QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate management

Introducere in managementul organizatiei








INTRODUCERE IN MANAGEMENTUL ORGANIZATIEI


1.1. Cadrul conceptual al managementului organizatiei

Managementul organizatiei studiaza procesele si relatiile manageriale din cadrul acesteia, in vederea descoperirii principiilor si a legitatilor care le guverneaza, precum si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si proceduri care sa determine cresterea competitivitatii.

Din aceasta definitie rezulta:




esenta stiintei managementului o reprezinta studierea proceselor si a relatiilor manageriale desfasurate intr-o organizatie;

pe baza studierii proceselor si a relatiilor manageriale se descopera principiile si legitatile cu care opereaza stiinta managementului, care explica, totodata, continutul si dinamica managementului organizatiei;

conceperea de noi sisteme, metode si tehnici de conducere confera stiintei managementului un pronuntat caracter aplicativ, intrucat prin operationalizarea acestora se poate atinge eficienta economica si sociala, respectiv competitivitatea organizatiei.

Managementul organizatiei (al intreprinderii / firmei) este cea mai cunoscuta, dezvoltata si importanta componenta a stiintei managementului intrucat:

intreprinderea / firma constituie agentul de baza al oricarei economii nationale, principalul generator de valoare adaugata si de valoare de intrebuintare. In cadrul firmelor isi desfasoara activitatea cea mai mare parte a populatiei ocupate din fiecare tara, indiferent de nivelul sau de dezvoltare;

primele cristalizari ale stiintei managementului au avut ca obiect firma, care s-a mentinut pe parcursul timpului ca unul dintre cele mai fertile terenuri in ceea ce priveste inovarea in planul teoriei si al practicii manageriale



1.2. Procesele si relatiile manageriale

Procesele desfasurate intr-o organizatie sunt cunoscute sub titulatura generica de „procese de munca”. Procesele de munca includ procese manageriale si procese de executie.

Procesele manageriale sunt cele in care o parte a fortei de munca (managerii) actioneaza asupra celeilalte parti (majoritatea resurselor umane dintr-o firma) in vederea obtinerii unei eficiente economice si sociale cat mai ridicate.

Procesele de executie sunt cele in care forta de munca actioneaza asupra obiectelor muncii in vederea obtinerii unor bunuri materiale si servicii care sa corespunda din punct de vedere cantitativ, calitativ si sortimental exigentelor manifestate de piata.

Complementare proceselor de executie, procesele manageriale detin o pondere mica in economia proceselor de munca desfasurate intr-o organizatie, insa au un impact decisiv asupra performantelor economice si sociale.

Procesul de management reuneste o suita de etape dispuse intr-o succesiune logica in cadrul carora se stabilesc obiectivele organizatiei si ale subsistemelor incorporate (departamente, compartimente, servicii, birouri s.a.), resursele si mijloacele necesare realizarii acestora si se coordoneaza activitatea resurselor umane in vederea obtinerii unei eficiente economice si sociale cat mai ridicate.

Continutul procesului de management este dat de functiile sau atributele conducerii, si anume:

previziune;

organizare;

coordonare;

antrenare;

control – evaluare.

Un proces managerial cuprinde 3 faze importante:

faza previzionala (in cadrul careia se manifesta cu predilectie functia de previziune);

faza operationala (in care se exercita, cu precadere, functiile de organizare, de coordonare si de antrenare);

faza de masurare si de interpretare a rezultatelor, in cadrul careia se manifesta in principal functia de control – evaluare

Relatiile manageriale reprezinta raporturile care se stabilesc intre membrii unei organizatii precum si intre acestia si membrii altor organizatii in procesele de previzionare, de organizare, de coordonare, de antrenare si, respectiv, de control - evaluare.

Managementul organizatiei reprezinta o disciplina economica de sinteza si, totodata, are un caracter multidisciplinar.

o      este o disciplina economica deoarece aplicarea unor sisteme, metode si tehnici manageriale poate conduce la cresterea performantelor economice si a competitivitatii;

o      este o disciplina de sinteza deoarece preia o serie de concepte si notiuni de la alte discipline, cum ar fi: economie politica, finante, marketing, analiza economico-financiara, statistica etc.;

o      caracterul multidisciplinar este dat de faptul ca managementul integreaza in cadrul sau notiuni, concepte si categorii matematice, sociologice, juridice, informatice, statistice etc.

In ultima perioada s-au conturat conceptele de ecomanagement si de management bazat pe cunostinte.



Ecomanagementul presupune o armonizare intre indeplinirea obiectivelor organizatiei (cel mai important dintre aceste obiective fiind obtinerea profitului, care permite reluarea ciclului economic) si mentinerea echilibrului ecologic.

Conceptul de ecomanagement este in stransa legatura cu cel de dezvoltare durabila, care presupune un nou model de crestere economica in care sunt satisfacute necesitatile generatiilor prezente fara a compromite sansele generatiilor viitoare.

Managementul bazat pe cunostinte constituie un nou tip de management care situeaza cunostintele in prim-planul resurselor unei organizatii. Cunostintele sunt produse ale proceselor de cunoastere.


Tipuri de intreprinderi existente in economia cu piata concurentiala

Dezvoltarea sustenabila a unei economii nationale este influentata in mod determinant de existenta unui sector microeconomic puternic. In acest context, este imperios necesara crearea unui mediu de afaceri stabil si predictibil, care sa favorizeze spiritul intreprenorial, respectiv infiintarea de intreprinderi.

Intre dezvoltarea sectorului microeconomic si mediul de afaceri exista o relatie biunivoca. Pe de o parte, un mediu de afaceri stabil si predictibil favorizeaza manifestarea initiativei private, infiintarea de intreprinderi si, prin urmare, dezvoltarea sectorului microeconomic. Pe de alta parte, o retea puternica de intreprinderi constituie un factor important de echilibru in plan economic si social, determinand totodata intensificarea competitiei de pe piata, cresterea calitatii produselor si a serviciilor oferite purtatorilor cererii, precum si diversificarea sortimentala a acestei oferte.

Astfel, se creeaza premisele configurarii si, ulterior, ale consolidarii unui mediu de afaceri stimulativ si dinamic, atractiv atat pentru investitorii din tara, cat si pentru cei din strainatate.

Intr-o economie cu piata concurentiala exista o mare varietate de intreprinderi. Principalele criterii de clasificare a intreprinderilor care activeaza in sistemele economice concurentiale sunt:

forma de proprietate;

numarul de proprietari si modalitatile de constituire si de exploatare a patrimoniului;

ramura de activitate;

gradul de continuitate al activitatii;

dimensiunea;

nivelul de specializare;

apartenenta nationala.


Forma de proprietate

intreprinderi private - patrimoniul apartine unei persoane sau grup de persoane fizice care au avut initiativa crearii lor;

intreprinderi de stat - initiativa crearii lor apartine statului, care este proprietarul intregului patrimoniu de care dispun;

intreprinderi mixte - participatiile la crearea si exploatarea patrimoniului apartin atat statului, cat si unor persoane fizice.


Numarul de proprietari si modalitatile de constituire si de exploatare a patrimoniului

intreprinderi private individuale - sunt proprietatea unei persoane fizice, dispun de un personal sub 10 salariati, iar proprietarul este responsabil de patrimoniul intreprinderii si participa la procesul de productie;

intreprinderi unipersonale cu raspundere limitata - patrimoniul intreprinderii este separat de cel al proprietarului, responsabilitatea acestuia fiind limitata numai la patrimoniul intreprinderii.

intreprinderi societare - au personalitate juridica, capitalul societatii este repartizat intre doua sau mai multe persoane, fiind divizat in titluri numite actiuni sau parti sociale, iar asociatii primesc dividende.

intreprinderi cooperatiste - create prin participarea mai multor persoane care au desfasurat activitati similare in perioada anterioara infiintarii intreprinderii, in calitate de mici proprietari;

intreprinderi familiale - patrimoniul se afla in proprietatea membrilor unei familii, care, de cele mai multe ori, sunt si lucratori in cadrul intreprinderii.

In conformitate cu prevederile legislative aflate in vigoare, intreprinderile din Romania se impart in doua mari categorii:

  • regii autonome;
  • societati comerciale.

Regiile autonome sunt acele intreprinderi care se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale (energetica, exploatarea minelor si gazelor naturale, transporturi feroviare, industria de armament si alte domenii stabilite de guvern). Astfel de intreprinderi sunt persoane juridice care isi desfasoara potrivit principiilor gestiunii proprii si al autonomiei financiare.

Regiile autonome de interes national se infiinteaza prin hotarari guvernamentale, iar cele din perimetrul judetean si local in urma unor decizii adoptate de catre consiliile judetene si, respectiv, locale.

Regiile autonome trebuie sa-si acopere in totalitate cheltuielile (inclusiv amortizarea investitiilor si rambursarea creditelor contractate) din veniturile obtinute si, totodata sa-si constituie un fond de rezerva si un fond de dezvoltare.

Societatile comerciale sunt persoane juridice care desfasoara activitati de productie si de prestari de servicii, in vederea obtinerii unui profit. Microintreprinderile si intreprinderile mici care au acest statut juridic sunt conduse, de regula, de intreprinzatori, iar firmele mijlocii si mari de catre un manager general, in baza unui contract de management incheiat de Adunarea Generala a Actionarilor. Organismele reprezentative de management participativ care se regasesc cel mai frecvent in societatile comerciale mijlocii si mari sunt Consiliul de Administratie si Comitetul de Directie.



In Romania exista in prezent urmatoarele tipuri de societati comerciale:

societate in nume colectiv (SNC) - societate de persoane cu numar redus de asociati, obligatiile sociale fiind garantate de catre toti asociatii care raspund nelimitat si solidar.

societate in comandita simpla (SCS) - societate de persoane, obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea solidara si nelimitata a asociatilor comanditati (comanditarii raspund numai in limita aportului lor);

societate in comandita pe actiuni (SCA) - societate de capitaluri, capitalul este divizat in actiuni, obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati (comanditarii raspund numai in limita aportului lor);

societate pe actiuni (SA) - societate de capitaluri, capitalul este divizat in actiuni, iar actionarii sunt raspunzatori numai in limita aportului la capitalul social;

societate cu raspundere limitata (SRL) - societate de capitaluri, raspunderea este limitata la aportul social, aportul social este format din parti sociale, numarul de asociati nu poate fi mai mare de 50.


Ramura de activitate

intreprinderi industriale;

intreprinderi agricole;

intreprinderi de constructii;

intreprinderi de servicii (comert cu amanuntul, transporturi, turism, servicii de piata prestate populatiei etc).


Gradul de continuitate al activitatii

intreprinderi cu functionare continua, pe tot parcursul anului;

intreprinderi cu activitate sezoniera (intreprinderi de conserve, de zahar, de caramizi etc).

Dimensiunea

intreprinderi mari – peste 250 de salariati;

intreprinderi mici si mijlocii – 1-249 salariati

microintreprinderi – 1-9 salariati;

intreprinderi mici – 10-49 salariati;

intreprinderi mijlocii – 50-249 salariati.


Nivelul de specializare

intreprinderi specializate - realizeaza produse finite sau componente ale acestora (subansambluri, repere etc.) in cantitati mari, utilajele aflate in dotare sunt specializate in executarea operatiilor unor procese tehnologice omogene, iar forta de munca poseda un nivel corespunzator de calificare;

intreprinderi universale - au un nomenclator extins de produse, care sunt fabricate in serii mici sau unicate, utilajele sunt universale, iar personalul este policalificat;

intreprinderi mixte - executa o mare varietate de produse, unele dintre acestea fabricandu-se in serii relativ mari, iar altele in serii mici sau unicate.


Apartenenta nationala

intreprinderi nationale – patrimoniul acestora se afla integral in proprietatea unei persoane fizice sau juridice dintr-o anumita tara;

intreprinderi multinationale – sunt, de regula, proprietatea unui grup economic international si au filiale care isi desfasoara activitatea in doua sau in mai multe tari;

intreprinderi joint-venture – se creeaza prin participarea cu capital in proportii diferite a unor persoane fizice sau juridice din doua sau din mai multe tari.





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }