Cine sunt dacii - Domnului Napoleon Savescu

Cine sunt dacii - Domnului Napoleon Savescu

Cand Herodot a scris cine sunt dacii,

Dacii traiau de mult pe-acest pamant,

Erau cei mai viteji dintre toti tracii,

Vorbeau o limba clara, in cuvant.

La inceput a fost cuvantul dac

Ce-a pus pecete peste tara-n care

Cei ce se nasteau, ca frunza pe copac,

Se-ntelegeau in limba vorbitoare,

Se-ntelegeau ca apa cu tarana

Cand pui samanta sa se faca rod,

Ca bezna, cand in ea cata lumina

Arc peste stele, peste timp un pod.

Peste petrecerea de timp si lume,

Sub cerul sprijinit de stalpi ceresti,

Dacii aveau de la inalt un nume

si-o limba-n care si acum vorbesti.

Pe Kogaion, in noptile cu stele,

Dacii se-ntelegeau cu Dumnezeu,

in graiul lui vorbeau bune si rele,

Cum pe pamant e bine sau e greu.

De mii si mii de ani, nimeni nu stie

De cand sunt dacii in campii si munti,

Cuvintele in care si-acum se scrie

Erau si-atunci vorbite de parinti.

Au navalit barbarii peste daci,

Le-au ars cetatile si graul

Dar n-au putut ascunde vorbele in saci

Pe care sa-i inghita-n moarte raul.

Au re-nviat mereu dupa furtuna

Ca pietrele sub apa au ramas,

Pecetluiti de vorba cea mai buna

soptita sau cantata intr-un glas.

Razboaiele-au trecut fara sa schimbe

Vreun semn in curgerea unui cuvant √

Legile dacilor nu erau strambe

Ca sa le schimbe cineva pe-acest pamant.

Din cernerea pe care timpul o aduna,

Sub lucrul omului trecut prin vremi,

Ne-au mai ramas cuvinte ce rasuna

si azi in graiu-n care vrei sa chemi,

Sa te-ntelegi cu cel plecat departe

si revenit aici ca-ntr-un descant,

La matca vietii lui fara de moarte,

Precum in cer, asa si pre pamant.

A da dreptate celor care

Au spus ca dacii au murit de mult,

Iar noi suntem ratacitori in zare,

E o minciuna-n care au crezut

Doar cei ce-au vrut sa ne ascunda-n vreme,

Uitati de cei ce vin din neam in neam,

Din azi in maine, peste timp sa cheme

Numele-n care singuri ne aveam

Mai puri decat romanii, roxalanii,

Mai intelepti decat elinii la un loc,

Demni ca in Kosovo, dardanii

Stau ca inaltul cerului de foc

Pe-acest pamant ei, dacii!