(1570-1349 i.H.)
Herodot spunea despre Egipt " ca este un dar al Nilului, cu pamanturi roditoare, dar in acelasi timp era un stapan exigent, tiranic si capricios. Ravarsarile insuficente sau dimpotriva cresterea exigenta a apelor sale provocau ani grei de seceta ori de mari inundatii ".
Denumirea de faraon data regelui dateaza doar din mileniul I i.H. Faraonul a fost considerat de la inceputul istoriei Egiptului ca un zeu, atat in viata cat si dupa moarte. Viata eterna ii este asigurata de drept. El este cel mai bun, cel mai drept, atotstiutor si intotdeauna desavarsit in judecata si hotararile pe care le ia, este o imagine a perfectiunii intruchipate.
Tutankhamon, faraon egiptean din dinastia a XVIII-a, fiul faraonului reformator Amenhotep al IV-lea, era un copil (10 ani) cand i-a urmat pe preoti, iar in domnia lui s-a dovedit complet nesemnicativa pentru regat. Numele sau a patruns in constiinta omenirii, deoarece cavoul sau din Valea Regilor (Teba), a fost singurul care a scapat de jefuire, inainte de accesul arheologilor. Desi a fost un faraon lipsit de renume, pierdut in uitarea posteritatii, mormantul sau a uimit omenirea prin bogatia sa intrinseca si artistica.
Mormantul lui Tutankhamon de la Teba a fost descoperit in anul 1922.
Probabil ca bogatia marilor faraoni s-ar fi dovedit inimaginabila, dar acestea nu s-au bucurat de sansa de a strabate timpurile pana in zilele noastre.
