Comunismul Sovietic

Comunismul Sovietic

Vom folosi termenul de comunism sovietic pentru a ne referi la sistemul economic dominant in estul Europei, Rusia, China si alte tari pe aproape toata durata secolului XX si diferentia astfel de sistemele comuniste si socialiste prevazute de Karl Marx.

Imperiul rus crestea si se consolida pana cand, la inceputul secolului XX, ocupa un mare teritoriu, desert in mare parte, proasta comunicare. Marea parte a populatiei traia in forme de viata neolitice, in sate agricole fara comunicare. O mica parte a populatiei traia la oras. Indicii slabi de alfabetizare a populatiei impiedicasera triumful revolutiei burgheze si liberale ale altor tari europene. Forma de guvernare se evidentia mereu printr-o extraordinara concentrare a puterii intr-un stat monarhic absolutist. Dar primul razboi mondial a facut ca dinastia tarista, deja foarte slabita inainte de razboi, sa intre in criza si sa cada. Conflictele referitoare la preluarea puterii vacante au infruntat doua programe de guvernare radical diferite, proiectul liberal al lui Kerensky si cel statal al bolsevicului Lenin. Ultimul a fost cel care a castigat si a initiat un experiment social de o amploare fara precedent. Un nou sistem economic, despre care nu se stia decat in teorie, se impune intr-o tara imensa.

De-a lungul istoriei umanitatii conflictul intre administratorii societatii si individ era constant. Acesta se rezolva mereu, fara insa ca vreuna dintre parti sa fi castigat. In unele societati, indivizii aveau multa capacitate de initiativa si libertate pentru a adopta decizii, de exemplu in Grecia clasica; in altele statul detinea puterea, ca de exemplu in unele dinastii faraonice. Dar intotdeauna au existat ambele forme de adoptare a deciziilor economice. In comunismul sovietic se incearca pentru prima data sa se instaleze un sistem in care toate deciziile economice sa fie planificate de stat. La mijlocul anilor treizeci, Stalin anunta ca ar fi reusit sa faca acest lucru. Intreaga proprietate privata a mijloacelor de productie disparuse. Pamantul si fabricile, comertul, constructiile, toate mijloacele de transport, comunicare si informare sunt proprietatea aparatului de stat si sunt controlate de acesta. Toti cetatenii lucreaza in posturile distribuite lor de catre Guvern; toate bunurile si serviciile dobandite sau primite sunt proportionate de stat. In celelalte tari comuniste - China, Europa orientala, sud-estul Asiei, Cuba - nu ating acest nivel, dar cheltuielile statului reprezinta in toate cazurile mai mult de 95% din venit.

In balanta sistemului comunist se pot nota impresionante realizari economice. Toti cetatenii acestor tari au acces la educatia elementara, la serviciile sanitare si la alimentatia de baza, inclusiv cetatenii din regiunile mai putin dezvoltate. Unele domenii ale cunoasterii si tehnologiei avanseaza notabil. In schimb in altele, cum ar fi informatica, regresul este evident. Marile probleme care apar sunt de natura sociala. Lipsa stimulilor economici se resimte in productivitatea muncii. Solutia teoretica consta in crearea unui 'om nou' la care disparea egoismul si care lucra pentru motive de solidaritate. In realitate, puterea trebuie sa exercite un control puternic si foarte represiv  pentru a mentine functionarea sistemului. Libertatile individuale dispar complet. Zidul Berlinului, construit pentru a evita ca cetatenii sa fuga de sistem, se transforma intr-un simbol evident al esecului social.

Dupa moartea lui Stalin, in anii '60 si '70, sunt multe incercari de reforma si liberalizare, promovate atat de putere cat si de intelectuali sau grupuri de cetateni. Toate se termina cu un esec. In anii '80 economia comunista era de asemenea in criza. Cetatenii au pierdut respectul pentru autoritati si legi; gravul accident de la centru nuclear de la Cernobil scoate in evidenta faptul ca regulamentele si normele nu se indeplinesc. Planurile cincinale esueaza. Rafturile din magazine sunt goale. Nu se gasesc nici macar produsele de baza. Nu se importa practic nimic din exterior si tarile comuniste reprezinta mai putin de 5% din comertul international. Capacitatea productiva a SUA, Europei si Japoniei este coplesitor superioara. Cu scopul de a mentine echilibrul in concurenta dintre blocuri, se aloca cele mai bune mijloace in cursa pentru inarmare si spatiu. In ciuda acestui lucru esecurile in dezvoltarea informaticii demonstreaza clar ca aceasta cursa este pierduta.

In final sistemul isi recunoaste esecul si se surpa aproape instantaneu in jurul anului 1990. Toate tarile comuniste au initiat un proces de tranzitie mai mult sau mai putin rapid spre sistemul capitalist. Economiile in tranzitie au pus noi probleme teoriei economice. Cu putin ajutor sau chiar fara din partea FMI si a tarilor occidentale, unele tari excomuniste au atins o tranzitie si recuperare rapide, in timp ce altii, ca Bielorusia, continua sa mentina intacte vechile institutii sovietice si continua sa se scufunde intr-o grava depresie economica. China, care a initiat lente reforme in trecut, atinge impresionante nivele de crestere economica sustinute, de doua decenii. Unele tari europene au reusit sa acopere repede costul transformarilor si se pregatesc pentru integrarea europeana.

Republica Socialista Romania (RSR), este numele purtat de Romania in a doua parte a perioadei conducerii comuniste a tarii (1965-1989), dupa ce initial s-a numit Republica Populara Romana.

Singurul presedinte al tarii in toata aceasta perioada a fost Nicolae Ceausescu, care cumula si functia de secretar general al partidului unic, Partidul Comunist Roman (PCR). Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae Ceausescu, a avut un caracter preponderent dictatorial.

Imnul RSR era 'Trei culori'. Stema RSR reprezenta cateva spice de grau si o sonda de petrol pe fundalul padurilor si Carpatilor, in spatele carora se vede soarele.

Gheorghiu-Dej a murit in 1965 in circumstante cel putin neclare. Dupa o scurta lupta pentru putere, in fruntea partidului a venit un activist de rangul doi, Nicolae Ceausescu. Daca politica lui Gheorghiu-Dej era considerata conservator-stalinista prin comparatie cu noua linie politica hrusciovista, Ceausescu a parut initial un reformist prin comparatie cu neostalinismul lui Leonid Brejnev.

In 1965, numele tarii a fost schimbat in Republica Socialista Romania, iar cel al partidului in Partidul Comunist Roman.

In primii sai ani petrecuti in fruntea partidului, Ceausescu era popular atat in tara cat si in strainatate. Aprovizionarea cu alimente era buna, bunurile de larg consum au reinceput sa apara, cenzura a fost slabita si s-a inregistrat o deschidere culturala spre occident. Momentul de maxima popularitate a lui Ceausescu a fost cel al discursului de condamnare a invaziei sovietice din Cehoslovacia din 1968. In scurta vreme insa, popularitatea lui in tara a inceput sa scada, in ciuda bunului sau nume in strainatate. Romania a continuat sa aiba relatii foarte bune cu guvernele occidentale si cu institutiile internationale precum Fondul Monetar International si Banca Mondiala. In timpul lui Ceausescu, Romania a stabilit sau a pastrat relatiile diplomatice cu tari precum Germania de Vest, Israel, China sau Albania, care din diferite motive aveau relatii tensionate cu Moscova.

Perioade de libertate si aparenta prosperitate a fost de scurta durata. Chiar de la inceputul perioadei in care s-a aflat la putere, in 1966, Ceausescu a hotarat schimbarea politicii demografice a guvernului, luandu-se masura interzicerii avorturilor si contraceptiei si sprijinirea cresterii natalitatii.

Au existat numeroase incalcari ale drepturilor omului, abuzuri de natura stalinista: o politie secreta supradimensionata, cenzura, stabilirea de domicilii fortate pentru oponentii regimului, dar nu la aceiasi scara a deceniului al saselea.

In timpul regimului Ceausescu s-a desfasurat un 'comert' secret cu emigranti intre Romania pe de-o parte si Israel si Germania de Vest pe de alta, prin care ultimele doua au platit sume mari de bani pentru a permite cetatenilor romani de etnie certificata evreiasca sau germana sa emigreze.

Defilare de 23 August

Ceausescu a continuat politica de industrializare initiata de Gheorghiu-Dej, dar produsele rezultate nu se ridicau in cea mai mare parte la nivelul calitativ necesar ^{[necesita citare]} pentru a fi vandute pe piata mondiala. Dupa o vizita in Coreea de Nord (1971), Ceausescu a initiat o politica megalomanica de schimbare a tarii (1974), prin asa-numita 'sistematizarea teritoriului'. O mare parte a Bucurestiului a fost demolata pentru a face loc unor proiecte faraonice precum Casa Poporului, Centrul Civic, bulevardul Victoria Socialismului, etc. Caderea regimului ceausist dupa revolutia romana din 1989 a stopat procesul de demolare a satelor si a oraselor, dar a lasat neterminate numeroase constructii, precum Biblioteca Nationala, Centrul Cultural Roman (noua cladire a Operei) si Casa Radio. In timpul campaniei de demolare de la sfarsitul deceniului al noualea, cand au fost facute una cu pamantul numeroase cladiri cu de o mare valoare istorica si artistica, capitala primise porecla 'Ceausima' – o aluzie glumet amara la Hirosima ^1]

Pana pe la mijlocul deceniului al optulea, Bucurestiul, ca multe alte orase, s-a dezvoltat extinzandu-se, in special spre sud, est sau vest, prin construirea unor cartiere-dormitor la marginea orasului, unele, asa cum este Drumul Taberii, cu o valoare arhitecturala ridicata. In capitala au fost duse la indeplinire mai multe planuri de conservare a monumentelor (in secial in deceniul al saptelea si inceputul celui de-al saptelea), dar programele de conservare au fost oprite dupa ce Ceausescu a declansat ceea ce este cunoscut 'Mica revolutie culturala'. Declansarea noii orientari cultural-politice a fost hotarata de Ceausescu dupa vizitele facute in Coreea de Nord si Republica Populara Chineza.

Marele cutremur din 1977 a adus uriase pagube Bucurestiululi, s-au prabusit mai multe cladiri, multe au fost grav afectate. Cutremurul a fost unul dintre pretextele folosite pentru declansarea marilor demolari din Capitala, demolari prin care au fost distruse nu numai cladiri grav avariate si fara o valoare istorico-culturala, dar si monumente de o mare importanta istorica sau bijuterii arhitectonice precum Manastirea Vacaresti (1722), Bisericile 'Sfanta Vineri' (1645) si 'Enei' (1611), Manastirile 'Cotroceni' (1679) si 'Pantelimon' (1750), 'Stadionul Republica' (Stadionul ANEF, 1926). Chiar si 'Palatul de Justitie', opera unuia dintre cei mai faimosi arhitecti romani, Ion Mincu, era programata pentru demolare la inceputul anului 1990, dupa cum aratau planurile de sistematizare.

S-a ajuns astfel ca, in locul unei politici de reconstructie, orasul sa fie supus demolarilor care faceau loc contructiilor monumentale. In 1990, o analiza a Uniunii Arhitectilor afirma ca au fost distruse peste 2.0000 de cladiri, 77 dintre ele avand o mare valoare arhitecturala, cele mai multe dintre ele fiind intr-o foarte buna stare. Printre cladirile care ar fi trebuit demolate se numara si cea a Garii de Nord, monument istoric, fusese programata pentru demolare in 1992.

Romania comunista a avut sisteme sanitare si de invatamant foarte bune. Trebuie amintita insa tragedia copiilor infectati cu virusul HIV.

Trebuie recunoscut ca nu toate proiectele industriale ale epocii comuniste s-au dovedit esecuri: Romania are un sistem energetic eficient si o retea de distributie a energiei dezvoltata. In anii lui Ceausescu s-a construit Metroul din Bucuresti si un mare numar de locuinte in diferite orase ale tarii.

Coada la Bucur-Obor, Bucuresti, 1986

In deceniul al noualea, Ceausescu a devenit obsedat de ideile returnarii datoriei externe contractate in Occident si de construire unui palat (Casa Poporului), cu niste dimensiuni uriase, alaturi de un cartier monumental la fel de grandios (Centrul Civic si Bulevardul Victoria Socialismului). Acestea au dus la crize de aprovizonare cu alimente si bunuri de larg consum. Dupa 1984, in ciuda unor ani buni din punct de vedere agricol si a unei productii importante de alimente, a fost introdusa rationalizarea alimentelor de baza (ca un 'mijloc de reducere a obezitatii').

Painea, laptele, untul, uleiul comestibil, zaharul, carnea de porc, vita si de pui au fost ratonalizate pana la caderea regimului comunist in 1989, iar ratiile au scazut neincetat. In vreme ce cea mai mare parte a marfurilor de calitate erau exportate, pe piata interna ajungeau de cele mai multe ori marfurile refuzate la export. Banii obtinuti din exporturi erau folositi la plata datoriei externe si, dupa achitarea ultimei rate, la continuarea industrializarii fortate.

Romanii au consumat mari cantitati de 'tacamuri de pui', ulei comestibil mixt din floarea soarelui si porumb, 'salam cu soia', surogat de cafea 'nechezol', peste oceanic pentru inlocuirea necesarului de carne. Chiar si aceste produse erau gasite cu greu, in aceasta perioada inregistranduse o inflorire fara precedent a pietei negre.

Prin 1985, in ciuda marii capacitati de rafinare si a productiei importante de titei, benzina a fost stric rationalizata, circulatia in zilele de duminica a fost limitata iar cea din timpul iernii a fost 'suspendata temporar' pentru autoturismele proprietate particulara. Numeroase autobuze si taxiuri au fost adaptate pentru functionarea cu gaz metan. Electricitatea a fost rationalizata pentru a asigura functionarea industriei grele. Cu toate acestea, penele de curent sau intreruperile arbitrare ale aprovizionarii cu energie electrica erau frecvente. Iluminatul stradal a fost redus iar programul televiziunii nationale a fost redus la doua ore zilnic. Emisia postului 2 al televiziunii nationale si a posturilor regionale de radio a fost oprita.

Distribuirea agentului termic in timpul iernii si a apei calde menajere a fost redusa, populatia fiind obligata sa apeleze la impovizatii diferite sau, dupa cum s-a exprimat intr-un discurs Ceausescu, romanii au imbracat 'o haina in plus'. Un decret din 1988 prevedea ca in toate spatiile publice trebuie mentinuta o temperatura nu mai mare de 16^oC pe timpul iernii, singurele institutii exceptate fiind scolile si gradinitele. Programul de functionare a magazinelor a fost de asa natura schimbat pentru a folosi pe cat posibil doar lumina naturala. Pe piata neagra tigarile Kent si cafeaua naturala au devenit adevarate monede de schimb, fiind folosite pentru procurarea oricarei marfi sau serviciu. Detinerea de valuta straina era interzisa, putinii romani care intrasera legal in posesia acesteia puteau sa o foloseasca exclusiv pentru cumpararea de bunuri din reteaua magazinelor de stat specializate (shopuri 'Comturist').

Starea de sanatate a populatiei s-a inrautatit odata cu scaderea semnificativa a importurilor de medicamente.

Controlul asupra societatii ca intreg a devenit mult mai stricta, cenzura a fost extinsa iar Securitatea a recrutat noi agenti-informatori noi si marit numarul de posturi telefonice puse sub observatie. Numarul romanilor care aveau dosare de urmarire a crescut. In 1989, in conformitate cu dezvaluirile CSAS, unul din trei romani era informator al Securitatii. In aceste conditii, veniturile din turism au scazut substantial, numarul de turisti straini a scazut cu 75%, cei mai importanti tour operatori, care orgamnizau vacante in Romania, renuntand la afacerile din tara in 1987.

Canalul Dunarea-Marea Neagra, dupa un efort de aproape un deceniu, a fost dat in functiune. A fost inceput canalulul Dunarea-Bucuresti. Lucrarile la acest canal au fost abandonate in 1990. Au fost date in functiune mai multe canale de irigatii. S-au facut erforturi pentru imbunatatirea sistemului de cai ferate prin electrificarea mai multor linii principale si prin crearea unui sistem modern de control al circulatiei. A crescut numarul de hidrocentrale, (cea mai importanta fiind cea de la Portile de Fier de pe Dunare) si a fost inceputa construirea centralei nuclearo-electrice de la Cernavoda. Flota maritima a devenit una dintre cele mai mari din lume, dotata cu nave construite in mai multe santiere navale, cel mai important fiind cel de la Constanta. A fost construit un nou port maritim, Constanta-Sud Agigea. In tara au fost construite mai multe uzine ale industriei constructoare de masini, chimice si de prelucrare a petrolului.

Mostenirea negativa a acestei perioade a fost o industrie grea supradimensionata, folosind metode de productie invechite, mare consumatoare de resurse, producatoare de marfuri cu valoare mica sau de complexitate scazuta. Capacitatea de rafinare a tarii era de peste 10 ori mai mare decat necesarul, productia de otel depasea de 2,5 ori, iar productia de aluminiu depasea de 5 ori nevoile tarii. O mare parte a acestei supraproductii nu putea fi vanduta la export la preturi care sa justifice importurile de materii prime. Industria usoara era putin dezvoltata, iar productia de bunuri de larg consum se afla la un nivel ridicol de mic. Numeroase bunuri de folosinta indelungata erau asteptate cu anii mai inainte de a fi cumparate – pentru un automobil Dacia se astepta peste 5 ani, in conditiile in care modelul de baza nu fusese schimbat de la cumpararea licentii din anii 1960. Reteaua nationala de drumuri era intr-o stare foarte proasta, aflandu-se la nivelul anilor 1950, singura autostrada, Bucuresti-Pitesti, avand o lungime de aproximativ 100 km.

Reteaua telefonica era una dintre cele mai proaste din Europa, cu tehnologii din anii 1930-1950 si cu un numar insuficient de posturi telefonice. In Romania existau in 1989 aproximativ 700.000 de posturi telefonice la o populatie de 23 de milioane de cetateni. Postul national de televiziune emitea in timpul saptamanii numai 2 ore pe zi, in special materiale de propaganda, cei mai multi romani alegand sa urmareasca emisiunile televiziunilor din statele vecine (Bulgaria, Serbia, Ungaria sau Uniunea Sovietica), in zonele in care semnalul acestora era suficient de puternic, folosind antene artizanale sau mici antene parabolice. Aproape ca nu existau computere personale la populatie, in intreprinderile de stat existand un numar redus de calculatoare, folosite in productie.

In special in anii perioadei Ceausescu s-au facut investitii in industrie fara nicio preocupare pentru protectia mediului. Nivelurile de poluare erau foarte crescute chiar si pentru standardele mai permisive din Europa Rasariteana comunista. Printre cele mai poluante intreprinderi s-au numarat fabrica de negru-de-fum de la Copsa Mica si combinatul siderurgic de la Hunedoara. Ceausescu a aprobat planuri, partial puse in practica, pentru desecarea unor intinse terenuri din Delta Dunarii si exploatarea agricola a zonei.

Caderea regimului Ceausescu

Monumentul luptatorilor anticomunisti din Brasov

Spre deosebire de Uniunea Sovietica din aceiasi perioada, Romania nu avea o elita privilegiata numeroasa. In afara de grupul restrans al familiei Ceausescu, oficialii guvernamantali erau deseori rotiti de la un post la altul si dintr-un judet in altul, pentru a reduce sansele ca acestia sa-si dezvolte propriile baze de sustinatori. Aceasta politica a impiedicat aparitia unor comunisti reformisiti, asa cum au fost aceia ai epocii gorbacioviste in URSS sau in Ungaria. Spre deosebire de situatia din Polonia, Ceausescu a luptat impotriva oricarei tentative de greva prin cele mai violente mijloace de represiune. Romania a avut ultimul regim comunist care s-a prabusit in Europa Rasariteana si a fost cel a carui inlaturare s-a facut cel mai violent.

Pe 17 decembrie 1989 au izbucnit in Timisoara revolte si proteste de strada, iar soldatii au deschis focul ucigand cam 100 de oameni. Dupa ce si-a scurtat vizita in Iran, Ceausescu a tinut un discurs televizat pe 20 decembrie, prin care condamna evenimentele din Timisoara, pe care le considera un rezultat ale interventiei externe straine. Ceausescu, dupa ce a proclamat starea de asediu, a convocat pentru a doua zi un mare miting popular in Bucuresti. Revolta din Timisoara devenise cunoscuta in special prin intermediul emisiunii posturilor straine de radio din Serbia, Ungaria si Uniunea Sovietica, dar si a postului de radio Europa Libera. In dimineata zilei de 21 decembrie, mitingul din fata cladirii Comitetului Central al PCR s-a transformat intr-o revolta anticomunista, Ceausescu insusi fiind nevoit sa fuga cu elicopterul, dupa ce pierduse controlul asupra multimii. Dupa ce echipajul elicopterului prezidential i-a abandonat pe sotii Ceausescu in apropierea orasului Targoviste, unde au si fost arestati, au fost retinuti intr-o unitate militara din acel oras, iar dupa o parodie de proces, au fost executati pe 25 decembrie, in ziua de Craciun.

Controverse cu privire la evenimentele din decembrie 1989

Dupa evenimentele din decembrie 1989, au existat numeroase voci critice care au afirmat ca Ion Iliescu si FSN au profitat de haosul instalat in Romania pentru a da o lovitura de stat. Inca se mai discuta daca a fost o actiune gandita mai inainte, sau, in conditiile revoltei populare, a fost actiunea pragmatica a unui grup care a stiut sa profite de situatie. Ceea ce este clar este faptul ca politicile dure si contraproductive ceausiste din domeniile economic, politic si social l-au privat pe seful statului de sprijinul unui mare numar de oficiali ai guvernului, partidului, armatei si Securitatii.