Organizarea de stat a transilvaniei in timpul principatului dependent de turcia

ORGANIZAREA DE STAT A TRANSILVANIEI IN TIMPUL PRINCIPATULUI DEPENDENT DE TURCIA

Intre 1541 si 1683, Transilvania a fost organizata ca principat autonom sub suzeranitate otomana, Ungaria a disparut ca stat de pe harta politica a Europei: o parte a devenit Pasalacul de la Buda, iar cealalta parte trece in stapanirea coloanei habsburgice. Organele centrale ale Transilvaniei in aceasta perioada sunt:

1. Principele

Principele era ales pe viata de catre Dieta si confirmat de sultan, insa Turcia nu a respectat aceasta regula si de multe ori l-a numit pe principe. fara o alegere prealabila din partea Dietei. Dupa dezastrul Ungariei la Mohaci, Dieta Transilvaniei, intrunita la Turda in 1542, a consfintit crearea principatului Transilvaniei ca stat autonom tributar Turciei, conditionand alegerea principelui Transilvaniei de obligatia acestuia de a respecta privilegiile natiunilor nobilimii celor 3, cele 4 religii recepte si legile votate de Dieta. Acest lucru a marcat instaurarea unui regim nobiliar. Totusi, atributiile principelui Transilvaniei erau mai largi decat ale voievodului:

A. a. era seful administratiei

b. ii numea si revoca pe dregatori si pe alti functionari

c. conferea titlurile de noblete

d. incheia tratatele cu alte state

e. declara starea de razboi si pace

B. a. era comandantul suprem al armatei

b. era judecator suprem in materi penala si civila

c. era titularul lui ,,dominium eminens'

C. avea atributii legislative, adica:

a. convoca Dieta

b. drept de initiativa legislativa

c. dreptul de a respinge sau de a aproba legile votate de Dieta

2. Dieta

Spre deosebire de vechea congregatie a nobililor, este un organ de stat cu activitate permanenta, cu sedinte la Alba-Iulia sau in orice alt loc era convocata de principe. La lucrarile Dietei participau reprezentantii: nobilimii celor 4 religii recepte, conducatorii comitatelor, marii dregatori ai Transilvaniei si reprezentanrii scaunelor sasesti si secuiesti si ai oraselor. Membrii Dietei erau recrutati numai dintre reprezentantii celor 3 natiuni privilegiate, romanii autohtoni si majoritari fiind in continuare exclusi de la viata politica a Transilvaniei.

3. Consiliul Intim

Consiliul intim este un organ nou creat, in epoca principatului, cu scopul de a-l sfatui pe principe in toate problemele curente ale vietii de stat. In realitate, consiliul intim al principelui a reprezentat un instrument, al regimului nobiliar instaurat in Transilvania, de supraveghere si control permanent in interesul clasei feudalilor.

Consiliul intim era compus din 10 pana la 12 membrii, recrutati din varful nobilimii Transilvaniei, dintre cei ce detineau si cele mai inalte dregatorii in stat si ce purtau denumirea de ,,magnati'. In consiliu se afla si un reprezentant al Bisericii Catolice. Consilierii nu desfasurau o activitate onorifica, ci erau remunerati pentru activitatea lor.

ORGANIZAREA FISCALA IN TRANSILVANIA

IN EPOCA PRINCIPATULUI DEPENDENT DE TURCIA

Veniturile statului se imparteau in 2 mari categorii. In prima categorie faceau parte veniturile provenite de pe urma operatiunilor monetare, taxelor si exploatarilor de mine si de saline. Principele putea dispune de aceste venituri dupa bunul plac. Veniturile provinciale intrau in a II-a categorie si proveneau din impozitele platite de fiecare gospodarie. Pe masura cresterii tributului catre Turcia, au sporit si aceste impozite. Desi a cunoscut o permanenta tendinta de crestere, tributul platit de Transilvania nu a fost la fel de apasator ca cel platit de Tara Romaneasca si Moldova. Pe de alta parte, majoritatea populatiei, formata din taranimea aservita, avea grele obligatii fata de feudali. Situatia romanilor s-a inrautatit si mai mult in aceasta epoca, prin generalizarea impozitului platit de catre ortodocsi fata de Biserica Catolica.

ORGANIZAREA ARMATEI IN TRANSILVANIA

IN EPOCA PRINCIPATULUI DEPENDENT DE TURCIA

Dieta Transilvaniei s-a preocupat in mod constant de organizarea armatei si de adoptarea unor reglementari cat mai precise cu privire la sistemul de recrutare la oaste. Din cuprinsul acestor hotarari se desprind unele reguli generale: toate categoriile aveau obligatia de a paricipa la oaste, fiecare nobil trebuia sa se prezinte impreuna cu un numar de ostasi proportional cu numarul cu numarul de iobagi pe care ii avea in stapanire, orasele, secuii si sasii aveau obligatii militare specifice, taranii din regiunile de margine se bucurau de unele inlesniri in schimbul obligatiei de a asigura paza hotarelor. In aceasta epoca a crescut in mod considerabil numarul mercenarilor, dependenti de principe.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALA IN TRANSILVANIA

IN EPOCA PRINCIPATULUI DEPENDENT DE TURCIA

Organizarea administrativ-teritoriala a ramas, in mare, asa cum s-a configurat in epoca voievodatului. Principatul Transilvaniei a cuprins intotdeauna centrul Transilvaniei, iar in anumite perioade si Partium (Crisana si Maramures).

OARGANIZAREA BISERCII IN TRANSILVANIA

IN EPOCA PRINCIPATULUI DEPENDENT DE TURCIA

Biserica oficiala a statului a ramas cea catolica, dar pe fondul reformei religioase ce a cuprins toata Europa, au fost recunoscute si in Transilvania bisericile: reformanta, calvina si lutherana, ce alcatuiau, impreuna cu Biserica Catolica, cele 4 religii recepte ale Transilvaniei. Biserica Ortodoxa a fost considerata schismatica, dar pe fondul reformei religioase si sub influenta celorlalte 2 tari romane, ea incepe sa cunoasca un proces de organizare ierarhica. In cadrul acestui proces de organizarea ierarhica au fost create o serie se episcopii ortodoxe in localitatile Vad, Ineu, Gioagiu, Silvas, precum si o mitropolie din Transilvania. La inceput, mitropolitii erau hirotonisiti in Serbia, apoi la Targoviste, in Tara Romaneasca. Actionand in directia consolidarii  bisericii ortodoxe din Transilvania, Mihai Viteazul, devenit principe, a creat o noua mitropolie ortodoxa, intitulata ,,mitropolia Balgradului, Vadului, Silvasului, Maramuresului, Fagarasului si Tarii Unguresti'.

DREPTUL SCRIS IN TRANSILVANIA IN TIMPUL

VOIEVODATULUI SI PRINCIPATULUI DEPENDENT DE TURCIA

Dreptul scris al Transilvaniei acestei perioade este marcat, in evolutia sa, de mai multe tendinte:

1. a factorilor locali de a consolida autonomia voievodatului

2. politica centralizatoare prommovata de regii ungari

3. tendinta populatiei majoritare romane de a-si apara traditiile si institutiile juridice consacrate de legea tarii, inclusiv prin codificarile vechilor obiceiuri realizate sub presiunea poporului roman si recunoscut oficial de statul maghiar.

In acest context, in cadrul dreptului scris al Transilvaniei s-au conturat 2 sisteme juridice:

a. dreptul roman transilvanean, care a imbracat forma legii tarii si apoi a codificarilor realizate pe baza obiceiului pamantului si care a reprezentat sistemul de drept preponderent cel putin in epoca voievodatului.

b. sistemul juridic discriminatoriu pentru romani, impus de statul maghiar si reprezentantii celor 3 natiuni privilegiate (incepand din sec. 15), sistem prin care poporul roman a fost exclus de la viata politica si juridica a Transilvaniei, sistem care nu a fost niciodata recunoscut sau asimilat de populatia majoritara romana.

Dreptul scris al voievodatului Transilvaniei cuprinde:

1. decretele regale, date cu privire la privilegiile nobilimii si obligatiile taranilor iobagi, precum si cu privire a organizarea judecatoreasca, militara, financiara a voievodatului, dintre care mentionam:

a. Decretul regelui Andre al II-lea din 1222

b. Decretul regelui Carol Robert d'Anjou

c. Decretul regelui Matei Corvin, ,,Maius', dat in 1483

2. Union Trium Natiorum este o hotarare data de reprezentantii celor 3 natiuni privilegiate, in 1437, prin care s-a stabilit ca puterea politica in Transilvania urma sa fie exercitata numai de reprezentantii acestor 3 natiuni privilegiate, cu excluderea poporului roman majoritar.

3. Elementul de drept scris al Transilvaniei in ,,Tripartitul lui Verboczi'. Aceasta este o lucrare cu caracter privat elaborat de juristi in 1514 si 1517, din ordinul regelui Vladislav al III-lea si care, datorita evenimentelor ce u urmat, nu a fost promulgata oficial, ramanand o lucrare cu caracter privat, dar care datorita continutului sau s-a aplicat in practica instantelor de judecata pana la revolutia de la 1848. Utilizarea ei a fost consacrata si in Diploma Leopoldina. Asa cum rezulta si din denumirea ei, lucrarea are 3 parti, cu privire la:

a. privilegiile nobilimii

b. procedura de judecata

c. situatia juridica a taranilor iobagi, consacrand legarea lor de glie

d. statutul oraselor libere

4. Statutele Tarii Fagarasului reprezinta o legiuire cu caracter de codificare, pentru ca cuprinde principalele institutii juridice romane ale legii tarii. Mult timp, Fagarasul a fost feuda a domnilor Tarii Romanesti, insa la sfarsitul sec. 15, ea a fost inclusa in ,,universitas saxorum' (obstea sasilor). Acest lucru a insemnat o incalcare a drepturilor stravechi si s-a lovit de o puternica rezistenta din partea lor, culminand cu o serie de rascoale ce au avut loc intre 1503 si 1508. Printre revendicarile rasculatilor s-a numarat si cea a revendicarii vechilor obiceiuri ale romanilor, revendicare ce a fost satisfacuta in 1508, prin intocmirea statutelor Tarii Fagarasului.Statutele Tarii Fagarasului sunt redactate in limba latina. Si in cuprinsul lor, in preambul, cat si in partea finala se mentioneaza ca s-au dat la propunerea romanilor. Textul statutelor redau obiceiuri juridice romane, intr-o forma exact, dar concentrata, pornindu-se de la ideea ca ele sunt cunoscute foarte bine de populatia romana, care le aplica din generatie in generatie. Dispozitiile lor nu sunt sistematizate, astfel ca dispozitiile de drept civil sunt intercalate cu cele de drept penal, fara aplicarea vreunui criteriu. In materia persoanelor, statutele consacrata stratificarea sociala de tip feudal si discriminarea dintre diversele categorii sociale feudale. Nobilii romani sunt desemnati prin ,,boirones', iar taranii sunt desemnati prin ,,rusticii valahii', terminologia fiind asemanatoare cu cea din Tara Romaneasca. In materia casatoriei este prevazuta necesitatea consimtamantului parintilor viitorilor soti, dar si posibilitatea incheierii casatoriei cu fuga, prin plata uneo amenzi simbolice. Inzestrarea fetelor este obligatia parintilor (iar dupa moartea acestora fratilor), situatie identica cu cea din Tara Romaneasca si care reprezinta un corolar al privilegiului masculinitatii. Statutele prevedeau ca desfacerea casatoriei se poate face prin repudiu, urmat de pierderea zestrei, bunurile dotale ramanand in stapanirea aceluia dintre soti care respectase obligatiile casatoriei. O ampla reglementare este intalnita in materia succesiunilor, in sensul ca daca un boier moare fara succesori, poate dispune prin testament de 1/3 din bunurile mobile, restul si si bunurile imobile intrand in stapanirea seniorului sau. Daca cineva moare fara descendenti de sex masculin, fetele dobandesc bunurile mobile si 1/4 din contra valoarea pamantului, aplicandu-se privilegiul masculinitatii. La fel ca si in Tara Romaneasca, fata inzestrata de parinti era exlusa de la mostenirea lor. Este reglementata si infratirea pe mosie, cu principalele sale aplicatii. In materia proprietatii exista institutii care pastreaza urme ale proprietatii devalmase, desi ea nu este consacrata in mod expres, cum ar fi sistemul raspunderii colective in materie penala.

Domeniul dreptului penal este cel mai amanuntit reglementat, fiind sanctionate o multime de infractiuni, cele mai grave fiind considerate:

a. insurectia impotriva castelanului

b. erezia

c. incendierea

d. violarea de domiciliu

e. falsificarea de moneda (toate pedepsite cu moartea)

Din analiza dispozitiilor statutelor Tarii Fagarasului, rezulta ca unitatea de continut si aplicare a obiceiului roman, in toate cele 3 tari romane, inclusiv in teritoriul intracarpatic, unde oprimarea nationala a poporului roman a reprezentat o constanta a conducatorilor Tarii Romanesti, alesi numai dintre reprezentantii celor 3 natiuni privilegiate. De aceea, este remarcabil ca numai cu 3 decenii inainte de incetarea dependentei Tarii Romanesti fata de Ungaria, autoritatile au fost nevoite sa recunoasca si sa codifice obiceiurile romanesti, are s-au pastrat intr-o forma nealterata.

DREPTUL SCRIS AL TRANSILVANIEI

IN EPOCA PRINCIPATULUI DEPENDENT DE TURCIA

Dupa disparitia Ungariei la Mohaci, Dieta Transilvaniei, intrunita la Sighisoara in 1540, a hotarat ca, pe viitor, Transilvania se va conduce dupa legi proprii, iar legile din Ungaria inceteaza sa se mai aplice in Transilvania, cu exceptia Tripartitului lui Verboczi. Dintre vechile izvoare de drept, adoptate in timpul voievodatului, Unio Trium Natiorum a ramas fundamentul dreptului public, discriminatoriu al Transilvaniei.

Intrucat, in timpul principatului dependent de Turcia, Dieta, pe fondul nevoii acute de reglementare, a adoptat un numar mare de legi, s-a simtit nevoia sistematizarii lor in ordine cronologica, prin incorporarea in colectii de legi. Prima colectie de legi cuprinde pe cele adoptate intre 1540 si 1653 si a fost elaborata in timpul domniilor celor 2 principi Racoti, fiind intitulata ,,aprobatae constitutiones regni transilvaniae et partium ungariae et isdem anexarum'. A doua colectie de legi cuprinde pe cele din 1544 (finele principatului dependent de Turcia), fiind elaborata in timpul domniei principelui Appafy Mihai si se numeste ,, compilatae constitutiones regni transilvaniae et partium ungariae et isdem anexarum'. Ulterior, cele 2 colectii au fost reunite intr-o culegere unica denumita ,, aprobatae et compilatae constitutiones regni transilvaniae et partium ungariae et isdem anexarum'. In cadrul culegerii unice sunt sistematizate legi dupa criteriul cronologic si pe domenii: dreptul canonic, organizarea statala, privilegiile feudalilor, procedura de judecata, diversele chestiuni administrative. Dreptul scris al Transilvaniei in epoca principatului dependent de Turcia este patruns de tendinta de promovare a intereselor celor 3 natiuni privilegiate si ale celor 4 religii recepte, sens in care sunt reglementate foarte amanuntit obligatiile iobagilor fata de nobilii feudali, fata de Biserica si fata de stat. Legislatia aceasta a inrautatit foarte mult situatia juridica a tarilor romane, care erau pro temore. S-a inrautatit si situatia preotilor ortodocsi, ce erau asimilati taranilor aserviti si aveau obligatii ca acestia.

Este semnificativa utilizarea termenului de ,,regnum' in cadrul acestor colectii de legi, intrucat in epoca respectiva, cuvantul ,,regnum' desemna un stat suveran. Prin urmare, legislatia aceea dorea a fi expresia intereselor nobilimii locale, organizata in cadrul unei entitati statale de sine statatoare.. In afara acestor codificari, au mai fost codificate norme de drept scris si cutumiar ale oraselor sasesti in statutele municipale sasesti adoptate in Adunarea sasilor intre 1570 si 1580 si aprobate de principele Transilvaniei in 1583. Aceasta lucrare cuprinde numeroase dispozitii in materia obligatiilor pentru ca sasii erau cei mai legati de schimbul de marfuri (comert). Sunt cuprinse si dispozitii de drept penal si drept procesual, toate redactate intr-o forma sistematica. Au mai fost elaborate si alte culegeri de drept: ,,Statutele odorheiului', ,,Statutele Zarandului', in virtutea autonomiei locale de care se bucurau unitatile administrativ-teritoriale.