Istoriografie romaneasca

Istoriografie romaneasca

Inceputurile umanismului si ale Renasterii in Tarile Romane

In Europa se dezvolta, in secolul al XIV-lea si al XVI-lea, o ampla miscare culturala, cunoscuta sub numele de Renastere. Redescoperind valorile culturale ale antichitatii Greco-latine, Europa intra in aceste secole intr-un proces de renastere active, care s-a caracterizat prin mari inventii si descoperiri geografice, prin inflorirea stiintelor si artelor.

Renasterea a promovat o conceptie sociala si filozofica umanista, adica a pus in centrul preocuparilor omului, ideea increderii in valoarea si in posibilitatile lui de perfectionare, a militat pentru egalitatea in drepturi a oamenilor. Din aceasta cauza s-a vorbit despre Renastere ca despre un curent umanist.

In tarile romane, datorita unor conditii istorice vitrege, curentul umanist se dezvolta incepand cu secolul al XVII-lea, cand apar primii carturari cunoscatori ai culturii clasice si a limbilor greaca si latina. In ciuda acestei intarziieri, se poate vorbi totusi de o circulatie a ideilor si realizarilor Renasterii inca din secolul al XV-lea si al XVI-lea, prin contactul permanent al tarilor romane cu centrul si apusul Europei.

Exista unele manifestari tipice Renasterii, cum ar fi tendinta unor voievozi (Mircea cel Batran, Iancu de Hunedoara, Stefan cel Mare, Neagoe Basarab) de a edifica o cultura romaneasca, de a dezvolta arhitectura, pictura, istoriografia. In acelasi sens trebuie subliniat si faptul ca Tara Romaneasca se numara printre cele dintai centre ale tiparului din Europa Rasariteana: la sase decenii dupa celebra inventie a lui Gutenberg (1440) incep sa se tipareasca la Targoviste primele carti de cult in limba slavona, atat pentru romani, cat si pentru popoarele slave vecine, ceea ce a avut profunde urmari asupra culturii est-europene.

Specificul umanismului romanesc se cristalizeaza insa in secolul al XVII- lea prin activitatea si scrierile unor carturari ca Udriste Nasturel, Varlaam, Simion Stefan, Dosoftei, Nicolae Milescu, apoi ale marilor cronicari Grigore Ureche, Miron Costin, ale stolnicului Constantin Cantacuzino si ale altora, urmati de personalitati ca Ion Neculce si Dimitrie Cantemir, acesta din urma fiind cel mai important umanist roman. Ei au determinat aparitia unui umanism specific romanesc, in care se regasesc si insusiri ale celui general european (folosind scrierile vechi ca principal izvor de cultura sau intensificarea constiintei originii romanice), dar si insusiri caracteristice cum ar fi elogiul luptei tarilor romane impotriva expansionismului otoman.

Istoriografia:

1. In tara noastra, principalele forme de cultura au fost: traducerea si tiparirea de texte religioase, publicarea de carti populare (Esopia, Alexandria), scrierea de cronici. Aceasta ultima activitate se intinde de la sfarsitul secolului al XV-lea pana la inceputul secolului al XIX-lea.

Primele forme ale istoriografiei au fost: inscriptiile in limba slavona de pe pietrele de mormant asezate de Stefan cel Mare, in amintirea stramosilor sai, in bisericile din Radauti si Putna. Cu aceste pietre s-a nascut ideea de a se consemna in scris anumite fapte istorice.

Stefan poate fi considerat chiar initiator al istoriografiei noastre, intr-ucat in timpul domniei lui a fost scrisa prima cronica propriu-zisa (Cronica lui Stefan cel Mare), continuata in secolul al XVI-lea de letopisetele slavone ale lui Macarie, Eftimie si Azarie.

Activitatea cronicareasca ajunge la stralucire in secolul al XVII-lea si al XVIII-lea prin cateva personalitati ca: Grigore Ureche, Miron Costin, Radu Greceanu, Radu Popescu sau Ion Neculce si se incheie dupa 1800 prin "Hronograful Tarii Romanesti" de Dionisie Eclesiarhul si "Hronologia domnilor Tarii Romanesti" de Naum Rimniceanu.

Cronicile realizeaza cea dintai imagine scrisa a istoriei noastre. Textele care compun aceasta imagine sunt numeroase. Sau scrie cronici in toate provinciile romanesti dar cele mai valoroase sunt ale cronicarilor moldoveni si munteni. In seria celor moldovenesti intra "Letopisetul Tarii Moldovei" scris in ordine de Grigore Ureche de la1359 la 1594, de Miron Costin de la 1594 la 1661, de Ion Neculce de la 1661 la 1743 si continuat de alti cronicari de mai mica valoare. In seria munteneasca intra "Letopisetul Cantacuzinesc si Cronica Balenilor", cu autori necunoscuti, cuprinzand intervalul 1290 - 1688, continuate de Radu Greceanu de la 1688 la 1714, de un anonim si de Radu Popescu prelungind nararea evenimentelor pana in 1729.

Din enumerarea acestor ani, se poate observa cum au fost salvate de uitare cateva secole din istoria romanilor si numai vitregia timpurilor i-a impiedicat pe unii sa nu-si inceapa relatarea de la descalecatul cel dintai "Venira asupra noastra cumplite aceste vremuri de acum, de nu stam de scrisori, ce de griji si suspinuri", marturiseste Miron Costin.

2. Aparitia si dezvoltarea scrisului cronicaresc se exprima printr-o necesitate adanca. Tarile Romane parcursesera un drum lung in timp, avea o istorie care risca sa fie inecata in uitare. Prima intentie a cronicarilor, a fost aceea a recuperarii trecutului. Grigore Ureche marturiseste ca a scris "ca sa nu se inece a toate tarale anii trecuti si sa nu se stie ce s-au lucrat, sa semene fieralor si dobitoacelor celor mute si fara minte", iar Miron Costin "ca sa nu se uite lucrurile si cursul tarii". In conceptia cronicarilor, istoria era purtatoarea unor valori educative. Ureche vrea ca lucrarea lui "sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie de invatatura, despre cele rele sa se fereasca ti sa socoteasca, iar despre cele bune sa urmeze si sa invete si sa indirepteze".

Istoriografie in limba romana:

Inceputurile umanismului si renasterii romanesti:

a. Umanismul. Definitie, secolul al XIV-lea si al XIX-lea;

b. Umanismul romanesc: secolul al XV-lea si al XIX-lea.

voievozi umanisti;

mitropoliti, preoti, diaconi umanisti;

cronicari umanisti.

Istoriografia inseamna a scrie istorie, a consemna date si evenimente importante.

In timpul domnitorilor Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si Neagoie Basarab, au alcatuit gramatici Macarie, Eftimie si Azarie. Cronicarii munteni sunt reprezentati de Radu Popescu, Radu Greceanu si Stolnicul Cantacuzino, cei moldoveni de Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce, iar cei transilvaneni de Nicolae Olahus.

Renasterea - curent cultural, economic, politic aparut in Italia in secolul al XIV-lea, este o reinviere a culturii antice, din imperiul roman.

Toate aceste valori care cuprindeau multe sfere de activitate aveau ca obiectiv, inbunatatirea si infrumusetarea vietii omului; in centrul atentiei era omul. Umanismul romanesc a aparut cu un secol mai tarziu.

Exista trei categorii de mari umanisti:

Stefan cel Mare, Vasile Lupu (in Moldova), Matei Basarab (in Muntenia), Iancu de Hunedoara (Tansilvania).

Mitropoliti si preoti: Varlaam Dosoftei (in Moldova), Udriste Nasturel.

Cronicari umanisti: in Moldova, in Muntenia si in Transilvania.

Cei mai importanti cronicari sunt:

Grigore Ureche - "Letorisetul Tarii Moldovei" 1359-1594;

Miron Costin   - "Letorisetul Tarii Moldovei" 1594-1662;

Ion Neculce - "Letorisetul Tarii Moldovei" 1661-1743.

Grigore Ureche (1590-1647) - este primul nostru cronicar care motiveaza sa ramaie feciorilor si nepotilor sa le fie de invatatura. Deci scrierea operei porneste de la un puternic sentiment de datorie fata de urmasi.

A fost un mare invatat si un mare boier moldovean. Este primul cronicar care este constient ca cele trei tarisoare si popoare care locuiesc in ele, sunt toti de un neam, vorbesc aceeasi limba "si toti de la Ram se trag". Constient de originea comuna a romanilor, cronicarul consemneaza in letopisetul sau fapte importante din istoria Moldovei de la "descalecatul cel de-al doilea", adica Dragos Voda (1359), pana la domnia lui Aron Voda (1594). Este o epoca de mari framantari, care il fac pe cronicar sa vorbeasca despre Moldova ca despre "o tara miscatoare si neasezata", aflata in "calea rautatilor", din cauza carora "de multe ori se facea razboaie ca sa se apere tare si pamantul sau", pradata si arsa de tatari si turci, bantuita "de foamete mare si lacuste multe", de ierni "cu omat mare si ger", "de cutremur de pamant" si "stea cu coada sau cumu-i zic unii cometha", de "cazne groaznice si de revarsari de sange", cu rare vremuri de bucurie si liniste. In aceste conditii, principala atitudine a oamenilor este lupta, trasatura morala definitorie este vitejia, iar modelul eroic este Stefan cel Mare. Prin el, Grigore Ureche urmareste sa trezeasca in contemporani sentimentul patriotic si ideea ca jugul turcesc poate fi inlaturat. Randurile dedicate mortii marelui voievod sunt un prilej de glorificare a unui erou care a dat Moldovei maxima stabilitate si independenta.

Grigore Ureche isi incepe povestirea impartind-o in cateva momente:

Imprejurarea mortii lui Stefan: "Nu multa vreme, daca s-au intorsu Stefan Voda de la Pocutiia la scaunul sau de la Suceava, fiind bolnav si slab de ani, ca un om ce era intr-atatea razboaie, si osteneala si neodihna, in 47 de ani, . cu mare lauda au murit, marti, iulie 2 zile.

Portretul lui: "Fost-au acest Stefan- Voda om nu mare de stat, manios si degraba a varsa sange nevinovat; de multe ori la ospete omoraia fara giudet. Amintrelea era om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi, si unde nu gandeai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester; unde era nevoie insusi se varaia, ca vazandu-l ai sai, sa nu indarapteze, si pentru aceia raru razboi de nu biruia. Si unde-l biruiau altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-se cazut gios, sa radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui, si feciorul sau, Bogdan-Voda, urma lui luase, de lucruri vitejesti, cum se tampla: den pom bun, roada buna iase".

Sentimentele poporului la moartea domnitorului si intrarea lui in legenda: "Iar pre Stefan l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire in Putna, carea era de dansul zidita. Atata jale era, de plangea toti, ca dupa un parinte al sau, ca cunostea toti, ca s-au scapat de mult bine si multa aparatura. Ce dupa moartea lui pana astazi ii zicu aveti Stefan-Voda, nu pentru suflet, ce iaste in mana lui Dumnezeu, ca el inca au fost om cu pacate, ci pentru lucrurile lui cele vitejasti, carele nimic den oameni, nici mai nainte, nici dupa aceea l-au agiunsu".

Starea vremii in acel an. "Fost-au mai nainte de moartea lui Sfefan-Voda, intru acelasi anu, iarna grea si geroasa, cat n-au fost ploi grele si povoaie de ape, si multa inecare de ape s-au facut".

O scurta si precisa insemnare istoriografica: " Au domnit Stefan-Voda 47 de ani si 2 luni si 3 saptamani si au facut 44 de manastiri, si singur tiitoriu peste toata tara".

Darul de povestitor se intregeste cu acela de talentat portretist, Ureche putand fi socotit, pe drept cuvant, intemeietorul portretisticii in literatura noastra veche. El prezinta oamenii evidentiind particularitatile ei definitorii, trasatura lor morala dominanta si ecourile faptelor lor.

Miron Costin (1633-1691) supranumit si "cronicar "savant". Ca si Grigore Ureche a studiat in Polonia, a invatat mai multe limbi si a scris chiar in limba polona. Ceea ce l-a preocupat in mod deosebit pe cronicar a fost ideea unitatii de teritoriu si limba a poporului roman, fiind constient ca toti cei ce traiesc in cele 3 principate sunt de un neam si de o limba. Opera sa este alcatuita din trei studii bazate pe izvoare stiintifice: "Letopisetul Tarii Moldovei de la 1594-1661"; "De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor" din care nu a reusit sa scrie decat introducerea numita "Predoslovie"; "Viata lumii"- poem filozofic scris in limba polona.

Scris in versuri, poetul analizeaza rostul si rolul omului pe pamant, Miron Costin fiind considerat primul nostru filozof. "Letopisetul Tarii Moldovei" prezinta evenimente din Moldova secolului al XVI-lea in continuarea celor scrise de Grigore Ureche, desi era constient ca istoria noastra ramane incompleta, Ureche prezinta evenimente abia de la Dragos (1359), adica de la crearea Moldovei. El nu prezinta evenimentele petrecute in timpul dacilor si romanilor, adica primul descalecat. Acest lucru, prezentarea originii romane si geto-dacice a poporului roman, intentioneaza sa o analizeze in a doua sa opera, de neamul moldovenilor, dar ramane neterminata. In letopiset, cronicarul prezinta starea Moldovei din vremurile acelea tulbure, cand se schimbau des domnitorii si vanzari intre oameni si cand poporul era nemultumit din cauza drepturilor. In "Predoslovie" Miron Costin isi arata intentia de a scrie adevarul, despre perioada de inceput a istoriei romanilor. El este constient ca romanii din Moldova, Muntenia se trag de la Ram. Cronicarul lauda pe Grigore Ureche pentru cronica sa si adauga ca este incompleta. Tonul sau devine critic si revoltat din cauza adaugirilor facute de Simion Dascalu si Mihail Calugaru care copiasera cronica lui Grigore Ureche si facusera niste adaugiri jignitoare despre originea neamului nostru.

Cronicarul incheie Predoslovia, angajandu-se ca el va scrie adevarul si va da seama urmasilor de cele scrise.

Ion Neculce (1672-1745) - numit si "cronicarul scriitor", el face legatura dintre cronicarii adevarati si scriitori. Avand functii boieresti la curtea domneasca de la Iasi, Ion Neculce are doua mari opere prin care si-a fixat un loc bine definit intre cronicarii moldoveni: "Letopisetul Tarii Moldovei de la 1661-1743". Toate evenimentele prezentate in cronica sa sunt preluate din timpul vietii cronicarului, el asistand la unele din intamplarile descrise. Acest lucru da cronicii sale un aspect memorialistic. A doua opera a sa o constituie o culegere populara numita "O sama de cuvinte", cuprinzand 42 de legende auzite de la oameni si prelucrate de cronicari.

El aseaza in fata letopisetului aceasta culegere si pentru aceasta il putem considera primul nostru culegator de folclor. Din cele 42 de legende, o mare parte se refera la intamplari din vremea lui Stefan cel Mare: Daniel Sihastru, Movila lui Burcel, despre cum a ales locul construirii manastirii Putna. A mai scris legende despre Petru Rares, despre Gheorghe Stefan si despre un boier din vremea lui Stefanita Voda numit Milescu Spataru. In legenda cu numarul 41, eroul este boierul Nicolae Milescu Spatarul, om foarte invatat, din tinutul Vasluiului, sfetnic al domnitorului Stefanita.