

procese de prelucrare a informatiilor si procese de cercetare stiintifica;

b.

procese de executie si procese de management;

c.

procese de identificare si contracarare a riscurilor.



ANS:  B


20. Relatiile de management constau in:

a.

raporturile care se stabilesc intre salariatii organizatiei indiferent de pozitia ierarhica ocupata, inclusiv managerul (echipa manageriala, patronul), intre stakeholderi, intre organizatie si alte organizatii (institutii, companii, firme etc.) in cadrul colaborarilor in productie ori de alta natura;

b.

cunostintele si competentele de comunicare ale managerului;

c.

abilitatea echipei manageriale de a contacta cat mai multe persoane pentru a face numai schimb de informatii.



ANS:  A


21. Relatiile de management sunt caracterizate de:

a.

dimensiunea umana, dimensiunea economica, dimensiunea tehnologica;

b.

dimensiunea umana, dimensiunea socio-economica si dimensiunea tehnico-economica;

c.

cercul de cunostinte ale patronului.



ANS:  B


22. Succesul organizatiei este determinat de:

a.

resursele de materii prime;

b.

relatiile de management;

c.

resursele de care dispune: resursele umane, resursele de cunoastere, resursele informationale, resursele tehnico-materiale si tehnologice, resursele financiare, resursele logistice si toate celelalte categorii de resurse.



ANS:  C


23. Managementul modern al organizatiilor este caracterizat de:

a.

flexibilitate fata de mediul ambiant local, national si international, printr-o atitudine ofensiva diversificata si constructiva;

b.

ambitiile patronului/ managerului;

c.

economia de piata globalizata.



ANS:  A


24. Subsistemul de management al organizatiilor este alcatuit din:

a.

elemente metodologice;

b.

elemente de natura organizatorica, metodologica, decizionala, informationala, psiho-sociologica, motivationala etc. si din relatiile ce se stabilesc intre acestea in vederea realizarii obiectivelor preconizate;

c.

vointa si dorinta managerului/ patronului de prosperitate.



ANS:  B


25. Cunoasterea si intelegerea functiilor managementului in mod aprofundat constituie o premisa majora pentru descifrarea continutului stiintei, artei si practicii riguroase a managementului.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


26. Functiile managementului sunt:

a.

previziunea, coordonarea si motivarea;

b.

organizarea, controlul, monitorizarea si antrenarea;

c.

previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si controlul/ evaluarea.



ANS:  C


27. Functiile marketingului sunt:

a.

adaptarea la mediul european, satisfacerea nevoilor de consum si studiul aprofundat;

b.

studiul pietei, conectarea la cerintele mediului, satisfacerea nevoilor de consum, maximizarea eficientei economice pentru obtinerea profitului scontat;

c.

controlul/ monitorizarea/ evaluarea.



ANS:  B


28. Managementul marketingului organizatiei a devenit o disciplina de studiu, o ramura importanta a stiintei afacerilor.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


29. Obiectivul fundamental al managementului marketingului il constituie integrarea intereselor firmei (companiei) de ansamblu, folosind metode si tehnici adecvate de atragere si mentinere a clientilor si nu orice clienti, ci aceia care sunt buni.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


30. Managementul integrat al marketingului vizeaza in primul rand activitatile specifice de marketing: identificarea nevoilor consumatorilor, studiul pietei, crearea produsului, stabilirea pretului, distributia, vanzarea, activitati post-vanzare (mentenanta, in termenul de garantie si post-garantie, pregatirea utilizatorilor finali, aspecte ecologice - recuperare, dezmembrare, reconditionare etc.). In al doilea rand, integreaza ideile si actiunile proprii cu ale substructurilor (compartimentelor) fimei (companiei).

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


31. Managementul integrat al marketingului reuneste intr-o conceptie unitara si coerenta: reclama, promovarea vanzarilor si publicitatea; amplificarea satisfactiei consumatorului printr-o atmosfera prietenoasa destinsa favorabila dialogului constructiv focalizat pe client; segmentarea pietelor si inovarea (innoirea) produselor/ serviciilor oferite pentru fiecare dintre segmentele pietei tinta, printr-o intensa cercetare stiintifica si cercetare de marketing; pozitionarea pe piata prin noi metode de contracarare a concurentei; analiza, planificare, organizare, implementare, sincronizare si controlul activitatilor de marketing pe etape, activitati si ansamblul integrat.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


32. Previziunea este ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora se stabilesc obiectivele fundamentale, a celor derivate si specifice ce urmeaza a fi indeplinite de firma intr-un viitor previzibi, resursele necesare, ca si termenele de realizare.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


33. Previziunea este:

a.

o functie a managementului integrat al marketingului care nu implica nici o obligatie manageriala;

b.

o modalitate de motivarea a stakeholderilor;

c.

arta estimarii cererii viitoare de produse/ servicii si executarii de lucrari prin anticiparea reactiilor pe care clientii sunt tentati sa le aiba in anumite conditii.



ANS:  C


34. Esenta previziunii consta in:

a.

atitudinea manifestata de manager fata de evolutia viitoare, pas cu pas, a proceselor si activitatilor dupa o anumita procedura (metodologie) in care sunt angrenate toate sau o parte din resursele organizatiei;

b.

ansamblul organizatoric si de coordonare al managerului;

c.

manifestarea controlului/ evaluarii.



ANS:  A


35. Previziunea are menirea de a limita:

a.

grevele;

b.

actiunea factorilor perturbatori si de risc, de a preveni si inlatura efectele lor, in deplina cunostinta de cauza si de a accelera influenta factorilor stimulativi;

c.

celelalte conflicte.



ANS:  B


36. Rolul previziunii este:

a.

de a accelera progresul;

b.

de a prevenit incalcarea legislatiei;

c.

de a micsora actiunea factorilor negativi si de a accelera actiunea celor stimulatori.



ANS:  C


37. Scopul previziunii vizeaza:

a.

stabilirea obiectivelor de indeplinit, prefigurarea  viitorului, descifrarea tendintelor de evolutie, studierea variantelor posibile, influentarea conditiilor de mediu si determinarea evolutiei de perspectiva a organizatiei;

b.

o viata mai prospera a patronului;

c.

coordonarea actiunilor firmei.



ANS:  A


38. Previziunea, ca functie a managementului reprezinta un proces complex si dinamic, o atitudine si un mod specific de gandire si actiune a managerului, materializate intr-un ansamblu de actiuni procedurale in scopul determinarii tendintelor evolutive in viitor a fenomenelor si activitatilor specifice si dirijarii constiente a resurselor si eforturilor organizatiei de contracarare, diminuare si inlaturare a efectelor negative ale factorilor de mediu.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


39. Obiectivele si scopul previziunii vizeaza, cu preponderenta, prefigurari ale viitorului organizatiei (misiunea, obiectivele fundamentale, obiectivele derivate, obiectivele specifice, tendintele de viitor, resursele posibile si probabile, evolutii si tendinte tehnice si tehnologice, aspecte referitoare la resursele umane cu privire la calificare, tendinte in plan local, national, european si mondial ale domeniului in care organizatia activeaza, termene, responsabilitati etc.).

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


40. Amploarea si  dimensiunile de ordin calitativ si cantitativ ale obiectivelor managementului sunt determinate, in principal, de capacitatea de intelegere a managerului (echipei manageriale) si/sau a patronului organizatiei de a percepe natura problematicii viitorului, prin prisma cunoasterii stiintifice.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


41. Previziunea presupune eforturi de gandire si actiune, dupa o anume metodologie in scopul anticiparii factorilor perturbatori caracteristici viitorului si pregatirii de alte solutii pentru varietatea acelor factori ori pentru diminuarea efectelor lor negative asupra activitatii organizatiei.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


42. Calitatea previziunii este determinata de:

a.

calitatea sedintelor de bilant;

b.

numarul de controale efectuate de manager/ patron;

c.

imbinarea rezultatelor obtinute cu datele reiesite din trecutul (istoricul) organizatiei si activitatea din prezent; flexibilitatea, inteligenta si intuitia practica a echipei manageriale in interpretarea corecta a datelor prezentului cu evolutia previzibila; verificarea atenta a veridicitatii informatiilor care prefigureaza conditiile schimbarilor in curs si ale influentelor acestora asupra organizatiei; intelegerea justa a limitelor si oportunitatilor de actiune pentru atingerea obiectivelor dorite si realizabile; dimensionarea judicioasa a resurselor disponibile (umane, de cunoastere, financiare, tehnice, tehnologice, de timp, logistice, informationale etc.) pentru elaborarea strategiilor de adaptare la schimbarile neprevazute.



ANS:  C


43. Principalele trasaturi caracteristice ale previziunii sunt:

a.

are ca trasaturi caracteristice planul si programul;

b.

precede toate celelalte functii ale managementului. Orice actiune manageriala se declanseaza printr-un sir de previziuni, care, analizate rand pe rand, definesc directia de actiune favorabila; anticipeaza evolutia conditiilor in care se afla organizatia, ca si starea si functionarea acesteia; identifica tendintele de manifestare a fenomenelor; prefigureaza procesele si fenomenele ce vor avea loc in viitor in raport cu resursele existente (de timp, resurse umane, informationale, de cunoastere, tehnologice etc.); ofera posibilitatea stabilirii obiectivelor; anticipeaza termenul maxim de indeplinire a obiectivelor; realizeaza o punte de legatura intre prezent si viitor; evidentiaza necesitatea practicarii managementului in perspectiva; reprezinta conexiunea inversa dintre previziune si practica. Practica genereaza previziunea; previziunea este in stransa interdependenta cu celelalte functii ale managementului, in mod special, cu decizia si controlul;

c.

diagnoza, prognoza, planificarea, programarea.



ANS:  B


44. La previzionarea obiectivelor, de regula, se au in vedere urmatoarele aspecte:

a.

examinarea starii de fapt prezente comparativ cu evolutia anterioara. Se urmareste identificarea eventualelor legitati de evolutie a fenomenului sau procesului care fac obiectul previziunii; sinteza datelor prin construirea imaginara a viitorului posibil, vizualizand consecintele pe termen scurt, mediu si lung, ale fiecarei evolutii posibile si, mai ales, impactul asupra valorilor organizatiei ; analiza strategiilor de actiune pe diverse termene (lung, mediu, scurt) in vederea descifrarii viitorului dezirabil si posibil. Previziunile pe termen scurt sunt subordonate celor pe termen lung; luarea in considerare a unui orizont de timp suficient de mare in raport cu natura problemelor de rezolvat. In acest mod devine posibila tinerea sub control a previziunilor pe termen scurt; selectarea si corelarea posibilitatilor existente pe directii de actiune;

b.

resursele informationale si cele logistice;

c.

conflictele zonale.



ANS:  A


45. Obiectivele organizatiei sunt:

a.

rezultatul monitorizarii;

b.

rezultatul motivarii;

c.

rezultatul previziunii.



ANS:  C


46. Previziunea se realizeaza prin intermediul:

a.

unei coordonari flexibile;

b.

diagnozei, prognozei si planificarii;

c.

organizarii resurselor decizionale.



ANS:  B


47. Previziunea vizeaza:

a.

conceptii, politici, strategii, tendinte, directii de actiune, resurse, termene, ajustari si reajustari la conditiile concrete de mediu (intern si extern) si alti factori specifici de influenta care se manifesta pe parcursul indeplinirii obiectivelor;

b.

o actiune fata de un alt segment de piata;

c.

negocieri cu furnizorii de materiale si fonduri banesti.



ANS:  A


48. Prin intermediul diagnozei se fac:

a.

evaluari ale starii de fapt in cadrul organizatiei;

b.

previziuni de lunga durata;

c.

evaluari de perspectiva ale pietei.



ANS:  A


49. Diagnoza este:

a.

o evaluarea exacta a nisei de piata;

b.

metoda specifica de marketing;

c.

o analiza stiintifica, bazata pe date reale, deja inregistrate de organizatie.



ANS:  C


50. Prognoza este:

a.

metoda cea mai ingenioasa de evaluare;

b.

instrumentul de cunoastere, de investigare in timp cu ajutorul caruia se cerceteaza si se desprind tendintele viitoare ale proceselor si fenomenelor. Estimeaza evolutia viitoare a cererii de consum, la care trebuie sa ne racordam;

c.

procedeul care aduce profit.



ANS:  B


51. Prognoza se bazeaza pe:

a.

proiectie, prospectare si predictie;

b.

o intuitie fenomenala a managerului;

c.

deciziile manageriale proactive.



ANS:  A


52. Proiectia are in vedere:

a.

analiza evolutiilor de perspectiva;

b.

o analiza de moment a secretariatului organizatiei;

c.

analiza evolutiilor trecute si care, in mod firesc, se manifesta in prezent si se continua si in viitor, prin evolutii previzibile, usor de  intuit, cunoscand pas cu pas procesele care se succed in timp si spatiu in raport cu resursele si alte elemente determinate, pana la finalizare.



ANS:  C


53. Prospectarea presupune:

a.

procesele trecute;

b.

sondarea (aproximarea) evolutiei proceselor viitoare. Avem de-a face cu anticiparea fenomenelor si proceselor care vor avea loc in viitor si imbraca forma ipotezelor;

c.

demonstrarea unor evenimente prezente.



ANS:  B


54. Predictia vizeaza:

a.

evolutia viitoare pe baza cunoasterii sigure a dinamicii si comportamentului fenomenelor de interes supuse studiului;

b.

evolutii care au avut loc anterior analizei;

c.

probabilitati pe termen nelimitat.



ANS:  A


55. Rezultatele analizei reiesite ca urmare a studiilor de prognoza se concretizeaza in:

a.

procesul verbal al reuniunii fiind un atribut al secretariatului;

b.

nu se concretizeaza in fapte sau acte;

c.

planificare



ANS:  C


56. Planificarea reprezinta:

a.

o actiune de mare anvergura;

b.

o secventa concreta a previziunii. Planificarea vizeaza realizarea unor planuri care se detaliaza, mai apoi, in programe;

c.

o grija sporita fata de bunuri/ servicii si clienti.



ANS:  B


57. Scopul planificarii il reprezinta:

a.

focalizarea eforturilor si resurselor organizatiei intr-o anume succesiune si viziune unitara, integrata, pentru identificarea, stabilirea obiectivelor si alegerea variantei care ofera cele mai multe avantaje. In acest fel se reduce nesiguranta, se concentreaza atentia asupra obiectivelor, creste eficienta si se pot identifica, la timp, actiunile aleatoare ale factorilor de risc;

b.

analiza secventiala a unor factori de risc din organizatie;

c.

analiza resurselor disponibile la un moment dat.



ANS:  A


58. Planificarea urmareste:

a.

numai un anumit grup de interese;

b.

factorii de mediu externi;

c.

definirea anticipata a conduitei de actiune pentru atingerea obiectivelor, in anumite conditii, cu ajutorul anumitor mijloace si resurse, cat si monitorizarea si readaptarea continua a acestui proces.



ANS:  C


59. Principalele cerinte ale planificarii sunt:

a.

permanenta si continuitatea, flexibilitatea, realismul, participatia, simpitatea/ claritatea, monitorizarea;

b.

fermitatea si hotararea managerului/ patronului;

c.

perseverenta si exigenta salariatilor.



ANS:  A


60. Planificarea este:

a.

de lunga durata;

b.

de lunga durata si de scurta durata;

c.

de scurta durata.



ANS:  B


61. Planificarea de lunga durata (strategia/ planificarea strategica) este:

a.

pe perioada nedeterminata;

b.

durata nu conteaza;

c.

pe termen lung (3-10 ani si mai mult), pe termen mediu (2-3 ani) si pe termen scurt (un an).



ANS:  C


62. Planificarea de scurta durata (programarea) se realizeaza:

a.

pe ore, schimburi, zile, saptamani, decade, luni, trimestre, semestre;

b.

pe zile;

c.

pe luni si ore.



ANS:  A


63. La elaborarea planificarii strategice se fixeaza:

a.

misiunea organizatiei;

b.

obiectivele fundamentale, obiectivele derivate, obiectivele specifice, resursele necesare indeplinirii obiectivelor, termenele de finalizare, responsabilitatile, factorii de risc interni si externi care pot impiedica/ favoriza atingerea scopului final si alte elemente relevante pentru indeplinirea  misiunii organizatiei;

c.

calendarul activitatilor curente.



ANS:  B


64. Orice planificare strategica (strategie) este insotita de:

a.

o nota de fundamentare elaborata de consilierii manageriali;

b.

un proiect de decizie guvernamentala;

c.

planuri (programe) de implementare si autoritatea/responsabilii cu implementarea, in care se inscriu obiectivele, masurile derivate, termenele, resursele si persoanele (substructurile) responsabile. Din acest concept deriva caracterul unitar si integrat al planificarii strategice.



ANS:  C


65. Cultura organizationala include:

a.

ideologiile, valorile, credintele, aspiratiile, atitudinile, simbolurile, miturile, regulile si normele care asigura coeziunea in organizatie, care sunt insusite, impartasite si aplicate deliberat de angajati(salariti) si stakeholderi, implicit clientii;

b.

obiceiurile echipei manageriale;

c.

programul de lucru al organizatiei.



ANS:  A


66. Programarea:

a.

include numai programul de lucru al secretariatului;

b.

descrie succesiunea si interconditionarea actiunilor ce trebuie desfasurate pe o perioada de timp bine determinata (semestru, trimestru, luna, decada, saptamana, zi, schimb, ora);

c.

presupune un efort suplimentar, deseori inutil.



ANS:  B


67. Programarea:

a.

uneori nu este obligatorie;

b.

este la latitudinea managerului;

c.

are caracter de obligativitate si in functie de rezultatele obtinute ca urmare a programarii, se readapteaza planificarile strategice.



ANS:  C


68. Instrumentele cu care opereaza planificarea si programarea sunt:

a.

planul si respectiv programul;

b.

numai planul;

c.

numai programul.[



ANS:  A


69. Programele cuprind:

a.

date dictate de manager/ patron;

b.

date certe si sunt obligatorii, altfel nu se bazeaza pe realitatile organizatiei si mediului, nu sunt adecvat motivate, ori actiunile intreprinse de responsabili nu au fost bine organizate si desfasurate;

c.

acele date si procese de instrumentare necesare.



ANS:  B


70. Planurile si programele:

a.

sunt la latitudinea managerului;

b.

desi au caracter obligatoriu, deseori sunt neglijate de salariati;

c.

sunt instrumente de lucru manageriale la toate nivelurile ierarhice, trebuie sa fie realiste, foarte atent monitorizate si imediat corectate, daca situatia impune acest lucru.



ANS:  C


71. Previziunile de marketing sunt influentate de:

a.

contextul in care se realizeaza; factori de influenta macro si micro (politici, economici, sociali, demografici, invatamant, stiinta, cultura etc.); orizontul de timp vizat; nevoile decizionale la nivel de organizatie si marketing etc.;

b.

timpul la dispozitie;

c.

nevoile decizionale.



ANS:  A


72. Domeniul previzional de marketing este vast:

a.

la nivel de produs, grupuri de localitati si pe termen scurt;

b.

la nivel de produs; grupe de produse; organizatii economice/ comerciale; ramuri de activitate; localitati; grupuri de localitati; grupuri de indivizi; teritoriu national; regiuni de pe glob; pe termen scurt (1 an); mediu (pana la 5 ani); lung (peste 5 ani) etc.;

c.

la nivel de grupuri de produse, regiuni de pe glob si pe termen lung.



ANS:  B


73. Previziunea de marketing urmareste:

a.

variante de actiune si unele resurse ale organizatiei;

b.

normele europene in domeniu;

c.

cercetarea si punerea in evidenta a tendintelor proceselor economice si efectul acestora; estimarea posibilitatilor, conditiilor si mijloacelor (resurselor) de actiune; sugestionarea alternativelor; formularea obiectivelor viitoare pentru organizatie (companie, firma).



ANS:  C


74. Previziunile privind cererea de piata se realizeaza folosind metode ca:

a.

discutii cu stakeholderii;

b.

studii despre noile produse;

c.

anchetele privind intentiile consumatorilor; opiniile resurselor de vanzare; opiniile expertilor/ specialistilor; testele de piata; analiza seriilor de timp; analiza statistica a cererii.



ANS:  C


75. Solutia pentru ca firma sa prospere in viitor este legata de fundamentarea si elaborarea strategiei. Strategia nu trebuie copiata, ci trebuie sa se fundamenteze pe tendintele pietei si posibilitatile/ resursele companiei (firmei), adica sa fie particularizata. Strategia este, de fapt, o consecinta a previziunii de marketing.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


76. Strategia are sorti de izbanda cand:

a.

este intocmita de specialisti din interiorul companiei;

b.

si-a definit cu claritate piata - tinta si nevoile - tinta; a definit o promisiune de valoare distincta si eficace pentru respectiva piata; a identificat o oferta (retea de oferte) care sa aprovizioneze (sustina) neintrerupt promisiunea de valoare pe piata - tinta;

c.

este sustinuta in plenul adunarii generale a actionarilor.



ANS:  B


77. Strategia trebuie:

a.

sa defineasca dorinta managerului/ patronului;

b.

sa aiba o forma grafica adecvata;

c.

sa aiba caracter unitar si sa fie unica, punand accentul, in special pe: calitate, design, servicii, costuri. In acest fel, concurenta nu poate sa atace pentru ca se afla pe alte coordonate ale pietei.



ANS:  C


78. Planul de marketing are urmatoarele etape:

a.

analiza situatiei; obiectivele; strategia; tacticile; bugetul; controlul;

b.

analiza produsului si a mediului;

c.

tactica si strategia.



ANS:  A


79. In cadrul analizei situatiei care sta la baza elaborarii planului de marketing se au in vedere:

a.

compozitia pe categorii de varsta, aliantele strategice;

b.

studierea macro (economica, sociala, politica, legislativa, culturala, demografica, tehnologica, stiinta, invatamant) si micro (starea companiei, concurenta, furnizorii, distribuitorii, utilizatorii finali, stakeholderii). De fapt se face analiza SWOT (punctele tari, punctele slabe, oportunitatile, amenintarile);

c.

modalitatile de indeplinire a obiectivelor.



ANS:  B


80. Tacticile au rolul de a:

a.

explica anumite aspecte necunoscute de asociati;

b.

defini pretul aplicat de concurenta;

c.

detalia strategia si de a preciza actiunile ce trebuie intreprinse la termenele stabilite. In aceasta etapa se mentioneaza ansamblul instrumentelor folosite de manageri si alte persoane desemnate pentru influentarea vanzarilor (mixul de marketing cei 4P - produsul, pretul, plasamentul, promovarea).



ANS:  C


81. Functia de organizare a managementului consta in:

a.

actiuni si decizii manageriale care stabilesc numarul de functii (posturi) din organizatie si a relatiilor dintre acestea;

b.

previziuni complexe de marketing integrat;

c.

discutii in consiliul de administratie al companiei cu privire la viitorul organizational.



ANS:  A


82. Organizarea, ca functie a managementului, urmareste:

a.

planificarea si desfasurarea cu regularitate a sedintelor;

b.

folosirea judicioasa si eficienta a resurselor disponibile;

c.

disciplina, in productie si in afara orelor de program, a salariatilor.



ANS:  B


83. Organizarea presupune:

a.

disciplina ferma, liber consimtita;

b.

prezenta la program atunci cand este nevoie;

c.

determinarea si delimitarea (departajarea) proceselor de munca fizica, de cele de munca intelectuala, stabilirea conduitei acestor procese (miscari, timpi, operatii, lucrari, sarcini etc.), gruparea respectivelor procese pe posturi, formatii de munca, compartimente etc., in vederea indeplinirii obiectivelor previzionate.



ANS:  C


84. Organizarea are doua componente:

a.

organizarea structurala si organizarea procesuala;

b.

motivarea si decizia;

c.

planificarea si programarea.



ANS:  A


85. Componentele organizarii structurale sunt:

a.

toate posturile din statul de organizare al structurii;

b.

postul, functia, ponderea ierarhica, norma de conducere, compartimentul, nivelul ierarhic, relatiile organizatorice;

c.

relatiile organizatorice.



ANS:  B


86. Descrierea postului vizeaza:

a.

pozitia din statul de organizare;

b.

legaturile cu alte posturi si, in special, cu managerul nemijlocit;

c.

denumirea postului, obiectivele postului, sarcinile, competentele, responsabilitatile, relatiile cu alte posturi, cerinte specifice (calitati, cunostinte, aptitudini), deprinderile si abilitatile necesare realizarii obiectivelor specifice postului.



ANS:  C


87. La proiectarea structurii organizatiei se aplica urmatoarele principii:

a.

managementului participativ, suprematiei obiectivelor, unitatii de decizie si actiune, apropierii managementului de executie, interdependentei minime, individualizarii functiilor de baza, permanentei manageriale, armonizarii posturilor si functiilor, economiei de resurse umane, flexibilitatii, variantei optime, eficientei si eficacitatii;

b.

managementului adecvat si integrat, aprovizionarii ritmice si de calitate;

c.

eficientei/ eficacitatii manageriale si actionale.



ANS:  A


88. Factori care determina tipul de structura sunt:

a.

activitatea productiva, activitatea de marketing si vanzari;

b.

dimensiunea organizatiei (numarul de unitati teritoriale, suprafata comerciala, volumul desfacerilor, numarul de personal, nivelul de calificare etc.); sfera atributiilor, competentelor si responsabilitatilor organizatiei; complexitatea activitatii comerciale si diversitatea sortimentala; nivelul tehnologic; caracteristicile procesului de aprovizionare; caracteristicile procesului de vanzare; gradul de informatizare;

c.

activitatea comerciala, activitatea de aprovizionare.



ANS:  B


89. Tendinte in organizarea firmelor, inclusiv a substructurilor de marketing: aplicarea principiilor managementului participativ; intelectualizarea posturilor; micsorarea deosebirilor majore dintre activitatea manageriala si activitatea de executie (conceptie, operationalizare); oportunitati de imprietenire; stimularea (incurajarea) si operationalizarea progresului tehnico-stiintific; extinderea si perfectionarea abordarilor de tip participativ; constituirea colectivelor inter-compartimentale; tendinta de devenire a postului in emitator si beneficiar de informatii; amplificarea si generalizarea flexibilitatii; manifestarea firmei ca un sistem deschis, aparent transparenta; pastrarea confidentialitatii afacerilor la care publicul larg/ concurenta nu trebuie sa aiba acces; eficientizare maxima; promovarea sistemelor integrate; amplificarea sarcinilor creative de supraveghere si control in randul salariatilor (autocontrolul); cooperarea si integrarea afacerilor pe arii extinse ale mapamondului (globalizarea); informatizarea structurilor (compartimentelor), prin metoda retelelor de comunicatii informatice; generalizarea informatizarii (internet, circuite on-line etc.).

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


90. Etapele in conceptia si proiectarea structurii organizatorice sunt:

a.

definirea subsistemului informational, stabilirea numarului de posturi si salarizarea managerului;

b.

stabilirea compartimentelor si a obiectivelor;

c.

analiza obiectivelor organizatiei (firmei); stabilirea atributiilor si sarcinilor; constructia sistemului informational; definirea canalelor si fluxurilor informationale; determinarea volumului de munca specializata; alegerea tipului de structura - functie de particularitatile organizatiei (firmei); stabilirea competentelor decizionale; evaluarea structurii (numarul de substructuri), marimea substructurii de management, numarul nivelurilor ierarhice, ponderea ierarhica, ponderea personalului TESA.



ANS:  C


91. Tipurile de structuri frecvent intalnite:

a.

ierarhica (liniara), functionala, ierarhic-functionala;

b.

functionala;

c.

ierarhica



ANS:  A


92. Economia de piata impune ca organizarea sa aiba:

a.

caracter stimulativ;

b.

caracter flexibil, dinamic, in masura sa stimuleze schimbarea, creativitatea si sa o particularizeze in mediul concurential in vederea asigurarii succesului pe piata si obtinerii profitului;

c.

stabilitate in timp si spatiu.



ANS:  B


93. Organizarea procesuala vizeaza:

a.

stimularea salariatilor;

b.

informarea stakeholderilor;

c.

procedurile (metodologiile) pentru indeplinirea obiectivelor organizatiei.



ANS:  C


94. La organizarea procesuala, de regula, se tine seama de:

a.

omogenitatea si/sau complementaritatea proceselor de munca fizica/intelectuala, nivelul de pregatire/specializare a resurselor umane, tehnologia utilizata, desfasurarea logica a operatiunilor, departajarea (descompunerea) intregului in parti componente, interactiunile dintre substructuri, partile componente (subsisteme), functionarea superioara de ansamblu a organizatiei;

b.

dorintele salariatilor;

c.

vointa stakeholderilor.



ANS:  A


95. Elementele componente ale organizarii procesuale sunt:

a.

ponderea ierarhica, nivelul ierarhic, norma de conducere;

b.

sarcina, atributia, activitatea, functiunea;

c.

postul, functia, compartimentul.



ANS:  B


96. Relatiile organizatorice definesc:

a.

relatia sef-subordonati;

b.

relatia cauza-efect;

c.

totalitatea contactelor stabilite intre substructurile organizatorice, precum si intre firma si alte organizatii din mediul exterior.



ANS:  C


97. Relatiile organizatorice sunt:

a.

ierarhice (management si executie); functionale (intre doua compartimente, din care unul are autoritate fata de celalalt); de stat major (delegate de manager); de cooperare intre posturi si compartimente situate la acelasi nivel; de control, care urmaresc evaluarile de stadiu la un moment dat; de reprezentare, care reprezinta managementul superior al organizatiei (firmei), in relatiile cu partenerii;

b.

descrise de ROF;

c.

descrise de ROI.



ANS:  A


98. Principalii factori care influenteaza structura de marketing sunt:

a.

piata impreuna cu segmentele si nisele care o compun;

b.

principiile organizarii, trasaturile specifice firmei, mediul intern si mediul extern in care activeaza firma respectiva;

c.

stakeholderii prin prisma instereselor lor.



ANS:  B


99. Principiile organizarii au rolul de a orienta firma si se refera la:

a.

volumul vanzarilor;

b.

profitul realizat, taxele si impozitele datorate;

c.

obiective, activitati si grupuri, autoritate, relatii interumane.



ANS:  C


100. Obiectivele firmei trebuie sa fie:

a.

Specifice, Masurabile, Acceptate, Realiste, Temporale (care indica termenul de indeplinire), in forma abreviata SMART. Ele trebuie bine definite si formulate pentru a fi corect intelese si insusite, fara echivoc, de catre cei care urmeaza sa le indeplineasca (partial sau total);

b.

formulate de stakeholderi in sedinte AGA;

c.

cuprinse in planurile de munca ale tuturor.



ANS:  A


Un manager (o persoana) poate superviza nemijlocit:

a.

2-3 persoane;

b.

6-8 persoane;

c.

nu conteaza numarul de persoane subordinate nemijlocit.



ANS:  B


102. Mediul intern influenteaza tipul de structura al firmei prin:

a.

structura productiei;

b.

mediul de afaceri european;

c.

stilul managerial, politica asupra produsului si resursele umane.



ANS:  C


103. Compartimentele de marketing sunt organizate in raport cu:

a.

functiile, zonele geografice, produsele si pietele;

b.

interesele de moment ale firmei;

c.

interesele fundamentale ale stakeholderilor.



ANS:  A


104. Organizarea structurala de marketing este caracterizata de:

a.

numarul de posturi;

b.

complexitate, forma, centralizare/descentralizare pe verticala/orizontala; activitatile de comert international;

c.

orientarile si normele Uniunii Europene specifice domeniului.



ANS:  B


105. Instrumentele organizarii sunt:

a.

strategia impreuna cu planul de implementare;

b.

programul legat de tactica adoptata;

c.

Regulamentul de Ordine Interioara, Regulamentul de Organizare si Functionare, Fisa Postului.



ANS:  C


106. Coordonarea presupune aplicarea urmatoarelor reguli:

a.

echipa manageriala (managerul, patronul) coordoneaza compartimentele aflate in responsabilitate nemijlocita; compartimentele mai importante sunt coordonate de managementul superior; compartimentele cu specific similar sau complementar sunt coordonate de acelasi manager (echipa manageriala); organele manageriale de nivel superior isi organizeaza activitatea astfel incat sa dispuna de timpul necesar pentru conceptie si pentru probleme de fond privind viitorul organizatiei;

b.

fiecare manager coordoneaza independent subalternii;

c.

odata organizate, activitatile din firma nu mai trebuie coordonate.



ANS:  A


107. Coordonarea presupune aplicarea urmatoarelor principii:

a.

principiul unitatii in diversitate si principiul teoriei dinamicii;

b.

prioritatii obiectivelor, unitatii manageriale, concordantei dintre autoritate si responsabilitate, exceptiei;

c.

principiul teoriei formei fara fond, principiul artei, stiintei si practicii.



ANS:  B


108. Coordonarea presupune aplicarea urmatoarelor etape:

a.

instruirea personalului firmei, seminarizarea pe baza testelor grila; acordarea calificativelor si recompensarea;

b.

selectia resurselor umane, asigurarea resurselor financiare si acordarea primelor de vacanta;

c.

determinarea riguroasa a atributiilor, competentelor si raspunderilor pentru fiecare persoana si compartiment din organizatie; instituirea unui sistem informational-relational adecvat specificului organizatiei; stabilirea standardelor de performanta ale resurselor umane; precizarea, fara echivoc, a modalitatilor de inlaturare a perturbatiilor; organizarea si desfasurarea unui control riguros asupra respectarii regulilor instituite.



ANS:  C


109. Cele mai importante aspecte ale cooperarii sunt:

a.

comunicarea; gradul de integrare profesionala si colegiala; sensibilitatea umana; fidelitatea fata de organizatie si stabilitatea pe functii; factorul timp; evaluarea rezultatelor; indrumarea pe locul de munca; motivarea personalului si altele;

b.

deciziile ferme, previzionarea obiectivelor, cercetarile de marketing;

c.

studiul pietei, racordarea la nevoile de consum, plata taxelor si impozitelor.



ANS:  A


110. Principalele trasaturi ale coordonarii sunt:

a.

decizii ferme si actiuni salariale, mixul celor 4P, alte actiuni sincronizate;

b.

sincronizarea si armonizarea deciziilor si actiunilor; perfectionarea starii de ordine si disciplina; integrarea si sincronizarea structurilor si resurselor pentru indeplinirea obiectivelor; imbunatatirea informarii si coeziunii persoanelor, structurilor pentru unirea (focalizarea) eforturilor; eliminarea disfunctiilor si sporirea eficientei/ eficacitatii; solutionarea oportuna (in stadiul incipient) a contradictiilor/ conflictelor; efectuarea corectiilor necesare in functie de influenta factorilor de mediu; mentinerea activitatii organizatiei pe coordonatele planificate; vizarea actiunilor unitare;

c.

coordonarea etapizata a resurselor, armonia in munca, reuniunile familiale.



ANS:  B


111. Constituirea si inchegarea echipelor este:

a.

o problema de adaptare la cerintele economiei de piata pe etape distincte;

b.

o etapa depasita a economiei de piata;

c.

o problema de coordonare.



ANS:  C


112. Echipa este caracterizata de:

a.

viziune comuna si o directie clara de actiune pentru toti membri; obiective clare si comune; unitate de actiune si o directie comuna; angajamentul membrilor fata de echipa pentru realizarea obiectivelor; identitate si motivare in indeplinirea obiectivelor; lucru in comun; armonizarea intentiilor in cadrul reuniunilor; rezultatul comun al muncii prin asimilarea, de catre membri, a rolurilor multiple si diversificate;

b.

angajamente fara menajamente, program prelungit de munca;

c.

motivarea multilaterala, oportunitati de prietenie in familie si la locul de munca.



ANS:  A


113. Formarea echipelor este influentata de:

a.

managerul conciliant, programul de munca;

b.

oportunitatile de interactiune; scopurile urmarite; caracteristicile membrilor; increderea reciproca intre membri;

c.

atmosfera de lucru favorabila reuniunilor, ergonomia muncii si lucrul in formatiuni distincte.



ANS:  B


114. Constituirea si inchegarea echipelor se face parcurgand urmatoarele etape:

a.

formarea colectivelor, imprietenirea colegiala, munca in echipe mixte;

b.

selectarea resurselor umane in reuniuni, acordarea de stimulente materiale/ nemateriale, management performant;

c.

formarea, rabufnirea, normarea, performarea, incheierea.



ANS:  C


115. Relatiile din cadrul echipelor depind de:

a.

marimea echipei (numarul membrilor); personalitatea membrilor echipei; afinitatile manifestate; managementul echipei;

b.

extinderea geografica, numarul de niveluri ierarhice ale echipei, managerul profesionist;

c.

reuniunile planificate, dinamica resurselor umane, cariera profesionala.



ANS:  A


116. Succesul muncii in echipa este determinat de:

a.

numarul de ore lucrate, grija fata de mijloacele de munca;

b.

contributia membrilor la indeplinirea obiectivelor; viziune unitara; respectul reciproc si intrajutorarea neconditionata; sinceritate, loialitate si responsabilitate; acceptarea provocarilor si a schimbarilor etc.;

c.

caracterul si temperamentul managerului, personalitatea salariatilor, numarul de proiecte derulat.



ANS:  B


117. Coeziunea echipei este influentata de:

a.

numarul de persoane, manager si management;

b.

numarul orelor prestate peste program, frecventa intrunirilor familiale, salariul suplimentar;

c.

supletea si flexibilitatea structurii organizatorice; motivarea adecvata; identificarea, izolarea si eliminarea membrilor care nu pot sa se integreze in echipa si altele.



ANS:  C


118. In cadrul muncii in echipa, rolul decisiv il are:

a.

comunicarea si gestionarea conflictelor;

b.

prietenia dintre membri de familie;

c.

reuniunile si munca peste program.



ANS:  A


119. Managerul (seful echipei) este preocupat pentru perfectionarea metodelor de munca in echipa prin:

a.

fermitate si hotarare, sarcini suplimentare, program prelungit de munca, invoiri si concedii cu plata;

b.

definirea cu claritate a atributiilor si responsabilitatilor pentru fiecare membru; stabilirea unui raport adecvat dintre autoritatea sefului si autonomia subalternilor; aprecierea performantelor subalternilor; incredintarea sarcinilor complete si logic conexate, subalternilor; delegarea unor sarcini complexe membrilor echipei cu capabilitati superioare; repartizarea de sarcini specifice subordonatilor cu experienta specializata; stabilirea de criterii de promovare profesionala; stimularea subordonatilor preocupati de perfectionarea muncii;

c.

performante ridicate, actiuni conjugate, progresiunea in cariera.



ANS:  B


120. Echipele virtuale au fost generate de:

a.

nevoia de comunicare in timp real dintre manageri;

b.

avantul privind civilizatia virtuala;

c.

globalizarea pietelor si a concurentei; extinderea geografica si diversificarea ofertelor de produse/ servicii; ritmul deosebit de alert al evenimentelor de piata; aliantele si parteneriatele strategice; descentralizarea deciziilor; diversificarea culturala; tendinta de aplatizare organizationala; concentrarea pe client; eliminarea timpilor de deplasare dintr-un loc intr-altul; nevoia de reducere a costurilor.



ANS:  C


121. In practica, exercitarea coordonarii imbraca doua forme:

a.

coordonarea bilaterala si coordonarea multilaterala;

b.

coordonarea bilaterala si coordonarea trilaterala;

c.

coordonarea trilaterala si coordonarea pluridisciplinara.



ANS:  A


122. Formele de realizare a coordonarii sunt:

a.

coordonarea prin inspectie, coordonarea prin delegare, coordonarea spontana si coordonarea prin introspectie;

b.

coordonarea prin conceptie, coordonarea centralizata, coordonarea curenta (dinamica), coordonarea prin comitete si reuniuni (sedinte, conferinte, videoconferinte), coordonarea prin instructiuni, coordonarea prin convocarea - instructarea personalului incadrat in posturi de management;

c.

coordonarea prin reuniuni informale, coordonarea prin sedinte formale, coordonarea prin extrospectie, coordonarea descentralizata.



ANS:  B


123. Reuniunea consta in intrunirea unui grup de persoane pe substructuri sau chiar a mai multor substructuri pentru un scurt interval de timp sub coordonarea unui manager cu scopul rezolvarii, prin comunicare directa, a unor sarcini cu caracter informational sau decizional de coordonare si/sau de alta natura.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


124. In functie de scopul urmarit, reuniunile sunt:

a.

informale, de exploatare, de cunoastere;

b.

formale, de productie, de executie, de marketing;

c.

de informare; decizionale; de armonizare; de explorare; eterogene.



ANS:  C


125. Etapele de desfasurare a reuniunilor sunt:

a.

pregatirea reuniunii, deschiderea reuniunii, derularea (desfasurarea) reuniunii, inchiderea reuniunii;

b.

deschiderea reuniunii, desfasurarea reuniunii, incheierea reuniunii;

c.

pregatirea reuniunii si desfasurarea discutiilor.



ANS:  A


126. Antrenarea ca functie a managementului cuprinde:

a.

monitorizarea si controlul;

b.

decizia si motivarea;

c.

monitorizarea si motivarea.



ANS:  B


127. Decizia reprezinta:

a.

o metoda hotaratoare;

b.

o optiune de actiune;

c.

un mijloc de control.



ANS:  B


128. Decizia constituie un element esential al managementului, dupa numerosi autori fiind instrumentul sau specific de exprimare cel mai important.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


129. Calitatea managementului oricarei structuri este data, in primul rand, de:

a.

calitatea salariatilor nou incadrati;

b.

deciziile elaborate si aplicate;

c.

nivelul ierarhic al managerului.



ANS:  B


130. Procesul decizional presupune:

a.

manageri pregatiti si cu experienta, salariati constiinciosi si bine motivati, stakeholderi bine pozitionati;

b.

un management eficace/ eficient, decizii luate oportun si pozitii sigure pe piata;

c.

formularea propunerii decizionale - in baza analizei informatiilor; discutarea si adoptarea variantei decizionale - in urma analizei in echipa manageriala; aprobarea deciziei - urmare a analizei variantelor; inregistrarea si transmiterea deciziei - sub forma despozitiunii (ordinului) catre structurile vizate/ interesate.



ANS:  C


131. Asadar principalul continut al activitatii de management il constituie:

a.

procesul de luare a deciziilor;

b.

calitatea produselor/ serviciilor;

c.

pozitia ocupata pe piata.



ANS:  A


132. Decizia constituie:

a.

o actiune conjugata a stakeholderilor;

b.

un act normativ cu efecte juridice, obligatoriu pentru intregul personal de la manager pana la ultimul salariat-subordonat antrenat intr-o anumita masura in actiunea respectiva;

c.

un act de vointa al patronului impreuna cu organizatia sindicala.



ANS:  B


133. Decizia este:

a.

un instrument in mana stakeholderilor folosit pentru dezvoltarea companiei;

b.

prilej prin care se poate obtine profit inclusiv pentru organizatiile sindicale si de tineret;

c.

un instrument de management deosebit de important, deoarece prin intermediul ei managerul (decidentul) activeaza (pune in miscare) resurse umane si alte resurse din subordine, directionandu-le in functie de obiectivele de indeplinit.



ANS:  C


134. Decizia marcheaza:

a.

momentul in care are loc trecerea de la gandirea creatoare la actiune, in care se asuma intreaga responsabilitate a managerului sau echipei manageriale pentru actiunile viitoare, de atingere a obiectivului propus;

b.

momentul in care au loc adunari si reuniuni ale managementului pentru cresterea capitalului societatii;

c.

trecerea de la o calitate a productiei la alta mai buna atat pentru piata, cat si pentru firma.



ANS:  A


135. Decizia constituie:

a.

vointa firmei de a cuceri noi piete mai avantajoase din punct de vedere competitiv;

b.

un act de autoritate care rezulta din atributiile, competentele si responsabilitatile cu care sunt investiti managerii organizatiilor;

c.

un act de autoritate al organizatiei sindicale privind conditiile mai bune de munca si salarii la nivel european.



ANS:  B


136. Procesul decizional este:

a.

o metodologie pusa la dispozitie de cercetare stiintifica din domeniu;

b.

un parcurs pe care patronul si salariatii il urmeaza de comun acord pentru prevenirea conflictelor de munca;

c.

cel mai important element sau cea mai importanta parte a managementului, care atinge punctul culminant, prin faptul ca pune in miscare importante resurse ale organizatiei.



ANS:  C


137. Activitatea manageriala se manifesta:

a.

ca un proces social-uman in care intervin decidentul, personalul executant si mediul ambiant (conditiile concrete de ordin financiar, economic, material, tehnic, tehnologic etc.) in care, de fapt si de drept, se desfasoara relatiile de inalta complexitate dintre manageri si subalterni (salariati), dintre organizatie si mediul ambiant;

b.

din plin cand se realizeaza consensul dintre patronat si sindicate;

c.

in principal, intre manager si stakeholderi.



ANS:  A


138. Decizia trebuie sa intruneasca o serie de cerinte, dintre care enumeram:

a.

sa fie luata si cu acordul stakeholderilor (persoanelor interesate de bunul mers al firmei);

b.

sa fie fundamentata stiintific; sa fie legala; sa fie oportuna; sa fie precisa, unitara si coerenta; sa fie concisa si sa nu genereze interpretari diferite;

c.

sa fie transmisa la timp si fara intarziere, dar si cu acordul presedintele organizatiei sindicale.



ANS:  B


139. Dispozitiunile (ordinele) trebuie sa fie:

a.

luate cu acordul tuturor salariatilor firmei;

b.

adoptate cu instiintarea presedintelui sindicatului;

c.

caracterizate de claritate, pe intelesul tuturor, sa se caracterizeze prin conciziune, sa contina obiectivul urmarit, modalitatea de actiune preconizata, termenele de indeplinire, cu eventualele esalonari pe etape intermediare, raspunderi s.a.



ANS:  C


140. Clasificarea deciziilor se face in functie de anumite criterii cum ar fi:

a.

in raport cu: gradul de cunoastere a probabilitatii rezultatelor, importanta obiectivelor urmarite, periodicitatea elaborarii lor, sfera de cuprindere;

b.

in functie de: numarul de salariati, sfera de cuprindere productiva si aria geografica;

c.

in raport cu factorii de risc identificati de organizatia sindicala in cooperare cu ceilalti stakeholderi.



ANS:  A


141. Deciziile colective contribuie la:

a.

dezvoltarea organizatiei pe multiple planuri, inclusiv in plan european;

b.

cresterea increderii in subordonati; stimularea initiativelor si propunerilor; aprecierea justa a capacitatii creative a subordonatilor (colaboratorilor); incurajarea participarii directe a specialistilor in luarea deciziilor; activarea comunicarii pe orizontala si verticala intre colegi, compartimente si/sau nivelurile ierarhice; imbunatatirea relatiilor interumane si a climatului de munca in cadrul organizatiei;

c.

cresterea increderii finantatorilor in acordarea imprumuturilor.



ANS:  B


142. Deciziile colective prezinta o serie de avantaje, cum ar fi:

a.

marcheaza momentul trecerii de la gandirea prospectiva la gandirea creatoare;

b.

pune managementul intr-o lumina favorabila fata de clienti;

c.

cresterea calitatii deciziilor, ca urmare a viziunilor din mai multe unghiuri de abordare; realizarea consensului si a participarii active la indeplinirea deciziilor; dezvoltarea initiativei in luarea si finalizarea deciziilor; cresterea responsabilitatii; dezvoltarea calitatilor profesionale si morale ale subordonatilor (colaboratorilor).



ANS:  C


143. Decizia este una dintre indatoririle de baza ale managerilor, reprezentand:

a.

instrumentul prin care se asigura imbinarea in conditii optime a cerintelor rezultate din obiectivul de indeplinit si posibilitatile reale (resursele) de realizare existente in momentul respectiv, intre conceptie si practica;

b.

o parghie esentiala comuna a managementului si organizatiei sindicale;

c.

un instrument eficient de lucru al echipei manageriale impreuna cu leaderii stakeholderilor.



ANS:  A


144. Fundamentarea si adoptarea deciziei este:

a.

o documentare a corpului consilierilor managerului/ patronului;

b.

un act conceptional de creatie, in care cunostintele, gandirea, experienta, sensibilitatea, receptivitatea si imaginatia managerului se intrepatrund armonios cu realitatea din cadrul organizatiei versus mediul extern, fiecare avand constrangeri proprii;

c.

un act previzional, organizatoric si de coordonare la dispozitia patronului.



ANS:  B


145. Elementele de adoptare si realizare a deciziei sunt:

a.

pregatirea datelor si propunerilor, prelucrarea pe calculator a informatiilor relevante, concluzionarea rezultatelor;

b.

diagnosticarea firmei, stabilirea directiilor de actiune, elaborarea dispozitiunii (ordinului);

c.

pregatire deciziei, adoptarea deciziei, realizarea deciziei.



ANS:  C


146. Marketingul de succes, inclusiv managementul marketingului este caracterizat de:

a.

orientarea spre piata si concentrarea pe client, perceptia justa asupra clientilor-tinta, evaluarea reala si monitorizarea atenta a concurentilor, gestionarea relatiilor cu stakeholderii, identificarea noilor oportunitati, planificarea flexibila si realista de marketing, adoptarea si adaptarea politicilor de produse/ servicii, capacitatea organizatiei de a impune marci si comunicarile integrate de marketing, desfasurarea unui marketing eficace/eficient, promovarea noilor tehnologii informatice de marketing;

b.

globalizarea comertului si a afacerilor fara frontiere;

c.

amploarea comunicatiilor si tehnologiei informatiilor.



ANS:  A


147. Motivarea constituie:

a.

o modalitate de rezolvare a problemelor membrilor de sindicat;

b.

modalitatea esentiala de impletire a intereselor organizatiei (firmei) cu interesele salariatilor si celorlalte persoane interesate de bunul mers al respectivei organizatii in indeplinirea obiectivelor previzionate;

c.

o problema de morala pe care patronul o rezolva in favoarea salariatilor.



ANS:  B


148. Motivarea reprezinta "totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constientizate sau neconstientizate, simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte . ".

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


149. Comportamentul uman este cauzat de:

a.

salariul primit si primele de concediu;

b.

atitudinea managerului si presedintelui de sindicat;

c.

anumiti stimuli externi, care provoaca o stare interna tensionala, motivat de stimulii respectivi care orienteaza individul in cauza spre un anumit obiectiv.



ANS:  C


150. La originea comportamentului exista:

a.

motive temeinice privind educatia din familie si societate;

b.

motive serioase in legatura cu stabilirea locului de munca;

c.

un motiv care justifica declansarea respectivului comportament si o explicatie (un obiectiv) spre care se indreapta individul, cu gandul si/sau cu fapta.



ANS:  C


151. Motivarea restransa consta in corelarea necesitatilor, aspiratiilor si intereselor resurselor umane ale organizatiei cu realizarea obiectivelor, competentelor si responsabilitatilor in cadrul organizatiei.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


152. Motivarea cuprinzatoare vizeaza stakeholderii (persoanele fizice si juridice care au interese in obtinerea performantelor de catre organizatie cum ar fi: proprietarii, clientii, salariatii, organizatia sindicala, furnizorii, institutiile financiar-bancare, administratia centrala/ locala, alti parteneri de afaceri).

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


153. Motivarea indeplineste diferite roluri:

a.

individual, colectiv, restrans, curpinzator;

b.

managerial, organizational, individual, economic, social;

c.

de management, atotcuprinzator, integrator si de intrajutorare.



ANS:  B


154. Trebuintele omului sunt:

a.

materiale, spirituale, de invatatura si de perfectionare;

b.

de natura spirituala, de satisfactie, de frumusete si artistice;

c.

fiziologice, de securitate, de apartenenta, de stima, de cunoastere, estetice, de autoactualizare.



ANS:  C


155. Nevoile fiziologice sunt determinate de:

a.

trebuintele legate de existenta;

b.

nevoia de a avea pe birou un calculator performant;

c.

nevoia de a comunica cu patronul.



ANS:  A


156. Nevoile de securitate definesc:

a.

un mediu lipsit de liniste si pace;

b.

un ansamblu de relatii de prietenie si buna intelegere intre popoarele lumii;

c.

mediul de trai, felul amenintarilor potentiale fizice, dar si emotionale, nevoia de exprimare libera, care incurajeaza cinstea, corectitudinea, dreptatea si actiunea intr-un cadru metodologic si legal consimtit.



ANS:  C


157. Nevoile de apartenenta caracterizeaza:

a.

relatiile din cadrul familiei si societatii;

b.

necesitatea individului de a comunica si actiona intr-o structura (organizatie, firma, comunitate);

c.

siguranta locului de munca intr-o economie de piata instabila.



ANS:  B


158. Nevoile de stima ii confera individului:

a.

o anumita pozitie in statutul sau social, de perceptie a imaginii despre sine, aprecierile in cadrul mediului si anturajului, recunoasterea meritelor si rezultatelor anterioare ale muncii, cunoasterea si recunoasterea capacitatii intelectuale, manageriale si actionale in cadrul firmei;

b.

o stabilitate relativa intr-un mediu fluid;

c.

o pozitie sigura fata de ceea ce este perceput in mediul exogen.



ANS:  A


159. Nevoile de cunoastere reflecta:

a.

dorinta omului de a fi la curent cu ce se intampla in jurul sau;

b.

caracteristica omului pentru perfectionarea muncii sale ori din alte domenii (spiritual, cultural, tehnic, stiintific etc.);

c.

dorintele de a face ceva mai bun (produse/ servicii) cerute in mod insistent de piata.



ANS:  B


160. Nevoile estetice vizeaza:

a.

dorinta de a viziona galerii de arta cel putin o data pe luna;

b.

mandria salariatului de a face parte dintr-o firma cu cultura organizationala solida;

c.

calitatea comportamentala a individului.



ANS:  C


161. Nevoile de autoactualizare vizeaza:

a.

edificarea unui sistem de munca prin care indivizii capata controlul asupra muncii lor, sunt pasionati de creativitate, cauta si identifica noi canale de promovare;

b.

trebuintele omului de a fi la curent cu tot ce se intampla in sport pe plan european;

c.

cunoasterea in domeniul stiintelor exacte.



ANS:  A


162. Procesul motivational reprezinta succesiunea de stari si etape determinate de factori obiectivi/subiectivi, care initiaza si dirijeaza comportamentul resurselor umane spre performanta, intre motivatie si performanta stabilindu-se raporturi de interconditionare reciproca.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


163. Procesul motivational trebuie sa intruneasca simultan urmatoarele caracteristici:

a.

sa fie: diferentiat, gradual si transparent;

b.

sa fie: complex, diferentiat si atotcuprinzator;

c.

sa fie: complex, diferentiat si gradual.



ANS:  C


164. Fiecare salariat trebuie motivat:

a.

diferentiat, functie de aportul efectiv pe care il aduce in progresiunea organizatiei (firmei) si nu pe alte criterii;

b.

in raport cu nevoile reale;

c.

in functie de postul ocupat, treapta ierarhica, trebuintele si posibilitatile financiare ale organizatiei.



ANS:  A


165. Procesul motivational este influentat de urmatoarele variabile:

a.

individuale, contextuale si elementare;

b.

individuale, organizationale, contextuale;

c.

contextuale, organizationale si aleatoare.



ANS:  B


166. In cadrul procesului motivational variabilele individuale evidentiaza caracteristicile fiecarui individ si vizeaza:

a.

experienta pe post, eforturile, calitatile manageriale;

b.

performantele individuale si colective, comportamentul;

c.

calitatile, pregatirea, eforturile depuse, comportamentul si performantele indivizilor.



ANS:  C


167. In cadrul procesului motivational, variabilele organizationale reflecta starea si elementele caracteristice ale organizatiei care influenteaza motivarea resurselor umane si se refera la:

a.

conceptia si capabilitatea manageriala, politica si strategia firmei, cultura si climatul organizational, starea economica a organizatiei, sistemul informational - relational si de comunicare, formele si metodele de motivare, caracteristicile postului, performantele organizatiei;

b.

politica si cultura firmei si performantele organizatorice;

c.

relatiile cu persoanele interesate de bunul mers al firmei.



ANS:  A


168. In cadrul procesului motivational variabilele contextuale vizeaza:

a.

mediul endogen si exogen;

b.

elemente din mediul exogen al organizatiei care influenteaza continutul si efectele procesului motivational. Aceste variabile exprima caracteristicile nationale si ale Uniunii Europene. Organizatia, managementul si salariatii nu pot influenta variabilele contextuale;

c.

relatiile cu furnizorii de materii prime si materiale.



ANS:  B


169. In contextul motivarii, nevoile indivizilor/ salariatilor sunt de natura:

a.

economica, socio-politica si umana;

b.

politica, cognitiva si efectiva;

c.

economica, cognitiva si afectiva.



ANS:  C


170. Performantele individuale au la baza rezultatele obtinute de un salariat prin eforturi, cunostinte si deprinderi proprii, care-i corespund aspiratiilor, asteptarilor, obiectivelor si sarcinilor care-i sunt caracteristice.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


171. Motivarea este un proces dinamic, flexibil, activ, care se modifica de la o etapa la alta, fiind specific fiecarui individ, literatura de specialitate prezentandu-l ca un ciclu motivational caracterizat de variabile contextual europene/ nationale/ organizationale/ individuale.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


172. Motivarea este:

a.

pozitiva si interioara;

b.

negativa si exterioara;

c.

pozitiva, negativa, interioara si exterioara.



ANS:  C


173. Marketingul sustine resursele umane de vanzari prin reclame, identificarea de noi clienti potentiali, orientarea spre cei mai buni potentiali clienti, influentele asupra deciziei de cumparare, inclusiv rationamentele justificative, punctele forte si slabe ale concurentei, pozitia fata de concurenta, programele de instruire a vanzatorilor bazate pe performante, intocmirea materialelor publicitare pentru clienti (brosuri, pliante etc), utilizeaza publicitatea si telemarketingul pentru identificarea si preselectarea potentialilor clienti.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


174. Principalii factori care influenteaza comportamentul cumparatorului sunt:

a.

stilul de viata, cultura, perceptia;

b.

factori culturali (cultura, cultura secundara si clasa sociala); factori sociali (grupurile de referinta, familia, rolul si statutul social); factori personali (varsta si etapa ciclului de viata, ocupatia, situatia materiala, stilul de viata, personalitatea, parerea despre sine); psihologici (motivatia, perceptia, invatarea, convingerile, atitudinile);

c.

convingerile, atitudinile, familia, clasa sociala s.a.



ANS:  B


175. Resursele umane de vanzari efectueaza: vizite de vanzare, contacte cu clientii, primesc comenzi de la clienti, mentin clientii deja existenti, incaseaza costul/ valoarea produselor/ serviciilor vandute.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


176. Marketerii si vanzatorii trebuie constientizati si motivati ca odata cu angajarea lor, firma le ofera o cariera profesionala si nu doar un loc de munca. Progresiunea in cariera trebuie cunoscuta si este accesibila pentru fiecare pe baza competentei profesionale.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


177. Identificarea, selectarea, integrarea si pregatirea agentilor/ angajatilor (din compartimentele de marketing si vanzari) pentru a deveni bine calificati, talentati si motivati, ca si mentinerea lor in firma printr-un sistem de stimulente atractiv reprezinta una dintre premisele de succes in afaceri. Totul porneste de la realitatea ca salariatii firmei reprezinta cea mai redutabila resursa pentru avantajul competitiv.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


178. Avantajul competitiv al unei organizatii (firme) este dat in primul rand de resursele umane care lucreaza continuu pentru indeplinirea tuturor celorlalte cerinte (calitate, rapiditate, servire, design, fiabilitate, mentenanta, costuri, preturi etc.). De aceea motivarea resurselor umane este esentiala.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


179. Intre control si planificare:

a.

exista o legatura indisolubila;

b.

nu exista nici o legatura;

c.

totul depinde de manager si presedintele sindicatului.



ANS:  A


180. Functia managementului de control/ evaluare asigura:

a.

coerenta in organizatie;

b.

prevenirea nerealizarii obiectivelor prin supravegherea in timp a performantelor/ contraperformantelor salariatilor, compartimentelor, ca si a intregii organizatii;

c.

pregatirea salariatilor.



ANS:  B


181. Necesitatea controlului/evaluarii consta in anticiparea disfunctiilor potentiale, ajustarea (corectarea) planificarii (programarii), stabilirea cauzelor generatoare de disfunctiuni si a masurilor de inlaturare a acestora, aplicarea corecta a deciziilor adoptate impulsionarea activitatii salariatilor pentru realizarea lor, ajustarea deciziilor si stabilirea sarcinilor manageriale adecvate situatiei concrete, alte masuri in raport cu situatia de fapt.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


182. Prin intermediul controlului/evaluarii se poate cunoaste situatia reala in orice domeniu de activitate din organizatie, in orice moment si se poate interveni prompt si oportun in vederea eliminarii abaterilor si neregulilor. Controlul/evaluarea contribuie la redirectionarea activitatilor in vederea realizarii sarcinilor si a obiectivelor fixate de management.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


183. Controlul este o forta motrice in functionarea oricarei organizatii, intrucat genereaza pe plan psihosocial comportamente favorabile muncii si actiuni intense si eficiente, nepermitand relaxarea efortului si contribuind la integrarea actiunilor individuale in procesul productiv unitar al organizatiei.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


184. Controlul/evaluarea este un proces psiho-social complex care cuprinde mai multe etape (stabilirea compartimentelor/ domeniilor de controlat, determinarea standardelor de comparatie, compararea rezultatelor cu standardele, masurarea performantelor realizate la un moment dat, evaluarea amplorii abaterilor, identificarea si analiza cauzelor generatoare de abateri, stabilirea masurilor de corectare/integrare si implementare, generalizarea performantelor care asigura progresul organizatiei, recompensarea/sanctionarea celor merituosi/vinovati de realizarile/ neajunsurile manifestate si constatate).

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


185. Controlul/ evaluarea ca functie a managementului are urmatoarele cerinte:

a.

sa fie obiectiv; sa aiba un continut cauzal; sa se exercite fara intrerupere; sa fie anticipativ si preventiv; sa fie complex; sa fie acceptabil pentru persoanele/ structurile controlate; sa fie flexibil si adaptabil; sa fie strategic si orientat spre exceptii; sa fie simplu si inteligibil; sa aiba un caracter corectiv/ constructiv; sa fie oportun si economic;

b.

oportun; cauzal; tactic; orientat spre aspecte de amanunt;

c.

constructiv; cu initiativa; cu acceptul organizatiei sindicale; continuu; adaptabil.



ANS:  A


186. Controlul, in raport cu sfera de cuprindere, se imparte in:

a.

control partial si control atotcuprinzator;

b.

partial, total si selectiv;

c.

control selectiv si control general.



ANS:  B


187. In functie de ierarhizarea controlului se disting:

a.

control la esaloanele subalterne;

b.

control la substructurile dispersate geografic;

c.

control strategic si control tactic-operational.



ANS:  C


188. In raport cu momentul efectuarii controlului/ evaluarii distingem:

a.

controlul preventiv, controlul operativ, controlul postoperativ;

b.

controlul partial-preventiv, controlul total-oportun;

c.

controlul postoportun, controlul oportun.



ANS:  A


189. In exercitarea functiei manageriale de control/ evaluare se folosesc urmatoarele metode si intrumente de control:

a.

controlul indirect, auditul financiar, executia bugetara periodica;

b.

controlul ierarhic direct, rapoartele scrise, auditul financiar, auditul managerial, bugetul;

c.

bugetul alocat resurselor umane, dispozitiile superioare, auditul managerial.



ANS:  B


190. Controlul/evaluarea cuprinde urmatoarele etape:

a.

pregatirea si finalizarea;

b.

desfasurarea si evaluarea;

c.

pregatirea controlului, desfasurarea controlului, evaluarea rezultatelor, finalizarea controlului.



ANS:  C


191. In activitatea de marketing se folosesc urmatoarele tipuri de control:

a.

controlul planului anual, controlul profitabilitatii, controlul eficientei, controlul strategic;

b.

controlul tactic, controlul strategic, controlul operativ-tactic;

c.

controlul planului cincinal, controlul anual, controlul eficacitatii, analiza de piata.



ANS:  A


192. Orice structura, apreciata ca sistem, se compune din: subsistemul de management (conducator), care reprezinta subiectul managementului; subsistemul de executie (condus), care reprezinta obiectul managementului; subsistemul informational (relational), care se identifica cu instrumentul managementului.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


193. Metodele de management reprezinta ansamblul de principii, reguli, procedee si instrumente care traseaza sensul de derulare a functiilor de management vizand solutionarea problemelor reiesite din respectivele functii pentru indeplinirea  obiectivelor organizatiei.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


194. Tehnicile de management reunesc ansamblul de reguli specifice, procedee particulare si instrumente adecvate prin care se rezolva  problemele organizatiei ce decurg din functiile managementului. Altfel spus tehnicile reprezinta mijloacele de operationalizare a principiilor si regulilor unor metode de management.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


195. Metodele si tehnicile de management se clasifica in metode si tehnici generale, care vizeaza:

a.

cel putin doua functii de management si metode si tehnici specifice care vizeaza o anumita functie de management;

b.

o functie de previziune si una organizatorica; functiile de control/ evaluare, monitorizare si motivare;

c.

metode si tehnici generalizate si metode si tehnici specializate.



ANS:  A


196. Cele mai reprezentative metode generale de management, in acceptiunea manualului de curs sunt:

a.

managementul prin obiective, managementul prin proiecte, managementul integrat si managementul participativ-colectiv;

b.

managementul prin bugete, prin exceptii, prin obiective, participativ, de produs, managementul prin proiecte, managementul integrat, managementul colectiv, managementul previzional, managementul inovativ;

c.

managementul inovativ, managementul schimbarii si managementul prin exceptii.



ANS:  B


197. Avantajele/ dezavantajele managementului prin bugete, in acceptiunea manualului de curs sunt:

a.

controlul sindicatelor asupra banilor, metodologia cu stakeholderii-greoaie;

b.

controlul asupra resurselor financiare la dispozitia marketingului, volum de munca redus;

c.

controlul permanent asupra resurselor financiare destinate, cat si de posibilitatea monitorizarii in vederea reducerii costurilor de productie si cresterea eficientei economice si a profitului in cadrul organizatiei; volumul mare de munca in ceea ce priveste evidenta financiar-contabila, precum si operativitatea redusa ca urmare a circuitelor relational-informationale (monitorizare efectiva - contabilitate - analiza   bugetara - manager).



ANS:  C


198. Avantajele/dezavantajele managementului prin exceptii, in acceptiunea manualului de curs sunt:

a.

o mai buna folosire a timpului de catre managerii de pe nivelurile ierarhic superioare si disponibilizarea acestora pentru alte activitati, implicarea eficace/ eficienta a managerilor in vederea solutionarii problemelor prioritare ale organizatiei, precum si simplificarea actului managerial; creearea impresiei unei relative stari de stabilitate, dar care in realitate nu exista, cat si neputinta descrierii unor aspecte legate de comportamentul membrilor organizatiei;

b.

simplificarea conducerii si administrarii afacerilor, organizatia (firma) are stabilitate;

c.

solutionarea facila a problemelor curente, incertitudini privind reactia stakeholderilor.



ANS:  A


199. Metoda managementului prin obiective se caracterizeaza prin:

a.

descentralizare-centralizare in exces, facilitatea adoptarii rapide a deciziilor;

b.

obiective unitare unanim adoptate de organizatie, inclusiv de catre structurile subalterne; participarea intregului personal la stabilirea si realizarea obiectivelor; organizarea si executarea controalelor sistematice pentru descoperirea abaterilor; coroborarea recompenselor si sanctiunilor (materiale, morale, penale); sporirea initiativei de participare a resurselor umane ale organizatiei fata de obiectivele previzionate; particularizarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe intreaga ierarhie, prin descentralizarea operationala financiara si constituirea centrelor de cost si de profit;

c.

recompense si sanctiuni aspre, reuniuni familiale, bucuria revederii prietenilor.



ANS:  B


200. Avantajele/ dezavantajele managementului participativ sunt:

a.

motivarea scazuta si climat de munca angajant;

b.

fundamentarea simplista a actului managerial si motivarea crescuta a stakeholderilor;

c.

fundamentarea complexa a procesului decizional si implicit sporirea calitatii deciziilor; extinderea motivatiei salariatilor, prin participarea la adoptarea deciziilor; instaurarea unui climat angajant de colaborare care stimuleaza creativitatea; satisfacerea intr-o mai mare masura a motivarii stakeholderilor, amplificandu-le interesul pentru cresterea economica a organizatiei; consumul mare de timp alocat de manageri pentru consultari si reuniuni decizionale; scaderea operativitatii in solutionarea problemelor.



ANS:  C


201. Avantajele/ dezavantajele managementului prin produs sunt:

a.

sporirea gradului de rationalitate a planificarii, organizarii si derularii fabricatiei - centrate pe eficienta; previziunea lansarii in productie este bine fundamentata; faciliteaza innoirea tehnologiilor; produsele se comercializeaza cu rezultate superioare; sporirea volumului vanzarilor si implicit al profitului; cresterea prestigiului marcii fabricantului; intarirea ordinii, disciplinei si responsabilitatii salariatilor in munca; dependenta metodei de managementul general al organizatiei; distorsiuni la jonctiunea (interfata) managementului de produs cu sistemul general de management al organizatiei; aparitia si manifestarea unor situatii conflictuale intre managerii de produs implicati in acest proiect  si ceilalti manageri de compartimente (substructuri);

b.

improspatarea tehnologica, ordine si disciplina, conflicte cu sindicatele;

c.

previziune si coordonare centralizare.



ANS:  A


202. Managementul prin proiecte se caracterizeaza prin:

a.

diversitate si inovatie;

b.

se adreseaza unui beneficiar sau unui grup restrans de beneficiari (consumatori / utilizatori); materialele si produsele (componentele) sunt diversificate; sunt implicati specialisti si experti din diverse domenii profesionale; dezvoltarea proiectului este temporala, necesita o planificare prealabila cat mai exacta, care se readapteaza in mod curent in functie de evolutia realizarii proiectului; constituirea unor structuri organizatorice temporare care functioneaza in paralel cu structura organizatorica de baza;

c.

temporalitate, planificare, control.



ANS:  B


203. Avantajele/ dezavantajele metodei managementului prin proiecte sunt:

a.

proiecte complicate, retehnologizare si greutati in selectia resurselor;

b.

are impact asupra beneficiarilor si conflicte intre stakeholderi;

c.

se adopta pentru realizarea proiectelor complexe de interes national (international) cu multiple aspecte inovationale; favorizeaza schimbul de experienta intre substructurile respectivei organizatii si mai departe cu alte organizatii, abordandu-se probleme stiintifice, tehnice, organizatorice si de alta natura, de anvergura si de mare complexitate; faciliteaza descoperirea de manageri competenti, dinamici, indrazneti; favorizeaza (impune) retehnologizarea organizatiei si ridica standardele utilizatorilor; dificultate in armonizarea structurii responsabile de proiect cu organizatia (sau organizatiile implicate in sprijinirea realizarii proiectului); manifestarea unei stari conflictuale in interiorul structurii de proiect si in raporturile cu organizatiile din care provin membri respectivi; dificultatea identificarii de manageri de proiect care sa-si asume responsabilitatea si riscurile care se vor manifesta.



ANS:  C


204. Metoda managementului prin proiecte este puternic amprentata de:

a.

amploarea proiectului; noutatea si perioada de realizare a proiectului; numarul si potentialul specialistilor; caracteristicile climatului de munca; personalitatea managerului de proiect; locul si rolul specialistilor/expertilor din respectiva structura, cerintele utilizatorilor etc.;

b.

numarul specialistilor si atitudinea stakeholderilor;

c.

numarul mare de specialisti si management performant.



ANS:  A


205. Extrapolarea, ca metoda specifica de management al marketingului, se bazeaza pe:

a.

previziunea managerului/ patronului;

b.

rezultatele istorice ale organizatiei, adica pe evolutia organizatiei din trecutul apropiat, facilitand in acest fel determinarea evolutiei viitoare, de regula, pe termen scurt si mediu;

c.

strategii de lunga durata.



ANS:  B


206. Metoda Delphi, ca metoda specifica de management consta in:

a.

previziuni ale persoanelor interesate de bunul mers al firmei;

b.

organizare si control impecabil;

c.

consultarea unor specialisti, pe baza de chestionar,  asupra aspectelor de interes pentru organizatia supusa cercetarii.



ANS:  C


207. Brainstormingul presupune:

a.

organizarea de discutii in grup, asupra unui domeniu, pentru aflarea mai multor idei, privind modul de solutionare a problemelor de interes, cu speranta ca printre multiplele raspunsuri date de participanti, ori prin combinarea mai multor astfel de raspunsuri date se afla si cel cautat;

b.

o discutie oarecare;

c.

planificarea riguroasa a productiei.



ANS:  A


208. Pentru desfasurarea brainstormingului se aplica urmatoarele reguli:

a.

discutiile sunt purtate si in afara sedintelor, raspunsurile la intrebari depind de personalitatea managerului;

b.

crearea unui climat favorabil acceptarii oricarei idei, chiar iesita din comun (fantastice); incurajarea participantilor sa emita noi idei, izvorate din cele exprimate anterior (in cascada, avalansa); participantii sa fie odihniti (ora de desfasurare sa fie in prima parte a zilei); propunerile formulate sa fie dezvoltate intr-o maniera constructiva; propunerile sa fie scurte, sa se evite discursurile prelungite, plicticoase; nu se admit critici sau comentarii negative pe marginea raspunsurilor date, oricat ar fi de nastrusnice; sala (incaperea) de desfasurare sa fie adecvata, cu aspect placut, iar modelatorul sa promoveze o atmosfera de ambianta, placuta, destinsa, dar focalizata pe domeniul supus studiului; inregistrarea corecta a raspunsurilor; numarul de persoane participante: 5-12, de preferinta cu pregatire eterogena; durata reuniunii maximum o ora si jumatate; expunerea problemei de rezolvat sa fie clara, succint rezentata de modelatorul reuniunii; modelatorul, de regula, nu trebuie sa ia parte la discutii pentru ca i-ar putea inhiba pe ceilalti participanti la discutii;

c.

la discutii participa numai specialisti in domeniu, durata de desfasurare este nelimitata.



ANS:  B


209. Delegarea presupune:

a.

atitudine manageriala exigenta, lucru in salturi pentru acoperirea nevoilor pietei, dependenta de clienti;

b.

manageri competenti, stakeholderi ingaduitori, responsabilitati sporite pentru membri de sindicat;

c.

insarcinarea, atribuirea competentei formale , incredintarea responsabilitatii.



ANS:  C


210. Delegarea prezinta avantajul ca:

a.

degreveaza managerul la sarcinile marunte, ramanandu-i timp mai mult pentru alte activitati mai importante, sporeste increderea reciproca manager - subaltern delegat (insarcinat), contribuie la pregatirea personalului in probleme manageriale, dezvolta initiativa, creativitatea, inventivitatea, asigurandu-se in acest fel rezerva de resurse umane pentru posturi manageriale;

b.

managerul este implicat in productie si desfacere;

c.

sporeste increderea in stakeholderi.



ANS:  A


211. Avantajele/ dezavantajele sedintei sunt:

a.

reuneste toate persoanele la un loc;

b.

fundamentarea mai buna a deciziilor; informarea oportuna a  personalului; dezvoltarea coeziunii in organizatie; permite schimbul de experienta si o mai buna cunoastere reciproca a salariatilor; imbogateste resursele de cunoastere ale membrilor organizatiei; contribuie la descoperirea si formarea de noi manageri etc.; consumul mare de timp; scaderea responsabilitatii unor manageri; diminuarea operativitatii in solutionarea unor probleme;

c.

cresterea raspunderii si responsabilitatii.



ANS:  B


212. Tabloul de bord este:

a.

metoda de management generalizat;

b.

o tehnica manageriala importanta care asigura informarea rapida, completa si oportuna a managerului;

c.

un termen nespecific activitatilor manageriale de marketing.



ANS:  B


213. Functiile tabloului de bord sunt:

a.

de previzionare si monitorizare;

b.

de prognoza si planificare;

c.

de avertizare; de evaluare-diagnosticare; de inlaturare a neajunsurilor; de generalizare a elementelor de progres.



ANS:  C


214. Avantajele/ dezavantaje Tabloului de bord sunt:

a.

asigura o mai buna fundamentare a deciziilor, bazata pe elemente reale; sporeste responsabilitatea managerului pentru activitatea desfasurata; asigura conditii favorabile(superioare) pentru functionarea optima a organizatiei; creste operativitatea in luarea deciziilor; faciliteaza cunoasterea realitatii asupra calitatii muncii pe domenii ale organizatiei; inregistrarea repetata a unor situatii impuse de tabloul de bord; volumul mare de munca pentru strangerea, sintetizarea, inscrierea si transmiterea datelor din tabloul de bord; costuri relativ ridicate legate de intocmire a tablourilor de bord;

b.

se bazeaza pe date reale, se consuma timp mult pentru elaborare;

c.

este economicos, deciziile luate nu sunt conforme cu realitatea.



ANS:  A


215. Diagnosticarea vizeaza:

a.

reperele de viitor;

b.

stabilirea punctelor forte si a celor slabe cu evidentierea cauzelor generatoare si recomandarea masurilor ce se impun;

c.

punctele slabe din activitatea sindicala.



ANS:  B


216. Managementul marketingului prin metodele si tehnicile adoptate:

a.

aplica o traditie a pietei libere;

b.

scaneaza dorintele si nazuintele stakeholderilor;

c.

integreaza organizatia in mediul pietei.



ANS:  C


217. Fundamentarea deciziei de marketing este:

a.

un proces complex de alegere a solutiei adecvate momentului decizional in raport cu: tendinta proceselor economice, sociale, politice, ecologice, deomgrafice etc.; a interdependentelor dintre acestea; a implicatiilor ulterioare asupra marketingului organizatiei; ceilalti factori care-si pun amprenta pe viata si evolutia organizatiei (de exemplu, atitudinea stakeholderilor);

b.

un proces complex la fel ca si in cazul deciziei manageriale;

c.

un proces managerial specific managementului marketingului.



ANS:  A


218. Publicitatea on-line ca tehnica de management a marketingului a fost posibila ca urmare a:

a.

noilor tehnologii spatiale;

b.

noului spatiu virtual destinat tranzactiilor comerciale usor accesibil, transcede spatiul si timpul aducand vanzatorii fata in fata cu cumparatorii, cu toate ca ii despart mii de km, iar alegerea produselor, negocierea preturilor si livrarea se fac in timp real, online, printr-o comunicare directa ce implica, mai nou, contact auditiv si vizual intre partenerii schimbului;

c.

dorintei producatorilor de a stapani piata inca neglobalizata.



ANS:  B


219. Internetul ofera posibiltatea companiilor de:

a.

comunicare mai usoara cu stakeholderii;

b.

interpretarea datelor de interes;

c.

a-si extinde  exponential aria de extindere geografica.



ANS:  C


220. Pe internet, ca spatiu virtual coexista:

a.

tot felul de informatii de marketing;

b.

site-urile comerciale care permit cleintilor sa comande si sa plateasca produsele on line; site-uri care ofera servicii - rezervari de bilete, sejururi etc.; site-urile publicitare care propun informatii despre produse, servicii sau marci pe parcursul catorva pagini sau ecrane de computer, similare cu paginile traditionalei brosuri publicitare;

c.

serviciile de interes public si privat.



ANS:  B


221. Managementul prin proiecte, ca metoda generala de management s-a impus:

a.

drept solutie pentru realizarea si implementarea unor proiecte de mare anvergura in domeniile securitatii natiunilor, sigurantei si ordinii publice, apararii armate a tarilor, constructiilor de nave, aeronave si locuinte (cartiere de locuit, constructii sociale, publice, infrastructura, cai de legatura rutiere si feroviare etc.);

b.

o solutie tranzitorie;

c.

ca o moda a zilelor noastre.



ANS:  A


222. Un proiect, in acceptiunea managementului prin proiecte, este caracterizat de:

a.

perioada de implementare;

b.

gradul sporit de autonomie fata de activitatile curente ale organizatiei; scopul bine definit (indeplinirea unui obiectiv deosebit de complex care necesita actiuni speciale de organizare, planificarea, coordonare, monitorizare, termene real determinate, resurse bine fundamentate, costuri si performante scontate, o anumita succesiune logica de operatiuni); activitatile, evenimentele si sarcinile specifice; perioada de implementare stiintific fundamentata; ciclul de viata al proiectului; interdependeta fata de activitatile relevante ale organizatiei; unicitate (prin caracterul de noutate pe care-l aduce); concurenta cu alte proiecte ale altor organizatii; gradul inalt de cunoastere si expertiza al resurselor umane angajate in proiect; exactitatea indeplinirii cerintelor utilizatorilor/ consumatorilor finali etc.;

c.

concurenta si piata.



ANS:  B


223. Proiectele, in acceptiunea managementului prin proiecte, sunt:

a.

activitati de rutina adoptate pentru prosperitatea firmei;

b.

activitati de exceptie adoptate pentru salvarea de la faliment;

c.

activitati unice, orientate spre un obiectiv cu grad ridicat de complexitate si noutate absoluta. Ele sunt limitate in timp si resurse umane, financiare si materiale.



ANS:  C


224. Metoda managementului prin proiecte este puternic amprentata de:

a.

amploarea proiectului; noutatea si perioada de realizare a proiectului; numarul si potentialul specialistilor; caracteristicile climatului de munca; personalitatea managerului de proiect; locul si rolul specialistilor/expertilor din organizatie etc.;

b.

marimea firmei (consortiului);

c.

traditiile in domeniu ale firmei.



ANS:  A


225. Managementul prin proiecte este:

a.

o metoda specifica de management;

b.

unul de tip integrator, in care deciziile au caracter de unicitate, sunt luate, in principal, in conditii incerte, cu grad ridicat de risc si sub presiunea timpului si costurilor limitate, ceea ce il deosebeste de managementul organizatiilor;

c.

un marketing-management progresist.



ANS:  B


226. Constituirea structurilor de management prin proiecte este influentata de:

a.

cererea de piata;

b.

reactia stakeholderilor;

c.

noutatea, amploarea si complexitatea proiectului; durata de implementare a proiectului; aliantele convenite pentru finalizarea proiectului; volumul si calitatea resurselor umane ale firmei sau firmelor aliate (din consortiu); repartitia specialistilor pe substructuri ale firmei (firmelor); climatul de munca din firma (firme); personalitatea managerului de proiect.



ANS:  C


227. Managerul de proiect face parte din:

a.

categoria managerilor profesionisti, avand cunostinte tehnice de specialitate, economice, de afaceri, de marketing, manageriale capabil de luarea celor mai bune decizii care conduc la succesul proiectului;

b.

organizatia care deruleaza proiectul;

c.

cercul de cunostinte al top-managementului.



ANS:  A


228. Managementul marketingului proiectelor este particularizat de faptul ca:

a.

se adreseaza unui public numeros;

b.

imbraca forme particulare, in sensul ca in prima parte, marketingul a desfasurat activitati de identificare a pietei-tinta pentru desfacerea proiectului propriu-zis, iar apoi, in a doua parte, pentru oferta pe piata a produsului nou rezultat din finalizarea cu succes a proiectului;

c.

stakeholderii sunt solidari cu proiectul.



ANS:  B


229. Managementul prin obiective este o metoda generala de management care se fundamenteaza pe:

a.

decizia top-managementului;

b.

reactia favorabila a persoanelor interesate;

c.

determinarea riguroasa a obiectivelor pana la nivelul executantilor (care, de fapt, participa nemijlocit la stabilirea lor) si pe corelarea stimulentelor motivationale raportate la indeplinirea obiectivelor previzionale.



ANS:  C


230. Managementul prin obiective ofera:

a.

posibilitatea salariatilor de a-si exprima opinia cu privire la obiectivele organizatiei, creindu-le, totodata, imaginea asupra activitatii de perspectiva si inducandu-le un impuls motivational aparte;

b.

posibilitatea managerului de afirmare;

c.

conditii de prosperitate a firmei.



ANS:  A


231. Metoda managementului prin obiective presupune:

a.

un management ferm;

b.

atragerea resurselor umane ale organizatiei sub forma consultativa si/sau deliberativa la procesul de management, avand drept tinta sporirea eficientei/ eficacitatii intregii activitati prin mecanisme economice, juridice, psihologice, sociologice, organizatorice, de relationare cu toti stakeholderii, neomitand sub nici un motiv consumatorii/ utilizatorii, impreuna cu cerintele lor, cu nevoia de crestere a standardelor de viata, de trai si de munca;

c.

o inlantuire de consultari in cadrul firmei.



ANS:  B


232. Etapele in adoptarea managementului prin obiective sunt:

a.

precizarea obiectivelor de catre salariati si ceilalti stakeholderi;

b.

determinate de pasii care trebuie urmati;

c.

stabilirea obiectivelor fundamentale; precizarea obiectivelor derivate, specifice si individuale; fundamentarea si elaborarea programelor de actiune; adoptarea sistemului organizational la cerintele realizarii obiectivelor; monitorizarea indeplinirii obiectivelor.



ANS:  C


233. Obiectivele trebuie sa fie:

a.

specifice, masurabile, acceptabile, realiste, temporale (SMART);

b.

insusite de toti;

c.

aprobate de manager (patron).



ANS:  A


234. Resursele informationale reprezinta, in opinia majoritatii specialistilor, ansamblul datelor, informatiilor, fluxurilor si circuitelor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor, menit sa contribuie la interconectarea structurilor (indivizilor) in vederea stabilirii si realizarii obiectivelor organizatiei.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


235. Comunicarea manageriala este procesul de transmitere a informatiilor intre doua sau mai multe entitati, (manageri, executanti, compartimente, structuri, organizatii etc.) cu roluri de emitatori (expeditori) si respectiv receptori (destinatari) sub forma unor mesaje clare ori codificate folosind anumite canale de vehiculare a datelor si informatiilor, in scopul indeplinirii misiunii organizatiei.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


236. Procesul de comunicare are urmatoarele parti componente:

a.

emitatorul, mesajul si receptorul;

b.

emitatorul, canalul de comunicare, mesajul si receptorul;

c.

emitatorul, canalul de comunicare si receptorul.



ANS:  B


237. Sistemul informational are urmatoarele componente de baza:

a.

date si informatii, proceduri informationale, mijloace de tratare a informatiilor;

b.

date si informatii, circuite si fluxuri informationale; mijloace de tratare a informatiilor;

c.

date si informatii; circuite si fluxuri informationale; proceduri informationale; mijloace de tratare a informatiilor.



ANS:  C


238. Caracteristicile informatiei sunt:

a.

reprezinta obiectul unor tipuri de activitati; poate fi prelucrata conform unor legi, modele si teorii; este stocabila pe suport material sau imaterial; poate fi utilizata imediat sau reutilizata;

b.

reprezinta obiectul unor activitati, poate fi utilizata imediat;

c.

este stocabila, nu poate fi prelucrata.



ANS:  A


239. Informatiile trebuie sa intrunesca urmatoarele cerinte:

a.

sa fie exacte, fiabile, proaspete;

b.

sa fie necesare, autentice, exacte, complete, oportune, proaspete, furnizate cu o frecventa rationala, fiabile, sa aibe dublu caracter obiectiv si subiectiv;

c.

sa fie individualizate si bine formulate.



ANS:  B


240. Circuitul informational este:

a.

un traseu aleatoriu;

b.

itinerariul pe care se deplaseaza in sens invers informatiile;

c.

traseul pe care-l parcurge o informatie sau o categorie de informatii intre expeditor (emitator) si destinatar (receptor).



ANS:  C


241. Procedurile informationale de management reprezinta ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitatile de culegere, inregistrare, stocare, diseminare, transmitere si prelucrare a unei categorii de informatii cu precizarea operatiilor de efectuat si succesiunea lor, a suportilor, formulelor, modelelor si mijloacelor de tratare a informatiilor folosite in activitatea manageriala.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


242. Componentele principale ale sistemului informational pentru management sunt:

a.

aplicatiile si personalul specializat;

b.

echipamente hardware(statii de lucru aflate in retea si serverele), aplicatii informatice (date si interfata), telecomunicatii (internet, telefon etc.), resurse umane;

c.

resursele umane si resursele de telecomunicatii.



ANS:  B


243. Sistemul informatic are urmatoarele parti componente:

a.

componenta fizica, componenta logica si resursele umane;

b.

componenta logica, baza de date si cadrul organizatoric;

c.

componenta fizica (hard), componenta logica (soft), baza de date, resursele umane, cadrul organizatoric.



ANS:  C


244. In conceperea, proiectarea si implementarea sistemelor informationale ale organizatiei se respecta o seama de principii printre care: principiul subordonarii cerintelor manageriale si organizationale; principiul procesarii unitare; principiul esentializarii; principiul reactiei de raspuns; principiul maximizarii informatiilor finale; principiul flexibilitatii; principiul eficacitatii si eficientei.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


245. Cele mai frecvente defectiuni in utilizarea sistemelor info sunt:

a.

filtrajul, redundanta si distorsiunea;

b.

distorsiunea, filtrajul, redundanta, supraincarcarea (suprasolicitarea);

c.

filtrajul, redundanta si supraincarcarea.



ANS:  B


246. Un sistem informational de marketing este ansamblul format din specialisti, echipamente si procedee de culegere, sortare, analiza, evaluare si distribuire a informatiilor necesare, corect si la timp, catre factorii de decizie din domeniul marketingului.

a.

adevarat

b.

fals



ANS:  A


247. Stiinta informaticii reprezinta astazi principala sursa a industriei si pietei informatice. Aceasta piata este foarte dinamica cuprinzand produse si servicii informatice mai mult sau mai putin asistate de calculator, care se vand din ce in ce mai bine, datorita cresterii nevoii de informatie din sectorul stiintific, tehnic si tehnologic, precum si a absorbtiei informatiei din toate domeniile de catre marele public.

a.

fals

b.

adevarat



ANS:  B


248. Componentele planificarii strategice sunt:

a.

obiectivele, resursele, responsabilitatile;

b.

scopul, misiunea, termenele;

c.

misiunea organizatiei (firmei), scopul planificarii strategice, obiectivele fundamentale, directiile de actiune (optiunile) pentru indeplinirea obiectivelor, resursele necesare indeplinirii obiectivelor, termenele de indeplinire si responsabilitatile de implementare a planificarii strategice.



ANS:  C


249. Misiunea organizatiei (firmei) se refera la:

a.

scopurile fundamentale si conceptia privind activitatea de ansamblu prin care o diferentiaza de alte organizatii (firme), din care rezulta sfera/domeniul de activitate si piata de desfacere a produselor/serviciilor oferite;

b.

criterii si principii manageriale si salariale fundamentale;

c.

conceptii esentiale manageriale.



ANS:  A


250. Scopul planificarii strategice asigura:

a.

salarii mai mari;

b.

viabilitatea si competitivitatea pe termen lung a organizatiei (firmei) si vizeaza realizarea (de catre organizatie/ firma) a produselor/serviciilor de calitate si in cantitati indestulatoare, comparativ cu ofertele similare ale majoritatii concurentei;

c.

organizarea mai buna a muncii.



ANS:  B


Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }