Romanitatea romanilor

ROMANITATEA ROMANILOR

o  reprezinta un element esential al identitatii lingvistice si culturale a poporului roman

o  romanii sunt un popor romanic ( neolatin ) format in urma unui proces de lunga durata ( etnogeneza romaneasca ), incepand din sec. II/I i.H si incheindu-se in sec. VIII d.H

o  in cadrul etnogenezei romanesti, un rol esential il are procesul de romanizare.

PROCESUL DE ROMANIZARE - definitie

reprezinta un proces istoric de mari proportii si consecinte uriase, care poate fi comparabil cu procesul de indo-europenizare ( care a dus si la formarea marelui neam al tracilor, din care se va desprinde, ulterior, ramura geto-dacilor ) si cu marile migratii ale popoarelor din mil. I d.H

in esenta, romanizarea constituie un proces complex specific lumii romane, in cadrul caruia elementele civilizatiei romane ( limba latina, cultura materiala si spirituala ) patrund in toate compartimentele vietii unei provincii ( economie, politica, societate, cultura )

limba latina - elementul fundamental al romanizarii - inlocuieste limba vorbita in provincie ( autohtona )

in cazul daco-getilor, procesul cuprinde intreg spatiul carpato - danubiano - pontic, incluzand si dacii liberi, ramasi in afara provinciei Dacia romana

ETAPELE PROCESULUI DE ROMANIZARE

a)   etapa preliminara sau preromana ( sec. II/I i.H - sec. I d.H, pana in anul 106 )

romanizarea a avut o intensitate redusa

se realizeaza fara interventia statului roman

primele contacte stabilite intre geto - dacii din N.Dunarii si populatia romanizata din Pen. Balcanica s-au realizat prin schimburi culturale, indeosebi de natura economica ( comerciala )

Dobrogea , primul teritoriu getic ajuns sub stapanire romana in sec. I i.H, cunoaste prima influentele romane

in aceasta etapa se inscriu si razboaiele daco - romane din 101-102 si 105-106

b)   etapa romanizarii propriu-zise ( 106 - 271/274 )

este considerata etapa oficiala, deoarece capata un caracter organizat prin interventia directa a statului roman in provincia cucerita Dacia romana ( din 106 )

a cuprins toate sferele societatii ( economic, politica, sociala, culturala )

s-a realizat prin factorii romanizarii

o  oficiali: administratia si armata

o  neoficiali: veteranii, colonistii, urbanizarea, viata economica, dreptul roman, justitia, viata culturala ( invatamantul ), viata spirituala

din simbioza dacilor cu romanii s-au nascut daco-romanii

c)    etapa romanizarii dupa parasirea Daciei de catre romani ( 271/274 - sec. VIII )

retragerea aureliana din  Dacia, realizata in contextul marilor migratii, a cuprins numai armata, administratia si o parte a populatiei romanizate ale carei interese erau legate direct de imperiu, restul populatiei daco - romane ramanand pe loc

populatia ramasa s-a retras in vechile obsti satesti, pe care N.Iorga le-a denumit " Romanii populare " dupa modul de organizare existent la mijlocul mil.I.  

aceasta populaiie se va confrunta cu valurile de populatii migratoare

populatia daco - romana continua sa aiba legaturi cu Imperiul roman

in unele cazuri, in timpul imparatilor Diocletian si Constantin cel Mare, Imperiul roman revine si stapaneste zonele din preajma nordului Dunarii

legaturile cu lumea romana din sudul Dunarii au fost favorizate de patrunderea crestinismului

romanizarea va continua si in randurile grupurilor de daci liberi

CRESTINAREA DACO - ROMANILOR

crestinismul va patrunde aici in limba latina, fosta provincie romana Dacia fiind singura care il va cunoaste in aceasta limba ( in restul provinciilor din imperiu raspandindu-se in limba greaca )

la inceput un fenomen redus ca intensitate, dezvoltarea crestinismului va capata amploare dupa anul 313 ( cand Constantin cel Mare acorda libertate de cult crestinilor din imperiu )

un bogat inventar arheologic atesta raspandirea crestinismului in limba latina ( ex - fragmentul donariului de bronz descoperit la Biertan, in jud. Sibiu, cu inscriptia in limba latina: " EGO ZENOVIUS VOTUM POSVI ", adica " Eu, Zenovius, am pus acest dar " )

de asemenea, caracterul latin al crestinismului rezulta din terminologia de baza pastrata in limba romana Dumnezeu, crestin, cruce, inger, biserica

RAPORTURILE DACO - ROMANILOR CU MIGRATORII

primele migratii incep in sec. IV, dar prezenta lor este vremelnica, iar contactul cu populatia daco - romana este nesemnificativa

influenta migratorilor este redusa, contactele cu autohtonii rezumandu-se la plata unui tribut din partea populatiei daco - romane

numarul mic de migratori ramasi pe teritoriul Daciei va fi asimilat de populaiia romanizata

in anul 602, slavii vor strapunge limesul ( granita ) dunarean al Imperiului Bizantin, rupand romanitatea din nordul Dunarii de cea din sud

in contact cu slavii, romanitatea orientala a capatat insemnate particularitati ce o deosebesc de romanitatea occidentala ( spanioli, italieni, francezi, portughezi )

FORMAREA SI STRUCTURA LIMBII ROMANE

procesul de formare a limbii romane este, de fapt, transformarea lenta a limbii latine in limba romana.

procesul de formare a limbii romane nu trebuie confundat cu procesul de formare a poporului roman, care este unul de natura etnica

fondul lingvistic ( structura ) al limbii romane este urmatorul:

romanitatea limbii romane se dovedeste in structura gramaticala si lexicala

ROMANITATEA ROMANILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR STRAINI - politizarea ideii romanitatii romanilor si aparitia teoriei imigrationiste

dupa ce ideea romanitatii romanilor se intareste in a doua jumatate a sec. XVI, odata cu domnia lui Mihai Viteazul si urcarea sa pe tronul celorlalte doua tari romane ( Transilvania si Moldova ), ipotezele despre  originea romanilor se inmultesc

in 1666 apare la Amsterdam cronica lui Ioan Lucius, o istorie a Croatiei si Dalmatiei, in ultimul capitol enuntandu-se parerea ca romanii s-ar fi format ca popor la sud de Dunare, de unde au imigrat la nord de fluviu

in a doua jumatate a sec. XVIII aceastia opinie a fost dezvoltata si folosita ca o arma ideologica de catre ofiterii austrieci Sulzer si Engel, care expun ideea ca romanii s-ar fi format la sud de Dunare

scopul: justificarea pretentiilor austriecilor asupra teritoriilor romanesti, indeosebi asupra Transilvaniei

asa a aparut teoria imigrationista

teoria imigrationista va fi sistematizata de Robert Roesler, dupa realizarea dualismului austro - ungar in  sec. XIX ( de aici si numele de teorie roesleriana )

acesta sustinea:

dacii au fost total distrusI in urma razboaielor daco - romane din 101 -102 si 105 - 106

poprul roman s-ar fi format la sud de Dunare, de unde a imigrat la nord, dovada fiind unele asemanari cu cateva cuvinte din limba albaneza

Dacia a fost parasita in totalitate, ramanand pustie dupa retragerea aureliana din 271/274

imposibilitatea romanizarii Daciei de catre romani in cei 165 de ani de ocupatie

lipsa izvoarelor scrise care sa ateste informatii despre romani in zorii Evului Mediu, inainte de sec. XIII

de asemenea, se mai afirma ca romanii ar fi fost un popor de pastori nomazi

ROMANITATEA ROMANILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR ROMANI

teoria imigrationista ( roesleriana ) a fost combatuta in epoca moderna si contemporana de o serie de istorici romani, dintre care cei mai importanti sunt: A.D.Xenopol, B.P.Hasdeu, Vasile Parvan, Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga, Gh.I.Bratianu

ei au subliniat originea latina si vechimea romanilor pe aceste meleaguri

in primul rand contraargumentele lui A.D.Xenopol, care au fost prezentate in lucrarea sa " Teoria lui Roesler. Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana " din 1884:

continuitatea dacica este demonstrata de revolta dacilor din 117, de dovezi arheologice, de prezenta unor soldati daci in armata romana, de pastrarea unor toponime ( nume de orase ) locale.

etapa de romanizare la care se refera Roesler este doar cea oficiala

continuitatea daco - romana este demonstrata prin numarul mare de dovezi arheologice, epigrafice, lingvistice, numismatice

slavii sunt cei care ii separa pe romanii de la nord de Dunare de cei de la sud de fluviu

exista izvoare istorice care atesta prezenta romanilor la nord de Dunare inca din sec. IX.

negarii continuitatii romanesti care continua si in sec. XX ii sunt opuse lucrarile stiintifice ale lui Vasile Parvan - " Getica " si " Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii; " N.Iorga - " Istoria romanilor; " Gh.I.Bratianu - O enigma si un miracol istoric, poporul roman " .