Functia de coordonare

FUNCTIA DE COORDONARE

Necesitatea coordonarii sistemului "intreprinderea" deriva din diversitatea activitatilor ce se desfasoara, din interactiunea elementelor componente, din necesitatea integrarii obiectivelor partiale in obiective de ansamblu ale intreprinderii.

Coordonarea se refera la armonizarea si sincronizarea activitatilor din cadrul intreprinderii si a subdiviziunilor sale, la directionarea unitara a eforturilor, corelarea activitatilor cadrelor de conducere situate pe diferite niveluri ierarhice, in scopul atingerii obiectivelor fixate.

Procesul de regionalizare manifestat la nivel european si mai ales de integrare pe orizontala cat si pe verticala sporeste rolul ca functie a managmentului prin care trebuie sa se efectueze o imbinare a eforturilor a intregului personal de conducere si de executie.

Exercitarea functiei de coordonare se realizeaza in principal prin munca in colectiv, prin sedintele operative de lucru tinute cu colaboratorii directi si subordonatii, asigurandu-se unitatea de actiune a tuturor membrilor colectivului. Prin coordonare trebuie imbinate eforturile tuturor in combinatia cea mai eficienta, incurajandu-se in acelasi timp gandirea independenta si initiativa, urmarindu-se solutionarea conflictelor ce pot sa apara intre lucratori in cadrul activitatii asigurandu-se echilibrul intern al unitatii.

O conditie importanta a coordonarii o constituie capacitatea managementului de a intelege pe subordonati si de a se face inteles de acestia, pentru ca lucratorii sa fie constienti de contributia lor la realizarea obiectivelor unitatii.