Principalele etape ale dezvoltarii orasului Alexandria

Dovezi arheologice

Cercetarile arheologice efectuate in zona actuala a municipiului Alexandria au scos la iveala urme de viata si activitate umana din care rezulta ca, acest teritoriu a fost locuit din cele mai vechi timpuri, solul, apa si vegetatia oferind conditii prielnice de viata si trai inca din comuna primitiva.

Astfel, prin descoperirile facute in prundisurile raului Vedea, Alexandria se impune ca un punct insemnat pe harta asezarilor paleolitice din Campia Munteniei, piesele respective apartinand tuturor celor trei faze ale primei epoci din istoria omenirii: paleoliticul inferior, mijlociu si superior si prezinta urme intentionate de cioplire. Cele mai vechi sunt cele clactoniene, ele fiind si cele mai vechi si cu rulajul cel mai mare (Ion Spiru - ,,Cateva descoperiri paleolitice si neolitice in raionul Alexandria", tom.16, nr.2, 1965). Toate aceste piese sunt lucrate din silexuri de culoare cafenie, albastrie, rosiatica si neagra. Cunoscutul arheolog C.S. Nicolaescu-Plopsor considera silexurile descoperite la Alexandria ca fiind opere ale omului-vanator de acum mai bine de 600.000 de ani, atribuindu-le culturii de prund, care plaseaza astfel, Alexandria, ca fiind integrata zonei in care s-au petrecut primele faze ale antropogenezei, nu numai din teritoriul actual al Romaniei, ci si din cel european.

In zona orasului si in aria geografica din imediata apropiere s-au facut si numeroase descoperiri neolitice - cele mai multe indicand asezari de bordee si locuinte de suprafata, situate mai ales pe terasa raului Vedea si pe malul drept al paraului Nanov.

Sapaturile arheologice din anul 1956, de la Podul Nou, langa soseaua Alexandria-Bucuresti, au relevat ca, cele mai vechi urme de locuire apartin culturii Boian. Asezarile de bordee au fost descoperite si in sudul orasului, unde s-au identificat fragmente ceramice apartinand culturii Gumelnita, cea mai bine reprezentata in zona. Pe aceeasi arie au fost gasite la suprafata peste o suta de silexuri. S-a efectuat astfel prima sapatura arheologica pe un teren care vadea urme arheologice ce se intind din neolitic pana in feudalismul timpuriu.

Fondarea si denumirea orasului

Inca de la constituirea orasului Alexandria, teritoriul sau a fost populat de locuitori veniti din mai multe sate si targuri. Dintre cele aflate in imediata apropiere a orasului, unele au intrat in componenta sa, cum au fost satele Bacaieni si Mitropolia, altele si-au schimbat denumirea ori au disparut. Documentele vremii dau informatii despre o serie de sate din jurul Alexandriei, pe baza lor putandu-se cunoaste hotarele mosiei orasului.

Prima atestare documentara a unui sat aflat pe actuala vatra a municipiului Alexandria este din secolul al XV-lea. La 27 ianuarie 1483, voievodul Vlad Calugarul da jumatate din satul Bucuresti sau Bucuresteanca unor boieri care ii adusesera servicii. Acelasi sat este mentionat in continuare in documente datate la: 18 aprilie 1533, 1 iunie 1578, octombrie 1579, 12 martie 1580 si mai departe, pana in anul 1751, dupa care nu mai apare documentar, existand posibilitatea ca el sa fi fost inclus in satul vecin Bacaieni, dupa cum reiese dintr-o foaie de trasura a hotarelor Bacaienilor, din 11 noiembrie 1751, cand mosia Bucuresti apare ca fiind "ot Bacaieni". Se mai poate ca, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand Mitropolia Tarii Romanesti a cumparat acest sat, sa-si fi schimbat si numele in Mitropolia. Fapt este ca, in condica de documente a Mitropoliei satul apare si cu denumirea de Staraceasca (cea veche), care ar putea fi denumirea anterioara a satului Bucuresti, ce apare cu acest nume in primul document.

Ideea intemeierii orasului Alexandria isi are originea in dorinta viitorilor sai cetateni de a-si aseza o vatra numai a lor, demna si libera de orice nedreptate sociala, pentru ca toti locuitorii sa traiasca bucurandu-se de munca sa si viitorul lor si al urmasilor lor.

La terminarea razboiului ruso-turc, 1806-1812, o data cu retragerea trupelor rusesti din localitatile situate la sud de Dunare, s-a retras si un mare numar de locuitori ai orasului Sistov stabilindu-se in targurile Zimnicea si Mavrodin din judetul Teleorman. Lor li se adauga alti sistoveni veniti in urma evenimentelor din 1821 si 1829.

Oameni harnici si gospodari, acestia au prosperat in cele doua localitati dar si in Bucuresti si Rusii de Vede, unde se stabilisera si alti sistoveni. In urma aplicarii Regulamentului Organic acestia au fost trecuti in randul clacasilor fiind obligati sa faca claca ori sa plateasca aceste zile proprietarilor daca nu le faceau.

Proprietarii din cele doua targuri au facut presiuni asupra refugiatilor silindu-i sa-si inchida pravaliile. Aceasta presiune a fost facuta de baronul Hristofor Sachelarie, proprietarul mosiei Mavrodin si arendasii Stefanache si Gheorghe Vera din Zimnicea.

Confruntandu-se cu numeroase probleme atat mavrodinenii cat si zimnicenii s-au hotarat sa cumpere o mosie, pe care sa construiasca un oras liber.

Pentru a putea cumpara mosia Bacaieni au facut o intelegere cu mitropolitul Grigore al Ungaro-Valahiei, in urma careia trebuia sa cumpere o mosie in Dambovita-Brezoaia in schimbul mosiei Bacaieni. Au fost ajutati de hatmanul Mihaita Filipescu care a cedat cativa stanjeni din propria mosie.

Au aparut numeroase confruntari intre taranii plecati de pe mosii si proprietarii care le-au facut multe sicane taranilor. Cu toate acestea, ajutati de domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica acestia au reusit ca in anul 1834 sa-si intemeieze orasul mult dorit.

Intre 1834-1864, de la intemeierea sa si pana la reforma administrativa a lui Alexandru Ioan Cuza, orasul a fost condus dupa un statut propriu numit "Ekstrucktia" conditiilor de haladuirea celor ce vor primi a se aseza cu sederea in noua adunare a municipiului Alexandria care prevedea o conducere colectiva formata din patru epitropi alesi de obste si din doi priveghetori, de asemenea alesi de obste.

In primii ani ai existentei sale, Divanul si Domnitorul nu au recunoscut oficial tanarul oras. Insa, prin efortul lor, alexandrenii si-au atras simpatia si protectia unor inalte fete, precum vornicul Mihalache Ghica, fratele domnitorului, si sotia sa, Ecaterina Ghica, sau marele aga Iancu Manu. Primii doi viziteaza orasul intre anii 1837 si 1839. Dupa vizita din 8 mai 1839, impresionati de progresele urbei, Mihalache Ghica ii sfatuieste pe epitropi sa convinga Divanul pentru a recunoaste orasul. Iancu Manu, seful Departamentului Trebilor din Launtru, impreuna cu delegatia epitropilor, inainteaza o plangere catre domnitor, prin care cere recunoasterea orasului.

Pentru a obtine confirmarea domnitorului si ca semn de recunostinta, locuitorii noului oras ii propun domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica sa accepte ca orasul sa-i poarte numele.

Acesta accepta, recunocand existenta orasului. Astfel, primeste numele de Alexandria.

La 1 iulie 1834 au fost alesi primii patru epitropi: Hristache Ilie, Ghencu Pena, Macavei Dumitriu, Ioan Lazanu, iar ca priveghetori, Cristea Nedelcu si Teodor Hagi Ion.

La 4 septembrie 1840 domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica semneaza actul prin care se fac recunoscute si cunoscute intemeierea Alexandriei si normele administrative ce reglementeaza viata noului oras. (foto)

Imagini cu centrul vechi al orasului Alexandria

(sursa - Muzeul Judetean Teleorman)

Orasul Alexandria a participat la toate evenimentele majore ale tarii, incepand cu Revolutia de la 1848, cand noul prefect de Teleorman, Ghita Cantacuzino a vorbit alexandrenilor despre schimbarile ce urmau sa aiba loc. Marele eveniment al Unirii de la 1859 a fost puternic sustinut de locuitorii Alexandriei care au serbat cu entuziasm acest act istoric.

In timpul razboiului de independenta, orasul a devenit un puternic centru de aprovizionare a armatelor romano-ruse. La 26 aprilie 1877 capitala judetului se muta de la Turnu Magurele la Alexandria de teama turcilor, care bombardau orasele dunarene, dar provizoriu, deoarece dupa victoria armatelor romano-ruse conducerea si administratia se muta din nou la Turnu Magurele. Dupa 1898 iau fiinta cluburile muncitoresti, unul dintre ele existand si la Alexandria, apoi in anul 1907 este consemnat cu evenimente specifice si la Alexandria. Locuitorii Alexandriei participa la razboaiele balcanice din 1913-1914, cat si la cele doua razboaie mondiale.

In a doua jumatate a sec. 19 si in prima jumatate a sec. 20 la Alexandria aveau loc vestitele targuri anuale, cunoscute sub numele de Balciul Mavrodinului. Din anul 1958 orasul devine resedinta de raion, in anul 1968 resedinta de judet, iar la 27 iulie 1979 orasul este declarat municipiu.