QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate istorie

Istorie Cuza Alexandru





Alexandru Cuza se tragea dintr-o veche familie moldoveana din partile Falciului, tinut de dealuri acoperite de paduri, vii si fanete, care se intindea, in secolele XVI - XVIII de o parte si de alta a Prutului, spre sud-est de tinutul Iasilor.
Ioan, care era tatal lui Alexandru Cuza, a ocupat diferite dregatorii; a fost spatar si ispravnic de Falciu, in timpul domniei lui Ionita Sandu Sturza, apoi postelnic. Stapanea, in tinutul pe care-l administra, mosia Barbosii, pe paraul Moisiei, un afluent al Elanului. In afara de aceasta, care era mosie de bastina, mai avea, in acelasi tinut, si o parte din mosia Delenii (Falciu - n.r.), cumparata de un inaintas al sau, precum si mosia Bujorul. Nu departe de mosia Barbosi, spre nord-est, in acelasi tinut al Falciului, a existat, in veacul al XVII-lea, satul Silisteni, bastina unui alt vestit domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir.


Mama lui Alexandru Cuza, Sultana, sotia lui Ioan, era nascuta Cozadini, dintr-o familie de origine greco-italiana, din Constantinopol, dar romanizata: dovada sta, intre altele, faptul ca Grigore Cozadini, fiul unui frate al Sultanei, deci varul primar al lui Alexandru, a facut parte dintre revolutionarii moldoveni da la 1848. Sultana stia limba greaca, de la ea a invatat-o si micul Cuza, copil fiind. Un frate al Sultanei, "batranul Cozadini", traia, in 1864, in stramtoare la Therapia, pe malul european al Bosforului.
In istoriografia romana exista discutii asupra locului nasterii lui Alexandru Cuza. A. D. Xenopol crede ca Alexandru a vazut lumina zilei la Barlad, in timp ce I. G. Valentineanu se pronunta pentru Galati, iar Lucia Bors pentru Husi. Dar ultimul cercetator in materie, N. Corivan, lasa aceasta problema nerezolvata. In ceea ce priveste data nasterii, majoritatea cercetatorilor se pronunta pentru 20 martie 1820. Acelasi N. Corivan, relevand faptul ca acesti cercetatori nu indica izvorul pe care se intemeiaza, arata ca diploma de bacalaureat da ca data a nasterii 12 septembrie 1818. Dar, cred ca putem admite data de 20 martie 1820, ea aflandu-se nu numai pe monumentul funerar al lui Cuza asezat de Doamna Elena pe fostul mormant de la Ruginoasa, dinafara bisericii, dar si in Calendarul de Gotha, caruia-i fusese trimisa, la cerere, de insusi cabinetul lui Cuza prin intermediul Ministerului de Afaceri Straine Roman.
Alexandru Cuza a avut un frate, Dumitru, mort tanar intr-un accident de calarie, si o sora Sultana - numele mamei - casatorita cu Mihai Jora, un destoinic prefect de Roman (in timpul domniei cumnatului sau).
Date despre copilaria lui Alexandru Cuza avem putine. Stim ca a invatat, pana in 1831, in pensionul francez al lui Victor Cuenin (Cunin), la Iasi, unde a avut colegi pe cativa din viitorii sai colaboratori: Mihalache Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Eugen Alcaz, pe verii sai primari Nicolae, Ioan si Panaite Docan, precum si pe viitorul mare artist Matei Millo. E trimis apoi la Paris, unde isi ia bacalaureatul in litere, diploma, iscalita de Francois Guizot, ministrul instructiunii publice, fiind din 8 decembrie 1835. Il atragea medicina, dar spectacolul salii de disectie il facu sa renunte si sa se inscrie la drept. N-a ispravit insa facultatea, dar a devenit, in schimb, membru al Societatii economistilor din Paris.

Cariera lui Cuza. Casatoria sa.

Reintors in tara, el intra, ca atatia tineri din vremea aceea, in armata, cu gradul de cadet (15 septembrie 1837). Nu ramase, insa, in cadrele ei decat pana la 8 februarie 1840 cand si-a dat demisia (motivele demisiei acestuia nu sunt cunoscute). In 1843 il gasim membru al judecatoriei tinutului Covurlui; in aceasta calitate, semneaza la data de 17 iunie 1843, impreuna cu C. Catargiu, un raport catre logofetia dreptatii. Nici aici nu va ramane insa multa vreme - in toamna anului 1845, intre 20 septembrie si 9 octombrie, isi da demisia si din aceasta slujba.


Intre timp, Alexandru Cuza se casatorise, la 30 aprilie 1844, cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache si a Ecaterinei, nascuta Sturdza. Elena a fost tot timpul o sotie atenta si prevenitoare, stiind mai tarziu, in timpul domniei sotului, sa-si ascunda suferinta provocata de inconstanta acestuia. Fratele Elenei, Theodor Rosetti, viitorul prim ministru din 1888, a ocupat, sub Cuza, postul de prefect de Vaslui. Un alt frate al ei, Dimitrie Rosetti, a detinut interimatul Ministerului de Culte si Instructiune Publica in perioada 23 mai - 23 septembrie 1861, presedinte de Consiliu in acea perioada fiind Anastase Panu.
La 1848, Alexandru Cuza a fost in primele randuri ale revolutiei. A luat cuvantul la adunarea de la hotelul "Petersburg", din Iasi, la 27 martie 1848, cerand infaptuirea de reforme. In intrunirea din casa lui Alexandru Mavrocordat la Copou, in seara de 29 martie, dupa ce s-a aflat ca Mihai Sturdza nu vrea sa accepte programul de reforme ce i se infatisase, Cuza, alaturi de Vasile Ghica si C. Raclis, a preconizat inarmarea participantilor la intrunire care sa mearga a doua zi la domnie spre a cere infaptuirea reformelor. Era prea tarziu, insa. Mihai Sturdza, dispunand de ostirea din Iasi, a dispus arestarea celor mai multi din fruntasii miscarii si, printre ei, si pe Cuza. Inchisi in cazarma si brutalizati - in aceasta imprejurare capata viitorul domn o rana la picior de care va suferi multa vreme - treisprezece dintre acesti fruntasi, inclusiv Cuza, au fost trimisi la Galati, avand ca destinatie Turcia. Dar in loc sa ajunga la Galati, cu ajutorul marinarilor greci cumparati de consulul englez local, s-au indreptat spre Braila, de unde cu pasapoarte austriece au ajuns in Transilvania.
Cuza participa astfel la marea intrunire de la Blaj, din 3/15 mai 1848, unde a vazut multimea taranilor veniti din toate partile Transilvaniei si auzi cuvantul lui Simion Barnutiu si Avram Iancu. De aici pleaca in Bucovina, unde a facut parte, alaturi de Costache Negri, Petre Cazimir si altii, din Comitetul revolutionar moldovean, constatat documentar inca de la inceputul lunii iunie 1848. a facut parte, de asemenea, din comitetul executiv al "Casei de bani" ce urmarea sa stranga fonduri pentru revolutie, atat in Bucovina, cat si in Moldova. In noiembrie 1848 iscalea, alaturi de alti refugiati moldoveni, in Bucovina, o declaratie ca nu inteleg sa ceara iertare lui Mihai Strurdza drept pret al ingaduintei de a se reintoarce acasa.


Din cauza holerei care izbucnise in Bucovina, Alexandru Cuza pleaca la Viena, de aici la Paris, apoi la Constantinopol, de unde porni spre tara, insotind pe noul domn al Moldovei, Grigore Ghica, om cu vederi mult mai liberale decat predecesorul sau, Mihai Sturdza, si, pe deasupra, partizan convins al Unirii. Ghica il numeste pe Cuza presedinte al Judecatoriei Covrului, functie in care il constatam documentar la inceputul lui octombrie 1849. In aceasta calitate ramase pana la 15 februarie 1851, cand a fost numit director al Ministerului de Interne, dar nu ramase decat pana la 1 octombrie 1851 cand demisiona.
In toate functiile si posturile ocupate, Cuza se remarca printr-un respect desavarsit al legii, printr-o cinste exemplara si totodata, printr-o adanca intelegere fata de taranime. Meritele sale ca judecator si administrator au fost relevate, de altfel, in mod public, de catre domn (Grigore Ghica) in doua imprejurari: mai intai prin ofisul inserat la 14 octombrie 1851, in care se subliniaza "desavarsita vrednicie si ravna ce ati aratat in tot cursul insarcinarii Dvs (dumneavoastra - n.r.).", apoi la 18 mai 1855 cand, acordandu-i lui Cuza rangul de vornic, arata ca aceasta e o rasplata pentru serviciile aduse ca "prezident al judecatoriei tinutului Covurlui si pentru ale sale merite personale si credinta catre Noi (popor - n.r.) si Patrie ". La 7 iunie 1856, Ghica il numeste pe vornicul A. Cuza in postul de parcalab la orasul si portul Galati.
Dar in contextul intern si international existent la sfarsitul secolului, lucrurile se petrec foarte alert: la 8 iulie 1856 inceteaza domnia lui Grigore Ghica; in locul acestuia este numit - conform prevederilor Tratatului de la Paris - un caimacam, si anume Theodor Bals (11/23 iulie 1856), care nu era favorabil Unirii si il demite pe Cuza din postul de parcalab (19 septembrie 1856). Dar Bals moare si locul ii este luat de alt caimacam, de altfel un alt adversar al Unirii - Nicolae Vogoride, care pentru a-l apropia pe Cuza il numeste din nou parcalab la Galati (14/26 februarie 1857) si il reintegreaza in cadrele armatei, la 16 martie, ca sublocotenent. Il inainteaza apoi, la 24 aprilie, locotenent, dupa patru zile (28 aprilie) il face capitan, iar dupa alte cinci zile (3 mai) maior. Era o inaintare cu totul in afara regulamentelor, exceptionala, Vogoride crezand ca si-a asigurat in Cuza un devotat partizan al acestuia. S-a inselat insa amarnic, deoarece acesta, om de caracter, nu intelegea sa renunte la convingerile sale unioniste - pentru care militase in 1848 - de dragul unor avantaje materiale. Datorita faptului ca A. Cuza nu isi ascunsese nici de data aceasta parerile, rezultatul a fost indepartarea sa din Galati, tocmai in timpul alegerilor pentru Divanul ad-hoc, sub pretextul unor "osabite lucrari la districtul Ismail si Cahul ". La aceasta masura, Cuza raspunse, peste cateva zile, printr-o rasunatoare demisie in care insira toate neregulile si falsurile administratiei in alcatuirea listelor electorale care urmareau obtinerea, la alegeri, a unui rezultat antiunionist. Demisia facu mare senzatie atat in tara cat si in cercurile diplomatice si a contribuit la hotararea Puterilor garante sa anuleze alegerile falsificate. La noua consultare electorala, unde unionistii au obtinut o victorie zdrobitoare - din cei 83 de deputati numai 2 s-au pronuntat contra Unirii - Cuza a fost ales deputat al orasului Galati. In Divanul ad-hoc, el nu a avut o activitate de prim plan; nu se considera orator si de aceea nu a luat cuvantul spre a rosti un discurs in genul celor pronuntate de Kogalniceanu, Manolache Costache sau Negri. A sprijinit insa, in sedinta din 29 octombrie 1857, propunerea de desfiintare a privilegiilor, propunere ce a fost primita, de altfel, cu aclamatii unanime. In discutiile provocate de problema agrara, el vota, in sedinta din 19 decembrie pentru propunerea lui Costache Negri de a se improprietarii taranii prin vinderea spre acestia loturile cultivate de ei, contrar parerii majoritatii comitetului marilor proprietari care considerau ca taranii sunt chiriasi ai loturilor respective. Se poate afirma ca, in sedintele Divanului ad-hoc, Cuza a avut o atitudine progresista, favorabila taranimii, nesituandu-se insa pe o pozitie radicala.



Descarca referat

E posibil sa te intereseze alte referate despre:




Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }