Organizare locala a provinciei romana dacia

ORGANIZARE LOCALA A PROVINCIEI ROMANA DACIA

Sub aspectul organizarii locale, in Dacia au existat 2 categorii de localitati:

urbane

rurale

Asezarile urbane erau impartite in 2 categorii:

a. Coloniile erau centre urbane puternic romanizate, locuite preponderant de cetateni romani, care se bucurau de plenitudinea drepturilor civile, politice. Unele colonii erau inzestrate cu ,,ius italicum", o fictiune juridica, conform careia teritoriul acestor colonii era asimilat cu solul Romei, iar cetatenii romani din coloniile respective puteau exercita asupra pamantului dreptul de proprietate quiritara, fiind scutiti de plata impozitului funciar, adica a lui "tributum soli" sau "stipendium".

b. Municipiile erau centre urbane mai putin urbanizate, cu un statut juridic inferior coloniilor, iar locuitorii lor aveau un statut juridic intermediar, intre cetatenii  romani si peregrini, desi, in epoca cuceririi romane a Daciei, criteriile, la origine foarte exacte de delimitare a coloniilor de municipii, incepusera sa se estompeze. Cu exceptia COLUMNA ULPIA TRAIANA AUGUSTA DACICA SARMIZEGETUSA, toate orasele Daciei au fost vechi asezari ale autohtonilor, ridicate la rang de municipiu, apoi colonie.

Orasele se bucurau de o conducere autohtona, exercitata doar de cetatenii romani. Organizarea si conducerea oraselor din Dacia era aceeasi cu a oraselor din intreagul imperiu, toate urmand modelul Romei. Aceasta l-a determinat pe autorul latin Aulum Gelium sa spuna ca orasele romane erau mici efigii ale Romei si poporului roman.

Primul Esalon: Conducerea suprema era Consiliul municipal, asemanator Senatului Municipal. Membrii alcatuiau orado decurionum, intrucat membrii sai erau recrutati din randurile decurionilor. Numarul membrilor Senatului Municipal (varia intre 30 si 50) era stabilit in raport de numarul cetatenilor romani, prin actul de intemeiere al orasului. Membrii Senatelor Municipale erau desemnati din 5 in 5 ani de catre magistrati speciali, denumiti quinquenales, pe baza unui recensamant special, ei fiind alesi dintre cetatenii romani ingenuii, avand varsta de cel putin 25 de ani si o avere de minim 100.000 de sesterti, fiind preferati cei care indeplinisera magistraturi municipale si sacerdotale.

Ordinul decurionilor ajunsese la expansiune politica si economica, la apogeul puterii sale in imperiu, dovada ca o inscriptie descifrata la Drobeta il desemneaza prin sintagma Ordo Splendissimus. Principalele atributii ale Senatului Municipal erau: atribuie terenuri, solutioneaza probleme ereditare, coordoneaza activitati administrative, fiscale, organizeaza spectacole, jocuri publice, indeplineste obligatii de cult, cinsteste conducatorii provinciali, alege magistratii municipali si sacerdotali.

Magistratii superiori erau denumiti in colonii ,,duumviri iure dicundo", iar in municipii ,,quattuorviri iure dicundo". Ei erau alesi pe un 1 an, dintre decurioni, avand atributii administrative si jurisdictionale. Alti magistrati municipali erau ,,edili", insarcinati cu aprovizionarea pietelor, intretinerea strazilor si asigurarea ordinii orasului, precum si ,,cvestorii", care se ocupau cu administrarea finantelor si bunurilor oraselor. In subordinea magistratilor municipali se afla un intreg aparat de functionari si slujbasi marunti denumiti apparitores.

Magistratii sacerdotali erau preotii municipali, alesi de decurioni si organizati in cadrul unei ierarhii in varful careia se afla un Pontifex, ales dintre decurioni, urmat de Flamines, preotii zeilor principali, insarcinati cu efectuarea sacrificiilor publice, apoi Augurii.

Al doilea Esalon: Conducerea orasului este alcatuita din ordinal augustalilor. Din acest ordin fac parte persoanele care nu indeplinesc conditia de a decurioni, ca atare nu au acces la magistraturile municipal, fiind organizati in ordine separate, alesi pe viata de decurioni si care aveau principalele atributii de intretinere a cultului Romei si a imparatului, pe viata. Ei trebuiau sa raspunda cu donatii banesti si diverse contributii pentru realizarea lucrarilor edilitare, precum si pentru edificarea constructiilor civile si religioase.

Ordinal Augustalilor, organizat ca o societate la nivelul intregii provincii, isi avea sediul la Sarmizegetusa, iar conducerea acestui ordin indeplineste si functia de presedinte al lui concilium provinciae sau al lui concilium daciarum trium.

Al treilea Esalon: Aici se aflau colegiile. Acestea sunt asociatii cu caracter profesional, religios, funerar, avand ca scop ajutorarea reciproca a membrilor lor, cum ar fi colegiile mestesugarilor, negustorilor. Colegiile profesionale erau organizate dupa modelul militar, ducand pe membrii lor in decurii si centurii si erau conduse de 1 prefectus sau 1 magister, fiind puse sub protectia unei persoane de baza, influenta a provinciei, denumita patronus sau defensor.

Asezarile rurale cuprind cea mai mare parte a provinciei Dacia si este de 2 categorii:

a. organizate in forma traditionala geto-daca a obstilor satesti sau teritoriale

b. organizate dupa modul roman si sunt de 2 feluri:

I. pagi (pagus): erau satele organizate pe teritoriul unei colonii locuite de cetateni romani (majoritatea)

II.vici (vicus): erau satele in afara teritoriului coloniilor, locuite in special de necetateni.

Mai existau inca 2 categorii de asezari rurale:

a. Stations: sunt oficiile vamale, postale, de paza si control.

b. Canabae: sunt asezari organizate pe langa castrele romane, locuite in principal de veteran si familiile soldatiilor, precum si de mestesugarii si de negustorii care isi desfasurau activitatea in stransa legatura cu armata romana.

O alta categorie erau statiunile balneo - climaterice si mai existau si teritorii cu o organizare speciala si anume domeniile imperiale, care intrau in patrimonium cesaris si care cuprind minele, salinele, pasunile si carierele de piatra.

O organizare speciala aveau zonele aurifere din Muntii Apuseni, conduse de un procurator aurarium si totodata legiunile dispuneau de un teritoriu propriu pentru nevoile lor economice.