QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate geografie

Masivul Bucegi



Masivul Bucegi


PRIVIRE GENERALA


GEOGRAFIA


Masivul Bucegi se desfasoara pe dreapta vaii superioare a Prahovei, alcatuind, prin complexitatea formelor lui orografice si frumusetea inedita a peisajului, una dintre cele mai reprezentative individualitati geografice si turistice din lantul Carpatilor romainesti. El ocupa o suprafata de cca 300 kmp si se delimiteaza: la est, cu V. Prahovei, al carei culoar adinc il desparte de spinarile monotone ale Girbovei, munti marginasi din ramura exterioara a Carpatilor de curbura (grupa sudica a Carpatilor rasariteni); la nord, cu Depresiunea Birsei si Coridorul Bran; la vest, cu V. Moeciului si cu principalul sau fir de obirsie, V. Bingalesei, iar din saua Bucsa-Strungulita, spre sud, cu vaile Brateiului si Ialomitei, dincolo de care se inalta culmile prelungi ale Leaotei; in sfirsit, la sud, cu portiunea inferioara a Vaii Izvorul Dorului si cu Valea Ialomicioarei, de la obirsie la confluenta cu V. Ialomitei.



In cuprinsul acestor hotare masivul este constituit:

- Dintr-un ansamblu de spinari inalte, ce se desprind radiar din punctul culminant si principalul nod alpin al Bucegilor, Virful Omul (2507 m), alcatuind CULMILE NORDICE, care apartin, in cea mai mare parte, versantului transilvanean al masivului.

- Dintr-un arc de culmi in forma de U (CULMILE SUDICE), care coboara paralel si de ambele parti ale Vaii Ialomita, formind la est, dintre aceasta vale si V. Prahovei, Culmea principala a Bucegilor iar la vest, de-a lungul V. Ialomita, Culmea Strunga.

- Din CULMILE INTERIOARE, in alcatuirea carora intra spinarile scurte, insa masive ale Obirsiei, Doamnelor si Batrinei, care se ramifica din partea superioara a arcului culmilor sudice si catre interiorul acestuia, despletindu-se spre 8, printre firele principalelor vai din bazinul superior al Ialomitei.

Adaugam ca spinarile nordice si arcul culmilor sudice sint legate intre ele printr-o creasta inalta si scurta, numita Culmea Bucurei -cumpana de ape intre V. Cerbului (E) si V. Gaurei (V) - care se inalta intre Vf. Omul (N) si Vf. Gavanele (S), situat deasupra obirsiei V. Ialomita.


CULMILE SUDICE


A. Culmea principala a Bucegilor


Dat fiind insemnatatea sa geografica si turistica, precum si marea intindere ce ocupa (aproape ½ din suprafata totala a masivului), vom prezenta mai intii Culmea principala a Bucegilor. Aceasta este cuprinsa intre vaile Prahovei (E), Cerbului (N) si Ialomitei (V) si se caracterizeaza prin forme de relief puternic contrastante, constituite in principal din versantul prahovean si platoul BUCEGILOR[1]. Versantul prahovean, stincos si abrupt si cu poalele bogat impadurite, se ridica pe o inaltime ce variaza intre 1200-1600 m.

Pereti brazdati de vai si hornuri adinci si intretaiati de numeroase platforme; colti si tancuri ascutite; creste masive si pe alocuri fierastruite, ce se inalta intre fagasele adinci ale vailor, toate alcatuiesc peisajul de o singulara maretie a abruptului prahovean. Adaugam ca ceea ce da acestui versant, ca si Bucegilor in general, un caracter cu totul aparte, sint numeroasele brine[2] ce inlantuie pieptul masivului la diferite inaltimi si care, pe alocuri, constituie unicele cai ce fac posibila parcurgerea de-a coasta a zonelor abrupte. Formatiuni tectonice proprii muntilor constituiti din conglomerate (Bucegi, Ceahlau etc.), brinele prezinta o dezvoltare maxima pe versantul prahovean si sint mai rare pe ceilalti versanti ai masivului. in contrast izbitor cu decorul sever al versantului prahovean, in crestetul culmii principale se intinde, pe aproape toata suprafata sa, podisul inalt si monoton al Bucegilor, in unele parti acoperit cu imense pajisti alpine si jnepenisuri, iar in altele, pastrind un evident aspect de stepa.

In partea superioara, platoul este strabatut in lung de firul de obirsie al V. Jepilor, iar de sub Coama Babelor, de V. Izvorul Dorului. Aceste vai, foarte putin adinci, despart cele doua siruri paralele de munti, care alcatuiesc, in ansamblu, Culmea principala a Bucegilor: la E., sirul prahovean iar la V., sirul ialomitean. Ambele siruri, cu profile disimetrice, se evidentiaza mai mult prin versantii lor exteriori, respectiv catre V. Prahovei si V. Ialomitei, cu pante pronuntate pina la abrupte, in timp ce versantii interiori, dinspre obirsiile V. Jepilor si V. Izvorul Dorului, sint foarte usor inclinati si determina suprafata usor ondulata iar pe alocuri plana a podisului Bucegilor.


1. Sirul prahorean


Sirul prahovean formeaza flancul estic al Culmii principale si este constituit de la N la S din masivele Costila, Caraiman, Jepii Mici, Jepii Mari iar, in continuare din muntii de deasupra Sinaiei, care alcatuiesc versantul sud-estic al Bucegilor.


Costila


Imensa cetate de piatra a Masivului Costila, situata in coltul de NE al culmii principale, reprezinta, prin varietatea formelor de teren si bogatia elementelor alpine, cea mai complexa zona de stinca din Bucegi si una dintre cele mai importante din lantul Carpatilor rominesti. Masivul se margineste la N cu V. Cerbului care il desparte de Morarul, iar la S, cu V. Alba, dincolo de care se inalta imensul perete al Albisoarelor Caraimanului.

Abruptul Costilei prezinta trei sectoare distincte si anume: abruptul nordic, care se desfasoara de-a lungul V. Cerbului, delimitat in zona de inflexiune, de firul V. Malinului; abruptul estic cuprins intre aceasta vale si muchia ce se desprinde din Creasta Vaii Albe, catre E (in dreptul Hornului Vulturilor); in sfirsit, abruptul sudic, care se inalta deasupra Vaii Albe. Valea Cerbului isi are obirsia in caldarea glaciara situata sub flancurile Coltilor Obirsiei, Culmii Bucura si versantului sudic al Morarului. Valea coboara catre E, trece intr-o a doua caldare in care urmele glaciatiunii sint aproape sterse, formeaza marea ruptura de panta a Priponului, Vaii Cerbului, iar in aval de acesta, treapta mai scunda ce ia sfirsit deasupra Poienii V. Tapului. Dupa ce parcurge o portiune in care coastele muntilor se string, valea traverseaza Poiana V. Cerbului si se indreapta spre NE, prin bolovanisul morenei frontale, iar dupa un curs accidentat, coboara in poienile de la Gura Dihamului.

Din acest punct facind un ocol brusc spre S, apele vaii strabat o zona de padini intinse si se indreapta spre Busteni unde se varsa in Valea Prahovei.

Fig. 007 Costila. Abruptul prahovean

Pe toata intinderea sa, abruptul nordic al Costilei este brazdat de numeroase vai care descind fie din marginea platoului, fie de sub limita superioara a stincii, spre V. Cerbului.

-Valea Caldarilor isi are obirsia in caldarea situata sub Pintenul Obirsiei si conflueaza cu V. Cerbului in a doua caldare a acestei vai.

Valea Priponului prezinta o caldare superioara asezata in marginea nordica a platoului si este despartita de V. Caldarilor printr-o creasta stincoasa si salbatica (Creasta Priponului). La baza caldarii inferioare valea se strimteaza vizibil, trece peste citeva saritori si blocuri inalte si conflueaza cu V. Cerbului in aval de ,,Priponul Vaii Cerbului'. Aceste doua vai fac parte din bazinul superior glaciar al Vaii Cerbului; urmatoarele sint insa vai relativ recente, de eroziune torentiala.

- Valea Caprelor porneste dintr-o coama ce o desparte de caldarea superioara a Vaii Priponului. Firul sau ingust coboara in linia dreapta si ia sfirsit deasupra Vaii Cerbului printr-un urias horn surplombant, in marginea poienii ,,Piatra Pirlita', la mica distanta in aval de confluenta V. Priponului;

- Valea Urzicii, una dintre cele mai salbatice din abruptul Costilei, ia nastere de la extremitatea nordica a platoului, se pravaleste prin hornuri adinci, intunecoase si umede, marginite de seninari inalte si conflueaza cu V. Cerbului in Poiana Vaii Tapului.

Spre deosebire de vaile mentionate pina aici, V. Tapului porneste de sub platou, intretaie mai jos Brina Mare a Costilei, unde se formeaza un al doilea fir cu care se uneste in dreptul Brinei cu Jnepeni si conflueaza cu V. Cerbului in Poiana Vaii Tapului.

- Valea Seaca a Costilei isi are obirsia la baza celor doua mari hornuri care brazdeaza fata nordica a Coltului Malinului: Hornul Central si Hornul Ascuns. Valea coboara intre maluri stincoase si cu jnepenisuri compacte si conflueaza cu V. Cerbului la est de Poiana V. Tapului.

- Valea Verde, cea mai scurta dintre vaile abruptului nordic al Costilei, porneste de sub larga platforma pe care Briul cu Jnepeni o formeaza pe creasta cuprinsa intre V. Malinului (E) si V. Seaca (V), dupa care, adincindu-se pe nesimtite, coboara in Poiana Vaii Cerbului unde se uneste cu firul Vaii Malinului.

Creasta ingusta ce se ridica intre V. Seaca si V. Verde este intretaiata de Saua Caprelor si ia sfirsit deasupra Vaii Cerbului, printr-un perete vertical ce scapa de sub virful denumit Santinela Vaii Verzi.

- Valea Malinului este una dintre cele mai insemnate din abruptul Costilei, atit prin lungimea sa cit si prin marea suprafata a bazinului sau de receptie. Firul ei porneste din marginea platoului, se ascunde curind intr-un canion ingust, strecurindu-se pe la baza peretilor de sub Coltii Malinului, si ia sfirsit prin citeva saritori si spalaturi inalte, in Poiana Vaii Cerbului unde conflueaza cu aceasta vale.

Valea Malinului primeste pe dreapta citeva vai secundare si anume: Vilcelul Malinului, V. Scorutilor, V. Hornului si V. Coltilor, ultimele doua cu un accentuat caracter alpin. Intre V. Malinului si V. Alba se desfasoara, pe un front larg, cea mai puternica regiune alpina a Costilei (abrupturile estic si sudic) intretaiata de citeva mari vai stincoase, intre care Valea Galbinelelor si Valea Costilei, care formeaza principalele artere de patrundere in cuprinsul impresionantelor orinduiri de piatra ale acestui masiv.

Valea Galbinelelor coboara din Strunga Galbinelelor, primeste la o mica distanta in aval, pe dreapta, Hornul Coamei, despicatura stincoasa, ingusta, si puternic inclinata, de unde se strecoara pe la baza Peretelui Galbinelelor, care formeaza flancul nordic al Crestei Costila-Galbinele. Pe stinga, valea lasa ,,Coama dintre Vai' delimitata catre N de firul secundar al Galbinelelor, dincolo de care se inalta flancul sudic al coltului cu acelasi nume.

- Valea Costilei despica adinc fata rasariteana a abruptului Costilei, incepind de sub platou, unde isi resfira intr-un amfiteatru larg, bazinul superior. Ea prezinta doua fire mai insemnate: Firul Hornurilor si Vilcelul de sub Perete. Valea trece in portiunea mijlocie pe la baza peretelui ce formeaza flancul sudic al Crestei Costila-Galbinele, lasa in stinga Tancul Ascutit, sub care se afla refugiul alpin ,,Costila', si conflueaza cu V. Galbinelelor, firul comun luind denumirea de Hoagele Urzicii.

La S de Valea Costilei, principala forma de relief a abruptului este Creasta Vulturilor, al carei flanc estic formeaza Peretele Padinei Vulturilor.

In sfirsit, abruptul sudic al masivului Costila este constituit din Peretele Vaii Albe, iar la vest de acesta si deasupra Brinei Mari a Costilei, din Peretele Brinei.

Masivul Costila este despartit de Caraiman prin V. Alba. Aceasta coboara din marginea platoului, de la V la E, lasind, succesiv, in dreapta, Albisoarele Caraimanului, iar in stinga, uriasele spalaturi ale Iadului Vaii Albe, concavitatea adinca si cu pereti stincosi a Blidului Uriasilor, muchia frontala a Pintenului si Peretele Vaii Albe. In partea inferioara, firul vaii se indreapta catre SE dupa care, urmind un curs intrerupt de numeroase saritori, coboara spre Busteni si conflueaza cu Valea Prahovei in dreptul acestei localitati. Spre S, Valea Alba este dominata de abruptul nordic al Caraimanului. Masivul Costila este intretaiat de numeroase brine, la diferite inaltimi, unele fiind continue pe distante apreciabile.

Brina Mare a Costilei este cea mai intinsa dintre cingatorile ce intretaie abruptul Costilei. Aceasta porneste din firul Vaii Albe, traverseaza abruptul sudic, estic si nordic al Costilei si ia sfirsit in V. Priponului. Brina de Mijloc, situata deasupra Brinei Mari, incepe sa se defineasca pe fata peretelui care formeaza malul sting al Vaii Malinului. in Creasta Coltilor Malinului brina formeaza o sa larga, trece apoi pe abruptul nordic, pierzindu-se repede in peretii malului drept al Vaii Urzicii. Brina de Sus se formeaza pe nesimtite din marginea nordica a platoului si incinge portiunea superioara a intregului versant nordic al Costilei, pina in V. Caldarilor.

Brina cu Jnepeni, caracterizata prin jnepenisurile ce o acopera in mare parte, porneste din Creasta Malinului si ia sfirsit in V. Priponului.


Caraimanul


Din mijlocul vastei cingatori de paduri ce-i invesminteaza poalele, Caraimanul se inalta deasupra Bustenilor, oferind una dintre cele mai grandioase privelisti din abruptul prahovean al Bucegilor. Masivul prezinta trei flancuri stincoase si anume: versantul nordic, spre Valea Alba, versantul rasaritean sau ,,Fata Caraimanului', de-a lungul Vaii Prahova, si versantul sudic, deasupra Vaii Jepilor. Pe aproape intreaga sa desfasurare, versantul nordic, denumit si Peretele Albisoarelor, este brazdat de o serie de vilcele stincoase, puternic inclinate, cu hornuri si saritori mari, denumite Albisoarele Vaii Albe. Linia somitala a Peretelui Albisoarelor formeaza Creasta Picaturii, care coboara prin citeva trepte inalte din Saua Caraimanului si ia sfirsit la E, cu piramida Virfului Picatura.

Versantul nordic este intretaiat de o singura cingatoare mai importanta, Brina Vaii Albe care porneste din Saua Caraimanului si coboara usor in firul Vaii Albe unde ia sfirsit mai sus de Brina Mare a Costilei. Versantul rasaritean sau ,,Fata Caraimanului', cuprins intre Creasta Picaturii (N) si Creasta Brinelor (S), este brazdat in diagonala de o singura vale mai insemnata, Valea Seaca a Caraimanului. Aceasta se formeaza din Saua Caraimanului, de sub promontoriul pe care se ridica Monumentul Eroilor, si conflueaza cu Valea Alba dupa un curs lung si foarte accidentat, intrerupt de numeroase saritori. Pe dreapta, Valea Seaca primeste afluentii stincosi Vilcelul Mortului si Vilcelul Uriasului, iar mai jos, V. lui Zangur, care porneste din Brina Portitei. In comparatie cu celelalte flancuri, versantul sudic al Caraimanului este mai bogat in vegetatie, iar peretii intrerupti de numeroase brine.

Fig. 008 Caraimanul. Abruptul prahovean

Cea mai insemnata dintre vaile acestui versant, Valea Spumoasa, se formeaza pe flancul sudic al Seii Caraimanului, intretaie Brina Portitei si sfirseste in Valea Jepilor, deasupra careia primeste citeva izvoare bogate, ale caror ape se despletesc in zeci de fire. Un aspect caracteristic al acestei fete il constituie brinele sudice ale Caraimanului, dintre care cea mai insemnala, Brina Portitei, porneste din firul Vaii Jepilor, patrunde prin Portita Caraimanului si coboara in Valea Seaca a Caraimanului. Mai sus de Brina Portitei, versantul este strabatut de numeroase brine, dintre care cea mai importanta, Brina Mare a Caraimanului, se strecoara insotita de poteca pe sub peretii Spinarii Caraimanului, si ia sfirsit in Saua Caraimanului.

Fig. 009 Jepii Mici. Claia si Vf. Jepilor Mici

Caraimanul este despartit de muntele vecin, dinspre S, Jepii Mici, prin Valea Jepilor (numita si V. Caraimanului). Aceasta vale isi are obirsia in platou, din marginea caruia scapa peste o mare ruptura de panta, care formeaza Cascada Caraimanului. De la Brina Portitei in jos, V. Jepilor se adinceste intre maluri puternic inclinate, primeste o serie de vilcele, atit de pe flancul Caraimanului cit si de pe cel al Jepilor Mici, si conflueaza cu Valea Prahovei, la Busteni.


Jepii Mici


In sirul prahovean al Culmii principale, Jepii Mici formeaza o treapta inferioara evidenta fata de masivele Caraiman si Costila. Versantul nordic se caracterizeaza printr-o vegetatie lemnoasa abundenta cu jnepenisuri si covoare de smirdar ce se astern bogate, printre tancuri si muchii stincoase, in timp ce fata sudica se deschide luminoasa, cu pereti golasi de stinca si brine inierbate, ceea ce face ca Jepii sa fie considerati pe drept cuvint, munti ai contrastelor.

Jepii Mici se intind intre Valea Jepilor si Valea Urlatoarea Mare, care ii desparte la S, de Jepii Mari. Crestetul lor domina Valea Prahovei in dreptul localitatii Poiana Tapului. Abruptul Jepilor Mici prezinta doua zone distincte delimitate in portiunea superioara de coama Virfului Jepilor Mici. De la inaltimea Brinei Mari a Jepilor se desprind catre E coamele stincoase ale Glaii Mari si Claitei. Acesti pinteni marginesc Valea Seaca a Claii (sau Valea Seaca a Jepilor). Muchia ascutita si stincoasa a Claitei desparte aceasta vale de bazinul Vaii Jepilor. La N de Muchia Claitei se inalta Creasta cu Zimbri, acoperita cu raristi de larice si zimbru (Pinus cembra), si a carei silueta domina portiunea inferioara a Vaii Jepilor. Coama Claii Mari constituie, prin pozitia si aspectul sau, un element specific al abruptului Jepilor Mici. Mult iesita din pieptul muntelui, aceasta sfirseste intr-o fata abrupta, care domina peisajul Vaii Prahovei intre Poiana Tapului si Busteni, de unde prezinta infatisarea unei piramide uriase cu virful rotunjit. Flancul sudic al Claii Mari formeaza un perete inalt, ce se ridica, intretaiat de doua brine (Brina de Sus si Brina Subtire), din firul extrem nordic al Vaii Comorilor.

La S de Claia Mare, abruptul Jepilor Mici este brazdat de firele Vaii Comorilor, care se unesc si conflueaza cu Valea Urlatoarea Mica. Din malul drept al acestei vaii, se inalta Creasta Urlatorilor, care desparte V. Urlatoarea Mica de V. Urlatoarea Mare. Aceasta creasta, ca si cele mai multe din abruptul Jepilor Mici, ia sfirsit spre E printr-un perete frontal.

Jepii Mici prezinta numeroage brine, in special in partea superioara a abruptului. Una singura strabate prin mijloc intregul abrupt, si anume, Brina Mare a Jepilor (Briul lui Raducu), care porneste din V. Urlatoarea Mare si ia sfirsit in V. Jepilor.


Jepii Mari


Jepii Mari se inalta intre Jepii Mici si Piatra Arsa, fiind delimitati prin V. Urlatoarea Mare (N) si V. Babei (S). Flancul nordic este acoperit aproape in intregime cu o vegetatie luxurianta, pe cind fata dinspre S-E prezinta un perete inalt ce se desprinde de sub Vf. Jepilor Mari.

V. Babei, larg deschisa in partea superioara intr-un gavan cu coaste inierbate, ia nastere din marginea platoului, de sub stincile ,,Coltii Babei', se adinceste repede, iar catre mijlocul ei se pravaleste prin doua mari rupturi de panta. 0 singura brina mai insemnata, Brina Jepilor Mari, porneste din gavanul superior al Vaii Babei, intretaie poalele fetei de SE si coboara apoi in firul Vaii Urlatoarea Mare.


Versantul sud-estic (Muntii de deasupra Sinaiei)


La S de V. Babei sirul prahovean al Culmii principale se continua cu muntii Piatra Arsa, Furnica, Coltii lui Barbes si Vinturisul, ai caror versanti cad deasupra Sinaiei in panta moderata si sint in cea mai mare parte acoperiti cu intinse pajisti alpine. Din Pintenul Pietrei Arse se desprinde o creasta ce desparte initial bazinul Vaii Babei de cel al Vaii Pelesului. Mai jos, creasta se despleteste in doua ramuri dintre care, cea mai insemnata din punct de vedere turistic, Plaiul Pietrei Arse, este insotit de o poteca larga. Din Plaiul Pietrei Arse si pina in muntii Vinturisul si Paduchiosul apele ce brazdeaza acesti versanti coboara in bazinele vailor Pelesului, Zgarburei si Izvorul Dorului, toate afluente ale Vaii Prahova, in dreptul Sinaiei.

Muntele Furnica este asezat in centrul inaltimilor ce domina Sinaia, cu coastele lui domoale. Un picior larg de munte, Plaiul Furnicii, desparte bazinul Vaii Pelesului de cel al Vaii Zgarbura. Pe un bot al acestui plai, se intinde poiana ,,Sfirsitul Lumii', in marginea careia se inalta Hotelul Alpin ,,Cota 1400'. Valea Zgarburei isi trage obirsia din flancul sudic al Plaiului Furnicii si desparte Coltii lui Barbes de Furnica.

La S de Vf. Furnica, peisajul este dominat de piramida Virfului cu Dor (2006 m), care reprezinta virful estic al muntelui Coltii lui Barbes. Incepind din Virful cu Dor catre SV, marginea platoului este formata dintr-o spinare ce coboara repede si care este intretaiata de Valea Izvorul Dorului. 0 zona de pereti stincosi si fete puternic inclinate, scapa de sub aceasta spinare; la baza lor se desfasoara Poiana Coltilor lui Barbes.

Muntele Coltii lui Barbes este despartit de Vinturisul si de piciorul acestuia, Paduchiosul, prin firul adinc al Vaii Izvorul Dorului, care, dupa ce formeaza ,,Cascada Vinturisului', primeste pe dreapta V. Izvorasului si se indreapta prin zavoaie, spre V. Prahovei.

Sirul muntilor de deasupra Sinaiei sfirseste cu Paduchiosul, cumpana de ape intre bazinele Prahovei si Ialomitei.


2. Sirul ialomitean


Sirul ialomitean formeaza latura vestica a Culmii principale si se desfasoara de la N la S, paralel cu V. Ialomitei. Coastele ce coboara usor catre aceasta vale sint acoperite aproape in intregime cu pajisti si paduri si strabatute de o serie de vai largi printre care coboara numeroase picioare de munte prelungi si usor inclinate. Incepind de la N, se succed, de-a lungul sirului ialomitean, muntii Babele, Cocora, Laptici, Blana, Nucetul, Oboarele si Dichiu ale caror virfuri marcheaza marginea vestica a Platoului Bucegilor. Versantul ce se lasa de sub Coama Babelor, cade, in cea mai mare parte, in V. Sugarilor, afluent extrem estic din bazinul superior glaciar al Vaii Ialomita. Din dreptul stincilor ,,Babele' se desprinde coama denumita ,,Piciorul Babelor', care, inaintind catre V, desparte V. Sugarilor de V. Cocorei.

Valea Cocorei prezinta un foarte larg bazin de colectare si isi aduna apele din viroagele de pe versantul apusean al Babelor si Vf. Cocora. Firul ei coboara repede indreptindu-se spre V. Ialomitei, cu care conflueaza in Cheile Pesterii, dupa ce strabate o foarte ingusta diaclaza in blocul de calcare din malul sting al cheilpr (Cheita Cocorei). Versantul ialomitean al Cocorei este alcatuit din doua picioare de munte ce se inalta intre V. Cocorei si V. Laptici, si anume: la N, Piciorul Virfurile Mari, iar la S, Piciorul Cocorei, al carui flanc sudic cade in V. Laptici.

Din dreptul Virfului Pietrosul-Laptici se lasa Piciorul Laptici; la S de acest picior se afla V. Scindurarilor care coboara de sub Curmatura Laptici si conflueaza cu Ialomita, putin in amonte de Cheile Mici ale Tatarului. Urmeaza apoi V. Blanei, care porneste de sub Vf. Laptici si desparte muntii Laptici si Blana. Muntele Blana este constituit dintr-o spinare ce se intinde intre V. Blana si V. Nucetului. Poalele acestui munte cad in V. Ialomitei, incepind de la Cheile Mari ale Tatarului si pina in padinile de deasupra punctului "Bolboci'.

La S de V. Nucetului, care isi resfira larg numeroasele sale fire, urmeaza Muntele Nucetul, cu intinse coaste inierbate, ale caror clinuri urmeaza cursul Ialomitei, de-a lungul padinei dintre Plaiul Mircea si V. Oboarelor.

Muntele Oboarele este cuprins intre V. Oboarele si V. Dichiului, ale caror fire, formate in platou, imbratiseaza acest munte si se unesc intr-un fir unic (V. Dichiului). La S de V. Dichiului se afla ultimul munte din sirul ialomitear Dichiu. Din Saua ,,Crucea Potecilor', acesta trimite spre vest Piciorui Dichiului, ale carui coaste sfirsesc in V. Ialomitei printr-o zona de pereti stincosi, deasupra Cheilor Zanoagei.


B. Culmea Strunga


Desprinzindu-se din Vf. Gavanele, (cca 600 m sud de Vf. Omul) Culmea Strunga coboara continuu, dominind obirsiile Vaii Gaura (spre N) si ale vailor din bazinul superior al Ialomitei. Flancul nordic si nord-vestic, dinspre V. Gaura, este stincos si abrupt, iar cel sudic, mai usor inclinat si in cea mai mare parte acoperit cu pajisti. Pe aceasta portiune initiala Culmea Strunga este dominata de virfurile Doamnele si Batrina. Din cel dintii se desprinde catre sud, Culmea Doanmelor, iar din cel de al doilea, si catre sud-est, coama inalta si larga a Muntelui Batrina. Culrnea Strunga se continua catre S, peste Coltii Tapului, cu Muntele Strungile Mari, pina la Saua Strunga. Versantul vestic al Muntelui Strungile Mari, numit Grohotisul, formeaza in portiunea superioara un abrupt stincos, la baza caruia se intind largi grphotisuri mobile. Versantul estic al Strungilor Mari, relativ usor inclinat, priveste spre V. Horoabei.

Nu departe de Saua Strunga, spre S, se desprinde catre V, coama Bucsa - Dudele - Pietrele Albe, care formeaza o punte de legatura usoara intre Bucegi si Masivul Leaota. Din Saua Strungii, culmea se continua spre S, lasa la dreapta, spre SE, piciorul Muntelui Coteanu, prelungindu-se apoi cu spinarile intinse si domoale ale muntilor Tatarul, Deleanu si Lucacila. De remarcat ca, incepind de la extremitatea sa nordica si pina in dreptul Virfului Tatarul, culmea constituita din conglomerate (Spinarea Doamnelor, Vf. Batrina) si calcare (Grohotisul, Strungile Mari) prezinta - ca si Culmea principala - un profil disimetric, avind versantii exteriori, nordici si vestici, stincosi si abrupti, iar fetele interioare relativ usor inclinate si in cea mai mare parte acoperite cu intinse pajisti alpine. La S de Vf. Tatarul insa, schimbarea structurii geologice se reflecta si in caracterul reliefului. Astfel, muntii Deleanu si Lucacila, constituiti din sisturi cristaline, prezinta coame largi, rotunjite si ambele povirnisuri moderat inclinate.

Din Virful Lucacila, culmea se indreapta catre SE, si coboara in Saua Lucacila - Zanoaga. In partea opusa a seii, se ridica cetatea de piatra a Muntelui Zanoaga, ca un pinten impins din culme catre V. Ialomitei, dominind aceasta vale la S de Bolboci, printr-un perete inalt de calcare ce cade in Cheile Zanoagei Mari. Sub crestetul lat al acestui munte, un pridvor inierbat, denumit ,,Podul cu Flori', inconjoara proeminenta stincoasa a Virfului Zanoaga. Din Saua Lucacila-Zanoaga, culmea se continua catre S si ia sfirsit cu Muntele Lespezi, a carui culme framintata de stincarii se ridica in unghiul format de confluenta Vaii Brateiului cu V. Ialomitei.


C. Culmile interioare


Culmile interioare sint constituite din cele trei ramificatii de aspectul unor cupole uriase ce se desprind din partea nordica a arcului format de Culmea principala si Culmea Strunga si se desfasoara intre principalele fire din bazinul superior glaciar al Ialomitei.

Culmea Obirsia porneste din Vf. Coltii Obirsiei (2488 m) si inainteaza catre S, intre V. Obirsia Ialomitei (V) si V. Sugarilor (E). Crestetul sau larg este caracterizat prin cele doua virfuri de forma tabulara, Coltii Obirsiei si Obirsia (2405 m). Cu exceptia unei zone stincoase, care se intinde in portiunea mijlocie a versantului dinspre V. Obirsiei Ialomitei, coastele acestei culmi sint in general moderat inclinate si in mare parte inierbate.

Culmea Doamnele este despartita de cea a Obirsiei, prin V. Obirsia Ialomitei iar de Culmea Batrina, prin V. Doamnele. Ea se desprinde din Vf. Doamnele si formeaza o coama usor inclinata, care ia sfirsit la extremitatea sudica prin coaste inierbate. Versantul vestic al acestei culmi este in cea mai mare parte acoperit cu pajisti si covoare de smirdar; cel estic, insa, cade in abrupturi stincoase, strabatute de brine inguste. Caracteristic peisajului ce ofera acest versant, privit dinspre S, este ,,Coltul Doamnelor', turn stincos, detasat din crestetul larg al culmii si despartit de aceasta printr-o sa adinca.

Culmea Batrina se desprinde din virful cu acelasi nume (2177 m), situat in Culmea Strunga, arcuindu-se treptat catre S, intre vaile Horoabei si Doamnele. Versantul dinspre V. Doamnele prezinta catre obirsia acestei vai coaste largi, cu intinse covoare de smirdar; spre S devine insa puternic inclinat si e strabatut de numeroase brine inierbate, ce alterneaza cu zonele stincoase.


Valea Ialomitei


V. Ialomitei formeaza principalul curs de apa ce strabate Masivul Bucegilor de la N la S, despartind Ctilmea principala de Culmea Strunga. Valea isi are obirsia intr-o caldare glaciara situata sub Vf. Gavanele, viroagele sale initiale coborind din unghiul format de Spinarea Doamnelor si Creasta Coltilor Obirsiei. In fundul acestei caldari se remarca un imens bloc de calcare, ,,Mecetul Turcesc' legat de pieptul muntelui printr-o coama cu crestetul plan, aproape orizontal, care prezinta un perete frontal vertical si slefuit. Mai jos de "Mecet', valea (care in aceasta portiune superioara se numeste V. Bisericii sau V. Catunul Obirsiei) prezinta o mare ruptura de panta pe care se formeaza ,,Cascada Obirsiei'. La baza cascadei valea primeste pe stinga Izvorul Obirsiei si ia de aici in jos numele de V. Obirsia Ialomitei.

Fig. 010 Valea Ialomitei, Cheile Zanoagei

Cu profil transversal in forma de U, caracteristic vailor glaciare, V. Obirsia Ialomitei isi deschide larg caldarea inftrioara, intre coastele Doamnelor si Obirsiei. Firul ei se continua intrind in zona morenei frontale, ia numele de V. Ialomitei si patrunde curind in Cheile Ursilor, despicatura stincoasa in masivul calcaros de la poalele Batrinei, apoi in Cheile Pesterii (in continuarea Cheilor Ursilor), adincite intre pereti verticali. In peretele Muntelui Batrina, pe flancul drept al vaii, se afla Pestera Ialomitei (vezi descrierea pesterii la cap. Geologie).

La sud de Cheile Pesterii valea debuseaza in larga deschidere a Padinei. Putin mai jos, Ialomita strabate Cheile Coteanului, formate pe dreapta de peretele calcaros al Coteanului si pe stinga dintr-un imens bloc stincos. in aval de aceste chei, valea se largeste din nou si, nu departe, formeaza Cheile Tatarului, defileu relativ scurt, strins intre peretii verticali ai Muntelui Blana (E) si abruptul de sub Coltii Tatarului (V). La iesirea din chei, valea se continua, relativ ingusta, printre coastele impadurite ale muntilor Tatarul si Blana, pina la confluenta cu V. Mircea. De aici, micsorindu-si mult inclinatia, strabate o padina larga, pina in punctul ,,Bolboci' (numele vechi, Bulboace). De la Bolboci in jos, firul Ialomitei se indreapta catre poalele cetatii de piatra a Muntelui Zanoaga si intra printr-o cotitura brusca in Cheile Zanoagei Mici. in stinga apei, intre chei si piciorul Nucetului, se intinde o coama larga si usoara cu pajisti ierboase, peste care drumul vaii ocoleste cheile. Mai jos, Ialomita se indreapta catre Cheile Zanoagei Mari, a caror intrare este dominata de maretul perete stincos al Zanoagei. Gituite dintr-o data intre coastele abrupte ale Zanoagei (V) si pravalisurile stincoase ale Dichiului (E), apele Ialomitei coboara in cascade, in lungul defileului Cheilor Zanoagei Mari, care se continua pina in punctul ,,Scropoasa' unde valea formeaza un mare lac.

La capatul de jos al lacului firul vaii patrunde intr-o diaclaza adinca, Cheile Orzei (sau Gangul Orzei), despicatura foarte ingusta intre peretii verticali ai Muntelui Lespezi (dreapta) si Orzea-Brindusele (stinga). La iesirea din chei Ialomita se largeste si se arunca in nenumarate cascade, iar dupa ce trece prin cheile ,,La Oale', iese din munti si conflueaza cu V. Ialomicioarei.



CULMILE NORDICE


Culmile nordice sint constituite din complexul de spinari inalte si in buna parte stincoase. ce se ramifica radiar din platoul Virfului Omul (2507 m), si anume: Creasta Morarului, spre E; Creasta Bucsoiului, denumita si Bucsoiul Mare, spre N, NE (care lasa spre E, Creasta Bucsoiului Mic) si Culmea Scara-Gaura, spre V. Din aceasta se ramifica spre N, culmea dantelata a Padinei Crucii (din virful cu acelasi nume), iar din Vf. Scara si in aceeasi directie Culmea Tiganesti, din care se desprind succesiv, catre V, culmile Ciubotea si Clincea, iar din acesta din urma si catre N, Piciorul Velicanului.

Fig. 011 Morarul. Abruptul nordic


Morarul


Muntele Morarul este constituit dintr-o singura culme cuprinsa intre vaile Morarului (N) si Cerbului (S), coboara catre E in trepte succesive si formeaza in portiunea centrala trei strungi adinci, care despart marile tancuri ce strajuiesc linia de creasta. Ele se succed de la V la E, astfel: Acul de Sus, Degetul Prelungit (cu doua virfuri distincte), Degetul Rosu, imensa coloana de conglomerate, si Acul Mare. Versantul sudic al Morarului, care priveste spre V. Cerbului, desi de o inclinare generala pronuntata, este bogat inierbat si strabatut de numeroase brine, in parte confluente, dintre care se deosebesc: Brina de Sus, Brina de Mijloc si Brina Mare. Versantul este brazdat de citeva vai si anume (de la V la E): Sistoaca Crucii, Sistoaca Acului de Sus, Sistoaca Dracilor, confluenta cu Sistoaca Acului de Sus, Sistoaca Rosie, care ia nastere de sub creasta Coltului Mare, si Sistoaca Fintinitii.

Fig. 012

In contrast izbitor cu fata sudica, versantul nordic al Morarului este in cea mai mare parte stincos si abrupt. in portiunea centrala, el este intretaiat de patru mari vai care, pornind din creasta, conflueaza cu V. Morarului. Astfel, Valea Adinca isi are obirsia in citeva vilcele formate sub creasta, la V de Acul de Sus al Morarului.

Valea Ripa Zapezii prezinta initial doua fire, care iau nastere, respectiv, din strunga dintre Acul de Sus si Degetul Prelungit si aceea dintre Acul Rosu si Acul Mare. Ele conflueaza in dreptul Brinei Mari a Morarului de unde firul unic, adincit intr-o serie de hornuri, razbate printr-un con de dejectie la baza abruptului, unde se uneste cu Valea Adinca, in marginea Poienii Morarului.

Valea Poienii porneste de la baza rasariteana a Acului Mare. Puternic inclinata, valea se transforma in aval de Brina Mare, intr-o serie de hornuri, sfirsind in marginea Poienii Morarului. V. Bujorilor, formata initial din doua fire, porneste de sub creasta, coboara printre pilcuri de smirdar si jnepenisuri si conflueaza cu V. Morarului. Brinele de pe fata sudica a Morarului (Brina Mare, Brina de Mijloc si Brina de Sus) se continua pe versantul nordic, prima ajungind pina in V. Morarului, iar celelalte doua pina in V. Adinca.

Valea Morarului, care separa Morarul de Bucsoiul, este o vale de origine glaciara, cu trei caldari largi, despartite prin trepte usor accesibile. Caldarea superioara, semicirculara si cu fundul aproape orizontal, este situata sub creasta ce leaga Vf. Omul de Vf. Bucsoi. Celelalte doua caldari, din cauza eroziunii puternice, nu mai pastreaza caracterul tipic glaciar.


Bucsoiul


Cuprins intre V. Glajariei (E), V. Malaesti (V), si V. Morarului (S), Bucsoiul constituie, prin marea varietate a reliefului si intinsele perspective ce ofera, cel mai insemnat munte din grupul culmilor nordice. Strajuind coltul de NE al Bucegilor, imensa piramida de piatra a virfului domina toate inaltimile inconjuratoare.

Virful Bucsoi (2492 m), situat la N de Vf. Omul, este legat de acesta printr-o creasta care marcheaza doua denivelatii adinci (Curmatura Morarului si Curmatura Bucsoiului). Din virf se desprinde catre N, Creasta Bucsoiului Mare, iar de la baza sudica a virfului, Creasta Bucsoiului Mic, paralela cu Creasta Morarului de care este despartita prin Valea Morarului.

Fig. 13 Bucsoiul. Abruptul vestic

Bucsoiul Mic formeaza cumpana apelor dintre bazinele V. Prahovei si V. Ghimbavului. Aceasta cumpana se continua printr-o coama ce coboara in Saua Capattnii Porcului (Pichetul Rosu). De sub flancul estic al Virfului Bucsoi se formeaza V. Bucsoiului. Aceasta trece in partea superioara printr-o serie de hornuri, primeste pe dreapta doua vilcele cu caracter alpin - Vilcelul Grohotisului si Vilcelul Portitelor - iar dupa ce traverseaza Poiana Bucsoiului, coboara spre V. Glajariei cu care conflueaza. Creasta Bucsoiului Mare se desfasoara catre N si ia sfirsit deasupra confluentei V. Glajariei cu V. Malaesti. Flancul ce scapa din Creasta Bucsoiului catre V. Malaesti, formeaza o zona stincoasa si abrupta, foarte framintata, acoperita in portiunea inferioara cu intinse jnepenisuri intrerupte de tancuri stincoase. Flancurile sudice si estice ale Bucsoiului sint insa strabatute de numeroase brine, care conflueaza pe Fata Bucsoiului in pajisti largi. Cea mai insemnata este Brina Mare a Bucsoiului care, pornind din V. Morarului, in prelungirea Brinei Mari a Morarului, traverseaza Creasta Bucsoiului Mic si coboara subtiata in V. Bucsoiului, de unde se continua pe malul opus si intra pierzindu-se pe Fata Bucsoiului. Versantul nord-vestic si vestic al Bucsoiului Mare este intretaiat de o singura brina continua, ingusta si stincoasa, Brina Caprelor (urmata de o poteca marcata), care porneste din creasta si conduce in Valea Malaesti.


Scara- Gaura


Culmea Scara se desprinde din platoul Virfului Omul, spre NV, formeaza flancul drept al Vaii Gaura si se desfasoara aproape paralel cu portiunea initiala a Culmii Strunga. Culmea, la inceput de forma unei spinari largi, coboara repede, lasind spre N abrupturile ce cad spre V. Malaesti, se incovoaie apoi usor catre V, ingustindu-se, formeaza Saua sau Curmatura Hornurilor, iar dincolo de aceasta urca spre Virful Scara (2421 m). In continuare catre V, se prelungeste cu Muntele Gaura al carui crestet usor inclinat si larg, denumit Podul Spintecaturilor, ia sfirsit la extremitatea vestica cu Vf.Lancia (2295 m).


Padina Crucii


Padina Crucii se desprinde din Culmea Scara catre N, despartind caldarile adinci ale vailor Malaesti (spre E) si Tiganesti (spre V). Aceasta culme, mai scunda decit cele vecine, ale Bucsoiului si Tiganestilor, prezinta o zona abrupta stincoasa in portiunea superioara Flancul estic, dinspre V. Malaesti, desi puternic inclinat, este strabatut de numeroase brine cu pajisti ierboase, iar cel vestic, acoperit aproape in intregime cu intinse tufarisuri de smirdar si afinisuri.


Tiganesti


Culmea Tiganesti se ramifica din platoul Virfului Scara catre N, paralel cu Padina Crucii, si ia sfirsit in unghiul dintre vaile Tiganesti si Velicanul. Ambele sale flancuri sint in mare parte inierbate si acoperite cu tufarisuri intinse de smirdar. Din Culmea Tiganesti se desprinde, la N de Vf. Scara si catre V, o prima spinare de munte denumita Ciubotea, cuprinsa intre V. Ciubotea (la S) si V. Urlatoarea Clincei (la N).

Valea Ciubotea prezinta in portiunea superioara doua caldari glaciare. Caldarea superioara este asezata sub abruptul ce scapa de sub Vf. Scara si Culmea Tiganesti si se caracterizeaza printr-un imens bloc de calcare prins in masa conglomeratelor. V. Ciubotea se uneste cu V. Urlatoarea Mare, formeaza V. Poarta, iar dupa ce primeste pe dreapta V. Urlatoarea Clincei, se indreapta spre comuna Bran-Poarta si se varsa in Valea Turcului. Tot din Culmea Tiganesti, se desprinde la N de Ciubotea, Culmea Clincea.

Valea Gaura. Din complexul de vai ce coboara radiar de sub Virful Omul, V. Gaura este cea mai insemnata, atit prin proportii, cit si prin intensitatea fenomenelor de glaciatiune, evidente in tot ansamblul sau. Caldarea superioara, de aspectul unui amfiteatru larg, se deschide imediat la V de Vf. Omul, intre Culmea Doamnele (la S) si Culmea Scara (la N). Valea traverseaza in continuare citeva mari caldari, separate intre ele prin uriasele rupturi de panta denumite ,,Fruntea Catunasului' si ,,Moara Dracului', iar dupa ce se uneste cu V. Gutanului (punct din care ia denumirea de V. Simonului) se indreapta catre NV, strabate in lung satul Simon si se varsa in Valea Turcului.

Fig.14 Scara si caldarile Malaesti-Tiganesti

Valea Malaesti este cea mai insemnata dintre vaile glaciare de pe clinul nordic al Bucegilor. Caldarea superioara se deschide in amfiteatru, intre Culmea Bucsoiului, Culmea Scara si Padina Crucii. Peretele abrupt care margineste aceasta caldare la S, este brazdat de o serie de hornuri stincoase, dintre care cel mai important din punct de vedere turistic, Hornul Mare al Malaestilor, eate insotit de un mic hatas. Valea traverseaza o serie de trepte si caldari, intra in zona morenei frontale, unde firul apei se ascunde in masa bolovanisurilor, iar de aci coboara puternic si conflueaza cu V. Glajariei.



GEOLOGIE

Masivul Bucegi reprezinta un larg sinclinal, de directie N-S, cuprinzind depozite sedimentare mezozoice, asezate in transgresiune peste un fundament de sisturi cristaline. Aceste depozite sint formate, in cea mai mare parte, din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi si gresii micacee. Catre marginea rasariteana a masivului, in portiunea inferioara a versantului prahovean, conglomeratele de Bucegi se reazema pe formatiile flisului cretacic inferior, cuprinzind stratele de Sinaia, precum si depozite marnoase si gresoase apartintnd etajelor Barremian si Aptian.

I. Sisturile cristaline. Fundamentul cristalin al masivului, in general acoperit de depozitele sedimentare, este format din roci cunoscute sub numele de ,,seria cristalina a Leaotei' care alcatuiesc in intregime masivul vecin Leaota. Ele se intilnesc la suprafata numai in portiunea vestica a masivului, cu extindere mai mare in coltul de SV al acestuia, continuindu-se apoi neintrerupt catre V. Astfel, cristalinul alcatuieste aproape in intregime muntii Lucacila si Deleanu si o parte din Muntele Tatarul; apare apoi de-a lungul si la baza versantului vestic abrupt, din Saua Strunga pina in Muntele Ciubotea, continuindu-se de aici spre N, pe o fisie de-a lungul Vaii Poarta. Ca prelungiri extreme estice ale cristalinului Leaotei, sisturile cristaline mai apar la zi si in V. Ialomitei, intre Cheile Tatarului si Plaiul Mircea precum si intre Cheile Zanoagei si Scropoasa. Insular, se mai intilnesc pe o suprafata insemnata in jurul uzinei Dobresti, pe ambele flancuri ale vaii; de asemenea, pe V. Horoabei.

Fig 015. Babele

II. Depozitele sedimentare. Depozitele sedimentare mezozoice, care alcatuiesc marea masa a Bucegilor, cu exceptia zonei flisului cretacic inferior din V. Prahovei, apartin perioadelor jurasic si cretacic.


A. J ur a s i c u l este reprezentat in cea mai mare parte prin mase de calcare apartinind Malmului mediu si superior (Kimeridgian-Tithonic). Aceste calcare sint de regula masive; ele apar insa si stratificate, mai ales in zona inferioara a masivului (Cheile Zanoagei; Cheile Pesterii; Valea Zgarburei), iar cele de la baza depozitelor sint fosilifere si contin in special amoniti (Muntele Tatarul; intre ,,Poiana dintre Vai' si V. Gaura).

Calcarele jurasice sint in deosebi bine reprezentate in Culmea Strunga si pe V. Ialomitei si mai putin pe versantul prahovean al masivului si alcatuiesc aproape in intregime muntii Strungele Mari, Grohotisul, Tatarul, Zanoaga, Lespezi, poalele Muntelui Batrina, spre V. Ialomitei, precum si o mare parte din versantii exteriori ai muntilor Ciubotea, Gaura si Gutanul; pe malul sting al Ialomitei ele formeaza portiunea inferioara a muntilor Dichiu si Orzea si se mai intilnesc pe versantul vestic al Muntelui Priporul-Brindusi, la S de Piraul Orzea. Pe versantul prahovean, aceste calcare constituie lentile de mari dimensiuni, imediat sub conglomeratele de Bucegi, si anume, in V. Zgarburei (la Piatra Rosie), sub hotelul ,,Cota 1400', pe V. Sf. Ana si V. Pelesului (cheile de sus). De mentionat ca celelalte calcare de pe versantul prahovean, ca cele de pe Plaiul Furnica si de pe Piatra Arsa, apartin cretacicului inferior, si anume, etajului Aptian. Insular, calcarele jurasice apar sub forma de blocuri mari (klippe), incluse in masa conglomeratelor de Bucegi, ca de exemplu pe Culmea Scara (Vf. Padina Crucii), Spinarea Doamnelor, in fundul Vaii Obirsiei (Vf. Gavanele, Mecetul Turcesc), pe Culmea Obirsiei, Babele (Vf. Baba Mare), Platoul Caraimanului, Cocora etc. Calcarele jurasice dau o nota deosebita peisajului, prin fenomenele carstice, indeosebi remarcabile pe valea superioara a Ialomitei si pe Culmea Strunga, unde intilnim frecvent: stincarii abrupte cu pereti netezi (abruptul Batrinei, Grohotisului, Gutanului, Turnul Seciului), chei cu pereti verticali inalti (Cheile Ursilor, Cheile Pesterii, Cheile Tatarului, Cheile Zanoagei), uneori foarte inguste (V. Horoabei, Cheile Orzei, Cheile Cocorei), pesteri (Pestera Ialomitei, Pestera Tatarului, Pestera Ursului), grohotisuri mobile intinse la baza peretilor (V. Gaura, Muntele Grohotisul), si izbucuri (izvoare vaucluziene), ca bunaoara cele sapte izvoare din V. Scropoasa, V. Vacariei, V. Coteanului.

De-a lungul intregului versant vestic al masivului (Culmea Strunga, Muntele Gaura), intre calcarele jurasice si fundamentul cristalin, se interpun depozite silicioase de tipul jaspurilor cu radiolari, reprezentind Malmul inferior (Callovian si Oxfordian), precum si gresii si calcare nisipoase brune, apartinind Doggerului.

Doggerul este reprezentat printr-o succesiune de orizonturi de gresii, calcare si marne, avind la baza, in contact cu cristalinul, un orizont subtire de conglomerate cuartoase si pe alocuri cu mici lentilc de carbuni (Zanoaga). Depozitele acestui etaj sint evidente indeosebi in Saua Strunga si pe versantul vestic al Muntelui Tatarul, unde contin o bogata fauna fosila. Se mai cunosc aparitii sporadice de Dogger si pe versantul prahovean, ca pe V. Zgarburei, sub calcarele de la Piatra Rosie, precum si pe V. Pelesului, sub jaspurile rosii din cheile superioare ale vaii.

Fig. 016 Morarul. Conglomerate de Bucegi

Callovianul si Oxfordianul sint reprezentate deasupra depozitelor Doggerului, prin jaspuri rotfii si verzui sau prin calcare silicioase in strate compacte. Local, jaspurile sint inlocuite fie prin calcare compacte, galbui, cu amoniti (V. Horoabei), fie prin calcare nodulare verzui (Muntele Lespezi) sau, in fine, prin sisturi marnoase rosii si calcare rosii in placi, cu Crinoizi (Vilcelul Tapului, afluent al Vaii Gaura).


B. Cretacicul eate reprezentat in primul rind prin conglomeratele de Bucegi, apartintnd etajului Albian si, in parte, etajului Aptian superior (baza conglomeratelor), precum si prin gresii micacee de aceeasi virsta. Aceste roci formeaza cea mai mare parte a depozitelor sedimentare din cuprinsul masivului. Catre marginea vestica a masivului, sub aceste conglomerate si deasupra calcarelor jurasice, apar pe intinderi restrinse marne cenusii, cu fauna fosila de cefalopode, apartinind etajului Neocomian (Hauterivian). Pe Muntele Lespezi, aceste marne stau discordant pe calcarele Malmului. Pe versantul estic se intilnesc depozite cretacice inferioare din etajele Valanginian, Hauterivian, Barremian si Aptian suportind masa conglomeratelor de Bucegi. Aceste depozite sint de facies flis.

a) Conglomeratele de Bucegi constituie marea masa a sinclinalului acestui masiv. Catre V, ele se reazima pe calcarele jurasice din zona Tatarul-Strunga-Ciubotea si se intind peste V. Poarta pina in regiunea Bran, in aceasta ultima portiune acoperind direct cristalinul. Catre E, in zona de la poalele versantului prahovean, conglomeratele se marginesc cu depozitele marnoase si gresoase ale Flisului cretacic inferior (Barremian-Aptian).

Conglomeratele de Bucegi sint calcaroase, poligene. Astfel, fragmentele de roci, legate printr-un ciment calcaros si care alcatuiesc conglomeratul, sint de natura foarte variata si anume: calcare albe cenusii, gresii, jaspuri, calcare rosii, sisturi cristaline, gneisse si cuart sau cuartite. In zona alpina a culmilor nordice (de ex. in jurul Vf. Omul), in conglomerate se mai gasesc incluse blocuri de granit gneissic. Fragmentele sint rulate si de dimensiuni foarte variate, de la pietris pina la blocuri de citiva metri in diametru. Indeosebi pe versantul abrupt prahovean si in lungul firului ialomitean al culmii principale, in zona alpina, in succesiunea conglomeratelor se intilnesc adesea intercalatii de gresii conglomeratice.

Fig. 017 Peretele Batrina si Turnuletul

Pe crestele puternic vintuite, aceste intercalatii de gresie, mai usor erodabila, intre stratele de conglomerate, au determinat pe alocuri modelarea stincilor in forme de stilpi, coloane sau ciuperci. Astfel, la stincile Babele, stratul gros de gresie intercalata intre doua placi de conglomerat, find supus unei mai intense eroziuni, s-a subtiat devenind ,,piciorul' ciupercii care sustine ,,palaria' formata din placa de conglomerat de deasupra. De asemenea, pe muchiile stincoase din abruptul prahovean, eroziunea totala a intercalatiilor de gresie au determinat uneori formarea ,,portitelor' sau ,,ferestrelor' (de ex. Portita Caraimanului, Fereastra Urzicii etc.).

b) Gresiile micacee. In partea centrala si sudica a Platoului Bucegilor, precum si pe versantul vestic al muntilor din sirul ialomitean, apar pe suprafete insemnate, intre conglomerate, gresii micacee in strate subtiri. Aceste formatiuni se intilnesc pe Platoul Jepilor Mari, in lungul cursului de pe platou al Vaii Izvorului Dorului, pe flancul muntilor Cocora, Jepii Mici, Piatra Arsa, Laptici, Furnica, Nucet, Vinturisul, pe versantul vestic al muntilor Laptici, Blana si Nucetul pina in firul Vaii Ialomita, precum si pe platoul muntilor Oboarele si Dichiu. Apoi pe o fisie izolata si subtire, la poalele piciorului Babelor si Muntelui Cocora, intre V. Sugarilor si cabana Pestera. Gresiile micacee sint evidente, de exemplu, in padurea Laptici, pe drumul dintre Pestera si Virful cu Dor (vezi traseul 1B), pe drumul Pestera - Piatra Arsa, in punctul in care poteca traverseaza V. Laptici, sau in V. Ialomitei, la confluenta cu V. Oboarelor. Spre extremitatea sudica a masivului gresiile micacee devin dominante), inlocuind prin variatie de facies aproape intreaga masa a conglomeratelor de Bucegi, acestea din urma fiind localizate numai la baza gresiilor (Priporul-Brindusi, Orzea).

c) Flisul gresos si marnos de pe versantul prahovean. In succesiunea flisului de la poalele versantului prahovean se deosebesc doua mari complexe: Stratele de Sinaia (Valanginian-Hauterivian) si un complex de gresii (in parte masive) si marne, cu care se gasesc asociate calcare recifale masive (Barremian-Aptian). Stratele de Sinaia se intind neintrerupt in zona de la poalele intregului versant prahovean, continuind la E de V. Prahovei, in Masivul Girbova. Acest complex este cu totul distinct ca facies petrografic fata de formatiunea marnoasa de aceeasi virsta care se gaseste pe versantul vestic al Bucegilor. El este constituit dintr-o alternanta des repetata de gresii dure, calcaroase, negricioase si cu vine albe de calcit, de sisturi marnoase si calcare fine, albe cenusii. Stratele sint puternic dislocate, cutate si rupte. La partea superioara a acestor strate se intilnesc si conglomerate cu blocuri de calcare tithonice, unele de dimensiuni foarte mari, ca de exemplu in partea de V a orasului Sinaia, pe Cumpatul si pe Plaiul Hotilor, la poalele Muntelui Paduchiosul. Stratele de Sinaia sint indeosebi evidente in defileul Prahovei, pe traaeul caii ferate, intre Posada si Valea Larga.

Deasupra stratelor de Sinaia urmeaza un complex de marne si gresii, reprezentind Barremianul si cea mai mare parte a Aptianului. Partea inferioara a acestui complex este constituita din marne si gresii marnoase moi, in strate subtiri, albastrui si cu fete ruginii. Aceste depozite sint evidente in V, Izvorului si Valea Seaca a Caraimanului. Partea superioara a complexului, de virsta aptiana, cuprinde gresii grosiere, in bancuri groase, deseori cu urme de plante si care prin alterare iau o culoare bruna-ruginie pe fetele expuse; Gresiile aptiene sint evidente, de exemplu in portiunea inferioara a Vaii Jepilor, la fostele cariere care exploatau aceste gresii, sau pe marginea soselei Sinaia-Poiana Stinei, intre Podul Pelesului si intrarea in Poiana Stinei. Cu aceste depozite se afla asociate calcarele albe, recifale, masive, situate deasupra Caii Codrului la Sinaia, sau formind stincile Sf. Ana, stinca Clopotel, stincile ,,Franz losef', precum si masivul calcaros de la poalele Muntelui Piatra Arsa.


III. Formatiuni cuaternare. Cel mai insemnat factor geologic activ in Cuaternar, evident si in zilele noastre, este eroziunea produsa de scurgerea apelor. Zonele abrupte ale masivului, afectate profund de eroziune sint brazdate de numeroase vai si vilcele cu caracter torential si cu profil transversal caracteristic, in forma de V. In regiunile inferioare, vaile se largesc in cimpuri aluviale, acoperite cu prundisuri, pietrisuri si nisipuri, bine dezvoltate in lungul cursurilor de apa mai importante, ca bunaoara V. Prahovei, V. Ialomitei (padinile dintre V. Horoabei si Cheile Tatarului si dintre Plaiul Mircea si Cheile Zanoagei) si cursul inferior al Vaii Cerbului, intre Gura Dihamului si Busteni. Apoi, fenomenele carstice, datorite tot eroziunii, prezinta o mare dezvoltare in zonele ocupate de calcare jurasice.

O alta serie de fenomene geologice insemnate, din cuaternar, sint fenomenele glaciare. Inasprirea generala a climei la inceputul Cuaternarului si in acelasi timp ridicarea accentuata a muntilor, ca urmare a miscarilor scoartei de la sftrsitul Tertiarului, au determinat instalarea, in regiunile inalte ale masivului, a ghetarilor de tip alpin. Mai tirziu, in urma incalzirii climei, ghetarii au disparut, lasind insa urmele puternicei lor actiuni in aceste locuri, in primul rind sub forma de vai glaciare. Aceste vai strabatute odinioara de ghetari, sint: V. Malaesti, V. Morarului, V. Cerbului, V. Caldarilor, V. Sugarilor, V. Obirsia Ialomitei, V. Doamnelor, V. Gaura, V. Ciubotei, V. Tiganesti. Toate sint situate in jurul Virfului Omul si prezinta caractere care dau peisajului un aspect specific. Astfel, profilul lor longitudinal prezinta o serie de trepte (rupturi de panta) succesive separate prin praguri (terase) sau caldari (catunuri) mult mai usor inclinate. Adeseori marginea superioara a treptelor este marcata de o ridicatura sub forma unui val transversal care inchide in aval caldarea, determinind o scurta contrapanta. Sint asa-numitele ,,zavoare' ale vaii. Caldarile prezinta un profil transversal caracteristic, in forma de U, cele superioare fiind de regula foarte larg deschise in amfiteatru. in partea inferioara a acestor vai, obisnuit in portiunea in care se trece de la profilul in forma de U la cel in forma de V, talvegul este acoperit de mari depozite de blocuri si bolovanisuri, transportate de ghetar si depozitate in zona de topire a acestuia. Aceste depozite, uneori foarte voluminoase, constituie morena frontala sau terminala a vaii. Asemenea morene sint evidente, de exemplu, in V. Cerbului, mai jos de Poiana Vaii Orbului, in V. Obirsia Ialomitei, intre V. Sugarilor si cabana Pestera, in V. Malaesti si, pe o mare intindere, in partea inferioara a Vaii Gaura.

Fig. 018 Valea Ialomitei la Pestera

Pestera Ialomitei este o mare excavatie in peretele sudic al Muntelui Batrina, ce cade in V. Ialomitei, la intrarea acesteia in cheile Pesterii. Adincimea totala a portiunii usor accesibile este de 475 m, fundul fiind situat cu 60 m mai sus de gura pesterii. Din gura pesterii, patrundem direct in prima sala spatioasa, numita grota ,,Mihnea Voda', in pragul careia se afla micul schit ,,Pestera Ialomitei'. Din fundul acestei grote, drumul continua printr-o galerie strimta. Aceasta conduce intr-o sala in forma de cupola, ,,Bolta lui Decebal', de unde pornesc citeva galerii laterale, care se infunda curind. Drumul continua in urcus printr-o galerie la capatul careia cursul de apa din pestera formeaza o cascada. Urcam pe o scara si continuam apoi printr-o noua galerie, care conduce intr-o grota mai spatioasa, in punctul ,,La Raspintie'. Din acest punct, o ramificatie a drumului porneste la dreapta, in coboris printr-o galerie ingusta iesind imediat in punctul ,,La Lacuri', unde se afla doua ochiuri de apa adinci despartite printr-un gang de piatra. (Lacul cel mare seaca, de obicei, in timpul verii). Revenind la ,,Raspintie" urcam in continuare pe o scara de lemn, ajungind in cea mai mare incapere a pesterii, ,,Grota Ursilor'. La capatul acesteia trecem un prag de piatra si coborim intr-o sala mai mica, unde intilnim cursul de apa ce alimenteaza lacurile. De aci continuam printr-un culoar ingust (,,Galeria Apelor'), pina in punctul ,,La Altar', care reprezinta, practic, fundul pesterii.

Desi aceasta se continua, ultima ei portiune nu este accesibila decit numai turistilor incercati si dotati cu echipament special. Intre anii 1950-1956, cercetatori ai Institutului de speologie ,,Emil Racovita' din Cluj, impreuna cu alpinisti din asociatiile sindicale si echipele Casei Centrale a Armatei, au continuat explorarea Pesterii Ialomita, descoperind trei mari galerii dintre care doua cu bogate concretiuni calcaroase. S-a putut stabili, totodata, ca aceste excavatii se continua de-a lungul unor diaclaze barate de concretiuni masive, care impiedica inaintarea.



CLIMA

Exceptind unele particularitati legate de asezarea geografica si configuratia masivului, clima Bucegilor nu difera, in general, de a celorlalte regiuni inalte din Carpati. Vom infatisa mai jos atit fenomenele comune cit si cele specifice masivului, privind principalele elemente care determina clima unei regiuni, intre care: presiunea atmosferica, temperatura aerului, vintul, nebulozitatea si precipitatiile.

1. Presiunea atmosferica. Prin actiunea sa, presiunea atmosferica diferentiaza climatul zonelor alpine de acela al regiunilor inferioare, influentind in mare masura, direct si indirect, asupra celorlalte elemente climatice. Este stiut ca presiunea atmosferica scade cu altitudinea in raporturi bine determinate. In tabloul de mai jos dam citeva date comparative asupra presiunii atmosferice medii anuale intre statiunea Bucuresti si principalele statiuni din Bucegi:


Statiunea     Altitudinea [m] Presiunea atm.[mm]

Bucuresti    80 752

Sinaia 800 690

Cabana Pestera 1610 625

Cabana Babele    2200 590

Vf. Omul     2507 560


Rarefierea aerului in zona alpina are mai intii efecte asupra functiunilor vitale. Respiratia si circulatia singelui fiind mai active procesul arderilor in organism este intensificat, in urma eforturilor oboseala se resimte insa mai repede. Totodata, rarirea si transparenta aerului favorizeaza patrunderea pina la sol a radiatiilor solare. De aceea pe culmile inalte, solul se incalzeste puternic in zilele cu soare. in noptile senine, insa, pierderea caldurii prin radiatie este mai accentuata, avind ca efect racirea repede a solului. Asadar, rarefierea aerului determina o amplitudine diurna relativ mare a temperaturilor solului si deci un microclimat excesiv la suprafata acestuia.

2. Temperatura aerului. In mod normal, temperatura aerului scade cu altitudinea, si anume cu cca ½ grad pentru fiecare suta de metri. De asemenea, temperaturile maxime si minime absolute (rezultate din observatii pe o perioada de mai multi ani) ne arata acelasi sens de variatie, asa dupa cum se vede in tabloul de mai jos:

Statiunea     Temp.medie Temp. maxima absoluta Temp. minima anuala absoluta

Sinaia + 6o +33° -28°

Pestera    +3° +28o -30°

Vf. Omul     -3° -20° -38°


Mentionam ca pe Vf. Omul sint in medie 220 zile pe an cu temperaturi sub 0°, pe cind la Sinaia, numai 95 zile pe an. Variatiile de temperatura, in cursul anului, se reduc simtitor cu altitudinea. Astfel, amplitudinea anuala a temperaturii (diferenta de temperatura intre cea mai calduroasa si cea mai rece luna a anului), respectiv diferenta intre vara si iarna, este evident mai mica decit la cimpie (vezi tabloul de mai jos).


Statiunea Amplitudinea anuala a temp. Amplitudinea temp. intre a temperaturii primavara si toamna

Bucuresti 27° 0,3°

Sinaia 20o 1,1°

Pestera 19° 3,3O

Vf. Omul     17o 4 o

In regimul normal, local, al temperaturilor, rezultat din observatii medii de lunga durata, se produc anual oscilatii puternice si neregulate, datorita invaziilor intimplatoare de aer rece sau cald, ca urmare a deplasarilor maselor de aer, continentale si oceanice. Astfel, uneori in plina vara, survin zile foarte reci sau chiar cu ninsoare si viscol, iar iarna zile neobisnuit de calduroase. Distributia verticala a temperaturii aerului este influentata nu numai de altitudine, ci si de formele de relief. Intr-adevar, in zilele senine si fara vint, in special iarna, aerul mai rece de pe culmi coboara in fundul adapostit al vailor. Se produc astfel inversiuni de temperatura, datorita carora iarna, pe culmile Platoului Bucegilor, la altitudini de peste 2000 m, temperatura aerului este uneori cu 10-15° mai ridicata decit in valea superioara a Prahovei sau a Ialomitei. In concluzie, variatiile de temperatura diurne si anuale sint maxime in vaile joase, periferice si mai ales in zona vaii superioare a Ialomitei, unde au loc frecvent inversiuni de temperatura si unde ingheturile nocturne se pot produce pina in iunie. Aceste bazine adapostite, in care aerul se incalzeste puternic in zilele cu soare din timpul verii, prezinta un climat cu caracter termic excesiv. Pe versantii exteriori, puternic inclinati ai masivului, jocul temperaturilor fiind atenuat, se realizeaza un climat moderat. Pe culmile inalte din etajul alpin superior (de ex. pe Vf. Omul) oscilatiile termice relativ mici se produc in jurul unei valori medii de -3°. Astfel, aceste culmi prezinta un climat rece, in care temperaturile sub 0° se pot produce oricind in timpul anului.

3. Vintul. Culmile inalte ale Bucegilor sint supuse aproape in permanenta actiunii vinturilor. Numai in fundul vailor adinci frecventa si intensitatea vinturilor este mai redusa. Intensitatea vintului creste cu altitudinea. Intr-adevar, pe crestele si virfurile inalte ale Bucegilor se inregistreaza frecvent vinturi violente, care intrec adesea viteza de 30 m/s, facind uneori imposibila circulatia turistica. Se cunosc cazuri cind oameni, surprinsi de viscol pe culmile inalte ale Bucegilor, au fost smulsi si aruncati in vai.

Fig 19. Cornise de zapada pe Culmea Tiganesti

Fig 20. Mare de nori in Bucegi

Vitezele maxime ale vintului sint atinse obisnuit spre sfirsitul iernii si inceputul primaverii, vara fiind anotimpul cel mai linistit. Transportind in acelasi timp graunte de nisip sau ace de gheata, vintul slefuieste necontenit stincile, in special cele constituite din roci friabile (gresii), modelindu-le in forme dintre cele mai variate (turnuri, coloane, ciuperci, ex. stincile Babele), rascoleste pamintul imbibat cu apa, indeosebi primavara, producind acele ,,scurmaturi de vint', rupe de asemenea, pe alocuri, covorul vegetal, iar in timpul iernii spulbera zapada, depozitind-o in cantitati mari in zonele adapostite si expunind la inghet solul dezgolit. Directia vinturilor dominante in zona alpina a Bucegilor, si aproape constanta in tot timpul anului, este de la V-NV catre S-SE. Numeroase efecte ale vintului asupra vegetatiei, solului si zapezilor dovedesc aceasta directie dominanta. Astfel, coastele cu expozitie vestica de sub Vf. Omul si creasta Bucura sint brazdate de scurmaturi rectilinii, care nu se intilnesc pe versantii opusi. Catre limita superioara a padurii, ultimele exemplare izolate de molid sau larice prezinta coroana in ,,drapel', cu toate ramurile indreptate unilateral, spre E-SE. Apoi, pe platou, trunchiurile tiritoare ale jnepenilor sint obisnuit culcate spre SE.

In timpul iernii, deosebirile intre grosimea, consistenta si aspectul stratului de zapada, se datoresc tot actiunii vintului dominant de V-NV. Astfel, pe versantii vestici zapada este in general viscolita si tare; pe crestele puternic vintuite este adesea spulberata si nu se depune decit intr-un strat subtire si inghetat, iar pe versantii estici, in zona de adapost, ea ramine afinata si troienita. Pe creste, zapada formeaza cornise (stresini), care atirna numai deasupra versantilor estici sau sud-estici, ca de exemplu pe culmile Bucura, Tiganesti, Bucsoi, Doamnele si in marginea platoului catre abruptul prahovean. Dimpotriva, pe versantii dinspre Bran (vestici sau nord-vestici) expusi direct vintului, zapada se acumuleaza in cantitati mari numai la baza versantilor, iar la creasta nu se formeaza cornise. Aceste deosebiri in modul de depunere a zapezii apar foarte clar primavara, o data cu incalzirea timpului, cind, de exemplu, in V. Cerbului (pe versantul estic), au loc concursuri de schi pina in luna mai si iunie si cornisa din Culmea Bucura este inca intacta, in timp ce spre V, in V. Gaura, stratul mai subtire de zapada s-a topit complet.

4. Nebulozitatea. Norii si ceata sint formati din aglomerari de picaturi de apa sau cristale de gheata foarte mici, in continua agitatie. Ceata (negura) nu se deosebeste de nori decti prin raportul fata de sol. Astfel, ceata care invaluie frecvent culmile, nu este altceva decit un nor in contact cu solul. Regiunile inalte ale masivului sint in general mai irmorate decit imprejurimile depresionare. Aceasta se explica prin faptul ca blocul Bucegilor sta relativ izolat si este lovit de toate masele de aer in miscare. Acestea, fiind nevoite sa se inalte pe coastele muntilor pentru a trece obstacolul, se racesc si astfel isi condenseaza surplusul de umiditate sub forma de nori. Observatiile comparative au aratat ca iarna, nebulozitatea culmilor Bucegilor este mai redusa decit la cimpie, iar primavara si vara, mai ridicata. In general, primavara este foarte noroasa si toamna foarte senina. Un fenomen impresionant ce se observa uneori, mai ales iarna, de pe culmile inalte, este ,,marea de nori', formata din nori de mica altitudine, de tip ,,stratus', care se intind in plafon continuu si compact deasupra vailor, in timp ce piscurile ramin ca niste insule deasupra acestor mari involburate.

Fig. 21 Negura pe Podul Sucegilor

Ceata reprezinta un fenomen foarte frecvent in zona alpina a Bucegilor, stinjenind adesea activitatea turistica. Virful Omul este in medie 260 zile pe an acoperit de neguri. In afara de ceata joasa din fundul vailor, produsa prin condensarea vaporilor de apa in aerul rece, ca urmare a inversiunilor de temperatura, in regiunile inalte ceata persista uneori zile intregi si se datoreste inglobarii culmilor in masa norilor. Dar cea mai frecventa ceata la munte este ceata orografica. Astfel, in zilele senine de vara, soarele, pe masura ce se ridica, incalzeste aerul de pe versanti, care devenind mai usor ia o miscare ascendenta. Ajungind la altitudini mai mari, datorita presiunii atmosferice mai reduse si temperaturii mai scazute, vaporii de apa din aceste mase de aer se condenseaza sub forma de ceata, care incepe sa invaluie crestele, fiind purtata de curenti. Asa se explica de ce ceata se formeaza adeseori ,,din senin'. Ascensiunea brusca a aerului cald si umed pe coastele muntelui, sub actiunea insolatiei puternice si a vintului, determina frecvent formarea de nori de convectie termica; acestia provoaca averse de ploaie torentiala cu descarcari electrice.

5. Precipitatiile. Masivul Bucegilor este situat intr-o zona in care se inregistreaza anual, in medie, intre 770-1370 mm precipitatii totale (la Bucuresti, in medie 588 mm). Cantitativ, cele mai bogate precipitatii in tot cuprinsul masivului, se realizeaza in luna iunie. Perioada cea mai saraca in precipitatii este toamna, pe versantii nordici si vestici, si prin februarie-martie, pe cei sudici si estici. Cele mai multe precipitatii de vara cad pe versantii periferici ai masivului.

O mare parte din timpul anului zona alpina ramine supusa temperaturilor sub 0°, primind deci precipitatii solide sub forma de zapada. Asa, de exemplu, pe Vf. Omul sint in medie 100 zile pe an cu ninsoare, adica de 5 ori mai multe decit in regiunile inferioare. Cele mai frecvente ninsori cad aci in lunile ianuarie-februarie. Pe Platoul Bucegilor si pe culmile inalte zapada dainuieste neintrerupt, Incepind din luna noiembrie si pina catre sfirsitullunii mai, iar pe Vf. Omul acopera solul in medie 210 zile pe an. Grosimea maxima a zapezii cazute intr-o singura zi variaza, in medie, in intervalul decembrie-aprilie, intre 22 cm la Sinaia si 65 cm la Omul. De asemenea, grosimea totala maxima atinsa de stratul de zapada (vechi si nou), variaza in medie intre 1 m la Sinaia si 3,90 m la Omul.

Versantii masivului sint inzapeziti inegal, in raport cu orientarea lor fata de vintul dominant. in afara de aceasta, zapada se mai depune inegal si pe diferitele suprafete ale aceluiasi versant. Astfel, pe stincariile si peretii abrupti, zapada nu se poate aseza, fiind retinuta in cantitati mai mari numai pe platformele brinelor. Zapada cazuta continuu de pe acesti pereti formeaza depozite groase in vai si la baza abrupturilor.

Cantitatile mari de zapada, depuse pe coastele muntelui sau din cornisele formate la creasta, se disloca si se prabusesc, formind adesea avalanse, uneori periculoase pentru turisti si cu efecte distructive asupra vegetatiei. Locurile pe care se produc frecvent avalanse sint: coastele ierboase sau cu grohotisuri, puternic inclinate (de ex. Valea lui Carp de pe Muntele Furnica, versantul vestic al Muntelui Grohotisul); abrupturile de pe versantii opusi vintului dominant (estici sau sud-estici) situate sub creste pe care se formeaza cornise de zapada (de ex. caldarea superioara a Vaii Cerbului, versantii estici ai muntilor Bucsoi, Tiganesti, Doamnele etc.); vaile larg deschise in portiunea superioara si puternic inclinate de pe versantul abrupt prahovean (de ex. Valea Alba, V. Costilei etc.).

Vaile de pe versantii abrupti colecteaza o mare cantitate de zapada, mai ales datorita prabusirilor de pe flancurile puternic inclinate si stincoase. Aceste zapezi se preseaza prin propria lor greutate formind primavara ,,poduri' rezistente pe sub care se scurg apele provenite din topirea zapezilor. Unele ,,poduri' de zapada dainuiesc obisnuit pina in mijlocul verii (de ex. In V. Jepilor, Valea Alba, V. Malinului etc.), iar in verile reci, precedate de ierni cu zapezi abundente, nu se topesc nici pina in toamna, fiind prinse de zapezile iernii urmatoare.

In afara de ploaie sau zapezi, precipitatiile atmosferice se mai prezinta sub diverse alte forme, ca: burnita, lapovita, chiciura, mazarichea, poleiul, roua, bruma. Dintre acestea chiciura, rar intilnita la cimpie, reprezinta un fenomen de iarna specific muntelui si care, pe culmile inalte, se poate produce oricind in timpul anului. Chiciura se depune uneori in cantitati mari la suprafata corpurilor solide, imbracindu-le intr-un strat de gheata cristalin, alb, stralucitor, de aspect caracteristic.


FLORA SI VEGETATIA


In tot cuprinsul masivului, din fundul vailor si pina pe virfurile cele mai inalte, vegetatia este deosebit de bogata si variata. Intinse covoare de flori alpine, asternute pe brinele si seninarile fetelor de munte, dau o nota mai calda peisajului sever al stincariilor si ofera minunate privelisti, care determina in buna masura specificul masi-vului. Pe o suprafata de aproape 300 km2, Bucegii adapostesc aproximativ 1000 specii de plante vasculare, ceea ce reprezinta aproape o treime din numarul total cunoscut in intreaga tara. Indeosebi remarcabila este flora din zona alpina a Bucegilor. Se intilnesc aci si o serie de relicte carpato-balcanice, precum si numeroase specii endemice ale Carpatilor in general, sau ale Carpatilor sudici. Specificul local il dau insa endemismele Bucegilor si ale muntilor care se ridica la limita sudica a depresiunii Btrsei: Bromus barcensis Simk, Thesium kernerianum Simk, Draba compacta Schoti, Draba haynaldii Stur, Hesperis oblongifolia Schur, Hesperis moniliformis Schur, Saxifraga demissa Schoti, Geraniwn coerulatum Schur. Apoi se mai intilnesc citeva unitati care pina astazi se cunosc la noi numai din Bucegi, ca Bromua barcensis var, bucegiense Beldie (probabil endemism local), elementul mediteraneean Secale montanum Guss, si planta altaica Cobresia caricina Willd. Conditiile climatice, hidrografice si geomorfologice ale Bucegilor determina o grupare a speciilor in asociatii vegetale caracteristice masivului, sau asociatii care prezinta o dezvoltare optima.

In orice masiv muntos vegetatia se distribuie in plan vertical, potrivit unei zonalitati determinate de variatia in altitudine a ele-mentelor climatice, liotaritoare pentru viata si dezvoltarea plantelor. De la inceput se deosebesc cele doua mari zone de vegetatie in care este cuprins masivul, si anume: la poale - o zona paduroasa (zona forestiera), iar pe culmi - o zona lipsita de paduri (zona alpina). In cuprinsul acestor zone, vegetatia se prezinta intr-o serie de formatiuni, deosebite prin aspectul si conditiile lor generale de viata, cele mai insemnate fiind: padurile, tufarisurile pitice, buruienisurile, pajistile ierboase, tundrele alpine, vegetatia stincilor, vegetatia bolovanisurilor si grohotisurilor.

1. Padurile se repartizeaza in doua etaje de vegetatie, speciile dominante fiind: fagul (Fagus silvatica), bradul (Abies alba), molidul (Picea excelsa) si laricele sau zada (Laris europaea). Deasupra padurilor se intinde obisnuit acea fisie de tranzitie catre golul alpin (subzona de limita), care pe versantul prahovean ia, pe alocuri, o mare intindere (Furnica, Jepi, Caraiman, Costila, Morarul, Bucsoiul). Pilcurile si raristile din aceasta zona sint formate din molid sau din larice, printre care se instaleaza adeseori tufarisuri de jneapan si anin de munte. Indeosebi remarcabile sint pilcurile curate de larice intilnite pe Piatra Arsa, pe versantii nordici ai Jepilor Mici sau pe flancurile sudice ale vailor Seaca Jepilor si Seaca Caraimanului. In aceste locuri, frunzisul delicat si de un verde fraged al laricelui, cel mai elegant arbore rasinos de la noi, da peisajului o nota specifica si de un pitoresc deosebit.

In abruptul Jepilor Mici, pe Creasta cu Zimbri, intre Claia Mare si V. Jepilor, raristea de larice cuprinde si numeroase exemplare de zimbru sau pin cembra (Pinus cembra), arbore rar in Bucegi si care reprezinta la noi un relict glaciar. Tot in subzona de limita, zimbrul se mai afla sporadic pe V. Horoabei, V. Oarbelor, V. Suchelnitei din bazinul Ialomitei, precum si pe versantul nordic al Gutanului.

2. Tufarisurile. Cele mai raspindite tufarisuri in Bucegi sint alcatuite mai ales din jneapan (Pinus montana), anin de munte (Alunus viridis) sau din amestecuri din aceste doua si mai putin din ienupar (Juniperus sibirica). Ele se intilnesc in subzona de limita si in etajul alpin inferior, ocupind adesea mari suprafete. Jnepenisurile se intind aproape continuu pe platoul Piatra Araa (flancul dinspre Vilcelul Jepilor Mari si V. Izvorul Dorului) si Platoul Jepilor Mari, constituind o caracteristica a acestei portiuni din Platoul Bucegilor. In bazinul Vaii Ialomita, cele mai mari jnepenisuri se afla catre obirsiile Vaii Gocora, in V. Obirsia Ialomitei, pe flancul nordic al Piciorului Babelor, catre V. Sugarilor, pe versantul vestic al Batrinei si pe flancurile dinspre V. Horoabei ale Muntelui Strungile Mari. Pe abrupturile exterioare, jnepenisurile, adesea asociate cu tufarisurile de anin de munte, ocupa suprafete considerabile, mai ales pe versantii nordici, nord-estici sau estici ai muntilor Jepii Mari, Jepii Mici, Costila (Valea Seaca a Costilei, V. Priponului), Bucsoi, Padina Crucii; de asemenea, pe versantul vestic al Ciubotei, in V. Steioarei si la poalele Gutanului.

In jnepenisurile din vaile interioarese se intilnesc sporadic exemplare izolate de zimbru (Pinus cembra), pe Piciorul Babelor (flancul Vaii Sugarilor), pe Cocora si in V. Obirsia Ialomitei. Tufarisurile de anin de munte (Alnus viridis) vegeteaza pe toata intinderea versantilor exteriori, cit si in vaile interioare si sint cantonate cu predilectie de-a lungul vilcelelor si jgheaburilor deschise, strabatute obisnuit de avalanse. Tufarisurile de ienupar (Juniperus sibirica), obisnuit in asociatie cu afinele (Vaccinium myrtillus) si merisorul (Vaccinium vitisidaea) sint relativ putin reprezentate in Bucegi, numai pe versantii vestici ai muntilor Tatarul, Deleanu si Lucacila (pe substrat de sisturi cristaline), iar pe versantul transilvanean - pe Clincea si Velicanul; in rest, apar, ici-colo, in tufe izolate si mici pilcuri.

3. Tufarisurile pitice. Dintre tufarisurile pitice smirdarul sau rododendronul (Rhododendron kotschyi) constituie una dintre cele mai remarcabile asociatii din Bucegi. Prin luna iunie, covoarele inflorite, de un roz purpuriu aprins, ale smirdarului, asternute pe unele coaste de munte, ofera un tablou propriu peisajului alpin. Smirdarul formeaza tufarisuri intinse mai ales pe coastele cu expozitie nordica si vestica din zona alpina, pe platou, precum si pe culmile interioare si culmile nordice. Smirdarul se asociaza si cu alti arbusti scunzi, ca afinele (Vaccinium myrtillus) si merisorul (Vaccinium vitisidaea). Tufarisurile pitice de azalee de munte (Loiseleuria, procumbens) formeaza covoare dese si scunde, continue sau intrerupte de eroziuni de vint, pe coastele si seile puternic vintuite din zona alpina, unde zapada se asterne in strat subtire si inghetat, pe soluri sarace si acide. Acestea se intilnesc, de exemplu, in platou, pe creasta Babele-Jepi, intre Babele si Caraiman, in Saua Cocorei si pe flancul dinspre platou al Cocorei; de asemenea, pe alocuri, pe culmile nordice. Uneori, pilcurile de azalee se amesteca printre cele de smirdar (de exemplu pe coastele estice de sub Vf. Furnica).

Tufarisurile de salcii pitice reprezinta o vegetatie specifica muntilor inalti si sint constituite din salcii pitice Salix reticulata sau Salix herbacea, de regula dominante si insotite de alte specii nelemnoase. Salix reticulata vegeteaza abundent in zona alpina, in pilcuri sau covoare intrerupte, pe versantii din sectorul nordic sau vestic, pe soluri pietroase, superficiale, acoperite timp indelungat de zapezi si in conditiuni de umiditate atmosferica ridicata. Tufarisurile de Salix reticulata le intilnim bunaoara la ,,Cerdacul Obirsiei', pe Brina Caprelor din Bucsoi, sub Culmea Scara, pe flancul Vaii Malaesti, pe versantul nordic al Costilei etc. Salix herbacea este ultimul reprezentant al vegetatiei lemnoase pe culmile cele mai inalte ale muntilor si, in acelasi timp cea mai mica planta lemnoasa de pe glob. Ea formeaza covoare sau pilcuri mici si se gaseste in Curmatura Vaii Cerbului, pe Vf. Omul si pe creasta Omul-Bucsoi.

4. Buruienisurile. Buruienisurile sint frecvenle in zona forestiera, fiind instalate in lungul piraielor, cheilor, vailor inguste si hornurilor, dar si pe flancurile inierbate ale vailor, in conditii de umiditate atmosferica relativ ridicata.

In regiunile paduroase inferioare, buruienisurile din lungul piraielor sint remarcabile prin endemismul carpatic Telekia speciosa (ochiul boului, brustan). Indeosebi, in cheile stincoase din calcare (de exemplu, pe V. Pelesului), aceste buruienisuri sint luxuriant dezvoltate si mai cuprind obisnuit: brusturii cu frunze foarte mari (Petasites albus si Petasites kablikianus), Lunaria rediviva, Aconitum toxicum, Doronicum austriacum, Chaerophylum hirsutum etc.

In etajul molidisurilor si in subzona de limita, buruienisurile din lungul vilcelelor si jgheaburilor se caracterizeaza prin viguroasa umbelifera Heracleum palmatum (talpa ursului), endemism al Carpatilor. Buruienisurile de coasta sint foarte raspindite in tot cuprinsul masivului, pe flancurile vailor si pe brinele inferioare ale versantilor abrupti din etajul molidisurilor si la limita superioara a padurii. Dominanta apartine obisnuit, aci, gramineei de talie inalta, Calamagrostis arundinacea (trestioara de munte), insotita de numeroase alte specii. In locurile fostelor tirle sau bordeie ciobanesti si in conditii de umiditate permanenta sint instalate in sol buruienisuri alcatuite din colonii compacte de stevie de munte (Rumex alpinus); pe linga ele apar relativ putine alte specii, ca: Rumex arifolius, Chaerophyllum aromaticum, Veratrwn album (steregoaia), Geranium silvaticum si nelipsitele pilcuri de urzici. Intilnim asemenea buruienisuri pe poteca Vaii Jepilor, in dreptul Cascadei Caraimanului sau in poienile dintre poiana Morarului si Pichetul Rosu. Locurile intens pasunate si batatorite de oi, in conditii de adapost si de umiditate mai putin ridicata, sint adesea ocupate cu colonii intinse de urzici, ca urmare a degradarii puternice a pajistii.

5. Pajistile sint determinate de dominanta, adesea exclusiva, a ierburilor (graminee, ciperacee, juncacee) si reprezinta cea mai raspindita formatiune vegetala din zona alpina. Dupa speciile dominante si conditiile de vegetatie deosebim o serie de tipuri generale de pajisti mai insemnate, dupa cum urmeaza: Pajistile de paius rosu (Festuca rubra) sint caracteristice zonei forestiere, patrunzind insa frecvent in portiunea inferioara a etajului alpin inferior. Un element sporadic insa remarcabil al pajistilor din etajul alpin inferior si zona forestiera, este Gentiana kochiana (cupele), cu o singura floare mare, in forma de cupa, de un albastru azuriu intunecat si o rozeta de frunze alipite de sol.

Pajistile de taposica sau parul porcului (Nardus stricta), numite ,,nardete', prezinta o vegetatie scunda si deasa, dominata de gra-linea Nardus stricta, specie prin excelenta invadanta in locurile itens pasunate, cu soluri sarace, din etajul alpin inferior. i Aceste pajisti ocupa in Bucegi, suprafete insemnate, continue, pe coastele slab inclinate din portiunea inferioara si mijlocie a pla-toului. Astfel, pe podisul muntilor Dichiu, Oboarele, Nucet, Blana, Laptici, Piatra Arsa, Cocora si pina catre obirsiile Vaii Izvorul Do-rului, intinsele si monotonele ,,nardete' caracteriteaza peisajul aces-tei regiuni.

Pe alocuri, in pajistile de taposica, suprafata solului apare framintata de numeroase musuroaie inierbate. Sint asa-numitele ,,marghile', intilnite in locurile cu spor de umiditate (zapezi abundente, izvoare subterane) si unde taposica este insotita de specii de muschi. Pajistile de parusca (Festuca supina) reprezinta cel mai raspindit tip de pajiste din zona alpina a Bucegilor. In locurile puternic vintuite de pe platou, pajistea de Festuca supina prezinta intreruperi din cauza eroziunii vintului. In aceste goluri apar o serie de plante ,,in pernite', ca Minuartia sedoides, Minuartie, gerardii, Minuartia recurva, Scleranthua neglectus sau pilcuri de Loiseleuria procwnbens, printre care pe alocuri aflam raritatea carpato-balcanica Hicracium alpicola, tap. ullepischii, localizata pe Platoul Jepilor Mici, Cocora, Babele si in Saua Caraimanului.

Pe culmile Caraimanului si Costilei, la altitudini de peste 2300 m, pajistea de Festuca supina este, pe anumite suprafete, inlocuita de pajisti dominate de Carex curvula. Acestea sint relativ slab reprezentate in Bucegi, fiind proprii rocilor silicioase, si se intilnesc pe suprafete mari, bunaoara in Muntii Fagarasului. Pajistile de pe versantii abrupti reprezinta cele mai interesante unitati de vegetatie din Bucegi. Aci sint intrunite majoritatea elementelor specifice masivului, precum si cele mai multe endemisme si raritati floristice. Indeosebi remarcabila este flora brinelor ce inlantuie abrupturile stincoase insorite. Sumedenia de flori de un colorit viu si variat, care impestriteaza covoarele de ierburi, alcatuiesc podoaba cea mai de pret a Bucegilor si ofera unul dintre cele mai incintatoare aspecte din muntii nostri.

Vegetatia specifica brinelor de pe versantii insoriti se caracterizeaza prin dominanta ierburilor: Seskria haynaldiana, Carex sempervirens, Festuca saxatilis, Festuca amethystina, Festuca versicolor si Poa violacea. De obicei predomina Sesleria haynaldiana si Carex sempervirens, dar adesea si celelalte, schimbarea dominantelor facindu-se uneori de la pas la pas, in functie de conditiile de microrelief si de sol, ceea ce da un vadit caracter de ,,mozaic' vegetatiei acestor brine. Ierburile de mai sus sint insotite de o multime de specii, majoritatea cu flori viu colorate, dintre care mentionam: Gymnadenia conopea, Allium montanum, Allium pseudochroleucum (endemism carpatic), Iris caespitosa (stinjenelul mic de munte), Cerastium arvense, Dianthus tenuifolius (garofita rosie de munte, endemism carpatic), Biscutella laevigata, Allyssum repens (endemism al Carpatilor sudici), Potentilla thuringiaca, Trifolium montanum, Anthyllis alpestris, Onobrychis transsilvanica (endemism carpatic), Astragalus frigidus, Hedysarum obscurum, Geranium coerulatum (raritate, se gaseste numai in Bucegi si Piatra Craiului) etc.

Brinele constituie statiunea de predilectie a celei mai cautate podoabe din lumea florilor de munte, floarea de colti (Leontopodium alpinum), ocrotita prin lege, ca monument al naturii. Cu totul sporadic mai apar aci orchideele, de asemenea ocrotite, Nigritella rubra si Nigritella nigra (singele voinicului), cu manunchiuri de flori mici, roze-purpurii pina la negre-purpurii si care raspindesc un puternic miros de vanilie. Tot pe brinele insorite intilnim raritatile: Festuca porcii (cunoscuta numai in muntii Rodnei si Bucegi), Bromus barcensis var bucegiense (cunoscuta numai in Bucegi), Gentiana phlogifolia (endemism carpatic) si Thesium kernerianum (numai in Bucegi si Piatra Craiului).

6. Tundrele alpine. Crestele si virfurile inalte din etajul alpin superior prezinta o vegetatie adaptata conditiilor speciale climatice ale acestor tinuturi, determinate in primul rind de temperaturi scazute, vinturi puternice si uscaciune. Covorul vegetal, discontinuu si neomogen, adesea destramat de eroziuni eoliene, se caracterizeaza prin lipsa sau prezenta subordonata a ierburilor, fiind alcatuit din plante foarte scunde, in cea mai mare parte formind ,,pernite', sau cu rozete de frunze alipite de sol. Tundrele alpine le gasim bunaoara pe Vf. Omul, Creasta Coltilor Obirsiei, Creasta Morarului, Culmea Scara, Vf. Bucsoiul.

7. Vegetatia stincariilor. Stincile prezinta o flora variata dupa altitudine si grad de iluminare, alcatuita din specii cantonate in crapaturile si pe pragurile blocurilor stincoase. In zona forestiera, pe stincile umbrite din paduri, intilnim mai adesea: Valeriana sambucifolia, Campanula carpatica (clopotelul mare de stinci, endemism carpatic), Poa nemoralis, Saxifraga cuneifolia, Sedum fabaria, Veronica urticifolia, Moehringia muscosa, ferigile Polypodium vulgare, Cystopterisfragilis, Asplenium trichomanes, diferite specii de muschi si adesea arbustul Spiraea ulmifolia (cununita) si liana Clematis alpina (curpenul de munte, cu flori mari, violete). Pe stincile din lungul vailor si cheilor mai aflam rara si eleganta umbelifera, Conioselinum tataricum, iar in bazinul Ialomitei, pe stincile umbrite, din calcare jurasice, pilcurile lastarilor gramineei rare la noi, Trisetum macrotrichum.

Tot in zona forestiera, stincariile insorite, mai ales cele din calcare, adapostesc o flora foarte bogata, remarcabila prin: Erysimum transsilvanicum (micsuneaua de munte, endemism carpatic), Dianthus spiculifolius (garofita alba de stinci, placut mirositoare, endemism al Carpatilor sudici), Minuartia setacea, Festuca saxatilis, Anthemis tinctoria (romanita galbena), Asperula capitata (endemism al Carpatilor sudici) si umbeliferele Peucedanum austriacum, Cnidium silaifolium, Lasepitium latifolium. Stincariile insorite din zona alpina sint de asemenea impestritate cu numeroase elemente specifice masivului si de un deosebit efect decorativ, ca: Festuca versicolor, Poa gelida, Trisetwn alpestre, Koeleria transsilvanica, Minuartia verna, Gypsophila petraea (endemism pentru Carpatii sudici), Cerastium lanatum, Draba compacta si Draba haynaldii (endemisme pentru Bucegi si muntii Birsei), Draba carinthiaca (raritate) etc.

Pe versantii umbriti, cu expozitii in sectorul nordic, vegetatia stincilor deschise este insa mai saraca si mai monotona. Aci gasim de regula: Festuca violacea, Hutchinsia alpina, Draba kotschyi, Lloydia aerotina, Ranunculua alpestrie, Saxifraga oppositifolia, Achillea tchurii (endemism carpatic). Tot aci si in special pe peretii hornurilor intunecoase se intilneste sporadic Saxifraga demissa, remarcabila prin rozetele mari si elegante de frunze alipite de stinca si piramidele de flori galbene-verzui. Este unul dintre cele mai frumoase si mai rare endemisme ale muntilor Birsei si Bucegilor.

In etajul alpin superior, la speciile de mai sus se mai adauga raritatea Eritrichium nanwn, element arctic-alpin, de un deosebit efect decorativ prin florile sale albastre azurii, asemanatoare cu cele de ,,nu-ma-uita' si rozele dese de frunze cenusiu linoase.

8. Vegetatia bolovanlsurilor si grohotisurilor. Flora sfarimaturilor de stinci este de asemenea foarte variata, dupa altitudine, iluminare, umiditate, natura rocii, dimensiunea fragmentelor si gradul lor de fixare. De aci, marele numar al asociatiilor vegetale din aceasta formatiune. Pe bolovanisurile fixate de pe versantii insoriti din zona alpina intilnim mai frecvent: Cerastium arvense, Calamintha baumgartenii (endemism pentru Carpatii sudici), Anthemis pyrethriformis (endemism al Bucegilor), Armeria alpina Saxifraga aizoon, Minuartia gerardii, pe linga alte specii de stincarii si de pajisti. Bolovanisurile de conglomerate de pe versantii nordici sau de pe fundul vailor largi din abrupt prezinta: Oxyria digyna Geum reptans, Seduan rosewn, Senecio rupestris, Arabis alpina, Saxifraga androsacea etc.

Pe firul bolovanos al vailor, vilcelelor si hornurilor umbrite, nota dominanta o da Doronicum carpaticum (galbinele de munte, cu capitule mari de flori galbene), obisnuit in pilcuri, linga care se alatura pe alocuri Cortusa mathiolii (ciubotica ursului, cu flori rosii-purpurii), intr-o remarcabila imbinare de culori. Pe linga acestea mai cresc: Poa minor, Oxyria digyna, Achillea schurii, Hutchinsia alpina, Ranunculus alpestris, Saxyfraga androsacea, Arabis alpina, Heliosperma-quadrifida etc.

In cele de mai sus am aratat citeva din principalele componente ale florei Bucegilor, ce se pot identifica in plin sezon de vegetatie (iunie-septembrie). Primavara, insa, vegetatia prezinta aspecte deosebite, determinate de prezenta speciilor ,,vernale', cu durata relativ scurta de viata. Astfel, pajistile din zona forestiera si din etajul alpin inferior, de abia dezvelite de zapada, se acopera cu covoare si pilcuri dese de brinduse (Crocus heuffelianus), care nu mai asteapta completa dezapezire, ci isi scot cupele de flori liliachii prin stratul subtire al zapezilor peticite. La fel degetarutii (Soldanella hungarica), cu flori albastre, si bine cunoscutii ghiocei (Galanthus nivalis). Urmeaza apoi faza marcata de ciubotica cucului (Primula elaiior), care, cu manunchiurile sale de flori galbene deschis, acopera poienile si raristile de pe crestele muntelui.


FAUNA

Fauna Bucegilor este, in comparatie cu aceea a altor masive, destul de bine cunoscuta, ca rezultat al numeroaselor cercetari intreprinse in acesti munti.

Mamiferele sint bine reprezentate mai ales in padurile de la poalele masivului, precum si in etajul subalpin, incepind cu cerbul, caprioara, mistretul si terminind cu mamiferele carnivore: risul, lupul, vulpea. In afara de acestea, ursul este destul de frecvent, mai ales in padurile de pe versantii abrupti transilvaneni ai masivului. In zona alpina cuprinsa intre Jepii Mici si Muntele Gaura, capra neagra, animal rar si specific tinuturilor alpine abrupte, se afla intr-un numar de aproximativ 150 capete. Dintre rozatoare, veverita (Sciurus vulgaris) este frecventa prin padurile de fag cu brad sau bradete. Se mai intilnesc, pirsul comun (Glis glis), destul de frecvent si mai rar pirsul mic (Dryomis nitidula), precum si citeva specii de soareci, ca Microtus arvalis, Apodemus silvaticus etc.

Pasarile sint reprezentate prin numeroase specii. Astfel, in molidisuri, se intilneste adesea cocosul de munte (Tetrao urogallus), cu un efectiv de cca 200 exemplare. In golurile alpine, atit pe platouri, cit si pe versantii abrupti, traiesc aproximativ 50 de specii si subspecii de pasari. Dintre acestea, cele mai reprezentative sint: vulturul plesuv sur (Gyps fulvus fulvus), vulturul plesuv brun (Aegypius monachus), acvilele (Aquila chrysaetos si Aquila heliaca), sorecarul comun (Buteo buteo), corbul (Corvus corax), mierla de stincarii (Monticola saxatilis) si mierla gulerata alpina (Turdus torquatus alpestris). Pe peretii stincosi ai abruptelor, deosebit de remarcabila este cojoaica rosie de stinca (Tichodroma muraria); de-a lungul piraielor apare mierla de pirau (Cinclus cinclus aquaticus), iar prin jnepenisuri, forfecuta galbuie (Loxis curvirostra) si brunarita de munte (Prunella collaris subalpinus).

Reptilele mai des intilnite sint sopirlele Lacerta agilis, Lacerta muralis si Lacerta vivipara. Primele doua specii traiesc in zona forestiera, iar ultima in golurile alpine, pe platou. Dintre serpi, in general putin reprezentati, mentionam vipera comuna (Vipera berus), destul de frecventa mai ales in locurile stincoase, calde. Dintre amfibieni amintim salamandra (Salamandra salamandra), tritonii Triturus cristatus, Triturus alpestris, Tritums montadoni si broastele Bufo bufo, Bufo viridis, Rana temporaria fi Rana dalmatina. Dintre acestea, Triturus montadoni, specia endemica a Carpatilor, atinge in Bucegi limita vestica a raspindirii sale.

Pestii sint reprezentati numai prin pastravul de munte (Salmo trutia fario). Acesta traieste in apele Ialomitei si ale afluentilor sai, incepind de la cca 1500 m alt. In jos, pina aproape de Moroeni.

Dintre nevertebrate, grupele cele mai insemnate sint coleopterele si lepidopterele. Coleopterele (gindacii), numara peste 2000 specii, majoritatea acestora fiind elemente cu raspindire larga in tot teritoriul euro-siberian. In afara de acestea, in Bucegi mai traiesc numeroase specii interesante cu areal mai redus sau circumscris numai la Carpati. Astfel se gasesc specii alpino-carpatice sau alpino-carpato-carstice, ca: Dyschirius reicheoides alpicola, Cephermium carnicum, C. carpaticum Anthophagus sudeticus, A. alpestris, Stenus phyllobates, Quedius cincticollis etc.; specii carpato-balcanice sau alpino-carpato-balca-nice: Helpophorus conjrater, Geodromicus puncticollis, Pythinus reitieri, Pedilophorus auratus, Atomaria deubeli, Laena reitierif Xylosteus spinolae; specii sau rase geografice endemice, carpatice: Carabus ibscletus carpatitus, Carabus arvensis carpathus, C. planicollis ssp. carpatica, Aebia transsilvanica, Trechus carpathicus, Trechus marginalis, Duvaliopsis tranfsilvanicus. In afara de acestea, se mai intilnesc in Bucegi specii boreo-alpine, relicte glaciare, ca: Nebria gyllenhali, Bemlidien fellmarmi deubeli, Amara erratica, Amara quenseli, Pterostichus kokcili, Hypnoidus rivularius, Otiorrhynehus morio.

Lepidopterele (fluturii) sint reprezentate prin peste 800 specii si forme, apartinind la 34 familii si 301 genuri, raspindite pe valea superioara a Prahovei si in tot cuprinsul masivului. Marea majoritate zboara incepind din regiunile inferioare pina la limita superioara a padurilor. Cele mai numeroase sint microlepidopterele, dupa care urmeaza noctuidele si geometridele. Masivul adaposteste un mare numar de specii de origine alpina, care gasesc aici conditii prielnice de dezvoltare. De remarcat ca Bucegii constituie una dintre cele mai bogate regiuni din Europa, in specii din genul Erebia (in total 14 specii). Majoritatea sint rase caracteristice lantului carpatic sau chiar exclusiv Bucegilor, ca de exemplu Erebia pharte romaniae si Erebia pronoe. Se mai intilnesc si alte specii endemice pentru Carpati, ca: Psodos dioszeghy si Tortrix wassiana, precum si numeroase specii de origine sudica, pontic-mediteraneana, dintre care mentionam: Zerinthia hypermenstra, Melanargia galathea, Argyrmis pandora, Synthomis phegea. Printre speciile alpine propriu-zise, se afla si citeva elemente alpino-boreale, adevarate relicte glaciare, care apar la noi numai in Bucegi. Dintre acestea mentionam: Argyrmis pales arsilacke, Pyrgus andromedae, P. cacaliae, Zygaena exulans, Orodemnias quenseli, Rhyacia grisescens, Orenaia alpestralis.



MONUMENTE ALE NATURII SI REZERVATII NATURALE


In tara noastra fiinteaza unele specii de plante si animale care, pentru raritatea si insemnatatea lor stiintifica, sint ocrotite prin lege ca monumente ale naturii. De asemenea, zonele care cuprind aceste monumente si reprezinta complexe naturale pretioase pentru cercetarile stiintifice sau ofera peisaje specifice sint ocrotite ca rezervatii naturale, in raza lor exploatarile de orice fel fiind supuse unor anumite restrictii sau fiind interzise; in unele dintre ele chiar circulatia turistica este ingradita. Monumentele naturii si rezervatiile naturale sint instituite la noi de catre Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii, din Academia R.P.R.

Astfel, in cuprinsul Bucegilor sint ocrotite ca monumente ale naturii urmatoarele specii de plante: Leontopodium alpinum (Floarea de colti), Nigritella rubra si Nigritella nigra (Singele voinicului), Gentiana lutea (Ghintura galbena), Daphne blagayana (Blagaiana), Taxits baccata (Tisa), Pinus cembra (Pinul cembra sau zimbrul) si Saliy myrtilloides (Salcia pitica de turbarie). Recoltarea acestor plante in orice cantitate este interzisa. Dintre animalele ce traiesc in Bucegi sint de asemenea ocrotite: Rupicapra rupicapra (Capra neagra), Lynx lynx (Risul), Gyps fulvus fulvus (Vulturul plesuv sur) si Tetrao urogallus (Cocosul de munte).


Rezervatiile naturale din Bucegi sint situate dupa cum urmeaza:

- Rezervatia principala formeaza o fisie continua de-a lungul versantilor exteriori ai masivului, incepind de la Sinaia pina la Saua Strunga, cuprinzind intregul versant prahovean cu padurile de la poale, versantii culmilor nordice pina in V. Tiganesti, Muntele Gaura, bazinul superior al Vaii Gaura si Muntele Grohotisul. Rezervatia include si jnepenisurile de pe platoul muntilor Piatra Arsa, Jepii Mari si Jepii Mici. In cadrul rezervatiei se afla zona stiintifica ,,Caraiman', care cuprinde abruptul sudic al acestui munte si V. Jepilor.

- Rezervatia Pestera Ialomitei este situata pe muntii Cocora si Batrina si cuprinde padurea Cocora, Pestera Ialomitei si imprejurimile cu Cheile Ursilor si Cheile Pesterii, V. Horoabei si o parte din regiunea subalpina a Muntelui Batrina.

- Rezervatia Zanoaga se afla pe Muntele Zanoaga, cuprinzind abruptul sudic si estic al acestui munte.

In cadrul rezervatiilor sau in afara limitelor acestora, s-au mai infiintat o serie de rezervatii botanice, locale, pe suprafete mici si imprejmuite, cu scopul de a ocroti anumite asociatii vegetale specifice. Acestea se afla in urmatoarele puncte: Vf. Omul, Creasta Babele linga cabana Babele, Poiana Crucii linga cabana Pestera si Turbaria Laptici, pe malul sting al Ialomitei.



COMPLETARI LA TOPONIMIA BUCEGELOR


Completarile de mai jos se refera, in special, la toponimia abruptului rasaritean al Bucegilor si privesc:

- formele orografice, care, desi identificate sau cercetate direct in ultimii ani (traseele cu caracter tehnic), nu purtau nici o denumire;

- denumirile care, cu foarte putine exceptii, n-au fost raspindite pina astazi, pe calea scrisului.

Mentionam, totodata, ca la stabilirea acestei nomenclaturi, ca si a denumirilor, in numar de 135, introduse de autorii lucrarii de fata in cursul cercetarii zonelor cu caracter alpin din Bucegi, s-a tinut seama in permanenta de aspectul sau pozitia geografica a locurilor, precum si de specificul vecbii toponimii a muntilor nostri.


1. Denumiri noi: Vilcelul Mare al Briului (versantul nordic al Jepilor Mici); Spintecatura Vaii Seci (intre Hornurile Vaii Seci si Vilc. Mortului); Poiana de sub Briu (deasupra Vilc. Picaturii); Vilc. Picaturii (fost Vilcelul Spalat); Peretele Albisoarelor (Peretele Caraimanului); Peretele Brinei (de-a lungul Briului Costilei, intre Valea Alba si Stinca lui Gelepeanu); Vilc. Briului (primul vilcel care intretaie Briul Costilei, incepind din Valea Alba); Blidul de sub Streasina, Gavanul Mare, Gavanul de Sus (sau Gavanul Mic), toate trei, concavitati evidente deasupra Briului Mare al Costilei, intre Valea Alba si Stinca lui Gelepeanu; Coltul din Briul Costilei (deasupra Briului Costilei, V. Tapului); Lespezile Urzicii (primul fir al Vaii Urzica, in spre Creasta Vaii Tapului); Creasta Coltului Crapat (linia de cumpana dintre V. Urzicii si V. Caprelor); Traseul Lespezilor, Fisura Albastra (ambele in Peretele Vaii Albe); Creasta Vulturilor (fosta Creasta Uriasului), portiune din Creasta Vaii Albe (intre Hornul Vulturilor si Vilcelul Pietros); Peretele Vulturilor (abruptul pe care Creasta Vulturilor il formeaza spre E; Padina Vulturilor sau Padina inalta (poiana pietroasa de la baza Peretelui Vulturilor); Vilcelul Pietros (intre extremitatea nordica a Crestei Vulturilor si Peretele Tancului Mic); Pintenul Costilei (la extremitatea estica a Crestei Costila-Galbinele); Pintenul Galbinelelor (deasupra conflueniei Vaii Galbinelelor cu firul secundar); Strunga de Sus (intre Coama si Coltul Oalbinelelor); Poiana Ursilor (la limita superioara a padurii, pe Valea Seaca a Costilei); Puntea Urzicii (platforma stincoasa a Briului Costilei la trecerea Vaii Urzicii); Ripa Mica (in portiunea inferioara a Vaii Ripa Zapezii) Coltii Vaii Adinci (desupra Vaii Adinci) Strunga Turnurilor (intre Turnul Seciului si Turnuletul, regiunea Horoaba-Ialomita); Gangul Batrlna (intre Turnuri si peretele sudic al Muntelui Batrina); Curmatura Hornurilor (saua dintre virfurile Omul si Scara, in dreptul Hornurilor Malaesti).


2. Asupra denumirilor gresit atribuite, oral sau prin diferite publicatii, altor puncte decit celor reale sau care au suferit, cu trecerea timpului, deformari, facem precizarile urmatoare:

Hornul lui Gelepeanu este situat imediat sub Stinca lui Gelepeanu iar Hornul Mare, care este confundat uneori cu cel dintii, se afla la cca 80 m N de acesta. Fisura Rasucita, Traseul Flamura Rosie, Traseul Veveritei sint situate in Peretele Tancului Mic, iar nu in Peretele Vulturilor. Hornul Negru (Valea Seaca a Costilei) nu are nimic comun cu Hornul de Sus al Tapului, situat sub Strunga Hornului Negru (V. Tapului). Podul Spintecaturilor, cuprins intre Vf. Scara si Vf.Lancia (Gaura),este confundat uneori cu saua denumita Curmatura Hornurilor, Vf. Bucura (Coltul Ocolit, primul virf la S de Vf. Omul este confundat cu Vf. Gavanele, situat la cca. 600 m S de Vf. Omul, deasupra Obirsiei Vaii Ialomita. Denumirea exacta a Hornului (Stincii) lui ,,Jilipeanu' este Hornul (Stinca) lui Gelepeanu; Muntele Goga: denumirea exacta, Gogu Noaghiei; punctul ,,La Polite' -V. Gaura (care nu are nimic comun cu aspectul locului), denumirea noua, ,,Poiana dintre Vai' (V. Poarta-V. Gaura).


3. Denumirile, foarte putine la numar, stabilite fara a se fi tinut seama de criteriile enuntate mai sus (caracteristica locului, pozitia geografica), au fost inlocuite sau completate dupa cum urmeaza: Vilcelul Spalat (Picatura), inlocuit cu Vilc. Picaturii; Traseul Dinamo completat: Fisura din Santinela Blidului - Traseul Dinamo; Traseul Locomotiva, completat: Fisura Ascunsa - Traseul Locomotiva; Traseul Progresul, completat: Hornul din Blidul Uriasilor - Traseul Progresul.


4. In sfirsit, aceasta ultima categorie se refera la denumirile aproape identice atribuite mai multor forme orografice din aceeasi zona si care, pentru prevenirea confuziilor, au fost schimbate astfel: Creasta Uriasului (portiunea din Creasta Vaii Albe, intre Hornul Vulturilor si Vilcelul Pietros) putind fi confundata cu Tancul Uriasului (Valea Seaca a Caraimanului) sau cu Muchia Blidului Uriasilor (Valea Alba, Peretele Brinei) a fost inlocuita cu denumirea Creasta Vulturilor.

Fig. 022 Cabana Caraiman


CABANELE DIN BUGEGI

Cabana Babele. Creasta Babele, 2200 m alt.; 120 locuri; cantina; gaz metan; telefon. (Traseele 3, 4, 5).

Cabana Bolboci. Muntele Bolboci, 1460 m alt.; 36 locuri; bufet; lumina electrica. (Traseele 1, 17)

Caminul Alpin Busteni. Busteni, 925 m alt.; 100 locuri; cantina; lumina electrica; apa curenta; telefon. (Traseele 6, 7, 8, 9).

Cabana ,,Cota 1500'. Muntele Furnica, 1510 m alt.; 82 locuri; cantina; gaz metan; lumina electrica; apa curenta; telefon. (Traseul 1).

Cabana Caraiman. V. Jepilor, 2025 m alt.; 77 locuri; bufet; gaz metan; telefon; iarna inchisa. (Traseul 5; indirect, prin traseele 3, 4).

Cabana Diham. Muntele Diham pe Magura Cenusie, 1320 m alt.; 104 locuri; cantina; lumina electrica; apa curenta. (Traseele 9, 10, 11).

Cabana Furnica. Sinaia, 930 m alt.; 30 locuri; bufet; gaz metan;lumina electrica; apa. curenta. (Traseele 1, 2 ,3).

Cabana Gura Dihamului. V. Cerbului, la confluenta cu V. Baiului, 987 m alt.; 112 locuri; bufet; lumina electrica; apa curenta. (Traseele 8, 9).

Cabana Piatra Arsa. Platoul Jepilor Mari, 1950 m alt.; 62 locuri; cantina; gaz metan; apa curenta; telefon. (Traseele 2, 3, 4; indirect, prin traseele 1, 5).

Cabana Pestera. Muntele Cocora, 1610 m alt.; 119 locuri; cantina;lumina electrica; apa curenta; telefon. (Traseele 1, 2, 4, 5,16,17)

Cabana Poiana Izvoarelor. Muntele Diham, 1455 m alt.; 56 locuri;bufet; lumina electrica; apa curenta. (Traseele 8, 10; indirect prin traseele 9, 11).

Cabana Poiana Stinei. Muntele Piatra Arsa, in Poiana Stinei, 1270 m alt.; 80 locuri; bufet; lumina electrica; apa curenta. (Traseele 2,3).

Cabana Padina. Muntele Colti, 1525 m alt.; 167 locuri; cantina; lumina electrica; apa curenta. (Traseele 1, 2, 4, 5, 16, 17).

Cabana ,,Schiori'. Sinaia, 1000 m alt.; 15 locuri; bufet; lumina electrica; apa curenta. (Traseul 2).

Cabana Scropoasa. V. Ialomitei, 1205 malt.; 34 locuri; bufet; lumina electrica. (Traseul 17).

Cabana Malaesti. V. Malaesti, 1720 m alt. 112 locuri; bufet. (Traseele 6, 12; indirect prin traseele 8, 10, 11).

Cabana ,,Virful cu Dor'. Muntele Furnica, 1885 m alt.; 83 locuri; cantina; gaz metan; lumina electrica; apa curenta; telefon. (Traseul 1; indirect prin traseele 2, 3).

Cabana Vf. Omului. Vf. Omul, 2507 m alt. (Traseele 3, 7, 8, 12, 13, 14, 15, 16, 17; indirect, prin traseele 10, 11).

Refugiul Costila. Valea Costilei, 1610 m alt.; 30 locuri; rezervat pentru alpinisti. (Traseul 6 pina la ramific. a 2-a).

Fig 023 Cabana Babele

Fig 024 Cabana Omul


TURISM

Fig. 025


SINAIA - VIRFUL CU DOR - PESTERA

Sectiuni componente: indici 1, 1A Timp: 5-6 ore


1. SINAIA - VIRFUL CU DOR

Marcaj: banda rosie Timp: 2-3 ore Varianta: de la Sinaia la Hotelul Alpin ,,Cota 1400' pe sosea, marcaj punct rosu, 1½ ora.


Traseul porneste de la capatul str. Furnica (cca 40 min de la gara, 5 min. de la cabana Furnica), urmeaza in continuare strada Victoriei dupa care urca, la inceput printr-o poiana larga, apoi prin padure, pe ,,Plaiul Vacilor', trece printr-o succesiune neintrerupta de poieni si ajunge, dupa cca 45 minute, deasupra Hotelului Alpin ,,Cota 1400', in poiana ,,La Sfirsitul Lumii'. Din poiana poteca urca de-a lungul crestei pe care se afla cabana ,,Cota 1500' si atinge curind un prag orizontal (punctul ,,La Lac') de unde se desprinde varianta de iarna a drumuri.

Varianta de iarna urmeaza traseul indicat de stilpii de marcaj, spre stinga, de-a coasta, conduce in firul Vaii Zgarbura, urca apoi pe malul opus, paralel cu valea, si intilneste drumul de vara pe coama dintre V. Zgarburei si V. Stinei. Din punctul ,,La Lac', poteca iese deasupra unui pinten stincos (Piatra Turcului), iar dupa ce urca fata Vaii cu Brazi, conduce pe un doilea prag. Drumul urmeaza apoi de-a coasta, in urcus usor, flancul sudic al Furnicii, traverseaza, dupa cca 15 minute de mers pe aceasta portiune monotona, firul superior al Vaii Zgarbura si iese pe o platforma larga unde intilneste varianta de iarna ce vine din stinga. In fata distingem silueta de forma triunghiulara a Virfului cu Dor (2006 m).

Poteca, cu multe viituri si variante, continua in urcus, paralel cu firul superior al Vaii Stinei (stinga), trece pe sub stincile ,,La Cetate' (dreapta), si dupa ce lasa in stinga coastele ce coboara spre SV din Virful cu Dor, ajunge dupa un ultim urcus pieptis, la cabana cu acelasi nume (1885 m).

Legaturi de la cab. Virful cu Dor spre: Pestera, indice 1 A, (vara) si 1 E (iarna); Bolboci, 1 E; Piatra Arsa 1 D; Sinaia 1 C


1 A. VIRFUL CU DOR - PESTERA

Marcaj: banda rosic. Timp: 2½-3 ore.


De la cabana poteca urca spre V si iese in Curmatura Virfului cu Dor, de unde se deschide o perspectiva larga asupra Platoului Bucegilor, muntilor din sirul ialomitean si Culmii Strunga. Din curmatura drumul coboara spre V urmind Vilcelul Virfului cu Dor, (denumit si Vilcelul Dorului), catre Valea Izvorul Dorului, de-a lungul variantei de iarna (marcaj banda rosie), comun pe o scurta portiune cu poteca spre Bolboci (marcaj cruce galbena).

De la confluenta, urcind V. Izvorul Dorului spre dreapta, traseul nostru intilneste drumul de vara. Acesta se abate din Curmatura Vf. cu Dor ½ la dreapta, coboara clinul sud-vestic al Furnicii, lasind in stinga Vilcelul Virfului cu Dor si apoi V. Izvorul Dorului, de care se apropie continuu. Printr-un intrind adinc poteca trece peste V. Calugarului, ajunge curind sub linia funicularului pe care o insoteste spre stinga si, dupa cca 45 minute de la cabana, traverseaza firul Vaii Izvorul Dorului, unde intilneste varianta de iarna, care vine din stinga, in lungul vaii. Traseul continua urcind usor prin pajisti intinse, pe malul drept ai Izvorului Dorului, si ajunge in Curmatura Laptici din marginea vestica a platoului. Din curmatura, drumul coboara pe versantul ialomitean, in lungul plaiului ce formeaza Piciorul Laptici, traverseaza o serie de viroage dupa care, urmind coama plaiului, iese curind pe un prag, de unde continua coborisul in lungul unei viroage largi, podita cu lespezi de gresie. Drumul se abate curind la dreapta, in coboris, conduce in zona larga de poieni ce se intind intre poalele padurii Laptici si firul Vaii Ialomita, iar dupa ce lasa in stinga poteca spre cabana Padina (marcata cu cruce rosie), intretaie citeva poieni, si traverseaza firul Vaii Laptici; in continuare strabate pajistile unui prag larg, dupa care, in urcus usor, conduce curind in dreptul manastirii Pestera.

Aici intilneste, venind din stinga, drumul dinspre Bolboci-Padina, ocoleste pe margine luminisul ,,Poienii Crucii' (rezervatia naturala a Academiei R.P.R.), si, dupa un ultim urcus scurt, ajunge la cabana Pestera (1610 m).

Legaturi de la cabana Pestera spre: Vf. Omul prin V. Obirsia Ialomitei, indice 17 B; Babele, 5 C; Bolboci (si Scropoasa, Dobresti, Pietrosita), 17 D; manastirea Pestera, Pestera Ialomitei, cabana Padina, 16 B; Saua Strunga (si Bran sau Vf. Omul prin Coltii Tapului), 16 B; Piatra Arsa (si Sinaia sau Busteni), 2 B; Virful cu Dor (si Sinaia), 1 B.



PESTERA - VIRFUL CU DOR - SINAIA

Sectiuni componente: indici 1B, 1C, Timp: 4-6 ore Derivatii pe traseu: indici 1D, 1E


1 B. PESTERA - VIRFUL CU DOR

Marcaj: banda rosie. Timp: 2½-3½ ore.


De la cabana Pestera (1610 m) drumul coboara catre V pe linga ,,Poiana Crucii', apoi se indreapta catre S, de-a coasta, lasa in dreapta asezarile manastirii Pestera si drumul spre Padina-Bolboci iar dupa 10 - 15 min iese din padure si, in coboris usor prin pajistile unui prag larg, traverseaza V. Laptici.

Drumul intilneste curind, venind din dreapta, poteca (marcata cu cruce rosie) de la cabana Padina, trece pe deasupra poienilor si padinilor largi din lungul Ialomitei, iar dupa ce urca de-a lungul unei viroage podite cu lespezi de gresie, iese pe un prag aproape orizontal al coamei ce desparte V. Laptici (stinga) de V. Scindurarilor (dreapta). In lungul plaiului ,,Piciorul Laptici', poteca traverseaza o serie de viroage si iese in marginea platoului, in Curmatura Laptici; din curmatura coboara usor catre centrul platoului, spre SV, si atinge firul Vaii Izvorul Dorului, unde lasa in dreapta varianta de iarna. Aceasta urmeaza traseul indicat de stilpii de marcaj, spre S, in lungul Vilcelului Virfului cu Dor, intilneste drumul ce vine de la Bolboci si urmeaza catre stinga, in urcus direct, pina in Curmatura Virfului cu Dor, unde reintilneste drumul de vara.

Traseul de vara traverseaza firul vaii, indreptindu-se catre primul stilp al funicularului, printr-un intrind adiac, traverseaza V. Calugarului si urca de-a coasta prin pajistile monotone ce acopera coastele Furnicii. Drumul lasa in dreapta, jos, V. Izvorului Dorului, apoi, mai departe, afluentul acesteia, Vilcelul Virfului cu Dor, trece peste o viroaga mai adinca si conduce in Curmatura Virfului cu Dor situata in marginea rasariteana a platoului. Din curmatura, continuind spre E, drumul deschide curind o perspectiva larga asupra Sinaiei si Vaii Prahova, dincolo de care se inalta spinarile monotone ale Girbovei, si dupa 5 minute de coboris, ajunge la cabana Virful cu Dor (1885 m.)

Legaturi de la cabana Virful cu Dor spre: Sinaia, indice 1 C; Piatra Arsa, 1 D; Bolboci, 1 E; Pestera, 1 A.


1 C. VIRFUL CU DOR - SINAIA

Marcaj: banda rosie. Timp: 1½-2 ore (pina la gara 2-2½ ore)


De la cabana Virful cu Dor (1885 m) drumul coboara repede, trece pe sub stincile ,,La Cetate' (stinga) si se continua paralel cu vilcelul de obirsie al Vaii Stinei, lasind in urma piramida Virfului cu Dor (2006 m); dupa cca 10 min. de la cabana ajunge pe o platforma situata pe coama dintre V. Stinei si V. Zgarburei, de unde se desparte varianta de iarna. Aceasta urmeaza traseul indicat de stilpii de marcaj, spre E, in coboris direct pe malul drept al Vaii Zgarbura, dupa traversarea careia intilneste drumul de vara in punctul "La Lac'.

Drumul de vara se indreapta catre stinga, traverseaza imediat firul superior al Vaii Zgarbura si continua pe o buna portiune prin pajistile ce acopera coastele sudice ale Furnicii; dupa 10-15 min ajunge pe pragul unui pinten de unde in coboris repede pe flancul sau estic conduce pe un tapsan situat pe creasta dintre V. Zgarburei (dreapta) si Valea cu Brazi (stinga). Printr-un coboris scurt, poteca ocoleste pintenul stincos "Piatra Turcului' si ajunge pe un alt prag, in punctul "La Lac', unde intilneste venind din dreapta, varianta de iarna; continuind in lungul coamei, trece curind prin fata cabanei "Cota 1500' iar prin pajistile poienii "La Sfirsitul Lumii' iese linga Hotelul Alpin "Cota 1400'.


Varianta: De la Hotelul Alpin la Sinaia, pe sosea, marcaj punct rosu; durata cca o ora.


Din dreptul Hotelului Alpin (care ramine jos, in stinga), drumul continua de-a coasta spre dreapta, apoi in coboris repede intra pe "Plaiul Vacilor', de unde printr-o succesiune neintrerupta de poieni ajunge dupa 30- 40 min de la hotel, la Sinaia (ramificatia din capatul strazii Furnica). De aici la gara Sinaia cca 30 min; la cabana Furnica, 100 pasi mai jos pe str. Furnica, apoi la stinga, perpendicular pe strada (3 min).

Fig.026   Hotelul Alpin "Cota 1400'


1 D. VIRFUL CU DOR - PIATRA ARSA.

Marcaj: banda galbena pe stilpii liniei telefonice Timp: 1½-1¾ ora


De la cabana Virful cu Dor (1885 m), traseul se indreapta catre NE, urcind de-a coasta, iar dupa ce trece un tapsan, urmeaza aproape orizontal coastele estice ale Furnicii, pe la obirsia V. cu Brazi[3] (punct periculos iarna, din cauza avalanselor) si iese pe fata de NE a Furnicii. Drumul ocoleste pe la N poalele Virfului Furnica, trece pe deasupra obirsiei Vaii cu Genune si iese, dupa 40-45 min de la cabana, in Saua Calugarului, situata in marginea platoului.

De-a lungul acestuia, drumul urca usor catre N, lasa in dreapta obirsia Vaii Pelesului iar dupa cca 20 min din curmatura, ajunge in Culmea Pietrelor Arse (2020 m) de unde apare in fund, catre N, cabana Piatra Arsa.

Din culme, coborind usor printre pilcuri de jnepeni, traseul nostru intilneste curind, venind din dreapta, poteca de la Sinaia prin Piatra Arsa, de-a lungul careia continua coborisul insotind Vilcelul Jepilor Mari si ajunge la cabana ,,Piatra Arsa' (1950 m).

Legaturi de la cabana Piatra Arsa spre: Pestera, indice 2 A; Babele (si Caraiman sau Vf. Omul) 3A; Cantonul Jepi (si Busteni) 4 B; Sinaia 2 C; Virful cu Dor, 2 D.


1 E. VIRFUL CU DOR - BOLBOCI

Marcaj: cruce galbena. Timp: 2 - 2¼ ore.


De la cabana Virful cu Dor, poteca urca spre V, iar dupa 5 min iese in Curmatura Virfului cu Dor, de unde orizontul se deschide larg peste intinderile vaste si monotone ale platoului. Din curmatura, lasind in dreapta drumul de vara spre Pestera, coborim repede spre V in lungul Vilcelului Virfului cu Dor (gresit numit V. Scindurarilor), pe malul drept al acestuia. Avind mereu in stinga clinul nordic al Coltilor lui Barbes si in dreapta coastele largi si inierbate ale Furnicii, ajungem dupa cca 20 min de coboris la confluenta Vaii Izvorul Dorului cu Vilcelul Virfului cu Dor, de unde se desprinde la dreapta, varianta de iarna, marcata cu banda rosie. Traseul nostru continua, in urcus pe malul opus al vaii. Dupa 10-15 min din vale, urcusul inceteaza si poteca, descriind o curba larga catre stinga, traverseaza curind Vilcelul Clinului.

Drumul continua pe platou in urcus usor, apoi, ocolind obirsiile Vaii Oboarele (stinga), se indreapta catre S, aproape orizontal, pe coastele de sub Vf. Nucetul (dreapta), iar dupa o curba spre dreapta, conduce pe coama acestui munte. Distingem de aici spre VSV, cetatea de piatra a Muntelui Zanoaga, Lespezile, iar departe, in fund, virful singuratic al Leaotei. Din coama, in coboris usor, apoi repede, pe coastele versantului vestic al Nucetului, poteca ajunge la poalele acestuia; in continuare, traverseaza o poiana intinsa, dupa care, trecind pe muchia ce se lasa catre V. Ialomitei, coboara prin poieni si traverseaza linia funicularului. Curind apar in stinga, in vale, asezarile Bolbocilor. Drumul continua in coboris repede si ajunge in V. Ialomitei, la Bolboci, in dreptul unui stilp indicator, unde intilneste drumul din lungul Vaii Ialomita, marcat cu cruce albastra.

Pentru cabana Bolboci (10 min), urmam poteca spre 3 prin pajiste, apoi imediat in urcus.

Legaturi de la Bolboci spre: Scropoasa-Dobresti-Pietrosita, indice 17 B; Pestera 17 A; Virful cu Dor, 17 F.


SINAIA - PIATRA ARSA - PESTERA

Sectiuni componente: indici 2, 2 A Timp: 4½ - 5½ ore


2. SINAIA - PIATRA ARSA.

Marcaj: banda albastra si banda galbena. Timp: 3 - 3½ ore. Varianta: De la Sinaia la Poiana Stinei pe sosea, marcaj triunghi albastru, 5 km.


Traseul incepe de la capatul de sus al strazii Furnica si urmeaza strada Sportului, ce se continua cu soseaua spre Hotelul Alpin,,Cota 1400' si Poiana Stinei. Dupa ce lasa in stinga ,,Cabana Schiorilor' si trece de ultimele cladiri ale Sinaiei, soseaua face, nu departe, o cotitura brusca spre stinga, de unde o parasim, prinzind spre dreapta poteca marcata care, dupa un scurt coboris, traverseaza V. Pelesului. Urcind in continuare, prin padure, lasam in stinga luminisul cu stincarii ,,Poiana Caprei' si de-a lungul versantului Vaii Pelesului, iesim in marginea Poienii Stinei (1265 m), unde intilnim soseaua ce vine de la Sinaia (din stinga) si care se indreapta spre cabana ,,Poiana Stinii', asezata nu departe, in marginea de rasarit a poienii (5 min).

De aici se desfasoara o priveliste intinsa asupra versantului prahovean al Bucegilor, incepind (din stinga) cu Muntele Furnica; deasupra poienii, in primul plan, Piatra Arsa Mica, cu crestetul si coastele imbracate in raristi de larice si marginea Platoului Piatra Arsa cu Pintenul Pietrei Arse (2007 m); apoi, din acest virf catre N, abrupturile Jepilor Mari, Jepilor Mici, Saua Caraimanului cu Crucea Eroilor, uriasul abrupt al Costilei si pe ultimul plan, Creasta Morarului.

Fig.027 Cabana Pestera

Din marginea poienii urmam pe o mica portiune soseaua; prindem apoi spre dreapta poteca ce urca usor catre extremitatea de sus a poienii, de unde continuam spre stinga, iar dupa ce trecem peste o coasta puternic inclinata, iesim in marginea inferioara a Poienii Piatra Arsa. Din acest punct reintram curind in padure, urcam in serpentine flancul Vaii Piatra Arsa si iesim in marginea de sus a Poienii Pietrei Arse, de unde trecem curind pe versantul dinspre V. Pelesului. In continuare, poteca urmeaza alternativ flancurile Plaiului Pietrei Arse si conduce (dupa 1 - 1½ ora din Poiana Stinei) intr-o mica sa, in spatele ,,Stincii lui Varsanufie'.

Este locul de unde apar in fund, catre N, spinarile prelungi ale Postavarului si Pietrei Mari iar in vale, risipite de-a lungul V. Prahovei, asezarile Poienii Tapului si Bustenilor. Intrind in zona alpina, poteca urmeaza coama Pietrei Arse, urca apoi pe fata Vaii Pelesului, iar dupa ce lasa in urma un prim pinten stincos, iese deasupra obirsiei Vaii Piatra Arsa; de aici, revenind pe fata Vaii Pelesului, trece un al doilea pinten stincos dupa care conduce pe un tapsan situat pe coama dintre aceasta vale si V. Babei. Urmind de-a coasta pe fata Vaii Pelesului, pe sub peretele stincos ce formeaza ,,Coltii lui Nica', drumul iese in apropierea firului de obirsie al Vaii Pelesului, in lungul caruia urca usor spre crestetul Platoului Pietrei Arse. In stinga, peste vale, se ridica Vf. Calugarul, cu coastele invesmintate in tufarisuri de smirdar. Dupa cca. 10 min de la iesirea in Platoul Pietrei Arse urcusul inceteaza intr-o mica sa, de unde apare deodata, intinderea vasta a Platoului Bucegilor.

In continuare, poteca se indreapta aproape orizontal pe deasupra obisiei Vaii Babei, coboara usor lasind in dreapta Vf. Jepii Mari, dupa care trece curind pe sub linia funicularului unde intilneste drumul ce vine din stinga, dinspre Virful cu Dor. Drumul coboara de aci mai accentuat, in lungul unui fir al Vilcelului Jepilor Mari si apoi, suind pe malul drept al acestuia, conduce la cabana Piatra Arsa (1950 m).

Legaturi de la cabana Piatra Arsa spre: Pestera, indice 2 A; Babele (sau Caraiman si Vf. Omul), 3 A; canton Jepi (si Busteni), 4 B; Virful cu Dor, 2 D; Sinaia, 2C.


2 A. PIATRA ARSA - PESTERA.

Marcaj: banda albastrd Timp: 1½ - 1¾ ore


De la cabana Piatra Arsa (1950 m) poteca se indreapta catre V, coborind usor de-a coasta, pe platou, paralel cu Vilcelul Jepilor Mari (stinga); dupa 10-15 min de la cabana, traverseaza V. Izvorul Dorului si urca apoi usor prin pajistile valurite de musuroaie ale ,,Plaiului lui Pacala'. Dupa o usoara curba spre dreapta, poteca ne conduce de-a coasta, in Saua Cocora-Laptici, situata in marginea vestica a platoului.

Inainte se deschide albia larga a Vaii Ialomita, dincolo de care se inalta, dintr-un noian de spinari joase, Virful Leaota; spre V. zarim Saua Strungii, si Strungile Mari, in continuare, spre N, Spinarea Doamnelor, iar mai la dreapta virfurile tabulare ale Obirsiei. Din sa, poteca incepe sa coboare usor, de-a coasta, iar dupa cu traverseaza viroagele V. Trasnetului, ajunge dupa 15-20 min de coboris in V. Laptici. Urcind pe malul opus, peste un strat de gresie inclinat, drumul continua de-a coasta, aproape orizontal, lasind in stinga plaiul inierbat al Piciorului Cocorei, iar in dreapta sub stincariile de calcare de sub creasta Cocorei. Dupa 10-15 min din V. Laptici poteca traverseaza Vilcelul Cocorei de unde printr-o cotitura brusca la stinga, strabate catre V, Creasta Virfurilor Mari iar dupa cca 20 min din Vilcelul Cocorei, ajunge in poienita Virful cu Bradet. De aici, drumul coteste brusc spre dreapta si coboara repede prin padure la cabana Pestera (1610 m).

Legaturi de la cabana Pestera spre: Vf. Omul prin V. Obirsia Ialomitei, indice 17 B; Babele (si Caraiman sau Busteni), 5 C; Bolboci (si Scropoasa, Dobresti, Pietrosita) 17 D; Manastirea Pestera, Pestera Ialomitei, cabana Padina, 16 B; Saua Strunga (si Bran sau Vf. Omul prin Coltii Tapului), 16 B; Piatra Arsa (si Busteni sau Sinaia), 2 B; Virful cu Dor (Sinaia) 1 B.


PESTERA - PIATRA ARSA - SINAIA

Sectiuni componente: indici 2 B, 2 C Timp: 4½ - 5½ ore Derivatie pe traseu: indice 2 D


2 B. PESTERA - PIATBA ARSA

Marcaj: banda albastra Timp: 2 - 2½ ore


Poteca porneste prin padurea din spatele cabanei, iar dupa un urcus pieptis de cca 15 min, iese in poienita Virful cu Bradet. De aici, se orienteaza brusc catre stinga, continuind in lungul crestei Virfurile Mari, pe flancul sudic al acesteia, iar dupa 15-20 min, ajunge in creasta. Continuind spre B, pe sub coama, poteca se abate curind la dreapta, paraseste creasta si traverseaza Vilcelul Cocorei, dupa care urmeaza aproape orizontal pe sub coaatele vestice ale Cocorei; de aci, lasa in dreapta plaiul inierbat al Piciorului Cocorei, si dupa 10- 15min din vilcel, coboara peste un banc inclinat de gresie, in firul Vaii Laptici pe care il traverseaza. Poteca trece mai departe viroagele V. Trasnetului si iese curind in marginea platoului, in Saua Cocora-Laptici, unde urcusul inceteaza. In fata apar: Vf. Pietrei Arse, iar spre E, cabana Piatra Arsa. Din sa, drumul coboara usor pe platou, spre E, prin pajistile valurite de musuroaie ale ,,Plaiului lui Pacala', iar dupa 10-15 min traverseaza V. Izvorul Dorului, de unde, in urcus usor, paralel cu Vilcelul Jepilor Mari, ajunge curind la cabana ,,Piatra Arsa' (1950 m).

Fig.028 Intrarea in Pestera Ialomitei

Legaturi de la cabana Piatra Arsa spre: cantunul Jepi (si Busleni), indice 4B; Sinaia prin Piatra Arsa, 2 C; Virful cu Dor (si Sinaia), 2 D; Babele (sau Caraiman si Vf. Omul), 3 A; Pestera, 2 A.


2 C. PIATRA ARSA - SINAIA

Marcaj: banda galbena Timp: 2½ - 3 ore (pina la gara - 3 - 3½ ore)


De la cabana Piatra Arsa (1905 m) poteca se indreapta catre S, coborind la inceput spre firul Vilcelului Jepilor Mari, apoi urcind paralel cu acesta, iar dupa cca 10 min ajunge sub linia funicularului, ia o ramifiratie de drumuri. La dreapta, se desprinde drumul spre Virful cu Dor. Traseul nostru urmeaza inainte, in urcus usor, si iese curind in largile pajisti de pe Platoul Pietrei Arse. Lasind in stinga Vf. Jepii Mari, potera trece (aproape orizontal pe deasupra obirsiei Vaii Babei (stinga) si conduce intr-o mica sa, de unde incepe sa coboare usor in partea opusa, paralel cu firul obirsiei Vaii Pelesului, lasind in dreapta, peste vale, Vf. Calugarul, cu coastele imbracale in tufarisuri de smirdar. Dupa 5 - 6 min ajungem in marginea Platoului Pietrei Arse de unde se deschide o priveliste larga asupra Sinaiei si Vaii Prahovei. De aci, poteca urmind fata Pietrei Arse, pe deasupra Vaii Pelesului, coboara la inceput puternic apoi de-a coasta, pe sub peretele stincos ce formeaza ,,Coltii lui Nica' si iese curind pe un tapsan situat in coama de unde ajunge, in coboris repede, dupa 15 - 20 min. intr-o mica sa, in spatele ,,Stincii lui Varsanufie'.

In continuare, urmeaza alternativ flancurile Plaiului Pietrei Arse, iar dupa ce trece pe versantul Vaii Pelesului, coboara prin pajisti bogate o fata puternic inclinata si conduce de-a coasta, in Poiana Stinei, in marginea careia se afla cabana Poiana Stinei.

Urmind poteca in coboris, aceasta iese curind in soseaua ce leaga Poiana Stinei cu Sinaia (o ora, marcaj triunghi albastru). Continuam pe o mica portiune soseaua spre cabana, pina in punctul din care se desprinde la dreapta potera noastra. Aceasta coboara de-a coasta, lasa mai departe, in dreapta luminisul cu stincarii, Poiana Caprei, iar dupa ce paraseste Plaiul Pietrei Arse, traverseaza V. Pelesului si intilneste soseaua ce vine de la ,,Cota 1400' si Poiana Stinei; de-a lungul acesteia, trece curind pe linga Cabana Schiorilor si dupa citeva minute ia sfirsit in Sinaia, la capatul strazii Furnica.

De aici, la gara Sinaia, cca 30 min; la cabana Furnica (3 min).


2 D. PIATRA ARSA - VIRFUL CU DOR

Marcaj: banda galbena pe stilpii liniei telefonice Timp: 1¼ - 1½ ora


De la cabana Piatra Arsa (1950 rn) poteca se indreapta catre S. coborind la inceput spre firul Vilcelului Jepilor Mari dupa care, urcind paralel cu acesta, ajunge dupa cca 10 min la o ramificatie de drumuri (inainte urmeaza drumul spre Sinaia prin Piatra Arsa). Traseul nostru continua spre dreapta, urcind usor printre pilcuri de jnepeni, iar dupa 5-10 min de la ramificatie, ajunge in Culmea Pietrei Arse (2020 m). Din culme, drumul coboara usor catre S, in lungul Platoului Pietrei Arse, avind in fata coasta intinsa a versantului nordic al Furnicii, lasa in stinga obirsia din platou a Vaii Pelesului si ajunge curind in Saua Calugarului.

De aci, continua aproape orizontal pe deasupra Vaii cu Genune, ocolind printre pilcuri de smirdar poalele Virfului Furnica, iar dupa ce traverseaza pe la obirsie Valea cu Brazi, denumita si Valea lui Carp (loc periculos iarna, din cauza avalanselor) conduce pe un tapsan, de unde apare spre SV piramida Virfului cu Dor (2006 m). Dupa un ultim coboris de-a coasta, pe clinul inierbat de deasupra stincilor ,,La Cetate', drumul ajunge curind la cabana Virful cu Dor (1885 m).

Legaturi de la cabana Virful cu Dor spre: Pestera indice 1 A; Bolboci 1 E; Sinaia 1 C; Piatra Arsa 1 D.


SINAIA - PIATRA ARSA - BABELE - Vf. OMUL

Sectiuni componente: indici 3,3 A, 3B Timp: 6 - 7 ½ ore


3. SINAIA - PIATRA ARSA

Marcaj: banda galbena si banda albastra. Timp: 3-3½ ore Variante: de la Sinaia la Poiana Stinii. pe sosea (marcaj triunghi albastru 1-1½ ora).


Vezi descrierea acestei sectiuni la traseul 2.


3 A. PIATRA ARSA - BABELE

Marcaj: banda galbena Timp: 1-1½ ore


Din spatele cabanei Piatra Arsa (1950 m) poteca se indreapta spre N. urcind usor de-a lungul Platoului Jepilor Mari. Dupa circa 15 min de la cabana, ajungem la o rascruce de drumuri de unde se desprinde potera marcata cu triunghi rosu) spre cantonul Jepi pe care-l zarim spre SE in marginea platoului. Drumul urmeaza de-a coasta pe sub Vf. Ciocirlia, pe deasupra portiunii din platou a Vaii Urlatoarea Mare (dreapta), apoi trece curind pe la obirsia acestui fir si se continua pe intinsul monoton al Platoului Jepilor Mici, urcind usor spre N. Dupa 40-45 min de la cabana, ajungem intr-o mica sa, in marginea platoului, la o bifurcatie de drumuri, de unde apare in fata adincitura Vaii Jepilor, iar dincolo de vale, Caraimanul.


Spre cabana Caraiman (marcaj punct albastru, 10-15 min). Urmam inainte poteca, in coboris usor de-a coasta, apoi repede, catre V. Jepilor. Traversam firul acestei vai si dupa un urcus scurt pe malul opus, ajungem la cabana Caraiman (2025 m).


De la bifurcatia de mai sus, urmam la stinga, in urcus de-a coasta, drumul de caruta, iesind curind pe coama Babele-Jepi. Drumul se indreapta catre N, descrie o curba larga spre stinga, ajunge pe un prag lat al coamei, iar dupa ce urca pieptul urmator, iese pe un al doilea prag, unde intilneste venind din dreapta poteca de la Caraiman; de aci, dupa un ultim urcus, conduce la cabana Babele (2200 m).

Legaturi de la cabana Babele spre: Vf. Omul, indice 3 B; Pestera, 5 B; Caraiman (si Busteni prin V. Jepilor), 5 D; Piatra Arsa (si Sinaia )sau canton ,,Jepi' (si Busteni) 3 D.


3 B. BABELE - VIRFUL OMUL

Marcaj: banda galbena Timp: 2 - 2½ ore


De la cabana Babele (2200 m) poteca porneste catre N, pe flancul estic al crestei Babele, coboara usor de-a coasta, dupa care, de-a lungul unei platforme intinse, trece pe la baza blocului de calcare ce formeaza Vf. Baba Mare (2292 m). Dupa 5 - 10 min de urcus pe coasta opusa, ajungem pe un prag larg, unde lasam in stinga Vf. Baba Mare.

Fig 029.   De la Babele spre muntii Batrina si Leaota

Poteca trece in urcus usor, pe deasupra obirsiei Vaii Jepilor (dreapta), traverseaza coama slab definita a Babelor si se lasa pe flancul dinspre V. Sugarilor. In stinga, jos, zarim V. Sugarilor si caldarea sa superioara; dincolo de aceasta vale, muntele Obirsia cu virfurile plane ale Obirsiei si Coltilor Obirsiei, despartite printr-o sa larga, iar in fund, spre RME, Vf. Omul. Drumul continua de-a coasta, traverseaza citeva viroage si dupa 20-30 min ajunge in Curmatura Sugarilor de unde urca in creasta Coltilor Obirsiei, iar de aci, in cca 10 min, conduce pe platforma Pintenului Obirsiei. Inainte se deschide adinc Valea Cerbului, dincolo de care se inalta creasta si Coltii Morarului, iar catre NV, Vf. Omul.

De la Pintenul Obirsiei catre stinga, in urcus pe creasta, se desprinde varianta de iarna a drumului. Trasonul de vara se abate la dreapta pe flancul nordic al crestei, strabatind in lung o brina cu bolovanisuri, pe sub ,,Cerdacul Obirsiei', ai carui pereti stincosi incing, ca un zid dc cetate, coastele nordice ale Coltilor Obirsiei. Dupa cca 20 min de mers pe aceasta brina, la capatul ,,cerdacului' intilnim varianta de iarna, ce vine din stinga. Un scurt coboris ne conduce in Curmatura Vaii Curbului, sa larga situata in creasta care desparte caldarea superioara a Vaii Cerbului (spre E) de cea a Vaii Obirsia Ialomitei (spre V). Din curmatura, poteca urca pe flancul vestic al crestei, ocolind blocul stincos ce forrneaza Vf. Vaii Cerbului, iar dupa ce intilneste drumul care urca din stinga, dinspre Pestera, iese din nou in creasta. Prin citeva serpentine urcusul continua pieptis pina sub blocul de calcare albe al Vf. Gavanele, unde intilneste poteca ce vine din stinga dinspre Strunga.

Druniul trece mai departe pe fata V. Cerbului, lasa in stinga varianta de iarna (cu cabluri), dupa care continua de-a coasta pe sub Vf. Bucura si ajunge curind la cabana Omul (2507 m). Virful Omul si platforma ce-l ineonjoara, prezinta un aspect oarecum rece; in schirnb, orizontul ce deschide pina la mari departari, este tot ce poate infatisa mai impresionant vreun virf din lantul Carpatilor nostri.

Spre NE, Muntii Moldovei se profileaza la orizont pe un front larg; la capatul de jos al cotului Carpatilor, se inalta, din noianul de spinari joase, virful stincos al Ciucasului, iar pe un plan mai apropiat, dincolo de culoarul V. Prahova, spinarile rotunde si plesuve ale Girbovei se revarsa catre sud in ondulari usoare. In fata, strajuita de Vf. Postavarul si coama plana a Pietrei Mari, Cimpia Birsei se desfasoara pina in Olt, dincolo de care se intinde vastul Podis al Transilvaniei intretaiat, departe, de la est la vest, de apele Muresului; spre nord-vest, coama de calcare a Pietrei Craiului precede spinarile inalte ale Masivului Fagaras, iar spre sud, de-o parte, Culmea Strungii, iar de alta, Culmea principala a Bucegilor, coboara prelung, pierzindu-se in puzderia de dealuri impadurite ale Ialomitei si Prahovei, dincolo de care intrezarim, prin pulberea stravezie a departarilor, Cimpia Munteniei.

Legaturi de la Vf, Omul spre: Pestera prin V. Obirsia Ialomitei, indice 17 C; Saua Strunga (si Pestera) prin Coltii Tapului, 16 E; Malaesti prin V. Malaesti, 12 B; Malaesti prin Bucsoi - Brina Caprelor, 8 D; Pichetul Rosu (si Diham, Poiana Izvoarelor, Predeal, Busteni) prin Bucsoi, 80; Busteni prin V. Cerbului, 7 B; Babele, 3 C; Bran prin V. Gaura, 15 A; Bran prin Ciubotea, 14 A; Bran prin Clincea, 13 A.

Fig. 030   Coltul Ocolit (Vf. Bucura)


VIRFUL OMUL - BABELE - PIATRA ARSA - SINAIA

Sectiuni componente: indici 3C, 3D, 2C Timp: 5-6 ore


3 C. VIRFUL OMUL - BABELE

Marcaj: banda galbena Timp: 1 ½ - 2 ore


De la cabana Omul (2507 m) urmam poteca spre S, in coboris de-a coasta pe sub Vf. Bucura[4] si pe deasupra caldarii superioare a Vaii Cerbului (stinga), apoi pe sub blocul de calcare albe ce formeaza Vf. Gavanele (2479 m), de unde un coboris repede ne conduce in cca 15 min, de la cabana, intr-o sa situata linga Vf. Vaii Cerbului, pe coama ce desparte caldarea superioara a Vaii Cerbului (spre E) de cea a Vaii Obirsia Ialomitei (spre V.). Continuind coborisul pe flancul vestic al coamei, lasam in dreapta poteca spre Pestera (marcata cu banda albastra) si ne indreptam de-a coasta, pe sub stincariile virfului Vaii Cerbului si pe deasupra caldarii superioare a Vaii Obirsia Ialomitei, spre Curmatura Vaii Cerbului. Din acest punct urmam creasta si ajungem pe un prag, de unde se desparte spre dreapta, varianta de iarna a drumului. Traseul de vara continua catre stinga, de-a coasta, pe o brina ce trece pe sub ,,Cerdacul Obirsiei', ai carui pereti stincosi incing, pe toata desfasurarea sa, versantul nordic al Coltilor Obirsiei. Timp de 15-20 min cit dureaza parcurgerea acestei brine, in stinga noastra se deschide afund, caldarea superioara a Vaii Cerbului, dincolo de care se inalta Creasta Morarului.

La capatul ,,Cerdacului' iesim in creasta Coltilor Obirsiei, pe o platforma cu bolovanis situata in crestetul Pintenului Obirsiei. Aici intilnim varianta de iarna, care coboara din dreapta. Dupa un coboris de cca 5 min spre S, ajungem in Curmatura Sugarilor.


Ramificatie. spre Vf. Caraiman - Crucea Eroilor (l ora) si cabana Caraiman (1½ ora). De la extremitatea sudica a acestei sei catre stinga se desparte o poteca ingusta care conduce intr-o mica sa, situata la obirsia Vaii Albe de unde urca usor pe Spinarea Caramanului, pina in Vf. Caraiman (2384 m) si coboara repede catre E, in Saua Caraimanului, la Crucea Eroilor (2325 m). De aci, poteca ce insoteste Brina Mare a Caraimanului, sprc SV, coboara pe sub peretii Spinarii Caraimanului la cabana Caraiman (2025 m).


Fig.031 Caraimanul (versantul sudic)

Din Curmatura Sugarilor poteca urca foarte usor de-a coasta, traverseaza o serie de viroage afluente ale Vaii Sugarilor si dupa cca 20 min iese in platou, pe coama Babelor. Dupa un coboris usor, lasam in dreapta blocul de calcare ce formoaza Vf. Baba Mare (2292 m) si ajungem foarte curind la cabana Babele (2200 m).

Legaturi de la cabana Babele, spre: Piatra Arsa (si Sinaia sau Busteni), indici; 3 D; Caraiman si Busteni prin V. Jepilor), 5 D; Pestera, 5 B; Vf. Omul, 3 B.


3 D.   BABELE - PIATRA ARSA

Marcaj: banda galbena pe stilpii liniei telefonice Timp: 1 - 1¼ ore.


De la cabana Babele (2200 m) poteca se indreapta catre E si coboara pe un prag orizontal, unde lasa in stinga drumul spre Caraiman. De aci continua coborisul ajungind pe un al doilea prag de unde descrie o curba larga catre dreapta si coboara de-a coasta in marginea Platoului Jepilor, unde intilneste poteca ce vine din stinga, dinspre cabana Caraiman. Drumul urmeaza spre S, strabatind intinsul platou al Jepilor Mici; dupa 15 - 20 min trece pe la obirsia Vaii Urlatoarea Mare (stinga) continua de-a coasta pe sub Vf. Ciorirlia si iese curind pe un tapsan, la o ramificatie de drumuri, de unde se zareste spre stinga, in marginea platoului, cantonul Jepi.


Ramificatie spre cantonul Jepi: Marcaj triunghi rosu. Urmam ½ la stinga poteca, la inceput in coboris, apoi in urcus usor si dupa cca. 10 min ajungem la cantonul Jepi (1960 m). De aci, spre Busteni, prin V. Urlatorilor, vezi traseul 4 C.


De la ramificatia sus-amintita parasim drumul carosabil care se continua inainte, si urmam ½ la dreapta potera ne conduce, dupa cca. 10 min de coboris usor prin jnepenis, la cabana ,.Piatra Arsa' (1950 m).

Legaturi de la cabana Piatra Arsa spre: Sinaia, prin Piatra Arsa, indice 2 C; Virful cu Dor (si Sinaia), 2 D; cantonul Jepi (si Busteni), 4 B; Pestera, 2 A.



BUSTENI - V. URLATORILOR - CANTON JEPI -PIATRA ARSA

Sectiuni componente: indici 4, 4A Timp: 4 4 ½ ore


4. BUSTENI - CANTON JEPI

Marcaj: triunghi albastru Timp: 3 ½ - 4 ore


De la gara Busteni (883 m), urmam bd. Libertatii (soseaua nationala) spre stinga, pina in dreptul str. Industriei (10 min de la gara). De aci continuam la dreapta pe aceasta strada, avind in fata decorul abruptului prahovean al Bucegilor, dominat de Virful Claia Mare si pieptul puternic al Caraimanului.

Fig.032 De la cantonul Jepi spre Creasta Urlatorilor si V. Prahovei.

Dupa 20-25 min din bulevard ajungem linga firul Vaii Jepilor (dreapta), in punctul de ramificatie a drumurilor. Drumul carosabil (marcaj cruce albastra) si indreapta spre fostele cariere Caraiman, prin V. Jepilor. Un al doilea drum, marcat cu semn punct rosu, se indreapta catre stinga, prin padure, spre Cascada Urlatoarea (15 min). Traseul nostru (marcaj triunghi albastru) continua la stinga, de-a coasta, prin padure urca apoi pieptis si dupa 10 - 15 min de la ramificatie ajunge in punctul ,,La Gratar'. Aici, lasa in stinga drumul spre Cascada Urlatoarea (15 min), traverseaza curind Valea Seaca a Jepilor iar in urcus, prin padure, iese in punctul ,,La Vinclu', pe carc il ocoleste pe deasupra, printr-o serpentina scurta. (,,La Vinclu' se ramifica o poteca, marcata cu semn punct albastru, care coboara spre Cascada Urlatoarea, iar de aci, la Poiana Tapului).

Dupa circa 10 minute poteca traverseaza firul Vaii Comorilor si atinge curind coama dintre V. Comorilor si Valea Urlatoarea Mica, trece peste acest fir, iar in continuare peste Vilcelul Urlatorii Mici, dupa care de-a coasta si apoi in coboris usor, traverseaza Vilcelul Crestei Urlatorilor si ajunge in punctul ,,La Mese'. Spre nord, dincolo de Valea Urlatoarea Mici, se contureaza coama Claii Mari cu uriasul perete ce cade catre sud, in V. Comorilor, iar deasupra, virful stincos si in trepte al Jepilor Mici. Din punctul ,,La Mese', drumul patrunde in urcus de-a coasta precum si prin numeroase serpentine, intr-una dintre cele mai framintate si salbatice zone din abruptul rasaritean, traversind la intervale scurte coame, vai si torente, intre care V. Urlatoarea Mica, Vilcelul Urlatorilor si Vilcelul Crestei Urlatorilor, lasa in dreapta (alt. 1660 m) hatasul ce insoteste Briul Mare al Jepilor, si ajunge in urcus, pe pragul intins si plan al Crestei Urlatorilor dincolo de care se inalta, covirsit de o vegetatie luxurianta, Muntele Jepii Mari. In continuare, poteca intra pe portiunea numita ,,La Scari', urcind pieptis, mai intii pe o scara de lemn, apoi sapata in stinca si prevazuta cu cabluri de asigurare, iar dupa o serie dc serpentine, atinge firul Vaii Urlatoarea Mare, in marginea platoului. Poteca se abate spre stinga, de-a coasta, si iese la cantonul Jepi (1960 m).

Legaturi de la cantonul Jepi spre: cabana Piatra Arsa (si Pestera) indice 4 A; Babele (si Caraiman), 4 D; Busteni, 4 C.


4 A. CANTON JEPI - PIATRA ARSi

Marcaj: triunghi albastru Timp: 20 - 25 min


De la canlonu) Jopi (1960 m) poteca urca usor catrc SV, iar dupa cca. 10 min iese in culme (2005 m), de unde se deschide perspectiva intregului platou al Jepilor. De aci, coborind usor sprc V, printre pilcuri de jnepeni, conduce curind la cabana Piatra Arsa (1950 m).

Legaturi de la cabana Piatra Arsa spre: Pestera, indice 2 A; Babele (sau Caraiman), 3A; Virful cu Dor (si Sinaia), 2 D; Sinaia prin Piatra Arsa, 2 C; canton Jepi (si Busteni), 4. B.



PIATRA ARSA - CANTON JEPI - V. URLATORILOR - BUSTENI

Sectiuni componente: indice 4 B, 4 C    Timp 3-3½ ore. Derivatie pe traseu: indice 4 D


4 B.   PIATRA ARSA - CANTON JEPI

Marcaj: triunghi albastru Timp: 15 - 20 min


De la cabana Piatra Arsa (1950 m), urmam poteca spre E, in urcus usor, prin jnepenisul Platoului Jepilor Mari si ajungem, dupa 10-15 min, pe coama acestui munte (2005 m). De aici, lasind in dreapta Vf. Jepii Mari (2075 m), coborim spre NE, prin jnepenis, pina la cantonul Jepi, in marginea platoului (1960 m). In vale, spre NE, apare orasul Busteni, iar spre ENE, localitatea Poiana Tapului.

Legaturi de la cantonul Jepi spre: Busteni, prin V. Urlatorilor, 4 C; Babele (sau Caraiman), 4 D; Cabana Piatra Arsa, 4 A.


4 C. CANTON JEPI - BUSTENI

Marcaj: triunghi albastru Timp: 2½ - 3 ore


De la cantonul Jepi drumul coboara imediat sub platou iar dupa ce descrie citeva serpentine, lasa in dreapta varianta ,,Drumul Cailor' si traverseaza curind firul Vaii Urlatorii Mari, in marginea platoului. Din acest punct poteca prevazuta mai jos cu cabluri de asigurare, urmeaza flancul sudic, puternic inclinat, al crestei, trece in portiunea ,,La Scari', peste citeva praguri de piatra si dupa cca 15-20 min ajunge in Creasta Urlatorilor, dincolo de care se inalta catre sud, acoperit de o vegetatie bogata, Muntele Jepii Mari. Din Creasta Urlatorilor drumul traverseaza in coboris, prin numeroase serpentine si de-a coasta, una dintre cele mai framtntate zone din abrupt, intretaiata de coame si muchii precum si de numeroase vai si torente, acoperite cu o vegetatie salbatica, intre care Vilcelul Urlatorii Mari, Vilcelul Crestei Urlatorilor si Valea Urlatoarea Mica.

Dupa circa o ora din Creasta Urlatorilor, iesim in punctul ,,La Mese' unde peisajul este dominat de impunatoarea coama a Claii Mari cu uriasul perete ce lasa catre sud, spre Valea Comorilor, iar deasupra, de virful intretaiat de trepte stincoase, al Jepilor Mici. De la ,,Mese' drumul, in coboris prin padure, traverseaza Vilcelul Crestei Urlaturilor si Vilcelul Urlatoarea Mica, dupa care trecind peste Valea Urlatoarea Mica si Valea Comorilor, ajunge in dreptul punctului ,,La Vinclu' pe care-1 ocoleste pe deasupra. (De aci se desprinde spre dreapta, in coboris, o poteca marcata cu semn punct albastru, care conduce, pe la Cascada Urlatoarea, la Poiana Tapului.)

In continuare, direct prin padure, apoi catre stinga, de-a coasta, traversam Valea Seaca a Jepilor, trecem prin punctul ,,La Gratar' de unde printr-un coboris repede iesim linga firul Vaii Jepilor in drumul carosabil. Acesta se continua cu str. Industriei care conduce, dupa cca 15 min, in bd. Libertatii (soseaua nationala); de aci spre stinga, la gara Busteni, 10 min.


4 D. CANTON JEPI - CARAIMAN

Marcaj: triunghi rosu, apoi succesiv, banda galbena, punct albastru Timp: la Caraiman, 1-1¼ ora; la Babele, 1¼ - 1½ ora


De la cantonul Jepi (1960 m) poteca se indreapta catre VNV, coborind usor, dupa care urca de-a coasta si iese pe un tapsan, unde intilneste drumul ce vine din stinga, dinspre Piatra Arsa (timp de la canton, 10-15 min.). Din acest punct spre dreapta, (marcaj banda galbena) pe sub Vf. Ciocirlia (2056 m), drumul trece curind pe la obirsia Vaii Urlatoarea Mare, apoi continua spre N, in urcus usor, peste Platoul Jepilor Mici. Dupa cca 20 min de mers pe acest podis inalt si monoton, ajungem intr-o sa larga, la o ramificatie de drumuri (2120 m), de unde apar in fata, Valea Jepilor, iar dincolo de vale, Caraimanul si Crucea Eroilor.


Ramificatie spre Babele. Urmam la stinga drumul de caruta in urcus de-a coasta si iesim repede pe coama Babele-Jepi, care desparte bazinul Vaii Izvorul Dorului de cel al Vaii Jepilor. Drumul se indreapta catre N, intretaie aceasta coama si descrie apoi o curba larga spre stinga, orientindu-se catre V. Dupa cca 10 min de la ramificatie, intilnim venind din dreapta poteca de la Caraiman. De aci, un ultim urcus de cca 5 min ne conduce in creasta, la cabana Babele (2200 m).


Traseul nostru (spre Caraiman) continua inainte (marcaj punct albastru), in coboris usor de-a coasta, apoi repede si direct catre V. Jepilor. Dupa 10-15 min, poteca traverseaza firul vaii, si dupa un scurt urcus pe malul opus, ajunge la cabana Caraiman (2025 m).

Legaturi de la cabana Caraiman spre: Crucea Eroilor (si Vf. Omul), indice 5 F; Busteni, prin V. Jepilor, 5 E; Babele, 5 A.



BUSTENI - V. JEPILOR - CARAIMAN - BABELE -PESTERA

Sectiuni componente: indici 5, 6A, 5B Timp: 5-6 ore


5. BUSTENl - V. JEPILOR - CARAIMAN

Marcaj: cruce albastra Timp: 3-3½ ore


Acest traseu traverseaza o zona stiintifica a rezervatiei naturale ,,Bucegi'; temporar accesul turistilor nu este permis aici. De la gara Busteni (883 m), urmam bd. Libertatii (soseaua nationala) spre stinga, pina in dreptul str. Industriei (10 min de la gara). De aici, continuam la dreapta pe aceasta strada, avind in fata peisajul abruptului prahovean al Bucegilor dominat de Virful Claia Mare, si pieptul puternic al Caraimanului. Dupa 20-25 min ajungem linga firul Vaii Jepilor (dreapta), in punctul de ramificatie a drumurilor.

La stinga se desparte poteca spre cantonul Jepi prin V. Urlatorilor (traseul 4, marcaj triunghi albastru). Traseul nostru continua inainte, in lungul drumului carosabil, care conduce dupa 20-25 min la fostele cariere de piatra. De aici prindem poteca spre stinga, in urcus pieptis, apoi de-a coasta pe malul drept al Vaii Jepilor (stinga cum urcam). Dupa un parcurs scurt apar, pe malul opus al vaii, marile cascade ale Vaii Spumoase. Strabatind in continuare o portiune in care poteca, prevazuta cu cablu de asigurare, este sapata in stinca, incepem curind urcusul, pe versantul nordic al Jepilor Mici. Dupa 1 - 1½ ora de la Busteni urcusul pieptis inceteaza si, indreptindu-ne de-a coasta, atingem firul Vaii Jepilor. Poteca traverseaza firul trecind pe fata Caraimanului, urca in serpentine, dupa care iese pe o fata puternic inclinata, acoperita cu pajisti bogate. Spre stinga si inapoi, pe partea opusa a vaii, se profileaza ,,Creasta cu Zimbri', in crestetul careia se afla o importanta statiune de zimbru sau pin cembra.

Continuind urcusul de-a coasta, drumul traverseaza din nou firul vaii, trecind pe versantul Jepilor Mici, iar dupa ce se strecoara pe sub stinci si urca direct printr-un horn stincos, revine pe fata Caraimanului.

Fig. 033

Pe creasta acoperita cu pajisti, poleca descrie citeva serpentine, apoi urcind pieptis pe sub peretii din dreapta, pe o portiune surpata de eroziuni, conduce la baza unei scari de piatra cu cabluri de asigurare. Inainte, in firul vaii, se ridica o treapta stincoasa inalta peste care apele Vaii Jepilor formeaza Cascada Caraimanului (sau Vinturisul Caraimanului), impresionanta mai ales primavara si la inceputul verii, cind valea are debit mare de apa. In stinga, peste vale, versantul Jepilnr Mici este acoperit cu o vegetatie bogata intrerupta de tancuri, pereti si vilcele stincoase. In contrast cu acest versant salbatic si intunecat, in dreapta si deasupra noastra se deschid fetele luminoase ale Caraimanului, cu abrupturi inlantuite de brine bogat inierbate si presarate cu sumedenie de flori. Nu departe, poteca traverseaza firul bolovanos al Vilcelului Brinei Portitei, dupa care continua urcusul si iese la baza treptei stincoase a Cascadei Caraimanului, in punctul in care, spre dreapta, porneste largul pridvor inierbat al Brinei Portitei. In continuare, poteca ne conduce curind in firul Vilcelul Zapezilor (pastreaza multa vreme zapada), de unde urmeaza o fata stincoasa, urca pieptis printr-un mic horn si razbate deasupra zonei de stincarii; de aci, iese din nou pe o coasta puternic inclinata, reintra curind in Vilcelul Zapezilor iar dupa un urcus scurt, ajunge la cabana Caraiman (2025 m).

Legaturi de la cabana Caraiman spre: Babele (si Pestera) indice 5 A; Crucea Eroilor (si Vf. Ornul), 5F; canton Jepi (sau Piatra Arsa), 5G; Busteni prin V. Jepilor, 5E.


5 A. CARAIMAN - BABELE

Marcaj: cruce albastra Timp: 20-30 min


De la cabana Caraiman (2025 m) urmam catre V, poteca in urcus, pe malul sting (dreapta cum urcam) al Vaii Jepilor. Trecem prin pajistile de la poalele fetei sudice a Caraimanului si urcam apoi pieptis o treapta a vaii, la baza careia lasam in dreapta poteca ce urca de-a lungul Brinei Mari a Caraimanului, spre Crucea Eroilor. Dupa o scurta portiune aproape orizontala, poteca se apropie de firul superior al Vaii Jepilor, in punctul de confluenta cu Viroaga Babelor ce vine dinspre V de sub creasta Babele. De aici ne indreptam catre stinga, traversam firul si continuam in urcus, paralel cu viroaga, pe malul drept al acesteia (stinga cum urcam). Iesind pe pragul orizontal al coamei Babele-Jepi intilnim, venind din stinga, drumul dinspre Piatra Arsa. Un ultim urcus de cca 5 min ne conduce in creasta, la cabana Babele (2200 m).

Legaturi de la cabana Babele spre: Pestera, 5B; Virful Omul, 3B; Piatra Arsa (si Sinaia sau Busteni), 3D; canton Jepi (si Busteni), 3D; Caraiman 5D.


5 B.   BABELE - PESTERA

Marcaj: cruce albastra Timp: 1¼ - 1½ ora


De la cabana Babele (2200 m) coborim spre V, traversam ctieva viroage si dupa 10-15 min ajungem deasupra unei zone stincoase, de unde poteca se strecoara catre dreapta, printr-un mic culoar, si conduce pe Piciorul Babelor, de-a lungul caruia traverseaza o zona de bolovanisuri si ajunge curind intr-o sa larga. Poteca trece pe flancul dinspre V. Cocorei (spre stinga), coboara repede de-a lungul Piciorului Babelor la baza caruia intilneste venind din dreapta, drumul de la Vf. Omul prin V. Obirsia Ialomitei, iar dupa ce strabate spre S, pajistile unui platou larg si usor inclinat, traverseaza Valea Cocorei si se indreapta spre cabana Pestera (1610 m).

Legaturi de la cabana Pestera spre: Bolboci (Scropoasa, Dobresti, Pietrosita), indice 7D; Manastirea Pestera, Pestera Ialomitei si cabana Padina, 16 B; Saua Strunga (si Bran sau Vf. Omul) 16 B; Piatra Arsa (si Sinaia sau Busteni), 2 B; Virful cu Dor (si Sinaia) 1 B; Vf. Omul, 17 B.


PESTERA - BABELE - CARAIMAN - V. JEPILOR - BUSTENI

Sectiuni componente (indici 5C, 5D, 5E    Timp:4½ - 5 ore Derivatii pe traseu: indici 6F, 5G


5 C.   PESTERA - BABELE

Marcaj: cruce albastra Timp: 1¾ - 2 ore


Din poiana cabanei Pestera (1610 m) poteca porneste catre N, traverseaza V. Cocorei, iar prin pajistile unui platou larg si usor inclinat, ajunge, dupa 10-15 min, la ramificatia drumurilor. Inainte, drumul continua spre Vf. Omul prin V. Obirsiei (marcaj banda albastra). Traseul nostru se abate la dreapta, in urcus direct, iar dupa 15 - 20 min iese pe un prag al Piciorului Babelor, de unde continua in urcus usor de-a coasta si conduce curind in creasta, pe cumpana dintre V. Cocorei si V. Sugarilor. Poteca trece mai departe printre bolovanisuri pe la baza unei zone de stincarii, se strecoara curind printr-un mic culoar, iar dupa ce traverseaza prin pajistile de sub creasta Babelor, citeva viroage, urca la cabana Babele (2200 m).

Legatura de la cabana Babele spre: Caraiman (si Crucea Eroilor), indice 5D; Vf. Omul, 3B; Piatra Arsa (si Sinaia), 3D; canton Jepi (si Busteni), 3D; Pestefa, 5B.


5 D. BABELE - CARAIMAN

Marcaj: cruce albastra Timp: 20 min


De la cabana Babele (2200 m) poteca se indreapta catre E, coboara pe coama Babele-Jepi, iar dupa ce lasa in dreapta drumul spre Piatra Arsa continua coborisul paralel cu Viroaga Babelor, pina la confluenta cu firul superior al V. Jepilor. Paralel cu acesta, coborim o scurta ruptura de panta, de la baza careia se desparte la stinga poteca spre Crucea Eroilor prin Brina Mare a Caraimanului, si ajungem curind la cabana Caraiman (2025 m).

Legaturi de la cabana Caraiman spre: Busteni prin V. Jepilor, 5E; cantonul Jepi (si Busteni prin V. Urlatorilor), 5G; Crucea Eroilor (si Vf. Omul), 5F; Piatra Arsa (si Sinaia), 5G; Babele, 5A.


5 E. CARAIMAN - V. JEPILOR - BUSTENI

Marcaj: cruce albastra Timp: 2½ - 3 ore


Acest traseu strabate o zona stiintifica a rezervatiei naturale ,,Bucegi' si, temporar, accesul turistilor nu este permis aici. De la cabana Caraiman (2025 m) drumul coboara repede de-a lungul Vilcelului Zapezilor (afluent pe stinga Vaii Jepilor) trece apoi curind pe coastele inierbate de pe fata sudica a Caraimanului, la capatul carora, intilneste din nou firul vilcelului. Iesind de aci pe fata din stinga, poteca ajunge deasupra unei mari rupturi de panta, trece printr-un mic horn si se abate brusc catre dreapta, reintrind in firul stincos si umed al Vilcelului Zapezilor. De la baza rupturii de panta, linga Cascada Caraimanului (dreapta), impresionanta mai ales primavara si la inceputul verii, cind valea are debit mare de apa, se desprinde, catre stinga, pe fata Caraimanului, largul pridvor inierbat al Brinei Portitei.

Continuind coborisul, poteca traverseaza firul bolovanos al Vilcelului Brinei, dupa care strabate o zona abrupta, mai intii printr-o serpentina taiata in stinca, apoi pe o scara de piatra si ajunge in firul Vaii Jepilor. Traversam firul, trecind astfel de pe Caraiman pe Jepii Mici, si continuam coborisul, mai intii printr-un horn stincos, apoi de-a coasta pe sub stinci, trecem din nou pe fata Caraimanului iar dupa un coboris lung revenim pe versantul nordic al Jepilor Mici. Dupa ce strabatem o portiune sapata in stinca, lasam in stinga, peste vale, bogatele cascade ale Vaii Spumoase, trecem dupa un coboris repede printr-o fosta cariera de piatra si ajungem in drumul carosabil. Acesta urmat la dreapta coboara spre Busteni unde se continua cu str. Industriei, care ne conduce in bd. Libertatii (soseaua nationala). De aci la stinga, pe bulevard, spre gara Busteni (10 min).

Fig. 034   Valea Jepilor si Briul Portitei

Fig. 035 Abruptul Sudic al Caraimanului


5 F. CARAIMAN - CRUCEA EROILOR - VF. OMUL.

Timp: pina la Crucea Eroilor, 40-50 min; pina la Vf. Omul, 2½ - 3 ore


De la cabana Caraiman (20-25 m), urmam spre NV, in urcus pieptis, poteca ce iese in Brina Mare a Caraimanului, cingatoare in cea mai mare parte inierbata, care se strecoara pe sub abruptul sudic al acestui masiv. Continuam spre dreapta, de-a lungul potecii, in urcus de-a coasta, traversind firul stincos al Sistoacei Dracilor, dupa care, in urcus continuu trecem pe sub tancul ascutit ,,Omusorul' si ajungem curind in Saua Caraimanului, platforma larga la capatul careia, in marginea abruptului, se inalta Crucea Eroilor[5].

De la Crucea Eroilor continuam spre V, in urcus direct, si iesim in platoul de pe Vf. Caraimanului. De aici, coborind pe Spinarea Caraimanului, ajungem curind in saua de la obirsia Vaii Albe, apoi continuam catre NV, in urcus usor, prin pajisti intinse si domoale. Lasam in stinga viroagele ce formeaza obirsiile din platou ale Vaii Jepilor, dupa care poteca se indreapta catre VNV, trece o zona de stincarii si intilneste dupa ½ ora din sa, drumul marcat Babele -Vf. Omul (Spre Vf. Omul, traseul 3B; spre Babele, 3C).


5 G. CARAIMAN - CANTON JEPI

Marcaj: punct albastru, apoi succesiv banda galbena, triunghi rosu   Timp: 1 - 1¼ ora


De la cabana Caraiman (2025 m) poteca se indreapta catre S, traverseaza curind firul Vaii Jepilor si urca pieptis coasta din dreapta vaii. Dupa 5 - 10 min ajunge pe un prag larg, de unde continua, in urcus usor de-a coasta si iese in marginea Platoului Jepilor Mici, intr-o sa, unde intilneste venind din dreapta drumul dinspre Babele. Din sa continuam catre S, in coboris usor, de-a lungul Platoului Jepilor Mici. Dupa 15-20 min de mers pe acest podis inalt si linistit, trecem pe la obirsia Vaii Urlatoarea Mare (stinga) si continuam de-a coasta, pe sub Vf. Ciocirlia (2056 m), iar dupa trecerea unui tapsan, ajungem la o ramificatie de drumuri.


Ramificatie spre cabana Piatra Arsa. Urmam poteca ½ la dreapta, care, dupa ce traverseaza un coridor deschis in jnepenis, ajunge dupa cca 10 min, in coboris usor, la cabana Piatra Arsa (1950 m).


Traseul nostru (marcaj triunghi rosu), continua ½ la stinga pe poteca, la inceput in coboris, apoi in urcus usor printr-un coridor taiat in jnepenis, de unde ajunge in 10 min la cantonul Jepi, in marginea platoului (1960 m).

Legaturi de la canton Jepi spre: Busteni, prin V. Urlatorilor, 4C; Cabana Piatra Arsa (si Pestera), 4A; Babele (sau Caraiman), 4D.


BUSTENI - POIANA COSTILEI - PICHETUL MALAESTI

Sectiuni componente : indici 6, 6A, 6B Timp: 5 - 6 ore


6. BUSTENI - MUNTICEL POIANA COSTILEI

Marcaj : triunghi rosu Timp: 2 - 2¼ ore


De la gara Busteni (883 m), urmam bd. Libertatii (soseaua nationala) spre dreapta, continuam imediat la stinga pe str. Valea Alba, iar in cca 15 min ajungem la Caminul Alpin de unde intram foarte curind pe poteca Munticelului. Urcind continuu prin padure, trecem prin citeva mici poieni si dupa ¾ - 1 ora de la Caminul Alpin, ajungem in punctul ,,La Masuratoarea Ursilor' (1310 m) ; de aci se desprinde catre stinga poteca spre Valea Alba. Traseul nostru continua la dreapta, de-a coasta si, dupa citeva minute lasa la stinga poteca spre refugiul alpin ,,Costila' (marcaj banda albastra). Drumul spre Poiana Costilei continua inainte, aproape orizontal, coboara curind o coasta repede, traverseaza V. Costilei, apoi nu departe, V. Galbinelelor si dupa 25-30 min de la ,,Masuratoarea Ursilor' iese in largul luminis al poienii. In stinga deasupra padurii se inalta Vf. Santinela Vaii Cerbului, iar in fund, abruptul rasaritean al Costilei cu coltii Malinului, Galbinelelor si marele perete al Galbinelelor. Apropiindu-ne de marginea nordica a poienii, se defineste tot mai bine, spre stinga, marele intrind al Vaii Cerbului. Poteca incaleca curind o coama scunda, dincolo de care se intinde Poiana Vaii Cerbului. Dupa un scurt coboris in partea opusa a coamei, ajungem la rascrucea de drumuri ,,Poiana Vaii Cerbului' (1310 m).

Legaturi spre: Pichetul Rosu, 6A ; Vf . Omul prin V. Cerbului, 7A; Bustani prin Gilma - V. Cerbului, 7C; Busteni prin Munticel, 6E.


6 A. POIANA COSTILEI - PICHETUL ROSU

Marcaj : triunghi rosu. Timp: 1 - 1¼ ora


De la rascrucea de drumuri ,,Poiana Vaii Cerbului' (1310 m), urmam catre N poteca in coboris usor prin Poiana Vaii Cerbului, unde traversam curind firul sec al Vaii Malinului si apoi firul Vaii Cerbului, (uneori cu apa), trecind astfel de pe Muntele Costila pe Muntele Morarul. Urcind prin padure, pe malul opus, traversam V. Comorilor si continuam apoi in urcus de-a creasta, pe la poalele Morarului. Dupa cea. 30 min de la rascruce trecem peste V. Bujorilor. De aci, dupa un urcus pieptis si scurt, iesim in Poiana Morarului. In fata, catre V, se deschide V. Morarului, iar in stinga perspectiva abruptului nordic al Morarului, cu fagasele stincoase ale vailor Ripa Zapezii si Adinca si uriasele ace care ornamenteaza Creasta Morarului. Traversind firul vaii, poteca trece pe Muntele Bucsoi si continua de-a coasta, aproape orizontal, coboara apoi repede prin padure, dupa care urcind usor, iese prin poieni largi si raristi, in Saua Capatinii Porcului, la rascrucea de drumuri ,,Pichetul Rosu' (1445 m).

Legaturi spre: Malacsti, 6B; Vf. Omul prin Bucsoi, 8C; Cabana Diham (si Predeal sau Risnov), 11 B; Poiana Izvoarelor (si Predeal sau Busteni), 8E; Poiana Costilei (si Busteni), 6D.


6 B. PICHETUL ROSU - MALAESTI

Marcaj: triunghi rosu Timp: 2 - 2½ ore


De la rascrucea de drumuri ,,Pichetul Rosu' urmam poteca spre V si in urcus continuu de-a coasta, iesim dupa 20-30 min in Poiana Bucsoiului, de unde se deschide o perspectiva covirsitoare asupra Vaii Bucsoiului si a crestelor stincoase ce o marginesc. Poteca traverseaza firul vaii, dupa care, descriind o curba larga catre dreapta, traverseaza Vilceaua Bucsoaia si patrunde in poiana intinsa de la poalele Crestei Vaii Rele.

Din marginea poienii urcam usor si atingem curind o creasta acoperita cu un covor de iarba frageda si muschi, ,,La Bataia Cocosilor de rnunte', de unde, coborind de partea cealalta, traversam, nu departe, Valea Rea. De aici, drumul continua urcind si coborind de-a coasta, traverseaza Vilcelul Indracit si apoi urca pieptis conducind, dupa cca 1 ¼ ora de la Pichetul Rosu, in punctul ,,La Prepeleac', deasupra caruia se desfasoara fata NE a Bucsoiului.

Fig.036 In drum spre cabana Malaesti

Lasind in dreapta poteca veche spre Malaesti, ajungem imediat la ramificatia drumurilor (stilp indicator), de unde se desprinde la stinga, in urcus, poteca spre Vf. Omul prin Bucsoi (marcaj banda rosie). Traseul nostru continua inainte, pe poteca ce se strecoara prin tufarisuri. Curind coborim usor pe sub stincarii si traversam (pe o punte de lemn) o sistoaca abrupta, continuam coborisul de-a coasta si, dupa cca 10 min de la ramificatie, ajungem in Vilcelul Prepeleacului, unde intilnim poteca veche. Urmam in sus aceasta poteca iar dupa citeva serpentine scurte iesim in Saua Malaestilor, la baza unui turn stincos ce se ridica in dreapta, de unde apare albia pietroasa a Vaii Malaesti. De partea cealalta a vaii se inalta Padina Crucii, in fund Culmea Tiganestilor si ½ la stinga, maiestoasa culme a Muntelui Scara. Din sa, coborim versantul vestic al Bucsoiului si ajungem curind la cabana Malaesti (1720 m).

Legaturi de la cabana Malaesti spre: Vf. Omul prin V. Malaesti, indice 12 A; Bran prin Clincea, 12 D; Risnov (sau Cabana Diham prin V. Glajariei), 12C; Pichetul Rosu, 6 C.



PICHETUL ROSU - POIANA - BUSTENI

Sectiuni componente : Indici 6C, 6D, 6E Timp: 4 - 5 ore


6 C.   MALAESTI - PICHETUL ROSU

Marcaj : triunghi rosu Timp: 1 ¾ - 2 ore


De la cabana Malaesti (1720 m) poteca traverseaza firul vaii si se indreapta catre E, urcind pieptis pe versantul de V al Bucsoiului. Dupa cca 15 min ajungem pe o muchie, dincolo de care drumul se strecoara printre tancuri stincoase, iar dupa un scurt urcus pieptis, iese in Saua Malaestilor, la baza unui turn stincos. Dincolo de sa zarim: inainte, jos, culmea Magurii Cenusii, cu cabana Diham; pe planul urmator, Culmea Forbanul, apoi mai in fund, Predealul si deasupra acestuia, Piatra Mare, iar la dreapta, spinarea prelunga a Girbovei.

In continuare, drumul coboara pe versantul opus, in lungul Vilcelului Prepeleacului dupa care parasind vilcelul prinde catre dreapta potecuta ce urca usor de-a coasta pe sub pereti stincosi; de aci traverseaza o sistoaca abrupta, continua de-a coasta si dupa cca 15 min din Saua Malaestilor, ajunge in punctul ,,La Prepeleac' unde intilneste venind din dreapta, poteca (marcata cu banda rosie) dinspre Vf. Omul, pe Creasta Bucsoiului.

Din acest punct drumul coboara repede pe flancul sudic al pintenului, traverseaza Vilcelul Indracit si continua apoi, urcind si coborind usor de-a coasta; dupa cca 15-20 min de la Prepeleac traverseaza Valea Rea si ajunge curind pe creasta acoperita cu un covor de iarba frageda si muschi, ,,La Bataia Cocosilor de munte'. Coborind de partea cealalta, iesim intr-o poiana la poalele Crestei Vaii Rele, de unde apare in fata versantul nordic al Bucsoiului Mic. Curind intram in Poiana Bucsoiului, unde poteca traverseaza N Vilceaua Bucsoaia si apoi, nu departe, firul Vaii Bucsoiului, iar in cca 15 min, dupa un coboris de-a coasta, iesim in larga poiana de sub Saua Capatinii Porcului, la rascrucea de drumuri ,,Pichetul Rosu'.

Legaturi de la Pichetul Rosu spre:Busteni prin Poiana Costilei, intre 6 D; Poiana Izvoarelor (si Busteni sau Predeal) 8E, Cabana Diham (si Predeal), 11 B.


6 D. PICHETUL ROSU - POIANA COSTILEI

Marcaj: triunghi rosu Timp: ¾ - 1 ora


De la rascrucea de drumuri ,,Pichetul Rosu' coborim usor catre S prin poiana, in marginea careia prindem poteca in urcus pronuntat prin padure. Continuam apoi de-a coasta aproape orizonlal si dupa cca 20 min intram in Poiana Morarului, din care se desfasoara catre V o priveliste impresionanta asupra Crestei Morarului, cu silueta caracteristica a coltilor sai. Distingem, astfel, de la V la E, piramida Acului de Sus, Degetul Prelungit, cu doua virfuri distincte, coloana Degetului Rosu si in sfirsit, Acul Mare a carui silueta prezinta aspectul unui trapez urias. In poiana, trecem peste firul sec al vaii si curind, dupa un coboris repede, traversam V. Bujorilor. Drumul continua in coboris de-a coasta si dupa cca 20 min traverseaza V. Comorilor, iar dupa trecerea unei coame scunde, coboara in firul Vaii Cerbului. Dupa un urcus usor, ajungem la rascrucea de drumuri ,,Poiana Vaii Cerbului'.

Legaturi din Poiana Costilei spre: Busteni prin Plaiul Munticel, indice 6E; Busteni prin Gilma - V. Cerbului, 7C; Vf. Omul, prin V. Cerbului, 7A; Pichetul Rosu, 6A.


6 E. POIANA COSTILEI - MUNTICEL - BUSTENI

Marcaj: triunghi rosu Timp: 1½ - 1¾ ora


De la rascrucea de drumuri ,,Poiana Vaii Cerbului' urmam poteca spre S, si traversam o coama scunda, dincolo de care se intinde Poiana Costilei. Coborim de partea cealalta a coamei si strabatem poiana in urcus usor, lasind in stinga Virful Gilma Mare (1428 m). Din marginea sudica a poienii urcusul inceteaza; intrind pe plaiul Munticelului, traversam, curind firul Vaii Galbinelelor si nu departe, pe acela al Costilei, dupa care intilnim coborind din dreapta, poteca (marcata cu banda albastra) dinspre refugiul alpin Costila. Dupa citeva minute, drumul ne conduce in poenita ,,La Masuratoarea Ursilor' (1310 m), unde vine din dreapta, poteca dinspre Valea Alba. Din acest punct drumul coboara continuu in lungul plaiului, prin mici luminisuri si dupa cca 30 min iese in marginea Bustenilor, linga Caminul Alpin. De aici, la gara Busteni, cca 15 min.


BUSTENI - POIANA COSTILEI - VF. OMUL

Sectiuni componente: Indici 7, 7A Timp: 5 ½ - 6 ore


BUSTENI - GILMA - POIANA COSTILEI

Marcaj : banda galbena Timp 1¾ - 2 ore


Pentru intrarea pe acest traseu putem urma:

a) De la gara Busteni (883 m) bd. Libertatii (soseaua nationala) spre dreapta, pina in coltul bd. Nestor Urechia. De aici continuam la stinga iar din marginea orasului, traversam V. Cerbului si urmam soseaua Dihamului.

b) De la Caminul Alpin Busteni, pe poteca marcata cu semnele banda galbena, banda rosie si triunghi albastru, care urca usor prin padurc si coboara, dupa cca 15 min in soseaua V. Cerbului (spre Gura Dihamului).


Din punctul de intilnire al celor doua variante continuam pe sosea, iar in cca 30-40 min de la Busteni si dupa ce traversam pe un mic pod Piraul Hoagelor, ajungem la ramificatia drumurilor spre Plaiul Finului-Poiana Costilei, iar inainte, pe sosea, spre Gura Dihamului (marcaje, banda rosie si triunghi albastru). Traseul nostru (banda galbena), continua spre stinga, printr-o poiana larga, urca ocolind prin dreapta si de-a coasta Virful Gilma Mare si razbate in Poiana Costilei, unde peisajul e dominat de perspectiva Abruptului Costilei. La intrarea in poiana poteca se indreapta brusc la dreapta si suie o coama scunda, de unde apare in fata V.Cerbului, apoi coboara de partea cealalta a coamei si ajunge curind la rascrucea de drumuri ,,Poiana Vaii Cerbului' (1310 m).

Legaturi spre: Vf. Omul prin V. Cerbului, indice 7A; Pichetul Rosu, 6A ; Busteni prin Plaiul Munticelului, 6E; Busteni prin Gilma, 7C.


7 A. POIANA COSTILEI - VF. OMUL

Marcaj : banda galbena Timp: 3½ - 4 ore


De la rascrucea de drumuri ,,Poiana Vaii Cerbului' urmam poteca spre V in lungul Poienii Vaii Cerbului (in apropiere, catre stinga, Vilc. Ascuns, descris la indice 27), traversam firul sec al Vaii Malinului, iar dupa ce lasam in stinga, V. Verde, deasupra careia se inalta piramida zvelta a Santinelei Vaii Verzi (descrisa la indice 27 B), continuam in urcus usor, printre raristi si blocuri stincoase, si atingem curind firul Vaii Cerbului. Poteca traverseaza acest fir si urmeaza flancul Muntelui Morarul urcind de-a coasta, paralel cu firul vaii. Dupa cca 10 min de mers, apare in stinga Valea Seaca a Costilei (descrisa la indice 28). Sus, la obirsia vaii, se contureaza Coltul Malinului, brazdat prin mijloc de Hornul Central. Trecem apoi prin fata peretelui frontal al Coltului Tapului si dupa cca 10 min traversam din nou firul Vaii Cerbului, trecind pe Muntele Costila in Poiana Vaii Tapului, unde ia sfirsit Valea Tapului (descrisa la indice 29); in aceeasi poiana coboara dinspre SV, V. Urzicii (descrisa la indice 30), care debuseaza intr-o zona de bolovanisuri. Inainte, spre V, se profileaza Creasta Priponului, cu peretele estic, si pe ultimul plan, coastele inierbate ale Muntelui Coltii Obirsiei.

Deasupra pragului format de Poiana Vaii Tapului urmeaza o treapta a vaii, pe care o urcam printre blocuri de stinca acoperite de vegetatie subalpina. Dupa cca 15 min din V. Tapului, trecem prin punctul ,,La Numaratoarea Oilor', unde poteca, descriind o scurta serpentina, se strecoara printre doi pereti de stinca apropiati. Aici urcusul inceteaza in marginea unui prag larg, intr-o poiana invadata de urzici. Inainte se deschide perspectiva caldarii superioare a Vaii Cerbului, cu Vf. Vaii Cerbului, iar in dreapta fata sudica a Morarului, intretaiata de brine bogat inierbate si de stincarii.

Putin mai departe, lasam in stinga potecii, ,,Piatra Pirlita', vechi loc de adapost sub un bloc de stinca, afumat de focuri ciobanesti. In fata, zarim gura Vaii Priponului si Creasta Priponului, iar in stinga, despicatura Vaii Caprelor, care sfirseste deasupra poienii printr-un horn vertical, cu un imens bloc in surplomba. La capatul de sus al poienii se ridica pintenul ,,Priponul Vaii Cerbului', care formeaza o insemnata ruptura de panta a vaii.

Poteca se apropie mult de gura stincoasa a Vaii Priponului, continua pe coasta Priponului Vaii Cerbului, urcind repede, prin citeva serpentine, pe lespezi de piatra si patrunde intre peretii unui horn. Iesind deasupra hornului, inclinarea scade simtitor, si dupa 15 - 20 min de la ,,Piatra Pirlita' ajungem in marginea unui prag, de unde porneste spre stinga o brina lata, insotita de o poteca ce conduce in V. Priponului (descrisa la indice 31). De aci continuam pe sub coasta, trecem curind pe fata Morarului, de unde se desprinde catre dreapta Brina Mare a Morarului (descrisa la indice 32).

Lasind in urma ultimii arborii razleti, intram in zona alpina. Dupa 20- 25min de la traversarea vaii trecem din nou pe Costila. Urmeaza un piept plin de bolovanisuri, de-a lungul caruia poteca brazdata de ,,scurtaturi' urca in serpentine, conducindu-ne pe un alt prag, dupa care traversam pentru ultima oara firul vaii, trecem pe Morarul si ajungem curind in marginea caldarii superioare a Vaii Cerbului. Distingem, din acest punct, spre stinga, Muntele Coltii Obirsiei, remarcabil printr-o zona de pereti stincosi (Ceardacul Obirsiei); in fata, deasupra caldarii, blocul proeminent al Vf. Vaii Cerbului si blocul de calcare albe al Vf. Gavanele (2479 m), iar in dreapta spinarea prelunga a Morarului.

Din marginea caldarii poteca urmeaza spre dreapta coastele de sub Vf. Bucura, acoperite cu pilcuri dese de smirdar si traverseaza de citeva ori Sistoaca Bucurei. Urcusul continua pe fata Morarului, dupa care poteca se indreapta catre V urcind de-a coasta in Culmea Bucurei, unde intilneste poteca ce vine din stinga, dinspre Pestera si Babele, iar de aici ajunge in citeva minute la Vf. Omul (2507 m).

Legaturi de la Vf. Omul spre: Bran prin V. Gaura, indice 15 A; Bran prin Ciubotea, 14 A; Bran, prin Clincea, 13 A; Malaesti prin V. Malaiesti, 12 B; Malaesti prin Bucsoi - Brina Caprelor, 8 D; Pichetul Rosu prin Bucsoi, 8 D; Pestera prin V. Obirsia Ialomitei, 17 C; Saua Strunga (si Pestera) prin Coltii Tapului, 16 E; Babele (sau Crucea Eroilor si Caraiman), 3 C; Busteni prin V. Cerbului, 7 B.


VF. OMUL - POIANA COSTILEI - BUSTENI

Sectiuni componente: indici 7 B, 7 C   Timp: 4-5 ore


7 B.   VF. OMUL - POIANA COSTILEI

Marcaj: banda galbena   Timp: 2½ - 3 ore


De la cabana Omul (2507 m) coborim direct spre SE, in caldarea superioara a Vaii Cerbului. Urmind coborisul de-a lungul firului, trecem curind pe flancul Muntelui Costila. Dupa citeva serpentine poteca iese pe un prag al vaii de unde continua coborisul repede pe o coasta cu bolovanisuri alunecatoare, trece din nou pe Morarul, iar de la baza unei zone de stincarii, revine pe flancul nordic al Costilei, in punctul de confluenta cu V. Caldarilor, de unde se desprinde catre ENE Brina Mare a Morarului (descrisa la indice 32). Drumul continua pe malul drept al vaii, lasa in dreapta poteca spre V. Priponului (descrisa la indice 31) si ajunge curind deasupra Priponului Vaii Cerbului. Dupa o cotitura spre dreapta, poteca patrunde intr-un horn stincos, apoi coboara repede, pe lespezi de piatra pina la baza rupturii de panta, aproape de gura stincoasa a Vaii Priponului (dreapta) in marginea poienii ,,La Piatra Pirlita'. In dreapta, V. Caprelor, sfirseste deasupra poienii printr-un horn vertical, cu un imens bloc in surplomba. Continuind in coboris usor, trecem pe linga ,,Piatra Pirlita', iar mai jos, prin punctul ,,La Numaratoarea Oilor', unde poteca se strecoara printre doi pereti de stinca apropiati, dupa care in coboris repede iesim in Poiana Vaii Tapului. In dreapta, V. Urzicii (descrisa la indice 30) spinteca abruptul Costilei si debuseaza in poiana printr-o zona de bolovanisuri. Putin mai jos traversam firul vaii Cerbului in punctul de confluenta cu V. Tapului (descrisa la indice 29), de unde poteca trece pe fata sudica a Morarului, de-a lungul careia coboara continuu, de-a coasta. In dreapta, dincolo de vale, se inalta peretele frontal al Virfului Tapului, iar mai departe apare Valea Seaca a Costilei, (descrisa la indice 28) la obirsia careia distingem Coltul Malinului. Lasind in dreapta piramida Santinelei Vaii Verzi (descrisa la indice 27 B), coborim, dupa cca 15 min din Poiana Vaii Tapului, in firul Vaii Cerbului, traversam aceasta vale si bolovanisul V. Malinului (la mica distanta in aval, Vilc. Ascuns, descris la indice 27), iar dupa un urcus scurt si usor intilnim rascrucea de drumuri ,,Poiana Vaii Cerbului'.

Legaturi din Poiana Costilei spre: Busteni prin Gilma, indice 7 C; Busteni prin Munticel, 6 E; Pichetul Rosu, 6 A.


7 C. POIANA COSTELEI - GILMA - BUSTENI

Marcaj: banda galbena Timp : 1½ - 1¾ ora


De la rascrucea de drumuri urmam poteca spre E si dupa un urcus scurt pe o coama scunda, coborim in Poiana Costilei. Din marginea poienii, poteca se indreapta brusc catre stinga, ocoleste Virful Gilma Mare pe la nord si est, dupa care coboara Plaiul Finului si iese dupa cca ½ ora din Poiana Costilei, in soseaua Vaii Cerbului. Urmind soseaua spre dreapta, aceasta traverseaza imediat Piraul Hoagelor si se continua printr-o padina larga iar dupa 10-15 min, lasa la dreapta ramificatia spre Caminul Alpin Busteni. Spre gara Busteni, urmam soseaua, iar de la intrarea in Busteni, prin bd. Nestor Urechia, iesim in bd. Libertatii; de aici, la dreapta pe bulevard, spre gara Busteni, 7 - 8 minute.



BUSTENI - GURA DIHAMULUI -POIANA IZVOARELOR - PICHETUL ROSU - VF. OMUL

Componente: indici 8, 8 A, 8 B, 8 C Timp: 6-7 ore


8. BUSTENI - GURA DIHAMULUI

Marcaj: banda rosie Timp : 1-1¼ ora


Pentru intrarea pe acest traseu putem urma:

a) De la gara Busteni (883 m) bd. Libertatii (soseaua nationala) spre dreapta, pina in coltul bulevardului Nestor Urechia. De aci continuam la stinga pe aceasta strada, iar din marginea orasului, soseaua spre Gura Dihamului.

b) De la Caminul Alpin Busteni pe poteca (marcata cu banda galbena, banda rosie si triunghi albastru), care urca usor, apoi coboara si dupa cca 15 min iese in soseaua din lungul Vaii Cerbului, spre Gura Dihamului.

Din punctul de intilnire al celor dpua variante continuam pe sosea si dupa 30-40 min de la Busteni, ajungem la ramificatia drumului spre Plaiul Finului- Poiana Costila pe care-l lasam la stinga (marcaj banda galbena). Traseul nostru urmeaza soseaua si dupa cca ½ ora ajunge la cabana Gura Dihamului (987 m).

Legaturi de la cabana Gura Dihamului spre : Poiana Izvoarelor, indice 8 A; Cabana Diham prin Saua Baiului, 9 A.


8 A. GURA DIHAMULUI-POIANA IZVOARELOR

Marcaj : banda rosie   Timp : 1-1¼ ora


De la cabana Gura Dihamului poteca se indreapta spre RMV, urcind pieptis si apoi de-a coasta, prin padurea intrerupta de poteni de pe coama larga ce desparte V. Cerbului (stinga) de V. Baiului (dreapta). Inainte de intrarea in padure, observam spre stinga: abruptul Costilei, V. Cerbului si fata rasariteana a Morarului, cu tancurile stincoase caracteristice, care formeaza ,,Manusa Morarului'. Dupa cca 15 min de urcus ajungem intr-o poiana, la o ramificatie de drumuri. Poteca ce se abate la dreapta, urca spre cabana Diham, prin Saua Baiului (marcaj triunghi albastru). Traseul nostru continua la stinga in urcus direct, de-a lungul unei muchii si conduce, dupa cca 15 min de la ramificatie, pe coama ce desparte V. Baiului (la dreapta) de V. Morarului (la stinga). Din acest punct, poteca larga urmeaza flancul vestic al Piciorului Dihamului, urcind usor si continuu de-a coasta. trece printr-o mica poiana din marginea careia se deschide perspectiva Coltilor Morarului si abruptului rasaritean, iar dupa ce traverseaza citeva izvoare, iese la poalele intinselor pasuni ale Dihamului. De aici, in citeva minute, ajungem la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m).

Legaturi de la cabana Poiana Izvoarelor spre: Pichetul Rosu (si Vf. Omul sau Malaesti) indice 8 B; Cabana Diham, 10 B; Predeal prin Saua Baiului, 10 A; Gura Dihamului (si Busteni), 8 F.


8 B. POIANA IZVOARELOR-PICHETUL ROSU

Marcaj: banda rosie Timp : 15 min


De la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) poteca se indreapta spre S si dupa cca 5 min iese intr-o mica poiana situata pe coama ce desparte V. Sipotului (spre V) de afluentul acesteia, Vilc. Poienii Izvoarelor (Vilc. Porcului). Din acest punct se deschide o priveliste larga, din Bucsoi, peste creasta si Coltii Morarului si pina departe, catre sud. de-a lungul abrupturilor Costilei, Caraimanului, Jepilor. Trecind in continuare prin raristile de la poalele sudire ale Virfului Capatina Porcului, drumul iese curind in Saua Capatinii Porcului, la rascrucea de drumuri ,,PichetuI Rosu'.

Legaturi spre: Vf. Omul prin Bucsoi, indice 8 C; Malaesti, 6 B; Busteni prin Poiana Costilei, 6 D; Cabana Diham, 11 B; Poiana Izvoarelor, 8 E.


8 C. PICHETUL ROSU-VF. BUCSOI-VF. OMUL

Marcaj: banda rosie Timp : 3½-4 ore


De la rascrucea de drumuri ,,Pichetul Rosu' urmam poteca spre V, de-a lungul coamei, iar dupa un urcus de-a coasta iesim in 20 - 30 min in Poiana Bucsoiului, de unde se desfasoara un peisaj de o rara maretie asupra Vaii Bucsoiului si a coastelor stincoase ce o marginesc. Poteca traverseaza firul vaii, descrie apoi o curba larga catre dreapta, dupa care patrunde in poiana de la poalele Crestei Vaii Rele. Din marginea poienii urcam usor si atingem curind creasta podita cu un covor de iarba frageda si muschi, ,,La Bataia Cocosilor de munte,' de unde, coborind in partea opusa, traversam nu departe, Valea Rea. Drumul continua urcind si coborind de-a coasta, iar dupa cca 1 ¼ ora de la Pichetul Rosu, ajunge in punctul ,,La Prepeleac'.

Fig. 037 Pe sub abruptul Bucsoiului spre Malaesti

Lasam in dreapta poteca veche spre Malaesti si intilnim imediat stilpul ce indica ramificatia drumurilor. Inainte, de-a coasta, se ajunge la Malaesti (marcaj triunghi rosu). Traseul nostru continua ½ la stinga, in urcus pronuntat, pe o poteca ingusta ce se strecoara printre pilcuri bogate de jnepeni si anini de munte, traverseaza o brina larga si continua urcusul accentuat pe o fata stincoasa, ajungind dupa ¾ - 1 ora de la Prepeleac, pe muchia denumita ,,La Cununa Bucsoiului'.

Catre nord se deschide un orizont larg peste Cimpia Birsei pina dincolo de Olt, de-a lungul vastului podis al Transilvaniei. Poteca urca mai departe pe o muchie ce separa obirsiile Vaii Rele (stinga) de flancul puternic accidentat al Vaii Malaesti (dreapta), ocoleste o ruptura de panta a crestei, trecind pe flancul nordic al acesteia, si iese intr-o sa stincoasa, de unde se desprinde spre dreapta poteca ce coboara ,.Brina Caprelor' spre Malaesti (marcaj triunghi albastru, vezi descrierea la traseul 8 D.)

Spre stinga porneste Brina Mare a Bucsoiului, care se continua peste creasta vecina, pina in V. Bucsoiului. Poteca noastra trece in urcus pieptis peste fete stincoase, devine mai putin vizibila (atentie la marcaj, in special pe vreme de ceata!), iar dupa 15 - 20 min de la Brina Caprelor, atinge o sa de unde se profileaza inainte virful mamelonar al Bucsoiului. Covoare scunde, formate din plante lemnoase pitice, ca argintica si azalea inlocuiesc ierburile ce alcatuiau pina acum pajistile muntelui. Nu departe, mai sus de aceasta sa, creasta se orienteaza catre S, spre Vf. Bucsoiului. Spre V apare spinarea masiva a Muntelui Scara, care se prelungeste catre N cu coama Muntelui Tiganesti, iar jos se deschide caldarea superioara a Vaii Malaesti. Continuam urcusul pe coama spre S si curind ajungem in Vf. Bucsoiului (2492 m), de unde distingem cu usurinta: spre SSV, Vf. Omul si spre S, Creasta Morarului.

Din acest punct coborim repede pe coama stincoasa, sudica, a virfului, lasind in stinga obirsiile abrupte ale Vaii Bucsoiului, dincolo de care se contureaza Creasta Bucsoiului Mic. Drumul continua spre S si dupa cca 10 min din virf, ajunge intr-o prima sa, Curmatura Bucsoiului, iar dupa ce traverseaza un prag orizontal si lasa in stinga obirsia Vaii Morarului, coboara usor in Curmatura Morarului. Dupa 10 min de urcus spre SV, pe coama larga ce se lasa din platoul Virfului Omul, atingem extremitatea nordica a acestui platou, de unde dupa 5 min ajungem la cabana Omul.

Legaturi de la Vf. Omul spre: Pestera prin V. Obirsiei, indice 17 C; Saua Strunga (si Pestera) prin Coltii Tapului, 16 E; Babele (sau Crucea Eroilor si cabana Caraiman), 3 C; Poiana Costilei (si Busteni) prin V. Cerbului, 7 B; Malaesti, 12 B; Bran prin Clincea, 13 A; prin Ciubotea, 14 A; Bran prin V. Gaura, 15 A; Pichetul Rosu (sau Malaesti prin Brina Caprelor) 8 D.


VF. OMUL - PICHETUL ROSU -PUIANA IZVOARELOR - GURA DIHAMULUI - BUSTENI

Sectiuni componente: indici 8 D, 8 E, 8 F, 8 G. Timp: 4½ - 5½ ore


8 D.   VF. OMUL - VF. BUCSOI - PICHETUL ROSU

Marcaj: banda rosie Timp : 2½-3 ore


De la cabana Ornul (2507 m) poteca se indreapta catre RMV si apoi catre N, pe platforma virfului, lasind in stinga drumul spre Scara - Bran si Malaesti. De la extremitatea nordica a platformei coborim repede spre NE, pe o coama care conduce in Curmatura Morarului, sa situata la obirsia Vaii Morarului, iar dupa ce trecem un prag aproape orizontal, coborim in Curmatura Bucsoiului. Urcind de aici in lungul crestei nordice lasam in dreapta Creasta Bucsoiului Mic, trecem in continuare pe deasupra obirsiilor abrupte ale Vaii Bucsoiului (dreapta) si ne indreptam in urcus pieptis spre Vf. Bucsoi (2492m).

Din virf, drumul continua in lungul crestei, coboara pe alocuri in panta pronuntata, peste fete acoperite cu seninari (atentie la marcaj, in special pe ceata!), si dupa 15 - 20 min ajunge intr-o sa stincoasa, de unde se desprinde catre stinga poteca ce insoteste Brina Caprelor spre V. Malaesti.


Ramificatie spre Malaesti, pe Brina Caprelor. Marcaj triunghi albastru. Urmam poteca spre stinga, in coboris de-a coasta, pe o brina stincoasa care serpuieste pe versantul nordic al Bucsoiului, pe sub pereti si tancuri stincoase. Traversind citeva vilcele si hornuri, brina ne conduce, dupa cca 20 min, pe versantul vestic, deasupra unor fete inierbate. Coborim apoi in panta pronuntata pina in fundul Vaii Malaesti, unde intilnim poteca Vf. Omul - Malaesti (tra-seu 12 B).


La mica distanta de ramificatia Briului Caprelor, traseul nostru evita o ruptura de panta, trecind pe flancul nordic, dupa care revine pe linia de creasta si ajunge dupa 15 min in punctul ,,La Cununa Bucsoiului'. De aici drumul paraseste creasta coborind repede catre dreapta. In lungul unei sistoace, traverseaza o brina larga (Brina lui Stanila), de unde, in panta pronuntata peste trepte de stinca si printre covoare de smirdar, ajunge in punctul ,,La Prepeleac'; aci intilneste poteca ce vine din stinga, dinspre Malaesti.

De la Prepeleac drumul coboara repede catre dreapta, traverseaza Vilcelul Indracit, iar dupa 15-20 min, Valea Rea, si ajunge pe creasta denumita ,,La Bataia Cocosilor de munte'. In continuare, poteca strabate o poiana asternuta la poalele Crestei Vaii Rele, dupa care iese curind in Poiana Bucsoiului. Din marginea poienii, in coboris de-a coasta, ajunge in cca 15 min in poiana de sub Saua Capatinii Porcului, la rascrucea de drumuri, ,,Pichetul Rosu' (1445 m).

Legaturi de la Pichetul Rosu spre: Poiana Izvoarelor indice 8E; Cabana Diham (si Predeal), 11 B; Poiana Costilei (si Busteni), 6 D.


8 E. PICHETUL ROSU - POIANA IZVOARELOR

Marcaj: banda rosie Timp : 15 min


De la rascrucea de drumuri ,,Pichetul Rosu' urmam poteca catre E. Printre raristile de la poalele sudice ale Virfului Capatina Porcului, drumul ajunge curind intr-o poiana situata pe botul de munte care desparte V. Sipotului (spreV) de afluentul acesteia V. Porcului (spre E), iar dupa 5 min conduce in Poiana Izvoarelor, (1455 m) la cabana cu acelasi nume. De pe acest parcurs se deschide in urma, o impresionanta perspectiva asupra Crestei Bucsoiului, Coltilor Morarului, si abruptului nordic al Costilei, cu vaile si crestele sale deosebit de clar conturate.

Legaturi de la Poiana Izvoarelor spre: Gura Dihamului si Busteni, 8 F; Cabana Diham, 10 B; Predeal prin V. Iadului, 10 A; Pichetul Rosu, 8 B.


8 F. POIANA IZVOARELOR - GURA DIHAMULUI

Marcaj: banda rosie   Timp ; ¾-1 ora


De la cabana Poiana Izvoarelor (1445 m) poteca se indreapta catre E, traverseaza Vilc. Poienii Izvoarelor (Vilc. Porcului), coboara de-a coasta pe flancul vestic al Piciorului Dihamului, iar dupa cca 15 min ajunge intr-o mica poiana din care se desfasoara peste vale, perspectiva Coltilor Morarului. De aici, poteca in coboris de-a coasta, conduce pe coama dintre V. Morarului (la V) si V. Baiului, de unde se indreapta catre stinga; descriind apoi o serpentina larga, iese pe o muchie, in lungul careia coboara direct si, nu departe, intilneste poteca ce vine din stinga (marcata cu triunghi albastru), dinspre cabana Diham, de unde, printr-un coboris repede, ajunge in 10 min la cabana Gura Dihamului.

Legaturi de la cabana Gura Dihamului spre: Busteni, 8 G; Cabana Diham (si Predeal), 9 A.


8 G. GURA DIHAMULUI - BUSTENI

Marcaj: banda rosie si triunghi albastru Timp : 1-1¼ ora


De la cabana Gura Dihamului (987 m), urmam soseaua in lungul Vaii Cerbului. Dupa 20-25 min ajungem in punctul de ramificatie ,,Plaiul Finului', unde intilnim venind din dreapta poteca (marcata cu banda galbena) dinspre Poiana Costilei, prin Gilma Mare. De aici, soseaua traverseaza Piraul Hoagelor, apoi continua printr-o padina larga si dupa cca 15 min, in dreptul unei cotituri spre stinga, lasa la dreapta poteca spre Caminul Alpin Busteni (cca 25 min din sosea, pe marcajele banda galbena, banda rosie si triunghi albastru). Spre gara Busteni, urmam soseaua iar de la intrarea in Busteni, bd. Nestor Urechia, care iese in bd. Libertatii. De aici, la dreapta pe bulevard, ne indreptam spre gara Busteni (10 min).



BUSTENI - GURA DIHAMULUI - CABANA DIHAM

Sectiuni componente: Indici 9, 9A Timp: 2 ½ - 3 ore


9. BUSTENI - GURA DIHAMULUI

Marcaj: triunghi albastru Timp: 1 - 1¼ ora


Vezi descrierea acestei sectiuni la traseul 8.



9 A. GURA DIHAMULUI - CABANA DIHAM

Marcaj: triunghi albastru Timp: 1½ - 1¾ ora


De la cabana Gura Dihamului (987 m), poteca se indreapta catre RMV, urcind de-a lungul coamei ce desparte V. Cerbului (stinga) de V. Baiului (dreapta). Dupa cca 15 min de urcus ajungem la o ramificatie de drumuri (la stinga poteca marcata cu banda rosie urca spre Poiana Izvoarelor). Traseul nostru continua spre dreapta urcind usor de-a coasta, apoi prin citeva poienite si peste numeroase izvoare. Lasam in dreapta, jos, V. Baiului si dincolo de vale, Culmea Clabucetul Baiului. Urcind continuu, poteca iese dupa cca 1 ora de la Gura Dihamului, in golul Culmii Dihamului (Saua Baiului), la o rascruce de drumuri. La stinga se desprinde drumul spre Poiana Izvoarelor (marcaj cruce albastra), la dreapta, pe creasta, spre Predeal.

Fig. 038   De pe Diham spre Costila si Caraiman

Traseul nostru continua inainte, spre N si dupa un usor si scurt coboris prin poiana, intilneste venind din dreapla drumul dinspre Predeal. Urmam spre stinga drumul lat, de-a coasta prin poiana, apoi prin raristile versantului de NE al Dihamului. Curind apare cabana Diham iar in spatele acesteia, Vf. Magura Cenusie. Drumul continua orizontal si apoi, in urcus foarte usor, iese in pajistile largi de pe coama ce desparte V. Beuca de V. Glajariei. Aci intilnim drumul (marcat cu punct rosu) ce vine din stinga, dinspre Pichetul Rotu si Poiana Izvoarelor. Dupa un coboris usor pe Saua Magurii Cenusii, ajungem in citeva minute la cabana Diham (1320 m).

Legaturi de la cabana Diham spre: Malaesti (sau Risnov) prin V. Glajariei, 11 D; Pichetul Rosu (si Malaesti sau vf. Omul) 11 A; Poiana Izvoarelor, .11 A; Predeal prin Sipote - V. Risnoavei, 11 C; Predeal prin V. Iadului, 9 B; Busteni prin Saua Baiului, 9 B.


CABANA DIHAM - GURA DIHAMULUI - BUSTENI

Sectiuni componente: indici 9 B, 8 G    Timp: 2 ¼ - 2 ¾ ore


9 B. CABANA DIHAM - GURA DIHAMULUI

(sau Predeal prin V. ladului)

Marcaj: triunghi albastru. Timp: 1¼ - 1½ ora


De la cabana Diham (1320 m) urmam poteca spre SSE, in urcus usor, prin poiana larga din Saua Magurii Cenusii, si dupa 5 min ajungem la o ramificatie de drumuri. La dreapta drumul duce spre Pichetul Rosu sau Poiana Izvoarelor (marcaj punct rosu). Traseul nostru continua spre stinga de-a coasta, in coboris usor, apoi aproape orizontal, pe un drum larg, prin raristile Dihamului. Dupa cca 20 min de la cabana, drumul iese in poiana larga din Saua Baiului, la o noua ramificatie de drumuri. Inainte, drumul duce spre Predeal, prin V. ladului (marcaj triunghi rosu; vezi traseu 10 A).

Continuam la dreapta, in urcus usor, prin poiana si curind ajungem in Saua Baiului de unde se desprinde la dreapta poteca spre Poiana Izvoarelor (marcaj cruce albastra). Poteca noastra continua inainte, traverseaza in coboris o serie de izvoare si citeva poienite, iar dupa cca ½ ora din Saua Baiului, ajunge intr-o mica poiana unde intilneste, venind din dreapta, drumul dinspre Poiana Izvoarelor. De aici, dupa un coboris repede prin raristi, ajungem in 10 min la cabana Gura Dihamului.

Legaturi de la cabana Gura Dihamului spre: Busteni, indice 8G; Poiana Izvoarelor, 8A; Cabana Diham (si Predeal) 9 A.



10. PREDEAL - SAUA BAIULUI - POIANA IZVOARELOR

Marcaj: triunghi rosu pina in Saua Baiului, apoi cruce albastra Timp: 3 - 3½ ore


De la gara Predeal (1035 m) urmam soseaua nationala spre 8 iar dupa ½ ora o parasim si continuam drumul pe soseaua Risnoavei, care trece imediat Prahova si intra spre dreapta, in lungul Vaii Risnoavei. Dupa un parcurs de cca 5 min parasim aceasta sosea si prindem drumul carosabil la stinga, (perpendicular pe sosea). Acesta traverseaza imediat V. Risnoavei si se continua in lungul Vaii Leuca, prin poieni cu zavoaie de anin. Dupa cea ½ ora din soseaua Risnoavei, trecem de confluenta cu V. Stinei Mici ce vine din stinga dupa care, in urcus usor, ajungem la confluenta Vaii Leuca cu V. Iadului. De aici continuam inainte pe poteca ce insoteste firul Vaii Iadului. Curind poteca paraseste firul, se abate pe coasta din stinga, la inceput in urcus usor, apoi pieptis, si dupa cca 40 min din V. Leucei, iese in poiana din Saua Clabucetul Baiului. Catre stinga se desprinde coama lunga a Clabucetului Baiului.

De aici urmam spre dreapta, prin poiana, drumul lat pe linga cabana si Monumentul Eroilor, de-a coasta pe la poalele virfului ,,La Cleste' si curind iesim pe coama, in Saua Baiului, la o ramificatie de drumuri. La dreapta catre RMV se desprinde drumul spre Predeal prin Forbanul (marcaj banda albastra); ½ la dreapta catre V, spre cabana Diham (marcaj triunghi rosu, 25 - 30 min.).

Traseul nostru urmeaza inainte linia de creasta, coborind usor si intilneste o noua rascruce de drumuri. La stinga, catre SSE spre Busteni, prin Gura Dihamului, marcaj triunghi albastru; la dreapta spre cabana Diham, acelasi marcaj (vezi traseu 9A). Continuind spre S, pe marcajul cruce albastra, care porneste din acest punct, poteca urca de-a coasta prin poiana, pe flancul estic al Dihamului. Dupa 10-15 min de la ramificatie, trecem pe linga un sipot, iesim imediat in raristi si continuam drumul prin pajistile intinse ce acopera versantul sudic al Dihamului. De pe o mica muchie (10 min de la sipot) drumul coteste la dreapta, urmeaza de-a coasta, strabatind citeva poienite si iese ,,la gol', in pasunile intinse ale Dihamului, unde curind intilneste poteca (marcata cu cruce albastra) ce vine din dreapta, dinspre cabana Diham. Urmam aceasta poteca spre stinga, in coboris si dupa 5 min ajungem la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m).

Legaturi de la Poiana Izvoarelor spre: Pichetul Rosu (si Malaesti sau Vf. Omul), indice 8B; Busteni, 8F; cabana Diham, 10 B.



10. A. POIANA IZVOARELOR - SAUA BAIULUI - PREDEAL

Marcaj: cruce albastra pina in Saua Baiului, apoi triunghi rosu Timp: 2½ - 3 ore


De la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) poteca se indrepta catre N, in urcus, prin pajistea larga de pe versantul sudic al Dihamului. De la al doilea stilp de marcaj prindem drumul la dreapta, care strabate poiana de-a coasta, aproape orizontal. Drumul trece prin citeva poienite si iese ,,la gol', in pajistile largi ce se intind pina in Creasta Dihamului. Continuind de-a coasta, trecem pe linga un sipot, si de aci, dupa un coboris de-a coasta, iesim in poiana larga din Saua Baiului. Aci intilnim o cruce de drumuri: la stinga, drumul spre cabana Diham (marcaj triunghi albastru); la dreapta, spre Busteni prin Gura Dihamului (acelasi marcaj). Continuind inainte prin poiana, pe linia de creasta, ajungem la o noua ramificatie de drumuri: la stinga si inapoi catre V spre cabana Diham (marcaj triunghi rosu); la stinga catre RMV, pe drumul lat de-a coasta, spre Predeal prin Forban (marcaj banda albastra).

Traseul nostru (incepind de aci, marcat cu triunghi rosu) continua ½ la dreapta, pe la poalele virfului ,,La Cleste'. Trecem pe linga Monumentul Eroilor si curind ajungem in dreptul cabanei, in Saua Clabucetului Baiului, la obirsia Vaii ladului, de unde se desprinde catre SE coama lunga a Clabucetului Baiului. Din acest punct continuam spre stinga, catre E, de-a lungul Vaii ladului, in coboris pe malul drept al vaii. Intram apoi pe firul acesteia si ajungem la confuenta cu V. Leuca ce vine din dreapta. De aci, in coboris usor pe drumul carosabil din lungul vaii, iesim in V. Risnoavei, in soseaua Predeal-Risnov. Urmam catre dreapta aceasta sosea, care dupa citeva minute intra in soseaua nationala si in cca 30 min ajungem la gara Predeal (1035 m).


10 B. POIANA IZVOARELOR - CABANA DIHAM

Marcaj: cruce albastra   Timp: 40 - 50 min


De la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) poteca porneste catre N, in urcus prin pajistile largi de pe versantul sudic al Dihamului. Lasam in dreapta drumul (marcat tot cu cruce albastra) care se indreapta de-a coasta spre Saua Baiului (si Predeal) continuam urcusul direct si dupa cca 10 min de la cabana, ajungem pe Creasta Dihamului (1515 m). Coborind in partea opusa a coamei, prin raristi, intilnim curind, venind din stinga, drumul de la Pichetul Rosu (marcaj punct rosu) pe care il urmam in dreapta si iesim imediat in poiana larga din ,,Curmatura Armasarilor'.

Din curmatura, dupa un coboris usor de-a coasta, prin pasunile de pe coastele nordice ale Dihamului, iesim pe coama larga a Magurii Cenusii, unde intilnim drumul ce vine din dreapta, dinspre Saua Baiului de-a lungul caruia ajungem foare curind la cabana Diham (1320 m).

Legaturi de la cabana Diham spre: Malaesti (sau Risnov) prin V. Glajariei, indice 11 D; Predeal prin Sipote. 11 C; Predeal prin Saua Baiului si V. Iadului, 9B; Gura Dihamului (si Busteni), 9B; Pichetul Rosu (si Malaesti sau Vf. Omul), 11 A; Poiana Izvoarelor (si Busteni), 11 A.


PREDEAL - CABANA DIHAM - PICHETUL ROSU

Sectiuni componente: indici 11, 11A Timp: 4 - 4½ ore


11. PREDEAL - SIPOTE - CABANA DIHAM

Marcaj: punct rosu (incepe din V. Risnoavei) Timp: 3 - 3 ½ ore


De la gara Predeal (1035 m) urmam spre S soseaua nationala iar dupa cca 30 min, la dreapta, soseaua Vaii Risnoavei, pina in punctul ,,Sipote' (,,La Cracanel'). Durata de la gara: 1 ½ ora.


Varianta. In acest punct se poate ajunge si pe poteca marcata cu banda albastra, care pornind din Predeal, traverseaza pe sub Gilma Mare si intra in soseaua V. Risnoavei.


Urmind soseaua spre V lasam in stinga un prim drum carosabil si dupa cca 5 min (dupa prima cotitura spre stinga) parasim soseaua spre stinga, de-a lungul unui al doilea drum marcat cu semnele punct rosu si banda albastra. Dupa cca 20 min de la ,,Sipote' ajungem intr-o poiana, pe coama ce desparte bazinul Vaii Risnoavei (spre E) de cel al Vaii Ghimbavului (spre V).

Din acest punct parasim drumul carosabil (marcat cu banda albastra) ce se dirijeaza spre stinga, urmam creasta in urcus si prindem ½ la dreapta, poteca podita cu birne de lemn, care se indreapta de-a coasta pe sub coama (marcaj punct rosu). Drumul urca pe o coama secundara, de unde apar: in fata, in primul plan, peste vale, virful impadurit Magura Cenusie si la poalele acestuia, Poiana Frasinetului; in fund, la dreapta acestui virf, Vf. Bucsoi (2492 m), iar in stinga, Coltii Morarului.

Drumul continua in urcus usor de-a coasta, traverseaza un pirau, iar dupa ce coboara in firul Vaii Beuca, urca pe o mica portiune in lungul acestei vai. Parasind apoi drumul podit, traveresam firul vaii si prindem pe malul opus poteca in urcus, care ne conduce curind in Poiana Frasinetului. Dupa intrarea in poiana parasim drumul continuind spre stinga in sus prin pajiste, catre V (atentie la stilpii de marcaj!), pina ce intilnim un alt drum, pe care il urmam la stinga, catre S. Urcam usor de-a coasta in lungul poienii intinse la poalele Virfului Magura Cenusie, avind in fata culmea Dihamului, iar in stinga, dincolo de vale, coama muntelui Forbanul. Intre Forban si Diham observam pe culme, adincitura larga, semicirculara ce furmeaza Saua Baiului. Continuind urcusul ajungem, dupa cca 30 min din V. Beuca, in coama Magurii Cenusii, la cabana Diham (1320 m).

Legaturi de la cabana Diham spre: Pichetul Rosu (si Malaesti sau Vf. Omul), indice 11 A; Malaesti (sau Risnov) prin V. Glajariei, 11 D; Busteni (sau Predeal), prin Saua Baiului, 9B; Poiana Izvoarelor (si Busteni), 11 A; Predeal prin Sipote, 11C.


11 A. CABANA DIHAM - PICHETUL ROSU

Marcaj: punct rosu   Timp: 45 - 50 min


De la cabana Diham (1320 m) urrnam poteca spre SSE, in urcus usor prin poiana larga din Saua Magurii Cenusii si dupa cca 5 min lasam la stinga drumul spre Predeal sau Busteni, prin Saua Baiului (marcaj triunghi rosu si triunghi albastru). Traseul nostru continua spre dreapta, in urcus usor de-a coasta, si dupa 10-15 min iese in poiana ,,Curmatura Armasarilor', dupa care ajunge la o noua ramificatie de drumuri.


Ramificatie spre Poiana Izvoarelor. Marcaj: cruce albastra. Urcam usor prin padure si apoi prin raristi si dupa cca 15 min iesim la gol, pe spinarea Dihamului (1515 m). De aici coborim prin pajistile largi de pe versantul sudic al Dihamului si in 5 - 10 min ajungem la cabana Poiana Izvoarelor (1455 m).


De la ramificatie, poteca noastra urmeaza inainte prin padure, urcind si coborind usor, ocoleste pe la N Vf. Capatina Porcului si lasa in dreapta obirsia Vaii Glajariei dupa care se indreapta catre S si conduce in Saua Capatinii Porcului, la ,,Pichetul Rosu'.

Legaturi de la Pichetul Rosu spre: Malaiesti, indice 5B; Vf. Omul prin Bucsoi 8C; Poiana Costilei (si Busteni), 6D; Poiana Izvoarelor, 8E; Cabana Diham, 11 B.



PICHETUL ROSU - CABANA DIHAM - PREDEAL

Sectiuni componente: Indici 11 B, 11 C. Timp. 3 - 4 ore Derivatie pe traseu: Indice 11 D


11 B. PICHETUL ROSU - CABANA DIHAM

Marcaj: punct rosu Timp: 30 - 40 min


De la rascrucea de drumuri ,,Pichetul Rosu' urmam poteca spre N. Lasind in stinga obirsia Vaii Glajariei, drumul ocoleste de-a coasta si pe la N, Vf. Capatina Porcului, trecind apoi pe coastele nordice ale Dihamului. Dupa cca 20 min intilnim poteca (marcata cu cruce albastra) care coboara din dreapta, dinspre Poiana Izvoarelor. Iesim imediat in poiana din ,,Curmatura Armasarilor', de unde in coboris usor de-a coasta, prin pasunile si raristile clinului nordic al Dihamului, ajungem pe coama larga a Magurei Cenusii, care desparte V. Glajariei (stinga) de V. Beuca (dreapta). Aci intilnim drumul ce vine din dreapta, dinspre Saua Baiului, trecem prin poiana din lungul coamei si coborim la cabana Diham (1320 m).

Legaturi de la cabana Diham spre: Predeal prin Sipote, indice 11 C; Busteni (sau Predeal) prin Saua Baiului, 9B; Malaesti (sau Risnov) prin V. Glajariei, 11 D.


11 C. CABANA DIHAM - SIPOTE - PREDEAL

Marcaj: punct rosu Timp: 2½ - 3 ore


De la cabana Diham (1320 m) urmam poteca spre N, in coboris usor de-a coasta, prin marginea Poienii Frasinetului. Dupa cca 15 min de la cabana parasim drumul, care se continua catre N si coborim la dreapta prin poiana (atentie la stilpii de marcaj!) la capatul careia intilnim un alt drum. Continuam la dreapta pe acest drum, si printr-o serpentina scurta coborim in firul Vaii Beuca (1130 m). Traversam firul si pe malul opus urmam la stinga un drum podit cu birne de lemn. Acesta coboara usor, la inceput paralel cu firul vaii, apoi se indeparteaza de vale, urca pe o mica portiune, continua in coboris usor de-a coasta pe flancul muntelui Forbanul, si dupa cca 20 min din V. Beuca, iese intr-o poiana, pe coama care desparte bazinul Vaii Risnoavei (la E) de cel al Vaii Ghimbavului (la V). Aici intilnim drumul carosabil (marcat cu banda albastra) ce vine din dreapta, dinspre Saua Baiului. Urmam la stinga acest drum care, parasind coama, continua in urcus usor, apoi aproape orizontal, si dupa cca 12 min ne conduce in soseaua Predeal-Risnov. Continuind la dreapta pe sosea, ajungem foarte curind in punctul ,,Sipote'.

Do aici urmam soseaua in lungul Vaii Risnoavei si apoi soseaua nationala, pina la Predeal. (Durata pina la gara Predeal: 1 ½ ora).


Varianta: de la Sipote, dupa 15 min pe soseaua Risnoavei in jos, prindem catre stinga poteca (marcata cu banda albastra) care ne conduce in Predeal, pe sub Gilma Mare.



11 D. CABANA DIHAM - V. GLAJARIEI - RISNOV (SAU MALAESTI)

Marcaj: cruce albastra, apoi banda albastra Timp: la Risnov, 4 - 5 ore; la Malaesti: 2½ - 3 ore


De la cabana Diham (1320 m) poteca se indreapta catre NV, apoi catre N, coborind de-a coasta pe sub Magura Cenusie. Dupa cca 5 min de la cabana parasim drumul care continua de-a coasta si coborim direct si repede spre stinga, catre fundul Vaii Glajariei. Dupa cca ½ ora de coboris atingem firul vaii in punctul de confluenta cu Vilcelul Dihamului. De aici traversam valea si continuam pe o mica portiune in sus, pe linga fir. Intrind curind in Poiana Glajariei, parasim acest drum si urcam prin poiana spre VSV, pina in punctul unde prindem marcajul. Dupa un scurt urcus pieptis, poteca ne conduce (dupa cca 1 ora de la cabana), pe o coama, in marginea poienii ,,Malaesti-Izvor', unde intilnim drumul marcat cu banda albastra, dintre Risnov si Malaesti. Spre Risnov, inainte, in coboris prin poiana (vezi traseul indice 12C); spre Malaesti, la stinga, in urcus (vezi traseul indice 12).


RISNOV - MALAESTI - VF. OMUL

Sectiuni componente: indici 12, 12A Timp: 7-8 ore


12. RISNOV - MALAIESTI

Marcaj: banda albastra Timp: 4½ - 5 ½ ore.


De la Risnov (675 m) urmam soseaua spre S, in lungul Vaii Ghimbavului (sau Riul Mare), mai intii printre lanuri, apoi prin finete bogate si pe linga zavoaiele din lungul vaii. Peste fruntea padurilor, in fund, se profileaza imensa piramida a Bucsoiului. De-a lungul apei Ghirnbavului, soseaua ajunge (2 1^2 - 3 ore pe jos) la uzina Risnovului.

Fig. 039   Valea Malaesti

De aici urmam catre S, in urcus usor, drumul carosabil si dupa cca 15-20 min traversam V. Tiganesti. In dreapta se inalta muntii Velicanului si Tiganestilor. Strabatem o poiana si la reintrarea in padure, catre stinga, traversam firul Vaii Malaesti, apropiindu-ne mult de V. Glajariei (stinga). Curind, parasim drumul carosabil ce se continua in lungul Vaii Glajaria, si prindem poteca spre dreapta. Strecurindu-se printre numerosii bolovani, drumul incaleca piezis coama dintre V. Glajariei si V. Malaesti, trece pe malul sting al acesteia din urma (pe dreapta, cum urcam) si se continua in lungul vaii. Dupa a doua traversare urcam pieptis o mica portiune, pe malul opus, apoi urmam in urcus usor coama dintre V. Malaesti si piraul din stinga.

Dupa cca 1 ora de la uzina, ajungem linga ,,Izvorul Malaestilor" , ce tisneste in dreapta, de sub o coama impadurita. De aici poteca se orienteaza brusc la stinga, iesind repede in Poiana Malaesti-Izvor, pe care o traverseaza in lung; la capatul poienii, pe o coama scunda, se ramifica la stinga drumul spre cabana Diham.


Ramificatie spre cabana Diham prin V. Glajariei. Marcaj: cruce albastra. Coborim repede pe partea opusa a coamei si in cca 5 min ajungem in Poiana Glajariei. Din marginea poienii ne indreptam catre ENE, si intilnim drumul din lungul Vaii Glajariei, pe care-1 urmam in jos, iar dupa 5 min traversam firul vaii (atentie la stilpul indicator!), in punctul de confluenta cu Vilcelul Dihamului. De aici continuam spre SE, traversam imediat Vilcelul lui Timen si incepem urcusul pieptis spre E. Dupa cca 40-45 min din fundul vaii, iesim pe coama larga si inierbata de sub Magura Cenusie, la cabana Diham (1320 m).

Legaturi de la cabana Diham spre: Poiana Izvparelor, 11 A; Pichetul Rosu, 11A; Busteni sau Predeal prin Saua Baiului, 9B; Predeal prm Sipote, 11 C.


Traseul nostru continua la dreapta, urmind in urcus pieptis coama dintre vaile Glajariei si Malaesti. Dupa 30-40 min de la ramificatie poteca incepe sa urce usor, in lungul unei platforme situate intre abruptul Bucsoiului (stinga) si firul Vaii Malaesti (dreapta), adincit aici mult in masa de bolovanisuri ce formeaza morena frontala a vaii. In partea opusa a vaii se contureaza linia de creasta a Padinei Crucii.

La capatul de sus al platformei, deasupra unui piept scurt, iesim in marginea unei poieni, pe flancul vestic al Bucsoiului. Dupa inca o treapta a vaii traversam o poiana larga, loc al vechii cabane Malaesti, de unde se deschide dintr-odata, perspectiva portiunii alpine a vaii. De la capatul de sus al poienii, urcind o ultima ruptura de panta, poteca ajunge in marginea caldarii inferioare a vaii, la cabana Malaesti (1720 m).

Legaturi de la cabana Malaesti spre: Vf. Omul, 12A; Pichetul Rosu (si Busteni sau Predeal), 6C; Bran prin Clincea, 12 D; Risnov, 12 C.


12 A. MALAESTI - VF. OMUL

Marcaj banda albastra   Timp: 2 - 2½ ore


De la cabana Malaesti (1720 m) poteca se indreapta catre S, prin fundul caldarii inferioare a vaii, se abate curind la dreapta si urca pieptis treapta care formeaza extremitatea de sus a caldarii. Dupa 25 - 30 min ajungem in marginea caldarii mijlocii, marcata evident de valul transversal ce formeaza ,,zavorul' caldarii. In stinga se desfasoara abruptul salbatic al Bucsoiului, intretaiat la mare inaltime de Brina Caprelor; spre S, distingem Turnul Malaestilor, cu imensul sau perete frontal, iar in fund, peretele de la obirsia vaii brazdat de Hornurile Malaestilor.

Drumul continua pe fundul usor inclinat al caldarii, si lasa curind la stinga ramificatia spre Brina Caprelor - Bucsoi.


Ramificatie spre Vf. Bucsoi - Vf. Omul prin Brina Caprelor. De la stilpul indicator urmam poteca spre stinga. Din marginea caldarii, aceasta urca pieptis pe versantul vestic al Bucsoiului, prinzind apoi, catre stinga, Brina Caprelor. Brina, in cea mai mare parte stincoasa, incinge abruptul Bucsoiului, strecurindu-se pe sub pereti si tancuri si dupa cca 1 ora din V. Malaesti, iese in Creasta Bucsoiului Mare, unde intilneste poteca Pichetul Rosu - Vf Omul traseu 8 C.


Fig. 40 Spre Hornurile Malaestilor

De la ramificatie drumul continua pe sub peretele Turnului Malaestilor, urca inca o treapta a vaii si conduce pe un al doilea prag. Urcusul continua la inceput prin bolovanis, apoi mai pronuntat, pe o treapta sccundara, deasupra careia se intinde circul glaciar superior al vaii, cu fundul inclinat si acoperit de blocuri stincoase si mari bolovanisuri. Intrind in acest circ, poteca urca de-a coasta pe flancul Padinii Crucii si dupa 1¼ - 1½ ora de la cabana, ajunge sub Hornul Mare al Malaestilor, la o ramificatie de drumuri, intre blocuri mari de stinca.

Ramificatie prin Hornul Mare al Malaestilor. Urcam prin hornul din dreapta, inclinat si cu fundul acoperit de bolovanisuri, si dupa cca ½ ora iesim in Curmatura Hornurilor, de unde urmind spre stinga linia de creasta, ajungem dupa cca ½ ora la Vf. Omul.


De la baza Hornului Mare poteca se strecoara de-a coasta in urcus usor prin bolovanis, trece pe sub alte trei hornuri si conduce catre stinga, pe o brina, afara din caldare. Dupa un urcus pronuntat de-a lungul acestei cingatori, ajungem pe un mic prag de unde urmam coasta inierbata de pe flancul nordic al culmii (,,Plaiul Arvatilor'). In continuare, dupa un urcus lung in serpentina, pe coasta acoperita cu pajisti scunde, poteca ajunge in creasta. Aici intilnim, venind din dreapta, drumul dinspre Bran. Urmam poteca spre stinga, in urcus usor, si dupa cca 15 min ajungem la cabana Omul (2507 m).

Legaturi de la Vf. Omul spre: Pichetul Rosu (si Busteni sau Predeal) prin Bucsoi, 8D; Poiana Costilei si Busteni prin V. Cerbului, 7B; Babele (sau Crucea Eroilor si Caraiman), 3C; Pestera prin V. Obirsia Ialomitei, 17C; Saua Strunga (si Pestera) prin Coltii Tapului, 16E; Bran prin Clincea, 13 A; Bran prin Ciubotea, 14 A; Bran prin V. Gaura, 15A; Malaesti prin Bucsoi - Brina Caprelor, 8D; Malaesti prin V. Malaesti, 12B.


VF. OMUL - MALAESTI - RISNOV

Sectiuni componente: indici 12B, 12C Timp: 6 - 7 ore Derivatie pe traseu: Indice 12 D


12 B. VF. OMUL - MALAESTI

Marcaj: banda albastra Timp: 1½ - 2 ore


De la cabana Omul (2507 m) poteca se indreapta catre RMV si ajunge curind pe platoul virfului, la prima ramificatie de drumuri. Inainte, pe creasta, drumul se indreapta spre Bucsoi. Traseul nostru continua ½ la stinga, in coboris usor pe sub creasta si pe deasupra circului superior al Vaii Gaura (stinga). Dupa cca 10 min de coboris ajungem pe un prag, la o a doua ramificatie de drumuri. (Inainte pe creasta spre Bran). Traseul nostru se abate la dreapta, intrind in coboris pe versantul nordic, la inceput de-a coasta, apoi in serpentine si ajunge pe un mic prag; de aci, urmeaza o brina ce se strecoara pe la baza a trei hornuri abrupte si conduce in fundul caldarii superioare a Vaii Malaesti, printre blocuri mari de stinca si bolovanisuri. Sub cel de al patrulea horn (extrem vestic), Hornul Mare al Malaestilor, intilnim varianta care coboara din creasta prin acest horn. Drumul coboara apoi usor, in lungul vaii, pe flancul dinspre Padina Crucii, iar dupa o treapta secundara, continua prin bolovanisul firului si iese curind in marginea unui prag al vaii. Coborim o a doua treapta a vaii, trecind pe sub peretele Turnului Malaestilor si ajungem in caldarea mijlocie, unde intilnim poteca ce vine din dreapta, din Brina Caprelor. Nu departe, atingem marginea inferioara a caldarii de unde coborim repede treapta inalta, la baza careia se intinde caldarea inferioara a vaii. Drumul continua pe fundul usor inclinat al acestei caldari si ajunge la cabana Malaesti (1720 m).

Legaturi de la cabana Malaesti spre: Risnov, indice 12 C; Pichetul Rosu (si Busteni sau Predeal), 6C; V. Tiganesti -Clincea - Bran 12 D; Vf. Omul 12 A.


12 C.   MALAESTI - RISNOV

Marcaj: banda albastru Timp: 4 - 4½ ore


De la cabana Malaesti (1720 m) poteca se indreapta catre N, coboara repede, iar dupa ce traverseaza firul vaii, ajunge intr-o prima poiana. De la capatul de jos al poienii urmeaza o treapta a vaii, de sub care traversam o a doua poiana; din marginea acesteia, un coboris repede si scurt ne conduce pe o platforma situata deasupra firului adincit mult in masa de bolovanisuri ce formeaza morena frontala a vaii. In continuare, poteca se angajeaza intr-un coboris foarte repede prin padure, pe plaiul larg dintre V. Malaesti si V. Glajariei, si dupa cca 1 - 1½ ora de la cabana ajunge pe o coama scunda, la o ramificatie de drumuri. La dreapta se desprinde drumul spre cabana Diham prin V. Glajariei (marcaj cruce albastra; vezi traseul 12).

Traseul nostru continua la stinga, in coboris prin Poiana Malaesti-Izvor, iar la iesirea din poiana, trece pe la ,,Izvorul Malaesti', care tisneste din stinga, de sub coama. De aici, coborind usor, poteca traverseaza de doua ori firul vaii, dupa care incaleca piezis coama scunda dintre V. Malaesti si V. Glajariei si intilneste curind drumul ce vine din dreapta, din lungul Vaii Glajariei. Urmam acest drum spre stinga, traversam firul V. Malaesti si apoi V. Tiganesti si iesim curind linga uzina. De aici continuam pe sosea, de-a lungul Vaii Ghimbavului, pina la Risnov (3 ore pe jos).


12 D. MALAESTI - V. TIGANESTI - CLINCEA - BRAN

Marcaj: banda galbena Timp: 4 ½ - 5 ore


De la cabana Malaesti (1720 m) poteca se indreapta catre V, in urcus pieptis pe flancul estic al crestei Padina Crucii, printre jnepeni si anini de munte, pina in creasta, de unde coboara de-a coasta pe versantul dinspre V. Tiganesti, acoperit cu intinse covoare de smirdar, si ajunge in firul Vaii Tiganesti. Dupa ce traverseaza acest fir pe linga un mic lac format din acumularea apelor din ploi, drumul trece pe versantul rasaritean al Culmii Tiganesti, in urcus de-a coasta, si dupa cca 1 ½ ora de la Malaesti, iese pe aceasta culme. Aci intilneste drumul (marcat cu banda rosie) ce vine pe creasta din stinga, dinspre Vf. Omul si se indreapta, in coboris, spre Bran (vezi indice 13 A).


13. BRAN - CLINCEA - VF. OMUL

Marcaj banda rosie Timp: 5½ - 6½ ore


Pornind din Bran pe soseaua comunala ce strabate satul Poarta, ajungem dupa ½ ora in punctul denumit ,,La Podul Oprisului' unde lasam in dreapta drumul care urca spre Vf. Omul prin Ciubotea sau prin Valea Gaura.

De la ramificatie continuam spre stinga avind in fata vastul decor al versantului nordic al Bucegilor, si iesim curind pe Muchia Buricii. De-a lungul ei, in urcus usor, lasam in urma o sa larga iar din marginea de sus a unei poieni parasim muchia si coborim de-a coasta, la obirsia unui piriu. Drumul se abate brusc la stinga, iar dupa ce traverseaza piriul V. Seci, iese dupa un urcus, la inceput foarte inclinat, in Muchia Panicerului. In continuare, urmind clinul estic al muchiei, drumul conduce in Poiana Panicerului, iar in lungul coamei si dupa un ocol spre dreapta, in Poiana Zanoaga. Din poiana iesim, dupa un urcus pe alocuri pronuntat, in coama, de-a lungul careia, prin raristi, ajungem in Poiana Clincii. Poteca serpuieste pe ambele flancuri, trece o portiune de creasta strajuita de turnulete de piatra (punctul ,,La Stinci'), dupa care, in urcus de-a coasta, pe flancul sudic, lasa jos, in dreapta, Turnul Clincii.

Fig. 41 Padina Clincii si Culmea Tiganesti

Iesind din nou in culme, drumul pastreaza linia de creasta iar dupa cca ¼ ora, o paraseste definitiv, trecind de-a coasta prin pajisti largi si inierbate, pe fata sudica a Culmii Clincea. Curind poteca traverseaza un vilcel cu bolovanis din obirsia Vaii Urlatoarea Clincii; urmind apoi versantul vestic al Muntelui Tiganesti, urca de-a coasta, trece peste citeva sistoace si pe sub o zona de stincarii, dupa care, printre pilcuri de smirdar, ajunge in Culmea Tiganestilor.

Din acest punct privirea cuprinde spre E, dincolo de V. Tiganesti, Creasta Padina Crucii; pe planul urmator, coama arcuita a Bucsoiului, la dreapta, in creasta, Vf. Padina Crucii, bloc imens de calcare albe, iar in fund, spinarile Postavarului si Pietrei Mari. Continuind drumul spre dreapta, in urcus usor, pe creasta, ajungem intr-o sa, din care se desprinde la stinga poteca spre Malaesti.


Ramificatie spre cabana Malaesti prin V. Tiganesti. Marcaj banda galbena. Parasind creasta urmam spre stinga poteca ce coboara pe flancul dinspre V. Tiganesti. Din fundul vaii drumul urca de-a coasta clinul Padinii Crucii, traverseaza creasta si apoi coboara repede, printre stincarii si jnepenisuri, in V. Malaesti, la cabana ,,Malaesti' (1720 m).


De la ramificatie urcind inainte catre S, revenim pe culme (stilp de marcaj) de unde apare, spre est, Vf. Omul. Poteca strabate in continuare, zona framintata a Tiganestilor, ocoleste pe la baza Turnul Tiganesti, intra in hornul ,,La Scara', iar de aici, printr-un urcus pieptis si scurt, iese din nou pe culme si ajunge curind pe platoul Virfului Scara (stilp de marcaj). Este locul de unde se deschide un orizont larg peste intinderile Birsei si Coridorul Branului cu mii de asezari risipite pe coaste si vai, deasupra carora strajuieste arcul de calcare al Pietrei Craiului; departe, zarim catre vest, spinarile Fagarasului; catre est, coamele Postavarului si Pietrei Mari, iar pe un plan mai indepartat, cupola alba a Ciucasului.

Din Virful Scara (2421 m) poteca incepe sa coboare spre E pe sub creasta si conduce curind deasupra Hornului Mare al Tiganestilor, prin care zarim la mare adincime, fundul Vaii Tiganesti. Continuam usor pe flancul sudic al crestei, care culmineaza cu doua blocuri de calcare albe (cel dinspre E, Vf. Padina Crucii) si dupa cca.10 min, ajungem in Curmatura Hornurilor, la obirsia Hornului Mare al Malaestilor (accesibil), deasupra caldarii superioare a Vaii Malaesti, unde intilnim venind din dreapta drumul (marcat cu cruce rosie) de la Bran prin V. Gaura. Curind, trecem pe la obirsia Hornului Mic (inaccesibil) prin care se zareste in vale cabana Malaesti. Urcam usor pe flancul sudic si iesim din nou pe creasta, unde intilnim curind drumul ce vine din stinga, din V. Malaesti. De aci, in urcus usor si continuu, ajungem la cabana Omul (2507 m).

Legaturi de la Vf. Omul spre: Pichetul Rosu (si Busteni sau Predeal), indice 8 D; Poiana Costilei (si Busteni) prin V. Cerbului, 7 B; Babele (sau Crucea Eroilor si Caraiman), 3 C; Pestera prin V. Obirsia Ialomitei, 17 C; Saua Strunga (si Pestera) prin Coltii Tapului, 16 E; Malaesti (si Risnov), 12 B; Bran prin V. Gaura, 15 A; Bran prin Ciubotea, 14 A; Bran prin Clincea, 13 A.


13 A. VF. OMUL - CLINCEA - BRAN

Marcaj: banda rosie Timp: 4 ½ - 5 ore


De la cabana Omul urmam poteca ce se indreapta spre RMV iar de pe platforma virfului (unde drumul spre Bucsoi - marcaj banda rosie - continua inainte), ne orientam ½ la stinga, coborind pe sub culme si pe deasupra V. Gaura, de-a lungul Curmaturii Hornurilor. Dupa cca 10 min iesim pe un prag al culmii unde lasam in dreapta poteca spre Malaesti (marcaj banda albastra), trecem pe deasupra Hornului Mic al Malaestilor (inaccesibil) si ajungem foarte curind in dreptul Hornului Mare, la o rascruce de drumuri. Una din poteci coboara spre dreapta, prin fundul hornului, in caldarea superioara Vaii Malaesti; la stinga se desprinde poteca spre V. Gaura-Bran (marcaj cruce rosie) iar drumul nostru continua inainte, in urcus, pe sub stincarii de calcare dezagregate si iese in marginea Platoului Scara (stilp de marcaj) unde urcusul ia sfirsit.

De la stilpul de marcaj poteca se indreapta catre VNV, coborind usor pe Platoul Scara si ajunge curind in dreptul unui al doilea stilp indicator de unde se desprinde spre stinga, drumul care coboara prin Ciubotea la Bran (marcaj triunghi galben). Din acest punct urmam la dreapta, spre nord, clinul vestic al coamei Muntelui Tiganesti. Din dreptul unui nou stilp de marcaj poteca se abate brusc la dreapta, coborind repede in hornul ,,La Scara', dupa care revine in creasta. De aci, trece curind pe sub un turn din calcare, lasa in urma tancurile de forme ciudate ale Coltilor Tiganestilor si razbate pe creasta, coborind usor prin pajistea scunda presarata cu bolovanisuri.

Dupa 30-35 min de la ramificatia de drumuri de sub Vf. Scara poteca ajunge la un stilp de marcaj de unde continuind catre N., intilneste, venind din dreapta, poteca ce urca de la Malaesti prin V. Tiganesti. Dupa un parcurs usor ne abatem la stinga, in coboris direct si prindem curind poteca slab definita la inceput, care urmeaza de-a coasta, flancul ce priveste spre V. Urlatoarea Clincei (in stinga). Printre pajisti de smirdar si apoi pe sub stincarii, trecem peste o serie de sistoace, continuam apoi aproape orizontal pe clinul sudic al Clincii, iar dupa cca 20 min din Culmea Tiganestilor, ocolim un tanc stincos si iesim repede pe coama. Poteca se lasa curind spre stinga, pe sub creasta cu stincarii, se strecoara apoi printr-o strunga stincoasa, de unde apare jos, in stinga, Turnul Clincii. Dupa un coboris scurt, de-a coasta, iesim din nou in creasta strajuita de tancuri si turnulete de stinca (punctul ,,La Stinci'). Curind parasim drumul de creasta (Atentie! inainte pe o stinca, doua semne de marcaj false) si prindem spre stinga, in jos, o alta poteca la inceput, slab definita, care conduce la baza unui tanc stincos.

In continuare si dupa ce trecem printr-un mic defileu de stinci, coborim, urmind alternativ flancurile muntelui, si iesim in Poiana Clincii iar dupa un coboris repede, in Poiana Zanoaga. Continuind pe poteca ce coboara, ajungem curind in Poiana Panicerului. De la capatul poienii, urmam clinul din dreapta coamei care ne conduce in poiana din Muchia Panicerului. Urmam aceasta muchie iar din punctul in care drumul se fringe brusc catre stinga, coborim repede, traversam un piriu (Valea Seaca) si continuam pe malul opus, aproape orizontal, dupa care, urcind usor de-a coasta, iesim pe Muchia Buricii. Drumul devine apoi carosabil, coboara printre livezi si finete si iese in soseaua comunala, la rascrucea de la ,,Podul Oprisului', iar de aci, in lungul Vaii Poarta, si dupa cca ½ ora, ia sfirsit in centrul comunei Bran.


14. BRAN - CIUBOTEA - VF. OMUL

Marcaj: triunghi galben Timp: 6 - 7 ore


Traseul porneste din soseaua nationala Brasov - Cimpulung, de la ramificatia soselei comunale spre satul Poarta-Bran. Urmam aceasta sosea spre SE prin sat si dupa cca ½ ora ajungem in punctul ,,Podul Oprisului', unde lasam la stinga drumul spre Vf. Omul prin Clincea. Traseul nostru continua spre dreapta, in lungul Vaii Poarta pe drumul carosabil, printre case si finete. Peisajul e dominat de culmile versantului transilvanean al Bucegilor.

Drumul iese curind din sat urmind firul Vaii Poarta, trece prin raristi iar dupa 45 - 50 min de la Podul Oprisului, ajunge in dreptul unui stilp indicator, unde se desparte poteca spre Vf. Omul prin V. Gaura (marcaj cruce rosie). Traseul nostru urmeaza drurnul carosabil la stinga, in lungul apei, si dupa 20 - 25 min de la rarnificatie, traverseaza V. Urlatoarea Clinicii. De aici parasim valea prinzind spre stinga poteca ce urca pieptis, pe o coama larga, si iesim in Poiana Ciubotei. Din marginea de sus a poienii urmam poteca ce urca de-a coasta, pe fata dinspre V. Urlatoarea Mica. Trecind printr-o zona de stincarii, poteca urca pronuntat si dupa 45 - 50 min din Poiana Ciubotei ajunge in Poiana Ciubotei de Sus, de unde V. Urlatoarea Mica ia numele de V. Ciubotei sau Catunul Ciubotei. Dincolo de vale, in dreapta, se ridica salbatic peretele si Coltii Ciubotei. Trecem pe sub o zona de stincarii cu jnepeni iar dupa cca ½ ora din poiana, iesim intr-o mica sa, in marginea de jos a caldarii mijlocii a vaii. In fund, deasupra obirsiilor vaii, se inalta culmea ferastruita de tancuri stincoase, a Coltilor Tiganesti, strajuita de silueta Turnului Tiganestilor.

Urmind fundul caldarii, urcam de-a coasta pe malul drept al vaii (stinga cum urcam). Poteca traverseaza apoi firul vaii, urca pieptis coasta care formeaza treapta dintre caldarea mijlocie si superioara si iese pe pragul acesteia din urma, in Catunul Ciubotei. Inainte in peretii ce inchid caldarea, se observa un imens bloc de calcare. prins in masa conglomeratelor. Continuam in urcus usor pe platforma caldarii, tinind aproape de marginea din dreapta si dupa 15 min de la intrarea in caldare, ne apropiem mult de peretele din fund, de unde traseul se orienteaza brusc catre dreapta si inapoi, spre V (atentie la marcaj!), iesind din caldare pe o muchie, in dreptul unui stilp de marcaj.

Drumul trece mai departe, in urcus direct de-a lungul muchiei, avind mereu in dreapta ,,Fata Frumoasa', coasta larga podita cu intinse covoare de smirdar, iar dupa cca o ora de la iesirea din caldare ajunge in Culmea Scara, pe platforma larga a Podului Spintecaturilor. Spre E, nu departe, se inalta Vf. Scara (2421 m). Din Culmea Scara continuam in urcus foarte usor de-a coasta, si intilnim venind din stinga drumul de la Bran prin Clincea (stilp indicator). Urcusul inceteaza in marginea platoului Virfului Scara.

Urmind Culmea Scara, drumul coboara pe sub creasta, trece curind pe deasupra Hornului Mare al Tiganestilor, prin care se zareste fundul Vaii Tiganesti, si in coboris usor pe flancul sudic al crestei, ajunge in Curmatura Hornurilor, la obirsia Hornului Mare al Malaestilor (accesibil) unde intilneste venind din dreapta poteca (rnarcata cu cruce rosie) de la Bran prin V. Gaura. Drumul urca de aci usor, lasa in stinga Hornul Mic (inaccesibil) iar mai departe si in aceeasi directie, poteca spre Malaesti (marcaj banda albastra), dupa care ajunge curind la cabana Omul (2507 m).

Legaturi de la Vf. Omul spre: Pichetul Rosu (si Busteni sau Predeal), 8 D; Poiana Costilei (si Busteni) prin V. Cerbului, 7 B; Babele (sau Crucea Eroilor si Caraiman), 3 C; Pestera prin V. Obirsia Ialomitei, 17 C; Saua Strunga (si Pestera) prin Coltii Tapului, 16 E; Malaesti (si Rlsnov), 12 B; Bran prin V. Gaura, 15 A; Bran prin Clincea, 13 A; Bran prin Ciubotea, 14 A.


14 A. VF. OMUL - CIUBOTEA - BRAN

Marcaj: triunghi galben Timp: 4½ - 5 ore


De la cabana Omul urmam poteca ce se indreapta spre RMV iar de pe platforma virfului (de unde drumul spre Bucsoi - marcaj banda rosie - continua inainte) ne abatem ½ la stinga, coborind pe sub culme si pe deasupra V. Gaura, de-a lungul Curmaturii Hornurilor. Dupa cca 10 min iesim pe un prag al culmii unde lasam in dreapta poteca spre Malaesti (marcaj banda albastra), trecem pe deasupra Hornului Mic (inaccesibil) si ajungem foarte curind in dreptul Hornului Mare, la o raspintie de drumuri. Una din poteci coboara spre dreapta, prin fundul hornului, in caldarea superioara a Vaii Malaesti; la stinga se desprinde poteca spre V. Gaura - Bran (marcaj cruce rosie) iar drumul nostru continua inainte, in urcus, pe sub stincarii de calcare dezagregate, si iese in marginea Platoului Scara (stilp de marcaj) unde urcusul ia sfirsit.

Indreptindu-ne catre VNV, coborim usor pe Platoul Scara; nu departe apare platforma larga a Podului Spintecaturilor. Curind ajungem in coboris foarte usor la ramificatia drumurilor (stilp indicator) de unde se desprinde la dreapta drumul spre Bran, prin Clincea. Traseul nostru continua catre V, in coboris foarte usor, de-a coasta, si ajunge in marginea Podului Spintecaturilor, deasupra unei coaste largi, acoperita cu smirdar, numita ,,Fata Frumoasa'. Din acest punct coborim repede spre NV, in lungul unei muchii ce margineste catre N ,,Fata Frumoasa'. Lasind in stinga Brina de Sus a Gaurei, ajungem dupa un coboris direct pe un prag inierbat (stilp de marcaj), de unde distingem inainte, jos, Coltii Ciubotei.

Din dreptul stilpului de marcaj poteca paraseste muchia si se abate brusc la dreapta, coborind in fundul Vaii Ciubotea. De aici continuam spre stinga, de-a lungul firului, pina la marginea inferioara a primei caldari, de unde, printr-un coboris repede ajungem in caldarea mijlocie. Traversam firul vaii si apoi prin pajistea cu bolovanis si pilcuri de urzici de pe malul drept, continuam in coboris de-a coasta, pina intr-o mica sa, in marginea inferioara a caldarii mijlocii. Din sa, drumul coboara repede, mai intii pe sub o zona de stincarii, apoi prin poiana de pe flancul sudic al Piciorului Ciubotei si iese in Poiana Ciubotei de Sus, la baza Peretelui Ciuboiei. Dupa un scurt urcus prin poiana spre dreapta, urmam malul drept al vaii, dupa care coborind in panta pronuntata, iesim in Poiana Ciubotei.

Traversind poiana, prindem poteca in coboris repede, care ne conduce curind in drumul Vaii Poarta. De-a lungul acestei vai intilnim drumul ce vine din stinga, dinspre Vf. Omul, prin V. Gaura dupa care pe soseaua comunala ajungem, strabatind satul Poarta, in centrul localitatii Bran.


15. BRAN - V. GAURA - VF. OMUL

Marcaj: cruce rosie Timp: 6 - 7 ore


Pornind din Bran pe soseaua comunala ce strabate satul Poarta, ajungem dupa ½ ora in punctul ,,Podul Oprisului', unde lasam in stinga drumul spre Vf. Omul prin Clincea. De la ramificatie continuam spre dreapta, in lungul Vaii Poarta, pe drumul carosabil, printre case si finete. Peisajul e dominat de culmile versantului transilvanean al Bucegilor. Dupa 45-50 min de la Podul Oprisului, ajungem intr-o poiana, la o noua raspintie de drumuri (stilp indicator). La stinga, in lungul vaii, continua drumul spre Vf. Omul prin Ciubotea.

Traseul nostru urmeaza inainte, iar de la capatul poienii urca in panta pronuntata, timp de cca 20 min; dupa o ora de la raspintie, trece pe linga un sipot de unde continua de-a coasta apoi in urcus pieptis, timp de 30 min, dupa care se indreapta catre stinga si ajunge urcind usor in saua din punctul denumit ,,Poiana dintre Vai'[7].

Din poiana coborim spre sud, ne abatem apoi brusc la stinga si intilnim foarte curind drumul ce vine din dreapta, dinspre comuna Simon. Urmam catre stinga acest drum si dupa un urcus de-a coasta ajungem intr-o sa de unde coborind in partea opusa iesim curind pe fata Vaii Gaura. Drumul continua aproape orizontal, apoi in coboris usor si, dupa cca ½ ora de la ,,Poiana dintre Vai', intra pe firul vaii in caldarea inferioara, denumita ,,Catunul de Jos'.

Curind apar in stinga marile grohotisuri mobile de sub peretii inalti ai Galbinarilor Gaurei; inainte se ridica prima treapta inalta a vaii, denumita ,,Moara Dracului'. Apropiindu-se de aceasta treapta, poteca paraseste firul urcind catre dreapta, lasa in stinga cascada ,,Moara Dracului' (prin care apa Vaii Gaura se arunca in caldarea inferioara, intrind repede in curs subteran) si continua, la inceput de-a coasta, apoi pieptis, pe coastele de sub peretii Gutanului.

Dupa cca ½ ora din caldarea inferioara, revenim in firul vaii pe un prag stincos. Continuind urcusul traversam Vilcelul Galbinarilor, care coboara din abruptul sudic al Muntelui Gaura, si iesim repede in marginea ,,Catunului Mic', caldare inchisa in amunte de treapta inalta a ,,Fruntii Catunasului'. Continuam pe fundul caldarii, avind mereu deasupra silueta impresionanta a Coltilor Gaurei, apoi, lasind in dreapta haotica ingramadire de blocuri stincoase de la baza ,,Fruntii Catunasului', urcam prin pajisti, in lungul muchiei dintre firul vaii (care ramine in dreapta) si Vilcelul Catunasului, apoi printr-o sistoaca stincoasa, iar dupa cca 15 min din marginea caldarii, intram in zona abrupta a Fruntii Catunasului. Escaladam o saritoare deasupra careia se deschid doua sistoace abrupte. Urmam pe cea din dreapta si curind, inainte ca aceasta sa se transforrne intr-un canion cu pereti verticali, o parasim, orientindu-ne brusc la dreapta, iar printr-o strunga ingusta si de-a lungul unei brine, reintram in firul vaii, deasupra Fruntii Catunasului.

Traversind firul, urcam direct pe malul din dreapta (cum urcam), printre stincarii, si dupa 5 min ajungem pe o brina pe care o urmam la stinga in urcus de-a coasta; dupa trecerea unui prag pronuntat inclinat, urcusul inceteaza in firul vaii, de-a lungul caruia iesim in caldarea denumita ,,Catunul de Sus'.

Continuam spre NE (atentie la marcaj), traversind terasa caldarii pina la marginea acesteia (linga un perete de stinca). Urcam apoi in aceeasi directie de-a coasta, in panta pronuntata, iar dupa ce traversam firul unui vilcel stincos, urcam paralel cu acesta si atingem repede o platforma (cu stilp de marcaj) pe care o urmam spre NE. Dupa cca 15 min de la stilpul de marcaj, iesim pe o alta platforma. Ne indreptam spre nord, iar din marginea ei, in urcus pieptis, pe coasta sudica a Culmii Scara, atingem Curmatura Hornurilor, la obirsia Hornului Mare al Malaestilor, unde intilnim drumul ce vine din stinga, pe culme, dinspre Bran, prin Ciubotea (traseul 14) si Culmea Clincea (traseul 13).

Urmind poteca spre dreapta, in lungul culmii, intilnim curind drumul ce vine din stinga, din V. Malaesti, iar de aci, in urcus usor, ajungem la cabana Ornul (2507 m).

Legaturi de la Vf. Omul spre: Pichetul Rosu (si Busteni sau Predeal), indice 8 D; Poiana Costilei (si Busteni) prin V. Cerbului, 7 B; Babele (sau Crucea Eroilor si Caraiman), 3 C; Pestera prin V. Obirsia Ialomitei, 17 C; Saua Strunga (si Pestera) prin Coltii Tapului, 16 E; Malaesti (si Risnov), 12 B; Bran prin Ciubotea, 14 A; Bran prin Clincea, 13 A; Bran prin V. Gaura, 15 A.


15 A. VF. OMUL - V. GAURA - BRAN

Marcaj: cruce rosie Timp: 5-6 orc


De la cabana Omul (2507 m) poteca se indreapta catre RMV iar de pe platforma virfului (unde drumul spre Bucsoi - marcaj banda rosie - continua inainte) ne orientam ½ la stinga in coboris usor, pe sub creasta si pe deasupra circului superior al Vaii Gaura (stinga). Dupa cca 10 min ajungem la un prag al culmii, unde lasam la dreapta drumul spre cabana Malaesti, continuam inainte pe creasta, trecem pe deasupra Hornului Mic (inaccesibil) si ajungem in dreptul Hornului Mare al Malaestilor, la o rascruce de drumuri. Una din poteci coboara spre dreapta, prin fundul hornului, in caldarea superioara a V. Malaesti; inainte pe creasta, urmeaza poteca spre Bran prin Ciubotea sau Clincea, iar traseul nostru se desprinde la stinga, pe coasta sudica a Culmii Scara. Dupa un coboris repede prin pajisti, ne indreptam spre SV (atentie la marcaj!) si ajungem in fundul caldarii ,,Catunul de Sus' (caldarea a 2-a a vaii), pe o terasa plana si aproape circulara. Traversam aceasta terasa si urmam firul vaii dupa care trecem pe malul sau sting si ajungem pe un prag secundar; de aici, de-a lungul unei brine inclinate si apoi in coboris direct pe o sistoaca stincoasa, reintram in fir deasupra ,,Fruntii Catunasului'. Din acest punct revenim pe malul drept si prindem o brina pe care o parasim curind, strecurindu-ne catre dreapta printr-o strunga ingusta ce ne conduce intr-o sistoaca puternic inclinata. Coborind-o direct, trecem o saritoare iar printre stincarii, ajungem la baza zonei stincoase abrupte; in continuare, prin pajisti foarte inclinate si apoi de-a lungul unei muchii, lasam in stinga haotica ingramadire de blocuri de la baza Fruntii Catunasului, si coborim in fundul usor inclinat al caldarii ,,Catunul Mic'. Continuind pe dreapta firului, poteca ne conduce curind in marginea inferioara a caldarii, deasupra ultimei trepte inalte a vaii.

De aci, urmam la stinga de-a coasta si curind, traversam Izvorul Gaurei. Apa, care izvoraste nu departe, din marginea ,,Catunului Mic', strabate o cheie foarte ingusta in care formeaza o cascada si apoi, sub poteca, patrunde intr-un horn adinc si ingust unde formeaza mai jos cascada ,,Moara Dracului'. Drumul continua aproape orizontal, strecurindu-se pe sub peretii Gutanului (pe stinga vaii) prin grohotisuri de calcare si printre raristi. In dreapta, pe malul opus, se observa marile grohotisuri mobile de sub Galbinarile Gaurei. Hatasul coboara apoi repede si, lasind in dreapta cascada ,,Moara Dracului', conduce in caldarea inferioara a vaii. Urmam firul sec si acoperit cu bolovanisuri, iar nu departe in aval, il parasim, continuind drumul pe coasta din dreapta, in urcus usor, si ajungem intr-o mica sa stincoasa. Coborind in partea opusa, traversam un vilcel si dupa cca 8-10 min din sa, parasim drumul, care se indreapta de-a coasta (spre comuna Simon), si ne abatem brusc la dreapta, in urcus direct (atentie la marcaj!) iar dupa 10 min de la bifurcatie, iesim in saua din punctul denumit ,,Poiana dintre Vai' (1623 m).

Fig.042 Valea Gaura si Abruptul Doamnele

Din poiana, in coboris catre stinga, pe coastele muntilor Pintece si Gogu Noaghiei, dinspre V. Poarta, ajungem, dupa un parcurs lung insa usor, in poiana unde intilnim venind din dreapta drumul de la Vf. Omul prin Ciubotea. De aci, pe drumul de caruta si in continuare pe soseaua ce strabate satul Poarta, iesim in centrul localitatii Bran.


BRAN - SAUA STRUNGA - PESTERA

Sectiuni componente: indici 16, 16 A Timp: 7 - 8 ore


16. BRAN - SAUA STRUNGA

Marcaj: punct rosu, Timp: 5-6 ore


De la Bran (castel) urmam soseaua nationala spre Giuvala pina in dreptul V. Simonului de unde o parasim, indreptindu-ne la stinga, spre S, pe drumul ce strabate satul Simon, de-a lungul Vaii Simonului. Dupa o ora ajungem la capatul de sus al satului, la confluenta acestei vai cu V. lui Lamba. De aci, parasind V. Simonului, prindem la dreapta drumul larg ce urmeaza, in urcus usor, Plaiul lui Lom, iar in continuare, si dupa cca 45 min, Plaiul Pleasa, unde se uneste cu drumul ce vine din dreapta, dinspre comunele Moeciul de Sus si Moeciul de Jos. Dupa un urcus lung insa usor, prin padure, iesim la gol in Poiana Gutanului, punct din care se deschide o priveliste de o covirsitoare maretie, asupra caldarilor Vaii Gaura, Culmii Scara, si intinsului abrupt al Strungii, care ia sfirsit la sud, in curmatura semicirculara a Pasului Strunga.

Din Poiana Gutanului drumul continua in urcus direct, traverseaza Vilcelul Tapului, dupa care urmeaza de-a coasta, pe sub abruptul muntelui cu acelasi nume, la poalele caruia se intind mari grohotisuri mobile. Drumul se apropie treptat de baza abruptului si dupa cca 1½ ora din Poiana Gutanului, conduce printre bolovanisuri, in Saua Strunga, unde urcusul ia sfirsit. Saua Strunga constituie din punct de vedere geologic una dintre cele mai interesante zone din Bucegi.

Legaturi de la Strunga spre: Cabana Padina si Pestera, 16 A; Vf. Omul prin Coltii Tapului, 16 D; Bran, 16 C.


16 A. SAUA STRUNGA - PESTERA

Marcaj: punct rosu Timp: 1½ -2 ore


Din Saua Strunga drumul coboara spre SE prin pajisti largi, in lungul unei ravene, apoi se indreapta curind catre stinga, de-a coasta, pe sub stincarii de calcare albe dezagregate de eroziuni. Dupa cca 15 min lasam in stinga o varianta care urmeaza flancul sudic al muntelui Colti si continuam coborisul spre dreapta, in lungul unei padini intinse. Dupa o ora din Saua Strunga, drumul se abate brusc catre dreapta, iese pe fata Vaii Coteanului, si continua pe sub stincarii de conglomerate, dupa care se indreapta spre N. si ajunge curind in spatele cabanei Padina.

De la cabana Padina drumul continua spre N, in coboris usor, prin marginea de sus a Padinei ce se intinde in lungul Vaii Ialomita; dupa cca 5 min, intilnim drumul (marcat cu cruce albastra) ce vine din dreapta, dinspre Bolboci. Curind traversam V. Horoabei si iesim in Poiana Colti, de unde, paralel cu firul Ialomitei urmam drumul spre N, lasam in stinga poteca ce se indreapta in urcus usor catre Pestera Ialomitei (5 min) si traversam imediat firul vaii (spre dreapta). In continuare, urcam pe trepte de piatra printr-o cheita si ajungem curind in dreptul asezarilor manastirii ,,Pestera'. Poteca ocoleste incinta manastirii, intilneste venind din dreapta drumul dinspre Sinaia prin Virful cu Dor si iese in Poiana Crucii (rezervatie naturala a Academiei R.P.R.), iar dupa cca 30 min de la Padina, ajunge la cabana Pestera (1610 m).

Legaturi de la cabana Pestera spre: Vf. Omul, 17 B; Babele (si Caraiman), 5 C; Piatra Arsa (si Busteni sau Sinaia), 2 B; Virful cu Dor (si Sinaia), 1 B; Bolboci (Scropoasa, Dobresti, Pietrosita), 17 D; Saua Strunga (si Bran), 16 B.



PESTERA - SAUA STRUNGA - BRAN

Sectiuni componente: indici 16 B, 16 C    Timp: 6 - 7 ore Derivatii pe traseu: indici 16 D, 16E


16 B. PESTERA - SAUA STRUNGA

Marcaj: cruce albastra, apoi punct rosu Timp: 2-2½ ore


De la cabana Pestera (1610 m) urmam spre V poteca in coboris, ocolind rezervatia naturala a Academiei R.P.R. din Poiana Crucii, iar de la ramificatia drumului ce urca spre Virful cu Dor, care continua inainte (marcaj banda rosie), ne abatem ½ la dreapta si trecem in coboris usor, pe linga asezarile manastirii Pestera. Din marginea de V a incintei patrundem pe trepte de piatra, printr-o cheita stincoasa, traversam apoi V. Ialomitei, la iesirea acesteia din Cheile Pesterii. Catre dreapta se ramifica o potecuta care conduce in 5 min la Pestera Ialomitei (vezi descrierea Pesterii la partea generala, cap. Geologie). Continuam in jos de-a lungul firului Ialomitei, si iesim curind in Poiana Colti.

Drumul se indreapta catre S, traverseaza V. Horoabei, iese in padina larga ce se intinde in lungul vaii, la o ramificatie de drumuri (inainte spre S drumul catre Bolboci, marcaj cruce albastra), de unde continua ½ la dreapta, in urcus usor prin pajisti si ajunge in dreptul cabanei Padina. Curind drumul se indreapta catre stinga, urmeaza de-a coasta pe sub stincarii, iese la gol pe coama Padinii Strungii, iar dupa ce lasa in stinga varianta de iarna a traseului, continua in urcus usor pe flancul sudic al Muntelui Colti, prin pajisti largi, cu stincarii albe, puternic dezagregate de eroziuni. Dupa cca 30 min de la ramificatie, drumul ne conduce in urcus direct, de-a lungul unei ravene, in Saua Strungii, poarta semicirculara deschisa in creasta Muntelui Strungile Mari de unde se deschide o larga priveliste asupra Pietrei Craiului si Masivului lezer-Papusa.

Legaturi de la Strunga spre: Bran, indice 16 C; Vf. Omul prin Coltii Tapului, 16 D; Pestera, 16 A.


16 C. SAUA STRUNGA - BRAN

Marcaj: punct rosu Timp: 4 - 5 ore


Din Saua Strungii drumul se indreapta catre RMV, in coboris de-a coasta pe la poalale abruptului vestic al Muntelui Grohotisul (dreapta), remarcabil prin marile grohotisuri mobile ce se intind la baza peretilor. Dupa ¾ -1 ora de mers traversam Vilc. Tapului dupa care drumul se indreapta catre V si, in coboris direct, ajunge curind in Poiana Gutanului.

Din poiana drumul urmeaza Plaiul Pleasa iar dupa un coboris lung insa usor, il paraseste si continua la dreapta de-a lungul Plaiului lui Lom, pina in firul Vaii Simonului. De aici, pe drumul ce strabate satul Simon in intregime, iesim dupa 1-1½ ora in soseaua nationala Cimpulung-Brasov, pe care urmind-o la dreapta ajungem dupa 15 min, in centrul localitatii Bran.

Fig.043 Bivuac pe Culmea Doamnele


16 D. SAUA STRUNGA - COLTH TAPULUI - Vf. OMUL

Marcaj: banda rosie Timp: 3½ - 4 ore


Din Saua Strunga lasam in dreapta poteca spre Pestera, ne indreptam catre NE de-a coasta, pe flancul Muntelui Strungile Mari si prindem curind drumul care urca in creasta. Drumul se strecoara printre stincarii de calcare albe si prin bolovanisuri si urca in culme, pe Coltii Lesnitei, lasind in dreapta, jos, pajisti largi, intinse intre stincarii si jnepenisuri, iar in stinga, abruptul Muntelui Grohotisul (denumirea versantului vestic al Mantelui Strungile Mari).

Din culme coborim pe sub creasta, printre stincarii, trecem o vilcea larga si continuam coborisul prin pajisti presarate cu calcare puternic dezagregate de eroziuni. Serpuind pe sub creasta, poteca ne conduce, dupa un ocol larg spre dreapta, la obirsia Vaii Batrina (care, in portiunea inferioara, ia numele de V. Horoabei), in punctul unde creasta e strajuita de tancurile ce formeaza Coltii Tapului. Continuam aproape orizontal pe sub creasta, trecem pe la baza unei zone de stincarii de calcare si iesim in Culmea Batrina din virful careia - situat imediat la NV - se desfasoara asupra regiunilor inconjuratoare una dintre cele mai impresionante privelisti din Bucegi. Printr-o curba larga spre dreapta si in coboris usor, drumul iese intr-o sa intinsa (deasupra obirsiei Vaii Doamnele) de unde, trece pe Culmea Doamnele; in continuare, prin pajistile unei coaste acoperite cu smirdar, urca de-a lungul Spinarii Doamnele pina in coama lata dintre firele Vaii Spinarii, iar dupa ce traverseaza o sa, ajunge in urcus, imediat la sud de Vf. Doamnele (2401 m). De partea cealalta a culmii se deschide caldarea superioara a Vaii Obirsia Ialomitei, cu imensul bloc de calcare ,,Mecetul Turcesc', iar dincolo de vale, spre E, Curmatura Vaii Cerbului, si Vf. Vaii Cerbului.

Fig.044 Culmea Strunga

Din Culmea Doamnelor coborim pe sub creasta printre pilcuri de smirdar, pina sub o zona de stincarii de calcare, de unde poteca incepe sa urce de-a coasta, apoi, trecind pe deasupra platformei inierbate din crestetul ,,Mecetul Turcesc', descrie o serpentina larga si continua urcusul usor spre E, pe sub Creasta Doamnelor. Iesind pe fata Vaii Cerbului, sub blocul de calcare albe ce formeaza Vf. Gavanele, intilnim poteca marcata ce vine din dreapta, dinspre Babele si Pestera. De aici continuam de-a coasta, spre N, pe sub Culmea Bucura, trecind pe deasupra caldarii superioarea Vaii Cerbului, si in cca 15 min ajungem la cabana Omul (2507 m).

Legaturi de la Vf. Omul spre: Pichetul Rosu (si Predeal sau Busteni) indice 8 D; Poiana Costilei (si Busteni) prin V. Cerbului, 7 B; Babele (sau Crucea Eroilor si Caraiman), 3 C; Pestera prin V. Obirsia Ialomitei, 17 C; Bran prin V. Gaura, 15 A; Bran prin Ciubotea, 14 A; Bran prin Clincea 13 A; Malaesti (si Risnov), 12 B; Saua Strunga (si Pestera), 16 E.


16 E. VF. OMUL - COLTII TAPULUI - SAUA STRUNGA

Marcaj: banda rosie Timp: 3-3 ½ ore


De la cabana Omul (2507 m) urmam spre S poteca marcata (banda albastra si banda galbena) spre Pestera (sau Babele), in coboris pe sub Culmea Bucura si pe deasupra caldarii superioare a Vaii Cerbului care se deschide in stinga noastra. Dupa cca 10 min ajungem sub blocul de calcare albe ce formeaza Vf. Gavanele, unde, in dreptul unui stilp de marcaj, parasim drumul ce coboara spre Pestera (Babele) si prindem ½ la dreapta o potecuta care se indreapta, la inceput aproape orizontal, apoi in coboris repede, spre V, pe sub Creasta Doamnelor. Trecind pe deasupra imensului bloc de calcare ,,Mecetul Turcesc', poteca descrie o serpentina larga, lasa in stinga caldarea superioara a Vaii Obirsia Ialomitei si incepe sa urce pe sub creasta, printre pilcuri de smirdar, iar dupa cca ½ ora de la Vf. Omul, iese in Culmea Doamnele, imediat la S de Vf. Doamnele (2401 m). Continuind pe spinarea acestui munte in urcus usor, apoi in coboris, trecem pe deasupra peretelui abrupt al Doamnelor dupa care, coborind prin pajisti acoperite cu pilcuri de smirdar, ajungem in saua larga de la obirsia Vaii Doamnele.

Din acest punct, trecind pe Muntele Batrtna, drumul continua printre pilcuri de jnepeni, in urcus usor, apoi orizontal, iar dupa un ocol larg spre stinga iese in Culmea Batrina, imediat la est de Vf. Batrina. Drumul coboara apoi in lungul coamei, iar in continuare, pe fata dinspre V. Batrinei, urmind de-a coasta si aproape orizontal pe la baza unei zone de stincarii de calcare, si conduce dupa cca 15 min din culme la obirsia Vaii Batrina, unde creasta este strajuita de tancurile ce formeaza Coltii Tapului.

De aici descriind o curba larga spre stinga, se indreapta catre S aproape orizontal, pe fata estica a Strungilor Mari (versantul vestic abrupt al acestui munte, poarta numele de Grohotisul). Mai departe, drumul serpuieste pe sub creasta, urcind si coborind prin pajisti din care rasar la tot pasul stincarii de calcare albe, traverseaza o vilcea larga, apoi continua urcusul pe deasupra jnepenisului si peste grohotisuri, iar dupa cca ½ ora de la Coltii Tapului, conduce in creasta Strungilor Mari, pe Coltii Lesnitei. La stinga jos, se vad pajistile bogat inierbate de deasupra canionului Vaii Horoaba. Din dreptul coltilor drumul continua pe sub creasta, coboara repede prin citeva serpentine scurte, dupa care se indreapta de-a coasta spre Saua Strunga, curmatura adinca in Creasta Strungilor Mari.

Legaturi din Saua Strunga spre: Cabana Padina si Pestera, 16 A, Bran 16 C.


PIETROSITA - DOBRESTI - SCROPOASA -BOLBOCI - PESTERA - VF. OMUL

Sectiuni componente: indici 17, 17A, 17B Timp: de la Dobresti 8-9 ore


17. PIETBOSITA - DOBRESTI - SCROPOASA - BOLBOCI

Marcaj: intre Dobresti si Bolboci, cruce albastra Timp: de la Pietrosita (gara) pina la Dobresti pe sosea (20 km), cca 5 ore; de la Dobresti pina la Bolboci 2½ - 3 ore.


De la Pietrosita, traseul urmeaza soseaua spre Sinaia, prin com. Moroeni, apoi in lungul Vaii Ialomicioara. Dincolo de Pucheni se desparte catre stinga soseaua care urca pe coama Plaiului Domnesc, trece pe linga sanatoriul ,,Moroeni' si coboara apoi pe flancul vestic al Muntelui Priporul, in punctul Dobresti. Poteca se indreapta in urcus, de-a lungul Vaii Ialomita (pe stinga cum urcam), paraseste apoi firul vaii, si in urcus pronuntat pe stinga, urmeaza coastele Muntelui Lespezi, coborind dupa cca 2 oro de la Dobresti, la cabana Scropoasa, situata pe malul lacului cu acelasi nume. De la Scropoasa continuind pe stinga vaii, intram curind in Cheile Zanoagei Mari, despicatura adinca si de o salbatica maretie intre zidurile de calcare ale muntilor Zanoaga (stinga) si Dichiu (dreapta). Poteca se strecoara in urcus printre stincarii si trece pe malul opus (pe dreapta vaii), de unde se profileaza inainte marele perete sudic al Zanoagei. Traversam din nou Ialomita, urcam pe sub grohotisurile Zanoagei si curind, printr-un coboris usor, ajungem la capatul de sus al cheilor.

Fig. 045 Lacul Scropoasa

Drumul strabate apoi albia nisipoasa a Ialomitei, si, in continuare din dreptul Vaii Dichiu, intinse pajisti inierbate, iar dupa ce apele vaii trec prin Cheile Zanoagei Mici (stinga), revine linga fir de-a lungul caruia ajunge la ramificatia de drumuri din punctul ,,Bolboci' (stilp indicator). Spre cabana ,,Bolbori', la stinga spre S in urcus, 10 min.

Legaturi de la Bolboci spre: Pestera, indice 17A;Virful cu Dor (si Sinaia), 17F.


17 A. BOLBOCI - PESTERA

Marcaj: cruce albastra Timp: 2 - 2¼ ore


Traseul porneste din punctul de ramificatie Bolboci (stilp indicator). De la cabana Bolboci (1460 m) se ajunge aci in cca 5 min, urmind poteca la vale. Traversind V. Firdalesului strabatem lunca larga a Ialomitei; dupa 30-45 min de la Bolboci, drumul patrunde alaturi de firul apei, in Cheile Tatarului, defileu impunator insa relativ scurt, strecurindu-se pe sub peretele din dreapta iar la capatul de sus al cheilor, traverseaza Ialomita cu putin mai jos de confluenta cu V. Blana.

Continuam apoi catre N prin padina, lasam in stinga pastravaria ,,Izvorul Tatarului', dupa care intram curind in Cheile Coteanului (impropriu denumite Cheile Mici ale Tatarului), adincite intre peretele de calcare al Coteanului si un imens bloc stincos, in spatele caruia se intind pajistile domoale de la poalele Muntelui Laptici. Curind, poteca traverseaza poiana de la confluenta Piriului Coteanu cu Ialomita, de unde valea se largeste, iar drumul strabate in lung marea padina care deschide o intinsa priveliste de ansamblu asupra intregului bazin superior al Vaii Ialomita. Lasind in stinga cabana Padina, ajungem curind in marginea nordica a padinei, unde intilnim, venind din stinga, drumul (marcat cu banda rosie) dinspre Saua Strungii si dupa ce traversam V. Horoaba, iesim in Poiana Colti. Spre NV distingem stincariile uriasei coloane de calcare a ,,Turnului Seciului', profilat pe abruptul Batrinei.

Drumul insoteste mai departe firul vaii, lasa in stinga poteca ce urca usor pe sub stincarii spre Pestera Ialomitei (5 min) si traverseaza imediat V. Ialomitei, dupa care urca pe trepte de piatra printr-o cheita si ajunge curind in dreptul asezarilor manastirii Pestera. Poteca ocoleste prin dreapta incinta manastirii, intilneste venind din dreapta drumul dinspre Sinaia prin Virful cu Dor, iar dupa ce ocoleste in Poiana Crucii, rezervatia naturala a Academiei R.P.R., ajunge la cabana Pestera (1610 m).

Legaturi de la cabana Pestera spre: Vf. Omul prin V. Obirsia Ialomitei, 17B; Babele (si Caraiman) 5C; Piatra Arsa (si Busteni sau Sinaia), 2B; Virful cu Dor (si Sinaia), 1B; Saua Strunga (si Bran sau Vf. Omul prin Coltii Tapului), 14B; Bolboci (Scropoasa, Dobresti, Pietrosita), 17D.


17 B. PESTERA - VF. OMUL

Marcaj: banda albastra Timp: 3-3½ ore


De la cabana Pestera (1610 m) poteca porneste catre N, traverseaza V. Cocorei, trece prin pajistile unui platou larg si usor inclinat, iar dupa 10-15 min ajunge la o ramificatie de drumuri. La dreapta, in urcus direct, drumul conduce spre Babele (marcaj cruce albastra). Traseul nostru continua inainte, in urcus de-a coasta, urca pe flancul vestic al Piciorului Babelor, in lungul unui vilcel ce cade in stinga. La obirsia acestuia ajungem pe ridicatura care formeaza morena frontala a Vaii Obirsia Ialomitei, de unde coborim usor de partea cealalta, si traversam curind V. Sugarilor. Continuam in urcus usor catre N, pe o coama lunga, la capatul careia poteca trece prin pajistile de sub coastele Obirsiei, traversind o serie de izvoare. In stinga, dincolo de vale, se inalta Culmea Doamnele, iar in dreapta, sus, apare abruptul Obirsiei. Dupa cca 1½ - 2 ore de la Pestera, ajungem la baza treptei inalte dintre caldarea inferioara si superioara a vaii peste care se pravalesc apele Ialomitei formind Cascada Obirsiei. Poteca traverseaza piraul ,,Izvorul Obirsiei' si apoi, urca pieptis coasta puternic inclinata a treptei, prin citeva serpentine stricate de viituri, iesind pe pragul caldarii superioare. Continuam in urcus usor, paralel cu firul vaii (care de la cascada in sus poarta numele de V. Bisericii), urcam apoi o treapta secundara scunda, traversam prima viroaga din obirsiile vaii si ajungem pe platforma din fundul caldarii superioare. Spre stinga, catre mijlocul caldarii, se ridica imensul bloc de calcare, cu peretele frontal vertical si slefuit, ,,Mecetul Turcesc'; Inainte, deasupra caldarii, blocul de calcare albe al Vf. Gavanele (2479 m).

Lasind in stinga ,,Mecetul Turcesc', urcam la inceput pieptis, apoi prin citeva serpentine, pe coasta repede de sub Spinarea Doamnele si Vf. Gavanele si dupa cca 20 min din fundul vaii, intilnim drumul (marcat cu banda galbena) ce vine dinspre Babele. Imediat poteca ne conduce intr-o sa situata linga Vf. Vaii Cerbului, pe creasta despartitoare dintre V. Obirsia Ialomitei si V. Cerbului. Prin citeva serpentine scurte continuam urcusul pieptis de-a luugul coamei, pina sub Vf. Gavanele. Poteca trece pe fata dinspre V. Cerbului, lasa in stinga varianta de iarna (cu cabluri), apoi continua de-a coasta pe sub V .Bucura si ajunge curind la cabana Omul (2507 m).

Legaturi de la Vf. Omul spre: Pichetul Rosu (si Busteni sau Predeal), 8D; Poiana Costilei (si Busteni) prin V. Cerbului, 7B; Babele (sau Crucea Eroilor si Caraiman) 3C; Saua Strunga (si Pestera) prin Coltii Tapului, 16E; Bran prin V. Gaura, 15A; Bran prin Ciubotea, 14A; Bran prin Clincea, 13A; Pestera prin V. Obirsiei, 17C.



VF. OMUL - PESTERA - BOLBOCI - SCROPOASA -DOBRESTI - PIETROSITA

Sectiuni componente: indici 170, 17D, 17E Timp: pina la Dobresti, 6 - 7 ore Derivatie pe traseu: indice 17 F


17 C. VF. OMUL - PESTERA

Marcaj: banda albastra Timp: 2-2½ ore


De la cabana Omul (2507 m) urmam catre S poteca in coboris de-a coasta, pe sub Vf. Bucura si pe deasupra caldarii superioare a Vaii Cerbului, pina sub blocul de calcare albe ce formeaza Vf. Gavanele (2479 m). De aci, un coboris repede ne conduce dupa 15 min de la cabana, pe creasta despartitoare a bazinelor Prahovei si lalomitei, respectiv intre V. Cerbului si V. Obirsia Ialomitei. Coborim prin dreapta crestei, lasam imediat in stinga poteca (marcata cu banda galbena) spre Babele, dupa care continuind coborisul, ajungem in caldarea superioara a Vaii Obirsia Ialomitei, lasind in dreapta imensul bloc de calcare ,,Mecetul Turcesc'. Dupa cca 10 min din creasta, iesim pe platforma inierbata din fundul caldarii, iar de aci urmam malul sting al vaii (care in aceasta portiune poarta numele de V. Bisericii). Deasupra noastra se inalta Coltii Obirsiei, iar peste vale, Culmea Doamnele. Drumul coboara o treapta scunda a caldarii, apoi paralel cu firul vaii, prin pajisti intinse, conduce deasupra uriasei trepte a ,,Cascadei Obirsia'. Prin citeva serpentine coborim coasta puternic inclinata din stinga cascadei, iar de la baza ei, continuam pe malul sting al vaii, in coboris usor, printre blocuri de stinci si bolovanisuri risipite in pajisti.

Drumul urmeaza flancul Obirsiei, apoi trece curind in coboris de-a lungul unei coame scunde, la capatul careia traverseaza V. Sugarilor. Din punctul de traversare urcam usor pe coama formata de morena terminala a vaii si apoi coborim prin pajisti, pe clinul vestic al Piciorului Babelor, unde intilnim curind, venind din stinga, drumul de la Babele. In sfirsit, prin pajistile unui platou larg, la capatul caruia traverseaza V. Cocorei, si dupa un urcus scurt pe malul opus, poteca ajunge la cabana Pestera (1610 m).

Legaturi de la cabana Pestera spre: Bolboci (Scropoasa, Dobresti, Pietrosita), indice 17D; Piatra Arsa (si Sinaia sau Busteni), 2B; Virful cu Dor (si Sinaia), 1B; Babele, 5C; Saua Strunga (si Bran sau Vf. Omul prin Coltii Tapului), 16B; Vf. Omul prin V. Obirsia Ialomitei, 17B.


17 D. PESTERA - BOLBOCI

Marcaj: cruce albastra Timp: 1¾-2 ore.


De la cabana Pestera (1610 m) urmam spre V poteca in coboris, ocolind Poiana Crucii (rezervatie naturala a Academiei R.P.R.); de la ramificatia drumului spre Virful cu Dor - Sinaia (marcaj banda rosie), traseul nostru continua ½ la dreapta pe linga asezarile manastirii Pestera, coboara repede treptele de piatra ale unei cheite stincoase si traverseaza imediat V. Ialomitei. La dreapta se desprinde o potecuta, care urca usor spre Pestera Ialomitei (5 min).

Insotind in jos firul Ialomitei, iesim curind in Poiana Colti. Spre NV zarim zona de stincarii abrupte de calcare, de deasupra Vaii Horoaba cu Turnul Seciului. Drumul se indreapta catre S, traverseaza curind V. Horoabei si ajunge in padina larga ce se intinde in lungul vaii, unde lasa la dreapta drumul spre cabana Padina si Saua Strunga (marcaj banda rosie). Traseul nostru continua inainte, in coboris usor, prin pajistile intinse ale padinei, paralel cu firul Ialomitei. Lasam la dreapta sus, cabana Padina, intersectam traseul (marcat cu cruce rosie), ce leaga aceasta cabana cu drumul Pestera-Virful cu Dor si dupa cca 20 min de la bifurcatie, ajungem in marginea sudica a padinei. De aici valea se ingusteaza, iar poteca, dupa ce descrie o curba spre dreapta, intra in Cheile Coteanului (Cheile Mici ale Tatarului), adincite intre peretele calcaros al Coteanului (dreapta) si un imens bloc stincos. Dupa traversarea cheilor iesim intr-o padina intinsa intre coastele muntilor Laptici (stinga) si Tatarul (dreapta). Lasind apoi in dreapta pastravaria ,,Izvorul Tatarului', patrundem curind in Cheile Tatarului, defileu relativ scurt insa impunator, prin care poteca se strecoara pe sub peretele din stinga. Drumul continua spre S, printr-o padina intinsa iar dupa ce traverseaza V. Firdalesului, ajunge la ramificatia de drumuri din punctul Bolboci (stilp indicator). De aici ½ la dreapta spre S prin poiana, o poteca urca la cabana Bolboci (10 min).

Legaturi de la Bolboci spre: Scropoasa (Dobresti -Pietrosita) 17E; Virful cu Dor (si Sinaia), 17F; Pestera 17A.


17 E. BOLBOCI - SCROPOASA - DOBRESTI - PIETROSITA

Marcaj: cruce albastra pina la Dobresti Timp: pina la Dobresti 2-2½ ore; de la Dobresti la gara Pietrosita pe sosea 20 km (cca 5 ore)


Traseul porneste din punctul de ramificatie Bolboci. Urmam drumul spre SE, si curind trecem pe malul sting al Ialomitei. Dupa un parcurs scurt, paralel cu albia vaii, drumul se indreapta catre stinga prin pajisti, parasind Ialomita, al carei fir strabate Cheile Mici ale Zanoagei. Trecem din nou firul vaii mai jos de iesirea din chei si continuam pe malul drept, prin raristi. Drumul traverseaza curind albia nisipoasa a Ialomitei si se indreapta spre Cheile Mari ale Zanoagei, despicatura adinca si de o maretie salbatica, intre peretii Zanoagei (dreapta) si cei ai Muntelui Dichiu (stinga). Intram in chei la inceput in urcus usor, apoi coborind, traversam Ialomita, trecind pe coastele Dichiului. Poteca urmeaza malul sting al vaii peste bolovanisuri si stincarii, traverseaza din nou Ialomita si continua prin padurea cu stincarii de pe malul drept, dupa care coborisul inceteaza la cabana de pe malul lacului Scropoasa. De la cabana drumul ocoleste Cheile Orzei, urcind coastele Muntelui Lespezi, dupa care coboara pe versantul opus, in V. Ialomitei; de aci continua in lungul vaii, pe malul drept si dupa cca 1½ ora de la Scropoasa, ajunge in punctul Dobresti. Spre Pietrosita, urmam soseaua care coboara in V. Ialomicioarei (in soseaua nationala Sinaia - Tirgoviste) de unde, continuind la dreapta, prin com. Pucheni si Moroeni, ajungem la Pietrosita (4 - 5 ore de la Dobresti).


17 F. BOLBOCI - VIRFUL CU DOR

Marcaj: cruce galbena   Timp: 2½ - 2¾ ore


Traseul porneste de la Bolboci (stilp indicator). Dupa ce traversam apa Ialomitei urcam pieptis clinul vestic al Muntelui Nucetul, iar dupa 15 - 20 min din vale, ajungem pe coama dintre V. Ialomitei si firul extrem sudic al Vaii Nucetului. Continuind in lungul coamei, iesim intr-o poiana, pe culmea dintre V. Nucetului (stinga) si V. Oboarelor (dreapta), de unde, parasind drumul carosabil, urmam poteca, la inceput in urcus pieptis, care ne conduce in platou, pe coama Nucetului.

Drumul continua aproape orizontal, se indreapta catre N, ocoleste obirsia Vaii Oboarele, dupa care in coboris usor traverseaza Vilcelul Clinului; descriind apoi o curba larga spre dreapta, urca in culme, de unde coboara in firul Vaii Izvorul Dorului, la confluenta cu Vilcelului Virfului cu Dor. De aci se desprinde la stinga, in lungul vaii, drumul spre Pestera, prin Laptici (varianta de iarna a drumului Sinaia - Virful cu Dor - Pestera, marcata cu banda rosie).

Traseul nostru continua inainte, spre E, in urcus, de-a lungul Vilcelului Virfului cu Dor (gresit numit V. Scindurarilor), avind mereu in dreapta, clinul nordic al Coltilor lui Barbes, cu intinse pajisti de smirdar, iar in stinga, coastele largi si inierbale ale Furnicii. Dupa cca ½ ora de la ramificatie, ajungem in Curmatura Virfului cu Dor, de unde se desfasoara o priveliste intinsa, de-a lungul Vaii Prahova si peste culmile prelungi si monotone ale Girbovei. Din curmatura drumul coboara si dupa 5 min ajunge la cabanu Virful cu Dor (1885 m).

Legaturi de la cabana Virful cu Dor spre: Sinaia, 1C; Piatra Arsa, 1D; Pestera, 1A; Bolboci, IE.


CARACTERISTICA TRASEELOR TURISTICE IN TIMPUL IERNII

Conditiile in care se prezinta traseele turistice in aceasta perioada, depind de asezarea si calitatea zapezilor precum si de starea timpului.

- in general, sint indicate pentru schi, in ambele sensuri, urmatoarele trasee, de regula usor accesibile: Sinaia - Virful cu Dor -Pestera; Virful cu Dor - Bolboci; Piatra Arsa - Babele (sau Caraiman); Canton Jepi - Babele (sau Caraiman); Babele - Caraiman; Pestera - Bolboci; Pestera Saua Strunga; Busteni - Poiana Costilei - Pichetul Rosu; Busteni - Gura Dihamului Poiana Izvoarelor (sau Diham); Poiana Izvoarelor - Pichetul Rosu; Predeal - cabana Diham.

De asemenea, este usor accesibil, insa expus pericolului avalanselor, traseul Virful cu Dor - Piatra Arsa.

- Trasee indicate pentru schiori antrenati: Risnov - Malaesti; Babele - Vf. Omul; Poiana Costilei - Vf. Omul prin V. Cerbului; Pestera - Vf. Omul; cabana Malaesti - Vf. Omul; Bran - Saua Strunga - Pestera. Aceste trasee, in anumite conditii ale zapezii, prezinta puncte periculoase, expuse avalanselor. Pe zapada mica, intarita, si pe timp favorabil, pot fi parcurse cu piciorul, in conditii aproape similare cu cele din timpul verii.

- Trasee neindicate pentru schi, accesibile iarna si primavara, cu piciorul (pe zapezi mari si proaspete sint uneori aproape inaccesibile): Sinaia - Piatra Arsa; Busteni - canton Jepi; Busteni -V. Jepilor - cabana Caraiman; Bran - Ciubotea - Vf. Omul; Pichetul Rosu - Malaesti.

- Trasee periculoase in timpul iernii si primaverii, accesibile numai turistilor incercati si in conditii atmosferice favorabila si pe zapada intarita (pioletul si coltarii necesari in echipament): Pichetul Rosu - Vf. Omul prin Bucsoi; cabana Caraiman - Crucea Caraiman Bran - V. Gaura - Vf. Omul; Bran - Ciubotea - Vf. Omul.

Fig . 046   De pe Bucsoi spre Scara



A L P I N I S M


Harta 01

Fig. 047

Fig. 048


18. VALEA SEACA A JEPILOR

Ramificatii pe artera: 18 A. Briul Mare al Jepilor; Muchia inalta din Jepii Mici; Vf. Claii Mari (Traseele fara indici sint mentionate in textul arterei).


Generalitati. Ascensiunea Vaii Seci a Jepilor (denumita si Valea Seaca a Claii sau Valea Seaca dintre Clai), incepind dintr-un punct situat in plina zona forestiera, se desfasoara pe o diferenta de nivel egala cu portiunea de stinca a unora dintre marile vai de abrupt, intre care: V. Costilei, V. Galbinelelor, Hornul Coamei, V. Malinului etc).

Privit in ansainblu, traseul Vaii Seci prezinta un caracter alpin mai putin accentuat decit al vailor din masivele Caraiman si Costila, obstacolele de pe parcurs - desi numeroase - fiind, in general, lipsite de dificultati, iar regiunea acoperita cu o vegetatie subalpina abundenta, caracteristiea versantilor nordic si rasaritean ai Jepilor Mici.

Grad de dificultate: 1B; traseul fiind usor, este accesibil alpinistilor incepatori. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata pina la Briul Jepilor: 2 - 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului. Urmind din Busteni str. Industriei ajungem dupa cca 20 min la ramificatia urmatoarelor drumuri: spre stinga, Drumul Urlatorilor, marcaj triunghi albastru (indice 4); inainte, drumul carosabil V. Jepilor - fostele cariere Caraiman, marcaj cruce albastra (indice 5). De-a lungul ,,Drumului Urlatorilor', care urca initial o coasta inclinata, trecem dupa 15 min pe la cantonul ,,La Gratar', iar de aici, dupa un parcurs orizontal, intilnim foarte curind Valea Seaca a Claii, a carei intrare, covirsita de o vegetatie salbatica, prezinta un aspect cu totul inospitalier.

Descrierea traseului. Valea este intrerupta de o prima saritoare, inalta de cca 25 m, care poate fi escaladata direct sau ocolita prin dreapta, printr-un horn pamintos. In continuare, trecem peste o inlantuire de saritori de mica inaltime, dupa care vegetatia din fir dispare cu totul, iar coastele din dreapta vaii (cum urcam) devin mai accesibile. Sintem in acest punct, pe flancul sudic al Claitei, a carei muchie singuratica incepe sa se profileze in dreapta noastra.

De la limita inferioara a stincii, valea ofera un orizont mai larg si descrie o curba usoara spre SV. Firul vaii este intrerupt curind de o saritoare surplombata de un mare bloc, pe care o escaladam prin interiorul unei grote ce sfredeleste acest obstacol. Dupa depasirea acestei saritori, ajungem curind in dreptul Briului Subtire - pridvor inierbat si ingust ce incinge pieptul Claii Mari, a carei coama se contureaza in stinga noastra - iar dupa ce escaladam, in continuare, alte trei saritori, trecem pe la confluenta unui vilcel stincos ce coboara din dreapta (cum urcam). De aici urmam mai departe firul principal, iar dupa un parcurs scurt, urcam pantele usor inclinate de sub saua ce desparte Briul Jepilor de coama Claii Mari (spre E) unde ascensiunea Vaii Seci ia sfirsit.

Din Briul Jepilor itinerarul poate fi continuat de-a lungul acestei cingatori, spre N, pe un traseu care traverseaza versantele E si N ale masivului, pina in V. Jepilor.

Pentru Briul Mare al Jepilor - vezi indice 18 A.

Un al 2-lea itinerar, cu mult mai dificil si de un accentuat caracter tehnic (Muchia inalta din Jepii Mici; grad de dificult: 4B) urmeaza linia uriasului contrafort ce scapa vertical de sub Vf. Jepii Mici si ia sfirsit in Briul Mare al Jepilor, la N de obirsia V. Seci.

In sfirijit, un traseu mai scurt, insa deosebit de interesant atit prin parcursul sau cit si prin perspectiva ce deschide asupra V. Prahova, este acela care conduce in Vf. Claii Mari.


Briul Mare al Jepilor - Vf. Claii Mari. Din Briul Jepilor, urmam spre E coama la inceput inierbata, ce face legatura cu Vf. Claii Mari, ocolind pe fetele nordice (prin stinga cum inaintam spre E) cele doua virfuri care preced punctul culminant al Claii; in continuare, traversam o portiune de creasta foarte ingusta, marginita de abisele adinci ale V. Comorilor[8] (in dreapta spre S) si Vaii Seci a Claii (in stinga spre N), pina in punctul unde aceasta devine inaccesibila. De aici, parasind creasta coborim catre stinga, pe fata corespunzatoare Vaii Seci, dupa care urcam spre dreapta in Vf. Claii Mari (1863 m). Mentionam ca pasajele mai expuse de pe parcursul final, sint prevazute cu cabluri.

Traseele de legatura

A. Saua Briului Mare al Jepilor - Platoul Jepilor Mici. Urmam la dreapta (N) Briul Mare al Jepilor, pina in dreptul primei creste ce coboara din Jepii Mici spre E (Muchia inalta). Aici distingem o fisura ce brazdeaza peretele stincos situat deasupra brinei, si care se continua prin doua hornuri largi si inierbate, perfect vizibile.

Urcind fisura si apoi hornul din stinga, ajungem sub muchia Virfului Jepilor Mici. Continuam spre V, in lungul acestei creste, pina in Briul de Sus al Jepilor. De aici, parcurgind o portiune din brina spre stinga iesim curind in platou (Spre Piatra Arsa, indice 3D; spre Babele - Caraiman, indice 3A).

B. Briul Mare al Jepilor - Drumul Urlatorilor. Urmind briul la stinga, spre SV, trecem peste cele trei fire de obirsie ale Comorilor. Din creasta imediat urmatoare celui de al 3-lea fir, briul iese pe fata Vaii Urlatoarea Mica. Urmam pe sub pereti si pe o mica portiune, hatasul Briului, coborim apoi direct fetele inierbate de pe malul sting al vaii (cum coborim) dupa care, trecind pe malul opus, prindem un hatas ce urca printre jnepeni in drumul Busteni - canton Jepi (spre cantonul Jepi, traseu indice 4; spre Busteni, indice 4C).


Caracteristica traseului iarna. In epoca marilor zapezi obstacolele fiind complet acoperite, Valea Seaca poate fi urcata in conditiuni usoare; continuarea itinerarului la platou prezinta in schimb, puncte de trecere dificile.


18 A. BRIUL MARE AL JEPILOR


Generalitati. Briul Mare al Jepilor, denumit si Briul lui Raducu, intretaie versantul estic al Jepilor Mici si o parte din versantul nordic al acestui masiv, prezentind, pe un parcurs foarte sinuos, numeroase denivelatii si citeva discontinuitati. Grad de dificultate: 1 A; traseul usor, este accesibil alpinistilor incepatori sub conducerea unui cunoscator al locurilor. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata din Drumul Urlatorilor in V. Jepilor: 3 - 4 ore.

Itinerarii pina la intrarea pe traseu: Artera indice 18, pina la semnalarea in text a Briului Mare al Jepilor sau Drumul Urlatorilor (indice 4).

Descrierea traseului: 1. Portiunea Briului Mare al Jepilor, intre Drumul Urlatorilor si Saua Claii Mari. Urcam din Busteni pe Drumul Urlatorilor, pe care-1 parasim la cota 1660, urmind spre dreapta un hatas, printre raristi de larice si jnepeni, care ne conduce curind in Briul Mare al Jepilor. Din dreptul V. Urlatoarea Mica, punct in care briul prezinta o mare discontinuitate, urcam direct coastele inierbate din dreapta firului pina la baza unor pereti, unde briul apare din nou. Urmindu-1 spre dreapta traversam succesiv cele trei fire ale Comorilor, dupa care briul ajunge, dupa un parcurs scurt si usor in Saua Claii Mari.

2. Portiunea Saua Claii Mari - V. Jepilor. Din dreptul Claii Mari briul trece pe deasupra firelor de obirsie ale V. Seci a Claii, lasa in stinga Muchia inalta, contrafort urias ce scapa de sub Vf. Jepii Mici, iar in dreapta Muchia Claitei, pe care o traverseaza printr-un pilc des de jnepeni. Din dreptul acestei a doua coame frontale, coborim in firul Vilcelului Claitei, dupa care urcam pe malul opus, in Creasta cu Zimbri (importanta statiune de Pinus cembra), a carei coama delimiteaza versantele estic si nordic ale masivului. Din acest punct urmam cu atentie accidentatiile foarte capricioase ale parcursului, in care zonele stincoase alterneaza cu cele acoperite cu o vegetatie luxurianta.

Trecind in partea opusa a Crestei cu Zimbri, urmam brina catre V si traversam curind un prim vilcel cu buruienisuri. Hatasul brinei se strecoara apoi pe sub un perete stincos si traverseaza un al doilea vilcel, la confluenta celor doua brate din care este format. Urcind pe coasta opusa ne strecuram pe sub peretele ce cade din stinga, dupa care coborind o panta usoara, ajungem in firul celui de al treilea vilcel (afluent al Vilc. Mare al Brinei). Dupa traversarea unui al patrulea vilcel, orientarea devine mai grea, aceasta portiune avind un relief foarte framintat. Nu mult dupa traversarea vilcelului coborim direct printr-o rariste, cautind sa nu pierdem hatasul. Trecem de-a coasta o portiune foarte ingusta a briului, iar in continuare o muchie stincoasa, de unde briul tot mai larg intersecteaza ultimul vilcel si coboara in firul Vaii Jepilor, unde poteca vaii trece de pe flancul Jepilor Mici pe acela al Caraimanului.

Trasee de legatura. Poteca Vaii Jepilor, urmata in sus conduce la cabana Caraiman, dupa cca 1 ½ ora (indice 5), iar in jos, la Busteni, dupa 1 ora (indice 5E).

Fig 049. Briul Mare al Jepilor

Fig. 050.

Fig. 051.


19. VALEA SEACA A CARAIMANULUI

Ramificatii pe artera: 19 A. Fisura Galbena; Valea lui Zangur; 19 B. Tancul Uriasului (Traseul Frontal); Briul Portitei; 19 C Spalatura Vaii Seci a Caraimanului.

(Traseele fara indici sint mentionate in textul arterei).


Generalitati. Varietatea si frecventa obstacolelor ce se desfasoara pe un parcurs relativ lung, fac din Valea Seaca a Caraimanului unul dintre cele mai indicate itinerarii de tranzitie de la ascensiunea vailor cu caracter alpin la aceea a virfurilor, crestelor si micilor pereti de abrupt. Acelasi traseu constituie, pentru cataratorii pregatiti, o artera de patrundere directa si usoara la baza itinerariilor din Tancul Uriasului si Peretele Sudic al Picaturii. Valea prezinta intre punctul de intersectie cu Drumul Fintinii si Saua Mare a Caraimanului (alt. 2325 m), trei portiuni de aspecte cu totul distincte si in parte contrastante, si anume: portiunea inferioara, avind o inclinatie moderata si un mic numar de obstacole; amfiteatrul larg si usor inclinat al Poienii Mari, acoperit pe intinderi vaste cu bogate tufarisuri de jnepeni, si in sfirsit, hornurile stincoase, inguste si puternic inclinate din treimea superioara a parcursului.

Fig. 052 Portita Caraimanului

Mentionam, in incheiere, ca ascensiunea Vaii Seci era considerata cu trei decenii in urma (1927 - 1929) ca una dintre cele mai temerare incercari. Grad de dificultate: 1B; traseul este accesibil alpinistilor pregatiti. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata: 3-5 ore.

Itinerar pina la baza arterei. Pornind din Busteni, urmam, de la capatul de sus al str. Fintinii, poteca de padure marcata cu semnul cruce rosie (denumita si Drumul V. Seci), traversam dupa cca 30 min, firul foarte slab definit al Vilcelului de sub Portita, acoperit cu o vegetatie bogata, iar dupa un parcurs aproape orizontal, coborim curind in albia adinca a Vaii Seci.

Descrierea arterei. Primele saritori sint mici si lipsite de dificultati. Firul vaii patrunde curind intr-un prim canion cu pereti foarte apropiati si verticali, la capatul caruia o saritoare de aspectul unui scoc, inalt de cca 15 m, poate fi trecuta direct sau ocolita cu usurinta de-a lungul unei platforme inguste ce urca prin stinga si paralel cu firul vaii. La mica distanta in amonte, si anume in punctul unde coastele din dreapta (cum urcam) se indeparteaza, un vilcel ce coboara de sub versantul sudic al Picaturii (Vilcelul Strungii Mari) marcheaza traseul care conduce la baza Fisurii Galbene.

Pentru Fisura Galbena - vezi indice 19 A.

Dupa trecerea directa sau ocolirea unei a doua saritori mari, denumita ,,Saritoarea lui Zangur', ajungem la confluenta cu V. lui Zangur (grad de dificult. 1A), al carei traseu urcind in prelungirea V. Seci este confundat uneori cu aceasta din urma.


Valea lui Zangur - Briul Portitei (Portita Caraimanului). Valea lui Zangur prezinta un parcurs lipsit de obstacole, cu exceptia a doua mici saritori situate in apropierea confluentei cu Valea Seaca; hatasul, care urmeaza firul si coastele vaii, in parte acoperite de vegetatie, urca pe alocuri pieptis in Briul Portitei, in imediata apropiere a Portitei Caraimanului, mica fereastra sapata intr-o muchie ingusta de conglomerate. Briul Portitei urmat la stinga, spre SV, conduce in V. Jepilor (in traseul indice 5), dupa cca 2 ore din Valea Seaca, iar la dreapta, spre N la baza hornurilor finale ale Vaii Seci.


Curind dupa ce depasim confluenta cu Valea lui Zangur, o saritoare verticala de cca 10 m inaltime (Saritoare din Cotitura) poate fi escaladata direct - in cazul cind fereastra ce o formeaza in partea superioara nu este blocata - sau ocolita prin stinga vaii. Firul prezinta in continuare si pe o scurta portiune, un curs sinuos, patrunde intr-un mic canion, iar citeva zeci de metri mai sus primeste din stinga Vilcelul Uriasului, al carui fir, urmat pe o mica portiune, in sus, conduce la baza peretelui ce cade catre N, din Creasta Tancului Uriasului.

Pentru Tancul Uriasului (Traseul Frontal) - vezi indice 19 B.

Incepind de la confluenta sus-amintita, Valea Seaca este intrerupta de Saritoarea Prelucie, formata dintr-o inlantuire de lespezi puternic erodate de ape si alunecarea lenta a zapezilor. Acest obstacol poate fi escaladat direct, urmind scocurile si micile fisuri ce-1 brazdeaza frontal sau ocolit prin coastele inierbate si pe linga jnepenisul din dreapta vaii (cum urcam).

Traseul ajunge curind in imensul amfiteatru al Poienii Mari, care deschide o perspectiva larga si da o singulara maretie asupra acestui vast cuprins de piatra, dominat in dreapta - cum privim spre Crucea Eroilor - de marile piramide ale Picaturii si Coltului Strungii Mari, iar in stinga, de creasta fierastruita a Tancului Uriasului. In centru, Hornurile Vaii Seci, intunecoase si umede, se pravalesc aproape vertical din tarmura rasariteana a platformei Caraimanului, formind la iesirea in poiana un mic con de dejectie; in stinga hornurilor, Spintecatura V. Seci si Vilcelul Mortului brazdeaza aproape liniar fata Caraimanului, iar in dreapta, strecurindu-se pe sub peretele sudic al Crestei Picatura, Spalatura Vaii Seci ia sfirsit deasupra aceleiasi poieni, printr-o ruptura de panta de proportii neobisnuite.

Pentru Spalatura Vai Seci - vezi indice 19 C.


Poiana Mare a Vaii Seci - Creasta Picaturii (Strunga Mare). Din Poiana Mare, catre NE, un briu larg, acoperit in parte cu jnepeni, urca in strunga dintre Turnurile Albisoarelor (spre E) si Fata Inalta (spre V) din Creasta Picaturii. Acelasi briu, pe alocuri discontinuu, urmat spre dreapta (NE) conduce la baza Vilcelului Strungii Mari a carui ascensiune ia sfirsit in strunga de o forma foarte caracteristica dintre Vf. Picatura si Coltul Strungii Mari, dupa un parcurs intrerupt in treimea superioara de obstacole foarte dificile.


Din marea poiana a vaii si dupa o traversare in urcus usor spre stinga, patrundem in Hornurile Vaii Seci, in dreptul Briului Portitei a carui cingatoare, pe alocuri acoperita cu jnepeni si insotita de un mic, hatas, traverseaza catre S Spintecatura Vaii Seci si Vilcelul Mortului indreptindu-se, prin fereastra denumita ,,Portita Caraimanului' si peste Valea Spumoasa, spre V. Jepilor (in traseul indice 5).

De la Briul Portitei in sus, firul Vaii Seci este intrerupt de o prima saritoare (Saritoarea Portitei), aproape verticala, insa de o inaltime ce nu depaseste 5 m; dupa ce o urcam cu usurinta prin fisura din stinga, ajungem curind in fata celei de a doua saritori, denumita, Saritoarea Neagra, a carei escalada este lipsita de dificultati. Urmeaza imediat Saritoarea Crucii (cca 15 m), care poate fi urcata direct sau ocolita prin dreapta. Citeva zeci de metri mai sus, Hornul Adinc, mai dificil decit obstacolele precedente, poate fi escaladat pe un prag ingust, prin dreapta si paralel cu scocul frontal. Nu ne vom angaja in nici un caz pe fetele aparent accesibile din stinga vaii (dreapta cum urcam), care ascund pericole nebanuite din cauza pantei excesive si a micilor platforme si trepte de iarba ce se rup cu usurinta. Curind ajungem la baza celui mai dificil obstacol de pe parcurs (Saritoarea Mare, inaltirne 25 m), care avind aspectul unui horn ingust si aproape vertical, se escaladeaza pe citeva mici portiuni, prin ramonaj.

In continuare, ,,Saritoarea de sub Streasina' este ultimul obstacol al vaii; gratie numeroaselor prize, aceasta poate fi escaladata direct dupa care, urcind cu usurinta prin bolovanisul si micile scocuri ale firului, ajungem in Briul de Sus (sau ,,Briul de sub Streasina'), prispa larga si odihnitoare in fata unei grote adinci, surplombata, pe toata desfrisurarea ei, de o uriasa bolta de piatra. Din Briul de Sus, unde ascensiunea Vaii Seci este virtual terminata, orientindu-ne spre S si apoi brusc la dreapta, spre V, ajungem 15 min in Saua Mare a Caraimanului.

Varianta. Din dreptul Briului de Sus putem continua ascensiunea ultimei portiuni din partea superioara a Vaii Seci, printr-un mic canion acoperit de grohotis si peste o saritoare inalta de forma unui diedru, aceasta varianta iesind direct la Crucea Caraimanului, dupa cca 20 min.

Trasee de legatura. 1. De la Crucea Caraiman poteca ce insoteste Briul Mare al Caraimanului catre SV conduce dupa 15-25 min, la cabana Caraiman, iar de aici fie la Busteni (indice 5 E) fie la Babele-Pestera, (indice 5 A.).

2. Din Saua Caraimanului, urcind la creasta si apoi de-a lungul Platoului Costilei spre N si NV, ajungem dupa cca 25 min in drumul Sinaia-Omul, care urmat la dreapta, spre N, conduce la cabana Omul (indice 3 B), iar la stinga spre S, la cabana Babele (indice 3 C).


Caracteristica traseului iarna. Pe portiunea inferioara, cuprinsa intre Poteca Fintinii si Vilcelul Uriasului, valea prezinta o panta mijlocie, iar zapada este solid ancorata in peretii apropiati ai canionului. In zona de mare deschidere a vaii (amfiteatrul Poienii Mari), linia ascensionala urmeaza coastele din dreapta firului (cum urcam), dupa care, printr-o traversare lunga si aproape orizontala spre stinga, intram in hornuri. Pe aceasta portiune zapada este fixata puternic in peretii laterali; totusi, din cauza accentuatei inclinatii a parcursului, stratul se dizloca pe unele portiuni cu usurinta. In fata grotei Briului de Sus zapada, depozitata obisnuit in mari cantitati, formeaza o creasta falsa al carei flanc exterior scapa vertical si pe o mare adincime catre abis. Asigurati in coarda, traversam flancul exterior al acestei coame (spre S), dupa care, orientindu-ne brusc la dreapta, urcam cu usurinta coastele ce ne despart de Saua Caraimanului.

Ascensiunea Vaii Seci, care dureaza dupa consistenta zapezii, intre 3-5 ore, este accesibila numai alpinistilor bine antrenati.


19 A. FISURA GALBENA


Generalitati. Traseul conduce pe desfasurarea a cinci lungimi de coarda, de-a lungul unor obstacole dificile, in deosebi pe portiunea centrala, iar in continuare, peste citeva pasaje expuse si aeriene. Roca, foarte friabila pe unele portiuni, impune o cit mai atenta alegere a prizelor. Grad de dificultate: 4 A; traseul, de dificultate accentuata, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, 4 - 5 pitoane. Durata pentru2-3 echipieri: 1 - 2 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 2 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 19, pina la semnalarea in text a Fisurii Galbene.

Descrierea traseului. Urmind catre obirsie, Vilcelul Strungii Mari, al carui fir, pe alocuri slab definit, brazdeaza flancul sudic al Crestei Picatura, ajungem dupa traversarea citorva obstacole elementare in dreptul unei mici grote, care marcheaza intrarea pe traseul Fisurii Galbene. In cursul primei L.C.[9] escaladam un horn usor inclinat catre stinga, dupa care ne regrupam curind pe o platforma larga. De aici efectuam o traversare spre dreapta (a 2-a L.C.), de-a lungul unui prag acoperit cu vegetatie. Urcind un al doilea horn (a 3-a L.C.), intilnim dupa cca 12 m o surplomba, a carei escalada impune o foarte atenta manevrare a corzilor. In continuare, traseul urmeaza o fisura cu roca friabila, de cca 25 m inaltime, care ia sfirsit intr-o grota, unde ne regrupam din nou. Pasajul urmator (a 4-a L.C.), de cca 20 cm, constituie punctul-cheie al parcursului.

Dupa escalada unei surplombe, la coarda dubla, patrundem intr-un al treilea horn, complet lipsit de prize si fisuri. Pentru trecerea acestui obstacol au fost intrebuintate, in cursul primei escalade, sase tendoare (dispozitive tubulare ce se fixeaza prin extensiune laterala in peretii unei fisuri, si care pot fi intrebuintate ca trepte, in punctele unde fixarea pitoanelor si utilizarea scaritelor este grea). Dupa regrupare, urmam spre stinga un briu cu jnepeni, ce ne conduce, dupa un foarte scurt parcurs, pe platforma in care ia sarsit cel de al doilea rapel din Vf. Picatura. Adaugam ca, din punctul de traversare, Fisura Galbena poate fi continuata pe un parcurs lipsit de dificultati, pina la creasta, in apropierea Hornului cu Zade, de unde putem urca in Vf. Picatura (vezi artera indice 20).

Trasee de legatura. Din Vf. Picatura sau de pe platforma celui de al doilea rapel, coborim spre SV, in Strunga Mare. De aici, traversind creasta ce se desprinde din Vf. Strungii Mari, catre N, atingem, dupa un rapel de cca 30 m, firul Albisoarei Turnurilor, care conduce in Valea Alba (Poiana ,,La Verdeata'). Pe poteca marcata cu semnul triunghi galben, iar in continuare, pe Drumul Munticelului, in jos (marcaj triunghi rosu), ajungem la Busteni dupa cca 2 ore din Strunga Mare, sau 30-40 min din Poiana,,La Verdeata'.


19 B. TANCUL URIASULUI (TRASEUL FRONTAL)


Generalitati. La mica distanta in amonte de confluenta cu Valea lui Zangur, Valea Seaca a Caraimanului primeste din stinga (cum urcam) firul usor inclinat al Vilcelului Uriasului, deasupra caruia se contureaza coama ingusta si dantelata a Tancului Uriasului (in stinga). Aceasta lasa catre vilcel un perete vertical, a carui escalada frontala trece peste o serie de fisuri intrerupte de numeroase surplombe si cu roca foarte friabila si ia sfirsit in punctul culminant al tancului. Grad de dificultate: 4 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 1 - 2 ore. De la Busteni la baza traseului: 2 - 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 19, pina la semnalarea in text a Tancului Uriasului (Traseul Frontal).

Descrierea traseului. Urmind de la confluenta cu Valea Seaca fie coastele, fie fagasul pietros al Vilcelului Uriasului, ajungem curind in dreptul Strungii Mici, sa ingusta la baza contrafortului ce cade catre E, din coama de o forma cu totul particulara a tancului. Din aceasta sa efectuam o traversare de 10 m spre dreapta, pe fata corespunzatoare Vilcelului Uriasului, trecem de-a lungul unei platforme cu zade si ocolim pe o fata foarte inclinata si prin dreapta, un mare bloc stincos.

Escaladind din acest punct o fisura de 8 m, ajungem sub linia frontala a peretelui; de aici, dupa o traversare de cca 4 m catre stinga, patrundem intr-un horn, in interiorul caruia ne regrupam. In cursul celei de-a 2-a L.C. urcam o fisura de cca 10 m, care, luind in partea finala aspectul unui horn ingust, permite un ramonaj usor. Dupa trecerea portiunii centrale a hornului, intrerupta de un bloc. Incastrat intre pereti, escalada devine mai dificila si ia sfirsit pe un pinten stincos acoperit cu un mic pilc de jnepeni. Pasajul urmator masoara 40 m. Pe prima portiune ne orientam spre stinga, pe un parcurs dc cca 10 m, dupa care urcam, in diagonala si spre dreapta, o succesiune de obstacole intrerupte de mici pasaje inierbate. In partea finala a traseului escalada continua de-a lungul unei fisuri surplombante, ce nu poate fi depasita decit cu ajutorul citorva pitoane, dupa care ascensiunea ia sfirsit pe mica platforma care marcheaza punctul culminant al tancului.

Pentru coborire urmam linia de creasta pina la capat, dupa care efectuam, pe fata dinspre V. lui Zangur, doua rapeluri a 40 m, continuate printr-o coborire libera. Primul rapel conduce pe o platforma cu zade, iar cel de al doilea, pe o fata acoperita cu o vegetatie scunda. Dupa recuperarea fringhiilor, urmind un briu ce incinge partea inferioara a tancului, revenim curind in punctul de plecare.

Traseu de legatura. De la baza tancului, coborim firul Vilcelului Uriasului, iar in continuare Valea Seaca a Caraimanului, pina la Drumul Fintinii; de aici la dreapta (spre E) ajungem la Musteni, dupa cca 1½ - 2 ore de la iesirea din traseul escaladat.


19 C. SPALATURA VAII SECI A CARAIMANULUI


Generalitati. Firul vaii, foarte inclinat si intrerupt de citeva saritori inalte, isi are obirsia sub Saua Mare a Caraimanului, formeaza un horn aproape neintrerupt si ia sfirsit deasupra uriasei rupturi de panta ce se pravaleste in amfiteatrul Vaii Seci. Grad de dificultate: traseul peste marea spalatura a vaii, fiind accentuat dificil (4 A), nu poate fi intreprins decit de alpinistii cu o pregatire tehnica avansata; ascensiunea vaii (traseul partial) cu intrarea indirecta pe fir (grad de dificultate: 2A) este accesibila alpinistilor pregatiti. Materiale: o coarda, carabiniere, 3-5 pitoane elc. Durata din Valea Seaca in Saua Caraimanului: 2 - 3 ore. De la Busteni la baza traseului: 2 - 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 19, pina la semnalarea in text a ,,Spalaturii Vaii Seci'

Descrierea traseului. Intrarea indirecta urmeaza coastele, pe alocuri puternic inclinate dintre Hornurile Vaii Seci si firul Spalaturii, care ramine in dreapta noastra. Din acest punct si dupa o traversare lunga spre dreapta, peste o serie de praguri si brine foarte expuse, iar in parte discontinue, intram pe fir, pe care il urmam cu mici deviatii, pina in Saua Caraimanului. Valea prezinta o serie de trepte si blocuri stincoase, de inaltimi si aspecte variate. In partea inferioara, primele obstacole pot fi ocolite pe un parcurs de cca 40 m prin dreapta, pe fata ce cade spre S, din Peretele Picaturii, dupa care, cel mai dificil dintre ele, denumit Saritoarea Bolovanului, de cca 25 m inaltime si de aspectul unui horn vertical si cu peretii umezi, surplombat in partea superioara de un mare bloc, se escaladeaza prin ramonaj, iar in punctul surplombant, printr-o traversare dificila peste un prag de piatra, care iese deasupra acestui obstacol puternic.

Dupa trecerea Saritorii Bolovanului, valea se deschide si traverseaza curind doua brine bogat inierbate, ce fac legatura cu Hornurile Vaii Seci, pe care le distingem in stinga noastra. Citiva zeci de metri mai sus, ascensiunea vaii ia sfirsit in Saua Mare a Caraimanului.

Trasee de legatura. De la Crucea Caraiman, urmind catre stinga, spre SV, poteca ce insoteste Briul Mare al Caraimanului, coborim in V. Jepilor, la cabana Caraiman. De aici putem urca la platou (indice 5 A) spre Babele-Pestera, sau cobori la Busteni, pe firul Vaii Jepilor (indice 5 E).

Caracteristica traseului iarna. Firul Spalaturii prezinta, de la limita superioara a marii rupturi de panta in sus, aspecte aproape identice cu ale Hornurilor Vaii Seci, zapada fiind bine ancorata intre peretii foarte apropiati ai vaii. In schimb, intrarea pe traseu, prin traversarea coastelor foarte expuse si inclinate dintre Hornurile Vaii Seci si firul Spalaturii, este, in epoca zapezilor, foarte grea si periculoasa. Astfel fiind, escalada nu poate fi intreprinsa decit numai de alpinistii bine antrenati.


20. VIRFUL SI CREASTA PICATURII


Fig. 053

Fig. 053 bis

Generalitati. Traseul, cuprins intre Vf. Picatura (alt. 1905 m) - colt de forma unui imens trunchi de piramida, situat la extremitatea rasariteana a crestei - si Saua Mare a Caraimanului (alt. 2325 m) urmeaza, cu mici deviatii, linia de cumpana dintre Valea Alba (N) si Valea Seaca a Caraimanului (3), trecind peste virfurile: Picatura, Strunga Mare si Turnurile Albisoarelor, iar in continuare, peste marile rupturi de panta ale Fetei Inalte si Fetei Hornurilor, situate in portiunea centrala si superioara a crestei.

Ascensiunea completa a crestei se efectueaza, in general, prin escalada libera, iar pe portiunea initiala, si numai pe citeva scurte pasaje, la coarda simpla, parcursul ei fiind lipsit in ansamblu de probleme tehnice mai deosebite. Grad de dificultate: Vf. Picatura, 2 B; Creasta Picaturii, 3 A. Ambele trasee sint accesibile alpinistilor cu o buna pregatire tehnica. Materiale: 2 corzi a 40 m, 3-5 pitoane etc. Durata pina in Vf. Picatura: 3 - 4 ore; traseul de creasta complet: 5-7 ore.

Itinerar pina la baza traseului, Urmind din marginea localitatii Busteni, Drumul Fintinii, denumit si ,,Poteca Vaii Seci" (marcaj cruce rosie), patrundem curind in padurea ce acopera pe intinderi vaste poalele versantului rasaritean al Caraimanului, trecem dupa cca 30 min firul aproape imperceptibil al Vilcelului de sub Portita, dupa care traversam curind albia adinca a Vaii Seci. Din acest punct, drumul aproape orizontal, conduce dupa 10 min in Vilcelul Picaturii. O intrare covirsita de o vegetatie salbatica si de blocuri si arbori prabusiti, caracterizeaza portiunea inferioara a acestei vai, atit de impropriu denumita in trecut ,,Vilcelul Spalat'. Pentru a evita saritorile, in parte surplombante si umede, care intrerup in citeva puncte parcursul direct, urmam initial coastele impadurite din stinga vilcelului (dreapta cum urcam), pe al carui fir reintram, dupa cca 1 ora, in zona unde aceasta se transforma intr-un scoc stincos si ingust. La mica distanta in aval de obirsie, distingem in dreapta, o terasa larga si inierbata, denumita "Poiana de sub Briu', la care urmam parasind definitiv firul vaii.

Din Poiana de sub Briu, peretele care se inalta in fata noastra este intretaiat de o cingatoare ingusta (Briul Subtire), punctata din loc in loc de mici zade. Parasind poiana, ne abatem la stinga (cum privim spre perete) de-a lungul briului, traversam doua mici portiuni, in dreptul carora acesta este surpat, si ajungem curind in dreptul Grotei Picaturii, firida sapata adinc in peretele ce scapa vertical in Vilcelul Picaturii. In aceasta zona briul intrerupindu-se brusc, escaladam in dreapta si pe o inaltime de 4 m o treapta stincoasa, iar dupa o traversare orizontala spre stinga, peste un prag ingust si foarte expus, constituit dintr-o roca friabila, intram in Hornul cu Zade; urmat la dreapta si in sus, acesta conduce la inaltimea Briului de Sus al Picaturii, care subliniaza pe la baza peretele ce se pravaleste vertical din virf. Parcurgind acest briu la dreapta (catre N), ajungem in punctul unde o treapta verticala, de cca 10 m inaltime, formata din conglomerate foarte sfarimicioase, iar in partea superioara usor surplombanta, se prelungeste in sus printr-un horn ingust, ce ia sfirsit sub Fereastra Picaturii, pe o terasa larga si aproape orizontala.

De aici si pina la virf[10] nu ne mai separa decti o serie de trepte in parte inierbate, a caror escalada este elementara. Este locul sa adaugam ca ceea ce imprima acestei ascensiuni un caracter cu totul particular, este marea diferenta de nivel ce o urcam pe un parcurs relativ scurt si printr-un tinut care, cel putin pentru portiunea inferioara, nu cere decit o mare doza de perseverenta pentru a strabate salbatecul desis ce precede stinca. In schimb, in zona superioara a Picaturii, unde vegetatia inalta dispare, peisajul ce se desfasoara in jurul nostru este unul dintre cele mai impresionante din versantul rasaritean al Bucegilor. De o parte, catre SV hornurile finale ale Vaii Seci apar, printr-un ciudat efect de perspectiva, aproape verticale; catre N, putem descifra cu usurinta toate detaliile marelui perete al Vaii Albe, iar inspre funduri, la 1000 m sub noi, asezarile Bustenilor si Poienii Tapului par niste miniaturi risipite de-a. lungul V. Prahovei.

Fata SV a Vf. Picatura este intrerupta de doua platforme largi, pina la care coborim prin doua rapeluri de cite 20 si 15 m; pentru primul, utilizam pitoanele fixate in peretele din dreapta (cum privim spre Strunga), iar in cel de al 2-lea, coborim un horn foarte ingust, situat in stinga platformei, spre Valea Seaca. Al 3-lea rapel, si cel mai scurt, ia sfirsit in Strunga Mare (Strunga Marelui V), la baza Vf. Strunga Mare.


Traseu de coborire in V. Alba. Coborim cca 50 m Albisoara Strungii (din Strunga Mare spre N), dupa care, urmind de-a coasta si catre stinga, un brineag stincos, ajungem deasupra Albisoarei Turnurilor in firul careia coborim printr-un rapel de 30 m. Traseul Albisoarei, intrerupt de citeva obstacole, conduce in V. Alba (Poiana ,,La Verdeata') De aci, pe poteca marcata cu triunghi galben, iar, in continuare, pe Drumul Munticelului (triunghi rosu) ajungem la Busteni (2-3 ore din Strunga Mare).


Traseul urca la acest virf peste o serie de mici praguri. Roca fiind foarte friabila, vom utiliza, pentru mai multa siguranta, 1 - 2 pitoane. Din Vf. Strungii Mari coborim fata opusa, catre V, fie prin doua rapeluri de cite 20 m, fie prin coborire libera, dupa gradul nostru de pregatire, urmind o serie de hornuri discontinui, care conduc la baza primului turn al Albisoarelor. De aici, ocolind pe fata Vaii Albe sau escaladind micile tancuri esalonate pe creasta, ajungem in Strunga Turnurilor de unde traseul trece, in continuare, peste marea ruptura de panta a Fetei Inalte. Din Strunga Turnurilor catre V-SV, Fata Inalta poate fi escaladata fie pe linia ce urmeaza muchia dinspre Valea Seaca, fie pe un parcurs mai putin dificil, prin dreapta peste o serie de platforme si mici trepte inierbate, ce urca pe alocuri citeva pasaje accentuat inclinate si care conduc pe terasa larga si aproape plana, podita cu intinse covoare de smirdar, ce incinge pe la baza, Fata Hornurilor, cu mult mai aspra si salbatica decit Fata Inalta.

Hornul situat la extremitatea stinga a peretelui (spre Valea Seaca) desi accesibil, este intrerupt de citeva obstacole dificile. Hornul central mai putin adinc se pierde in zona superioara, pe o fata foarte expusa si cu prizele nesigure, a carei escalada necesita utilizarea a 2-3 pitoane. In sfirsit, hornul din dreapta (dinspre Valea Alba), de sub care scapa catre funduri Albisoara Hornurilor, este cel mai clar dintre traseele de traversare a acestei fete. Ocolind prin stinga blocul in surplomba care bareaza intrarea directa, ne orientam dupa citiva metri la dreapta si in sus. De aici, printr-o scurta traversare orizontala catre dreapta, intram pe linia hornului, a carui escalada este destul de periculoasa din cauza treptelor de pamint ce se dizloca foarte usor. Acest obstacol o data trecut, ajungem deasupra unui pridvor cu jnepeni, de unde, pe un hatas ce se orienteaza usor catre stinga, patrundem in zona Gemenelor, intre cele doua virfuri de aspecte aproape identice. De aici, urmind creasta, care din acest punct pierde din asperitate, trecem curind printr-un culoar inierbat si de o inclinatie usoara (in dreapta liniei de creasta a Picaturii), dupa care, reintrind pe creasta ajungem curind in Saua Mare a Caraimanului (1½ ora de la baza Fetei Hornurilor), in imediata apropiere a Monumentului Eroilor de sub care scapa, intr-o inlantuire nesfirsita de hornuri si saritori, Valea Seaca a Caraimanului (firul denumit ,,Hornurile Vaii Seci'). De pe platforma monumentului distingem spre rasarit, culmile domoale ale Muntilor Baiului, cupola de calcare a Vf. Ciucas si spinarile intinse ale Siriului, Penteleului si Vrancei; spre sud. Valea Prahovei, pina departe in cimpie, iar spre nord, curmatura Predealului dincolo de care se inalta, deoparte si de alta a Vaii Timisului, coastele impadurite ale Pietrei Mari si coama prelunga a Postavarului.

Trasee de legatura. 1. De la Crucea Caraiman poteca ce insoteste Briul Caraimanului catre SV cunduce, dupa 15-25 min, la cabana Caraiman-V. Jepilor, iar de aici, la Busteni (indice 5 E) sau la Cabana Babele (indice 5 A).

Urcind direct la Vf. Caraiman, iar de aici, in continuare, catre NV intilnim dupa cca 25 min drumul Sinaia-Babele-Omul, care urmat la dreapta, spre N (indice 3 B), conduce la cabana Omul, iar la stinga, spre S (indice 3 C), la cabana Babele.

Caracteristica parcursului iarna. Prezentind citeva portiuni dificile cu deosebire in intervalele: Briul de Sus - Vf. Picatura; Strunga Mare - Vf. Strungii Mari; Fata Inalta si Fata Hornurilor, care in unele epoci sint acoperite de zapada geruita si de suprafete compacte de gheata, ascensiunea Crestei Picatura nu este accesibila, in conditiuni de iarna, decit numai alpinistilor cu o buna pregatire tehnica.



21. VALEA ALBA

Fig. 54

Fig. 55

Ramificatii pe artera

IN PERETELE ALBISOARELOR CARAIMANULUI. Albisoara Strungii; Albisoara Turnurilor; Albisoara Hornurilor; Albisoara Gemenelor; Albisoara Crucii; Albisoara Brinei; 21 A. Briul Mare al Costilei;

IN PERETELE BRIULUI COSTILEI: 21 B. Muchia Blidului Uriasilor; 21 C. Fata Nord-Estica a Blidului Uriasilor; 21D. Hornul din Blidul Uriasilor; 21 E. Figura din Santinela Blidului; 21 F. Fisura din Peretele Gavanului Mare (Traseul Central).

(Traseele fara indici sint mentionate in textul arterei) Traseele noi, indicate pe ilustratie cu (*) sint descrise la pag. 334.


Generalitati. Marele culoar al Vaii Albe delimiteaza principalele unitati cu caracter alpin ale Bucegilor, masivele Costila si Caraiman. Ascensiunea vaii conduce: a) in dreptul traseelor care urca in marele arnfiteatru al Circurilor, la buza Peretelui Vaii Albe (vezi artera indice 22); b) in treimea superioara a vaii, la capatul sudic al Briului Mare al Costilei, de-a lungul caruia se succed, in intervalul dintre Blidul Uriasilor si Stinca lui Gelepeanu, punctele de patrundere pe itinerariile tehnice din Peretele Briului; c) la confluenta vailor ce brazdeaza abruptul nordic al Caraimanului, denumit ,,Peretele Albisoarelor'.

Cu mult mai putin accidentata decit celelalte vai cu caracter alpin din abruptul rasaritean, Valea Alba prezinta unul dintre cele mai directe si interesante trasee de legatura intre V. Prahovei si Culmea Bucegilor. Grad de dificultate: 1A; traseul fiind usor, este accesibil atit alpinistilor incepatori, cit si turistilor avansati. Materiale: o coarda. Durata din Poiana ,,La Verdeata' - Platoul Costilei: 3 - 5 ore.

Itinerar pina la intrarea pe artera. Din Busteni (capatul de sus al str. Costila - Caminul Alpin) poteca marcata cu semnul triunghi rosu urmeaza plaiul impadurit al Munticelului, ajungind, dupa 45 min, in poiana ,,La Masuratoarea Ursilor' (cota 1310 m), unde drumul se bifurca: la dreapta spre Poiana Costilei (marcaj triunghi rosu), iar la stinga, spre Valea Alba (marcaj triunghi galben). Pe acest din urma traseu continuam drumul catre V, trecem curind peste Vilcelul din Padure, iar dupa citeva serpentine scurte ce urca o coasta inclinata, iesim deasupra Vaii Albe, la al carei fir coborim prin raristi, in Poiana ,,La Verdeata'. Urmarind din acest punct detaliile vastului cuprins de stinca al vaii, identificam pe rind, de-a lungul liniei de creasta a Picaturii - de la E la V - Vf. Picatura; Strunga Mare sau Strunga Marelui V, de sub care scapa catre funduri, Albisoara Strungii; Vf. Strungii Mari; Turnurile Albisoarelor, la baza carora isi au obirsia firele confluente ale Albisoarei Turnurilor; pragul Fetei Inalte, prima ruptura de panta de mari proportii de pe desfasurarea crestei, si Fata Hornurilor, brazdata la mare inaltime de trei hornuri stincoase, perfect vizibile din fundul vaii si de sub care scapa catre Valea Alba, Albisoara Hornurilor. Urmeaza, deasupra acestui ultim mare prag al Crestei Picatura, zona Gemenelor, caracterizata prin doua virfuri mamelonare de aspecte aproape identice, dupa care detaliile de creasta se suprapun pe masura ce aceasta se apropie de Saua Caraimanului.

Peretele Albisoarelor se prelungeste catre V, intretaiat in continuare de Albisoara Gemenelor, Albisoara Crucii, Albisoara Briului, Albisoara Rasucita si de un mare numar de torente ce scapa din creasta si de la inaltimea platoului, a carui linie usor ondulata o zarim prin deschiderea vaii, catre V, la 2300 m inaltime. In dreapta firului (cum privim spre platou), distingem pe rind Peretele Vaii Albe, precedat de amfiteatrul Circurilor, foarte putiu vizibil din Poiana ,,La Verdeata', Coltul Pintenului (sau Pintenul Vaii Albe), virf de forma unei piramide subtiri si inalte, separat de perete printr-o strunga in care ia sfirsit traseul Fisurii Pintenului; Gavanul Mare si Blidul Uriasilor, doua concavitati de proportii considerabile in pieptul abrupt al muntelui, intretaiate de Briul Costilei, care se desfasoara la mare inaltime, strecurindu-se pe la baza zidului stincos denumit Peretele Brinei.

Descrierea arterei. Inainte de a incepe ascensiunea Vaii Albe putem ajunge la baza urmatoarelor trasee, din imediata apropiere a Poienii ,,La Vedeata'.

a) Urcind din poiana, catre N (in stinga vaii), o coasta puternic inclinata, acoperita cu vegetatie, iesim dupa cca 45 min, la extremitatea estica a Amfiteatrului Circurilor.

Pentru traseele avind ca platforma de pornire Circurile Vaii Albe, vezi artera indice 22.

b) Coborind firul Vaii Albe, ajungem curind la confluenta Albisoarei Strungii (prima Albisoara, de la E la V, - grad de dificultate 2A), a carei ascensiune conduce, pe un parcurs intrerupt de citeva obstacole grele, in strunga dintre Vf. Picatura si Vf. Strungii Mari.

c) Traversind din dreptul poienii, firul Vaii Albe, patrundem printr-un desis de anini de munte, la baza unui horn pamintos, foarte inclinat, a carui escalada ne conduce in firul Albisoarei Turnurilor (a doua Albisoara, de la E la V, grad de dificultate: 1B).

d) La mica distanta in amonte de confluenta Albisoarei Turnurilor, un horn inalt cu roca de culoare neagra-cenusie, acoperit cu muschi, marcheaza confluenta Albisoarei Hornurilor cu Valea Alba (a treia Albisoara, de la E la V grad de dificultata: 2A).

Pe malul opus al Vaii Albe (dreapta cum urcam) un culoar stincos si usor inclinat (Vilcelul Mic) ajunge la inaltimea unei brine transversale care, urmata la dreapta, ia sfirsit la baza unui horn de cca 25 m; acesta, escaladat printr-un ramonaj usor, iese la limita inferioara a amfiteatrului Circurilor Vaii Albe (Circul Pintenului Vaii Albe).

Povirnisul tot mai aspru al Peretelui Albisoarelor (in stinga cum urcam), este brazdat, in imediata apropiere a Albisoarei Hornurilor, de Albisoaru Gemenelor (a patra, de la E la V - grad de dificult. 2A) si Albisoara Crucii (a cincea, de la E la V - grad de dificult. 2A), fire confluente ce sfirsesc deasupra Vaii Albe intr-un haos de blocuri stincoase. In continuare si pe aceeasi parte a vaii, un horn larg, acoperit cu vegetatie, marcheaza traseul indirect de patrundere pe Albisoara Crucii. Aceasta varianta conduce la limita superioara a spalaturii pe care Albisoara Crucii o formeaza deasupra confluentei cu Albisoara Gemenelor.

In dreapta (cum urcam) se contureaza tot mai puternic adincile concavitati ale Gavanului Mare si Blidului Uriasilor; acesta din urma ia sfirsit deasupra Vaii Albe, intr-un tumult de blocuri si numeroase rupturi de panta. Urcind in continuare firul Vaii Albe, ajungem curind in dreptul unei spalaturi cu roca de culoare neagra si de aspectul unui triunghi ce se alungeste in perete pina la baza unui horn situat pe fata Caraimanului (stinga cum urcam). Acesta este punctul de patrundere pe firul Albisoarei Brinei (a sasea, de la E la V - grad de dificult. 2A). Din dreptul Albisoarei Brinei trecem peste o serie de trepte si mici saritori pina la baza Saritorii Cirnului, care poate fi escaladata direct, printr-o fisura ingusta din stinga obstacolului, ceea ce e mai dificil, sau ocolita pe hatasul in trepte, ce urca prin dreapta, de-a lungul unui culoar stincos. Pe partea opusa a vaii (stinga cum urcam) se defineste o terasa larga ce urca paralel cu firul (intrerupt pe aceasta portiune de saritori) si care conduce, dupa un parcurs usor, in dreptul Briului Mare al Costilei (in dreapta cum urcam), a carui cingatoare continua si perfect vizibila porneste din Valea Alba catre N-NE, strecurindu-se intre Peretele Briului si salbaticul abrupt ce ia sfirsit in firul Vaii Albe.

Pentru Briul Mare al Costilei - vezi indice 21 A

De-a lungul acestui briu, in intervalul dintre Blidul Uriasilor si extremitatea nordica a Gavanului Mare, se desfasoara in ordinea de mai jos si la mici distante, urmatoarele intrari pe traseele tehnice din Peretele Briului:

Muchia Blidului Uriasilor - indice 21B. Fata Nord-Estica a Blidului Uriasilor - indice 2lC Hornul din Blidul Uriasilor - indice 21D, Fisura din Santinela Blidului - indice 21E. Fisura din Peretele Gavanului Mare - indice 21F. Din acelasi punct, pe versantul Caraimanului (stinga cum urcarn); Briul Vaii Albe se indreapta in urcus usor catre S-SE, spre Saua Mare a Caraimanului.

Dincolo de Briul Mare al Costilei (dreapta cum urcam), Iadul Vaii Albe coboara printre pereti verticali si peste numeroase trepte de spalatura, dinspre NV, de sub coastele Vf. Costila. Ascensiunea firului principal continua pina la platou de-a lungul firului vaii, acoperit cu bolovanisuri si mici blocuri de stinca, si ia sfirsit curind sub clinul usor inclinat si acoperit cu vegetatie ce coboara din Vf. Caraimanului catre N.

Trasee de legatura. Traversind platoul spre N si NV (traseu indice 5F), intilnim dupa cca 25 min poteca Babele-Omul. Aceasta, urmata spre dreapta, conduce la cabana Omul (indice 3B), iar spre stinga, la cabana Babele (indice 3C).

Caracteristica traseului iarna. Firul Vaii Albe, acoperit de mari zapezi (rezultate pe alocuri din avalanse), avind o inclinatie generala mijlocie, poate fi urmat cu destula usurinta. In unele epoci zapada formeaza sub linia de creasta o cornise aproape neintrerupta, pe care o vom trece fie frontal - prin taierea cu precautie, a unui culoar in pieptul acestei ,,surplombe albe', fie printr-o traversare in diagonala. Adaugam ca in zona superioara, relieful foarte putin accidentat al coastelor marginase, deschiderea larga a vaii, precum si numeroasele torente ce aflueaza catre firul principal, fac ca zapezile, foarte slab ancorate, sa provoace - in unele epoci - avalanse.


21 A. BRIUL MARE AL COSTILEI (PRIN V. ALBA)


Generalitati. Pe un parcurs care, cu exceptia unei singure mari discontinuitati, in dreptul Vaii Malinului, se desfasoara neintrerupt, Briul Mare al Costilei strabate de la un capat la altul intregul abrupt al Costilei - din Valea Alba in V. Priponului - oferind, in cursul unui drum ce nu depaseste 3-4 ore, cea mai cuprinzatoare imagine de ansamblu asupra complexitatii formelor de relief si bogatiei valorilor alpine ale acestui masiv. Grad de dificultate: 1A; traseul, usor, este accesibil alpinistilor incepatori si turistilor antrenati. Materiale: o coarda. Durata 3 - 4 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la intrarea pe traseu: vezi artera indice 21, pina la semnalarea in text a Briului Mare.

Descrierea traseului.

I. Din Valea Alba, Briul Mare al Costilei, care este precedat la intrare de un prag stincos si ingust, urca spre N-NE, pe sub Peretele Briului, al carui zid se contureaza tot mai puternic, pe masura ce ne apropiem de Creasta Vaii Albe, traverseaza dupa un scurt interval talvegul pietros al Vilcelului Brinei, iar dupa ce trece peste o muchie inierbata, descrie un arc de cerc larg, strecurindu-se pe sub surplombele primei mari concavitati, denumita Blidul de sub Streasina, si ajunge curind in dreptul unei coame stincoase la baza traseului Muchiei Blidului Uriasilor.

Pentru Muchia Blidului Urliasilor - vezi indice 21 B.

In continuare el se ingusteaza vizibil pe o portiune de 3 - 4 m, dupa care iese in vastul amfiteatru al Blidului Uriasilor, de unde incepe sa coboare usor, iar cu putin inainte de a traversa bolovanisul ingramadit pe linia de scurgere a Vilcelului Blidului, lasa in stinga platforma de patrundere pe traseul denumit Fata NE a Blidului.

Pentru Fata NE a Blidului Uriasilor - vezi indice 21 C.

De aici, atinge foarte curind talvegul Blidului (vezi bolovanisul sus-amintit), care se confunda cu insasi linia de escalada a traseului denumit Hornul din Blidul Uriasilor.

Pentru Hornul din Blidul Uriasilor - vezi indice 2 D.

Urcind din acest punct de-a lungul unui pasaj acoperit cu vegetatie si foarte inclinat catre abis, briul trece (cu cca 25m inainte de a atinge coama ce desparte Blidul Uriasilor de Gavanul Mare) prin dreptul intrarii pe traseul Fisurii din Santinela Blidului, intrerupta in partea superioara de o mare surplomba de culoare ruginie.

Pentru Fisura din Santinela Blidului - vezi indice 21 E.

Dupa trecerea coamei, briul patrunde in larga incinta a Gavanului Mare (a patra concavitate incepind din Valea Alba), brazdata prin centru de o fisura uriasa de-a lungul careia se desfasoara Traseul Central din Gavanul Mare.

Pentru Fisura din Peretele Gavanului Mare (Traseul Central) - vezi indice 21 F.

In continuare, el se largeste si strabate, urcind puternic, un ultim mare intrind denumit Gavanul Mic; in aceasta zona iau sfirsit traseele: Fisura Verde (22 H), Traseul Soldat Erou Eftimie Croitoru (22 G) si Fisura Rosie (22 F) din Peretele Vaii Albe. Dupa Gavanul Mic briul trece pe sub o zona de pereti verticali si ajunge sub Stinca lui Gelepeanu, spinare inalta de conglomerate, prin dreapta careia un horn adinc (Hornul lui Gelepeanu) urca la platou; din dreptul aceleiasi stinci se desprinde catre E-NE, uriasul arc de piatra al Crestei Vaii Albe.

Acesta este punctul in care ajungem dupa iesirea din traseele: Creasta Vulturilor (23 B), Fisura Suspendata (23 C), Traseul Policandrului (23 D), Traseul Surplombelor si Hornul Vulturilor (23 E), din Peretele Vulturilor, precum si Traseul Lespezilor (22 A), Fisura Albastra (traseul I, 22 B si traseul II 22 C), Muchia Brinelor (22 D) si Fisura Centrala (22 E) din Peretele Vaii Albe.


II. Din dreptul Stincii lui Gelepeanu, briul se abate catre N-NV si traverseaza in lung amfiteatrul de obirsie al Vaii Costila, lasind in stinga un al doilea horn ce face legatura cu platoul, si anume, Hornul Mare, pe sub care trece dupa ce intersecteaza doua mici vilcele, iar dupa un parcurs aproape orizontal, ajunge in dreptul crestei ,,La Pietris', de sub care coboara spre E Creasta Costila-Galbinele. Aici iau sfirsit urmatoarele trasee din Peretele Galbinelelor: Traseul Grotelor; Traseul celor Trei Surplombe (25 B); Traseul Furcilor (25 C); Traseul Surplombei Mari (25 D), precum si cele din Peretele Sudic al Costilei: Hornul Costilei(24 B); Muchia din Peretele Costilei (24 C); Traseul Central (24 D); Traseul de traversare (24 E) al Peretelui Costilei; Traseul Fisurii Mari si Traseul Fisurii Sudice.

Imediat dupa creasta ,,La Pietris' apare in dreapta, obirsia Hornului Coamei dincolo de care se desprinde, catre NE, Coama Umarului Galbinelelor. Este locul unde iau sfirsit traseele din Umarul Galbinelelor si anume: Fisura Galbinelelor; Muchia Estica a Umarului Galbinelelor (25 G), Muchia NE a Umarului Galbinelelor (25 H) si Fisura Scorusilor. Din acest punct briul incepe sa coboare, traverseaza curind firele vaii Scorusilor si patrunde in vasta deschidere a Vaii Malinului, in dreptul careia formeaza prima si singura mare discontinuitate de pe parcurs.

Pentru a reintra pe traseu coborim spre dreapta, cca 70 - 80 m, un povirnis inierbat, pina in firul Vaii Malinului. Pe malul opus (stinga vaii), deasupra unei mari rupturi de panta cu roca de o nuanta ruginie, briul reapare urcind in diagonala pina la inaltimea prispei pe care ultimul si cel mai inalt dintre Coltii Malinului (Coltul Briului) o formeaza deasupra Vaii Tapului. Aici ia sfirsit hatasul ce leaga Coltul Malinului (situat in dreapta, catre NV), cu Briul Mare, prin Coama Dintelui dintre Colti, la capatul careia converg traseele Hornului Ascuns (28 A), Hornului Central (28 B) si al Fisurii Sudice din Coltul Malinului (26 C).


III. De indata ce paraseste f-ita Vaii Malinului, briul isi schimba brusc directia, indreptindu-se catre V-NV, lasa in stinga hornul firului principal al Vaii Tapului (descris la indice 29) si se strecoara pe sub coama cuprinsa intre V. Tapului si firele superioare ale Vaii Urzicii, denumita Coltul Brinei (mentionat la indice 29). De aici trece in coboris continuu si usor, pe sub Vilcelul Lespezilor Urzicii - in dreptul caruia micile suvoaie ce curg printre stinci, formeaza la baza peretelui citeva gavane cu apa aproape permanenta - si intersecteaza curind firul principal al Vaii Urzicii (descrisa la indice 30). Trecind pe malul opus, briul se transforma pe o portiune de cca 12 m intr-o platforma stincoasa si ingusta (Puntea Urzicii) ce se strecoara pe sub o bolta surplombanta si pe deasupra adincului canion al vaii, iar dupa ce traverseaza doi mici afluenti ai Vaii Urzicii, urca usor in portita care marcheaza linia de cumpana dintre aceasta vale si V. Caprelor, la baza traseului Coltului Crapat (mentionat la indice 30).

Din acest punct strabate, in continuare, o zona tot mai putin salbatica, intersecteaza V. Caprelor si ia sfirsit in V. Priponului, pe coastele careia se despleteste in mici ramuri. Pe malul opus distingem spintecatura adinca a fisurii din Peretele Priponului (descrisa la indice 31 A).

Trasee de legatura. 1. Urcind firul Vaii Priponului, ajungem dupa cca 1 ora pe platou, de unde, ocolind pe deasupra firele de obirsie si orientindu-ne, spre V, intilnim dupa cca 20 min drumul Babele-Omul, care urmat la dreapta spre NV conduce la cabana Omul (indice 3 B), iar la stinga, spre S, la cabana Babele (indice 3 C).

Poteca Vaii Priponului, urmata in jos, ajunge in cca 45 min in V. Cerbului, de unde putem sa urcam la cabana Omul (indice 7 A) sau sa coborim prin Poiana Costilei, la Busteni (indice 7 B).

Caracteristica traseului iarna. Zapezile care acopera Briul Costilei, indeosebi pe fata corespunzatoare Vaii Cerbului, fiind foarte instabile si formind in plan transversal o panta accentuata, ce scapa deasupra vailor care brazdeaza versantul nordic al Costilei, fac ca parcurgerea acestui traseu in conditiuni de iarna sa fie dificila, iar in unele epoci, periculoasa.


21 B. MUCHIA BLIDULUI URIASILOR


Generalitati. Linia de escalada a Muchiei Blidului urca de-a lungul coamei care formeaza malul drept al Blidului Uriasilor (in stinga, cum privim spre Peretele Brinei), pe portiunea situata deasupra Briului Mare al Costilei. Grad de dificultate: 4 A; traseul, de dificultate accentuata, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2-3 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 21, pina la semnalarea in text a Muchiei Blidului Uriasilor.

Descrierea traseului. Escalada incepe din imediata apropiere a locului in care Briul Mare al Costilei se ingusteaza vizibil. In prima L.C. urcam direct fata unui perete lipsit de fisuri, insa cu prize adinc incastrate. Platforma de regrupare se situeaza la capatul unui briu ce se alungeste catre stinga. In cea de a 2-a L.C. parasim linia de creasta dupa 5-6 m, traversind muchia spre stinga, dupa care escaladam frontal o fata cu prizele nesigure, pina la inaltimea unui briu larg. A 3-a L.C. se caracterizeaza printr-o succesiune de obstacole de aspecte foarte variate. O trecere catre stinga, peste un prag de gresie, ne permite sa ,,prindem' o fisura deschisa, inalta de 3 m; de aici urcam in diagonala catre stinga, pina la baza unui horn intrerupt in partea superioara de o surplomba.

Hornul, iar in continuare surplomba, pot fi escaladate direct (a 4-a L.C.), dupa care urmind o coasta inierbata, pe o distanta de cca 10 m, ne regrupam pe o platforma larga. Pe parcursul celei de a 5-a L.C. trecem prin escalada libera o fata puternic inclinata, care ia sfirsit dupa 30 m, pe un briu ce intretaie intregul perete. Ultima L.C. urmeaza o fisura usor surplombanta, inalta de cca 7 m; traseul direct fiind intrerupt de o a 2-a surplomba, efectuam o traversare spre dreapta si iesim curind pe o platforma, unde escalada propriu-zisa ia sfirsit. Din acest punct ocolind prin stinga un mare turn de piatra urmam o fata larga si inierbata, care urca pieptis spre platou.

Trasee de legatura. Strabatind platoul catre N si NV, ajungem dupa 25-30 min, in drumul Babele-Omul, care urmat in dreapta, catre NV, conduce la cabana Omul (indice 3 B), iar la stinga, catre S, la cabana Babele (indice 3C ).


21 C.  FATA NORD ESTICA A BLIDULUI URIASILOB


Generalitati. Escalada acestui traseu urmeaza o succesiune de fisuri pina la inaltimea unei creste secundare, situata in zona superioara a vastului intrind al Blidului Uriasilor. Coborirea in rapel, pe firul acestei vai, ne readuce in punctul de pornire, pe Briul Mare al Costilei. Grad de dificultate: 4 B; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 21, pina la semnalarea in text a Fetei NE a Blidului Uriasilor.

Descrierea traseului. Cu aproximativ 10 m inainte de punctul in care bolovanisul conului de dejectie al Blidului Uriasilor intrerupe, pe o mica portiune fata inierbata a Briului Mare al Costilei (cum urcam din Valea Alba), distingem intrarea pe traseul fetei nord-estica a Blidului.

In prima L.C. urcam o fata de conglomerate, verticala, si cu prize solide, de-a lungul unei fisuri subtiri. Dupa cca 30 m, o surplomba de proportii reduse marcheaza locul sub care ne regrupam. In cea de a 2-a L.C., executam de la pornire, o mica traversare spre dreapta, dupa care inaintam peste un pasaj punctat cu trepte de iarba si parnint, pina in dreptul unui briu ce se prelungeste in perete, catre stinga. A 3-a L.C. urmeaza verticala peretelui printr-o fisura intrerupta de obstacole foarte dificile. Asigurati intr-o serie de pitoane iesim curind la nivelul unui prag de piatra situat in dreapta traseului, unde ne regrupam. Incepind printr-o traversare spre dreapta (a 4-a L.C.) ajungem la baza unui horn, pe care-l escaladam pina la capat. Coborirea in rapel se efectueaza de-a lungul Hornului Blidului Uriasilor, pina in dreptul Briului Mare al Costilei.


21 D. HORNUL DIN BLIDUL URIASILOR (Traseul Progresul)


Generalitati. Traseul trece peste o serie de turnuri si fisuri situate pe linia de scurgere a Blidului Uriasilor, in portiunea superioara a Vaii, cuprinsa intre Briul Costilei si platou. Grad de dificultate: 3 B; traseul, dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, 5-6 pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 3-4 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 21, pina la semnalarea in text a Hornului din Blidul Uriasilor.

Descrierea traseului. De la Briul Mare al Costilei in sus, Blidul Uriasilor isi contureaza, intr-o vasta deschidere semicirculara, un talveg adinc si vertical, la inceput de aspectul unui horn blocat de numeroase surplombe. Din dreptul bolovanisului ce intrerupe in acest loc si pe o scurta portiune esarfa briului, incepe traseul denumit Hornul din Blidul Uriasilor. Escalada celor dintii obstacole (1-a L.C.) urmeaza un un horn vertical si mai intotdeauna umed, prin care inaintam cu ajutorul citorva pitoane. O prima regrupare ne permite sa studiem traseul celei de-a 2-a L.C., de un aspect aproape similar cu prima portiune a hornului, insa cu unele pasaje spalate si cu prize mai mici si foarte rare. La capatul celor 40 m ne regrupam in incinta unui amfiteatru acoperit cu grohotis, a carui panta o urcam neasigurati pe o distanta de aproape 20 m.

Peretele care limiteaza aceasta zona este brazdat de numeroase fisuri. Pentru continuarea traseului urmam prin stinga incintei sus-amintite, o fisura inchisa, pe al carei parcurs prizele sigure ofera posibilitatea unei escalade mai usoare. Dupa cca 30 m intilnim o platforma larga, pe care ne regrupam dupa epuizarea celei de a 3-a L.C. Pasajul urmator (a 4-a L.C.) urca de-a lungul unui horn dupa care, pe un parcurs ce pierde treptat din asperitate, escalada continua peste o serie de obstacole intrerupte de citeva briuri asezate in amfiteatru.

Adaugam ca prizele ce le intilnim pe fetele foarte friabile ale acestei portiuni sint cu totul nesigure. Ultima L.C. (a 5-a) traverseaza citeva pasaje inierbate, ce urca in trepte pina la platou.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 21 B (Muchia Blidului Uriasilor).


21 E.  FISURA DIN SANTINELA BLIDULUI (Traseul Dinamo)


Generalitati. Traseul urmeaza in cursul a cinci lungimi de coarda, o fisura verticala, care prezinta in partea finala detaliul caracteristic al unei surplombe de culoare ruginie. Grad de dificultate: 5 A; traseul foarte dificil, este accesibil numai alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 21, pina la semnalarea in text a Fisurii din Santinela Blidului.

Descrierea traseului. Prima portiune, usor friabila (1-a L.C.), urmeaza o fisura verticala. Dupa 15 m, efectuam o traversare catre stinga, vizind un diedru pe care-1 escaladam pina in punctul unde intilnim o buna platforma de regrupare. In cea de a 2-a L.C. escalada, cu mult mai dificila, trece peste un perete vertical; fisura ce ne conduce in directia celui de al 2-lea punct de regrupare prezinta un pasaj usor surplombant in partea finala si cu roca foarte friabila. A 3-a L.C. se desfasoara peste o portiune fisurata si surplombanta de-a lungul careia inaintam in diagonala catre dreapta, pina la inaltimea unei spalaturi, unde intilnim un prag de regrupare. In cursul celei de a 4-a L.C. obstacolele, mai putin inclinate si cu prizele solide, ne dau posibilitatea sa inaintam cu mai multa usurinta, pina sub marea streasina de conglomerate de culoare ruginie, care constituie reperul traseului. Ultima portiune a escaladei (a 5-a L.C.) trece initial pe sub aceasta streasina, catre stinga, dupa care, pe linia unei fisuri de un unghi foarte larg, ia sfirsit sub platou.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 21 B. (Muchia Blidului Uriasilor).


21 F. FISURA DIN PERETELE GAVANULUI MARE (TRASEUL CENTRAL)


Generalitati. Traseul Central urca peretele vertical situat deasupra Briului Costilei, in continuarea uriasului povirnis al Gavanului Mare (in dreapta Blidului Uriasilor). Grad de dificultate: 5 A; traseul, foarte dificil, este accesibil numai alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane, scarite. Durata pentru 3 echipieri: 4 - 5 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 21, pina la semnalarea in text a Fisurii din Peretele Gavanului Mare (Traseul Central).

Descrierea traseului; Prima L.C. incepe din centrul Gavanului Mare, urmind un briu subtire ce se alungeste catre stinga, pe fata peretelui, si ia sfirsit la baza unei fisuri deschise care urca vertical, peste un pasaj de conglomerate. In continuare, traseul, foarte dificil, prezinta o prima portiune ce surplombeaza la pornire si citeva puncte, a caror trecere necesita o perfecta cunoastere a tehnicii escaladelor libere. In partea finala a primei L.C., efectuam o traversare spre dreapta peste o treapta de gresie, la capatul careia ne regrupam. A 2-a L.C. urmeaza linia pronuntat inclinata a unei fisuri deschise, intrerupta in zona centrala de un bloc alungit ce spinzura deasupra peretelui si care este brazdat de doua fisuri. Escalada urmeaza fisura din stinga, pe un parcurs cu prize solide, si ia sfirsit pe o mica platforma, unde ne regrupam. Ultima L.C. (a 3-a), prezinta un parcurs greu iar in partea finala periculos. De pe platforma de regrupare urmam linia unei fisuri situate in stinga peretelui (cum urcam) si care dupa citiva metri se alungeste spre dreapta, pe sub o serie de tavane enorme, de-a lungul carora inaintarea este extrem de dificila.

La capatul acestei portiuni gasim posibilitatea de a trece orizontal spre dreapta, pe fata peretelui, utilizind citeva prize puternic incastrate in perete. Dupa cca 5-6 m, traversarea luind sfirsit, escalada continua peste un pasaj vertical, friabil si foarte expus, pina la inaltimea unei brine ce se prelungeste (spre dreapta, cum urcam), pe fata muntelui si care marcheaza sfirsitul escaladei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 21 B. (Muchia Blidului Uriasilor)

Fig. 56   Portiunea superioara a Vaii Albe

Fig. 57a

Fig. 57b


22. CIRCURILE VAII ALBE

Ramificatii pe artera: 22 A Traseul Lespezilor, 22 B Fisura Albastra, Tr. I; 22C Fisura Albastra, Tr. II; 22 D Muchia Brinelor; 22 E Fisura Centrala; 22 F Fisura Rosie; 22 G Traseul Soldat Erou Eftimie Croitoru; 22 H Fisura Verde; 22 I Fisura Pintenului; 22 J Muchia Pintenului.


Generalitati. La aproximativ 300 m deasupra Poienii ,,La Verdeata' (Valea Alba), Peretele Vaii Albe este precedat dinspre S de un amfiteatru de proportii vaste, constituit din trei mari circuri corespunzatoare: Fisurii Albastre (Circul 1, la extremitatea estica a amfiteatrului), Fisurilor Centrale (Circul Central sau Circul al 2-lea) si Fisurii Pintenului (Circul al 3-lea, la extremitatea vestica a amfiteatrului). De-a lungul acestor concavitati de o suprafata neobisnuita si foarte accidentate, se succed punctele de patrundere pe traseele de escalada din Peretele Vaii Albe, care se situeaza, atit prin lungimea lor, cit si prin extrema dificultate a obstacolelor ce opun, printre cele mai redutabile itinerarii cu caracter tehnic cunoscute in muntii nostri.

Itinerarii pina in Circurile Vaii Albe, Pentru a ajunge la extremitatea estica a marelui amfiteatru al Circurilor (Circul 1, corespunzator Fisurii Albastre), de unde se esaloneaza catre V, intrarile pe traseele din Peretele Vaii Albe si din Pintenul Vaii Albe, putem alege unul din itinerariile de mai jos :

1. Urmam din Busteni (capatul de sus al str. Costila) drumul Munticelului (marcat cu semn triunghi rosu), pina in Poiana ,,La Masuratoarea Ursilor' (cota 1310 m), unde ajungem dupa cca 45 min. De aici pe poteca ce se ramifica spre stinga (marcaj triunghi galben) iesim dupa 20-25 min deasupra Vaii Albe, in apropierea Poienii ,,La Verdeata'. Inainte de a cobori in poiana parasim poteca, urmind spre dreapta si in sus (NV) coastele inierbate din dreapta unui torent (cum urcam) pe care-1 traversam catre stinga, si continuam urcusul in diagonala si in aceeasi directie, iesind dupa 25 - 30 min din punctul in care am parasit poteca, la baza primului circ (Circul Fisurii Albastre)

2. Un al 2-lea itinerar, care urmeaza initial traseul Busteni-refugiul alpin (V. Costila), face legatura intre V. Costila si Circurile Vaii Albe.

Din Busteni urmam traseul mentionat la punctul 1 (Plaiul Munticelului - Poiana ,,La Masuratoarea Ursilor') de unde, lasind in stinga poteca spre Valea Alba, continuam drumul marcat cu semn triunghi rosu, pina la ramificatia a 2-a. De aici, parasind drumul Munticelului, ne abatem la stinga, pe poteca marcata cu semn banda albastra, care urca spre refugiul alpin din V. Costila (De la Busteni, cca 2 ore). Cu putin inainte de a cobori in firul acestei vai o punte stincoasa foarte ingusta, traverseaza talvegul Vilcelului Pietros.

Parasind din acest punct poteca, insotim firul vilcelului in sus (pe stinga cum urcam), pina la inaltimea unei platforme (situata 5 m deasupra potecii), de unde prinzind un mic hatas urcam in diagonala o coasta inierbata, trecem in continuare de-a lungul unei poieni inclinate, iar dupa ce ne abatem usor spre stinga si strabatem o zona acoperita cu jnepen), ajungem in dreptul Vilcelului Policandrului, pe care-l traversam. De aici strabatem in diagonala si in sus o rariste dupa care urmam in directia obirsiei, un mic vilcel pamintos, pina la baza unui perete. Orientindu-ne catre SV (spre stinga), intilnim curind un al doilea vilcel, al carui talveg stincos il urmam pina la obirsie. Traversam in continuare, o muchie de conglomerate de cca 2 m, dupa care hatasul se abate la stinga, trecind peste un al 3-lea vilcel.

De aici ne strecuram de-a lungul unui prag pe la baza unui mare povirnis de stinci, dupa care urcam o fata puternic inclinata, la capatul careia hatasul strabate ,,de-a coasta' o panta intinsa si inierbata. In stinga noastra apare fundul adinc al Vaii Albe. In continuare coborim o coasta scurta, insa foarte repede, si urcam imediat in saua din care se deschide catre V, grandioasa perspectiva a Circurilor Vaii Albe. Dupa o coborire lunga ajungem in incinta Circului 1, brazdat frontal de Vilcelul Fisurii Mari. Acesta, urmat in sus, ia sfirsit in Grota ,,La Popas', formata dintr-un mare bloc pravalit din perete si care constituie punctul de pornire pe urmatoarele trasee, al caror parcurs initial este comun:

Traseul Lespezilor - vezi indice 22 A

Fisura Albastra (Tr. I) - vezi indice 22 B

Fisura Albastra (Tr. II) - vezi indice 22 C

Din primul circ, trecerea in Circul Central (Circul al 2-lea), situat la mare inaltime in perete, fiind intrerupta de numeroase obstacole, vom urma un parcurs indirect, care conduce mai intii in Circul Pintenului (Circul al 3-lea). Din dreptul Vilcelului Fisurii Mari ne indreptam spre V, peste o fata acoperita cu vegetatie, iar in continuare, de-a lungul unor praguri inclinate, traverstnd succesiv sapte scocuri adinci. Urcind ultimul scoc, acesta iese sub limita superioara a vegetatiei Circului al 3-lea, de unde traseul circurilor se bifurca (vezi schita indice 22).


1. Pentru traseele: Muchia Brinelor-Fisura Rosie-Fisura Verde - Traseul Soldat Erou E. Croitoru - Fisura Centrala. Urmind spre dreapta, catre NE, o serie de praguri expuse, iar in continuare, un briu ce apare curind, ajungem dupa o traversare lunga (cca 40-50 m) in dreptul unui scoc adinc al carui talveg urmat in sus, conduce in incinta Circului al 2-lea. De aici o fata inierbata, ce urca in diagonala si spre dreapta, marcheaza intrarea pe Traseul Muchiei Brinelor, care urmeaza linia despartitoare dintre Fisura Albastra (in dreapta muchiei, cum privim spre perete) si Fisura Centrala (in stinga).

Pentru Muchia Brinelor - vezi indice 22 D

Din acelasi punct, pe o linie ascendenta ce se orienteaza usor spre stinga, urmeaza Traseul Fisurii Rosii.

Pentru Fisura Rosie - vezi indice 22 F.

La extremitatea stinga, Circul al 2-lea este despartit de Circul al 3-lea, printr-o muchie tesita, a carei portiune superioara este brazdata de un horn. Urcind doua lungimi de coarda, ajungem in punctul din care muchia se abate spre dreapta si in sus, formind doua trepte inalte, ce sfirsesc la baza unui diedru punctat cu citeva pernite de iarba. Acesta ne conduce pe sub fata surplombanta a muchiei pina in dreptul unui prag de piatra, de unde putem urca pe un pasaj vertical primele obstacole din Traseul Fisurii Verzi.

Pentru Fisura Verde - vezi indice 22 H.

In continuarea pragului de piatra, observam cu usurinta dupa cca 15 m, fisura ce urca pe fata peretelui, avind la pornire un bloc foarte distinct si usor surplombant. Este punctul de patrundere pe Traseul Soldat Erou Eftimie Croitoru.

Pentru Traseul Soldat Erou E. Croitoru - vezi indice 22 G.

Acelasi prag continuat spre dreapta, si care se pierde dupa cca 20 m, conduce in punctul din care, printr-un rapel dirijat sau-printr-o coborire libera, trecem peste un pasaj expus, la capatul caruia un briu inierbat intersecteaza Traseul Fisurii Rosii 22F. De aici, strecurindu-ne pe sub un perete si in aceeasi directie (spre E), atingem platforma de pornire pe Traseul Fisurii Centrale.

Pentru Fisura Centrala - vezi indice 22 E.


2. Pentru traseele: Pintenul Vaii Albe si Muchia Pintenului. De la bifurcatia mentionata, vizind spre stinga si in sus, ultimul briu cu jnepeni din cuprinsul Circului al 3-lea, ajungem in imediata apropiere a Traseului Pintenului Vaii Albe.

Pentru Fisura Pintenului - vezi indice 22 I

In continuare spre V si dupa un parcurs aproape orizontal, de-a lungul aceluiasi briu, intersectam curind muchia ce scapa din coama pintenului, catre Valea Alba.

Pentru Muchia Pintenulul - vezi indice 22 J.

Intrarile pe traseele de mai sus, lipsite de repere bine individualizate, putind fi confundate cu usurinta, le vom urmari o data cu textul arterei 22.

Caracteristica traseului iarna. Amfiteatrul Circurilor pastreaza, pe aproape toata intinderea sa, mari mase de zapada. Trecerea dintr-un circ intr-altul se efectueaza peste scocuri si lespezi, in buna parte netede. Zapezile fiind, din aceasta cauza, foarte slab ancorate, este indicat ca orice incursiune in Amfiteatrul Circurilor sa fie intreprinsa numai pe o zapada consistenta si in primele ore ale diminetii. Adaugam ca in aceasta zona tipica de avalanse, din peretele in permanenta dezagregare, se desprind mai cu deosebire in epoca dezghetului, mari mase de stinci si bolovanis.


22 A.  TRASEUL LESPEZILOR


Generalitati. Escalada urmeaza o serie de fisuri intrerupte de numeroase praguri, pe alocuri surplombante, care urca in trepte fata sud-estica a Peretelui Vaii Albe. Grad de dificultate: 5 A; traseul, foarte dificil, este accesibil numai alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 4 - 5 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 22 pina la semnalarea in text a Traseului Lespezilor.

Descrierea traseului. De pe briul care marcheaza sfirsitul celei de a 5-a L.C. din Traseul Fisurii Albastre (vezi 22 B), escalada Traseului Lespezilor urmeaza un prag bolovanos si friabil care se orienteaza spre dreapta, iar in continuare, de-a lungul unui scoc punctat cu mici trepte de iarba, ce urca pe linia de cea mai mare panta a peretelui, pina la inaltimea unei grote, puternic surplombata de o streasina stincoasa.

Dupa regrupare, ocolim acest obstacol prin stinga, escaladam in ramonaj un horn barat pe o portiune finala de o noua surplomba, peste care trecem direct si ajungem pe o platforma larga, unde distingem, pe locul unui vechi bivuac, un mare bloc pravalit din perete. Pe linia frontala a unui pasaj de cca 20 m, inaintam in cursul celei de a 3-a L.C., utilizind pitoanele fixate pe traseu pina deasupra unei grote. De aici, o fisura ce urca oblic spre stinga ne permite sa prindem un prag de gresie friabil si foarte expus, pe care-l urmam spre dreapta, pina la inaltimea unei platforme inierbate, unde ne regrupam.

A 4-a L.C. urmeaza o portiune cu prizele nesigure, ce urca in trepte pe fata peretelui, intretaiat in zona centrala de o brina subtire; din acest punct o traversare foarte atenta spre dreapta ia sfirsit intr-o grota, unde ne putem regrupa in bune conditiuni. Ultima L.C. (a 5-a) se desfasoara de-a lungul unei fisuri de cca 10 m, ce surplombeaza usor la pornire, dupa care, printr-o trecere extrem de expusa spre dreapta, patrundem in deschiderea larga a unui vilcel, ale carui obstacole usoare le escaladam pina in Creasta Vaii Albe. Urmind spre V linia de creasta, ajungem dupa un parcurs lipsit de dificultati, in Briul Mare al Costilei.

Trasee de legdtura. 1, Din Briul Mare al Costilei, urcind fie Hornul lui Gelepeanu (imediat in dreptul Stincii lui Gelepeanu, spinare uriasa, situata in prelungirea Crestei Vaii Albe, spre platou), fie prin Hornul Mare (situat la cca 80 m in dreapta primului horn), iesim pe platou de unde orientindu-ne spre N si NV intilnim dupa 25 min drumul Babele-Omul (pentru Vf. Omul, vezi indice 3 B, pentru Babele, indice 3 C).

2. Urmind spre S Briul Mare al Costilei, pina in Valea Alba, iar in continuare hatasul acestei vai, in jos, ajungem la limita inferioara a stincii, in Poiana ,,La Verdeata' (1 - 2 ore); de aici, pe poteca marcata cu semn triunghi galben si apoi pe drumul Munticelului, marcat cu semn triunghi rosu, coborim la Busteni dupa cca o ora din Poiana ,,La Verdeata'.


22. B. FISURA ALBASTRA - Traseul I


Generalitati. Traseul Fisurii Albastre prezinta un parcurs de o exceptionala asperitate, a carui escalada, lunga si extenuanta, urmeaza un perete vertical si surplombant pe aproape 2/3 din desfasurarea sa. Grad de dificultate: 6 A; traseul, extrem de dificil, este accesibil numai alpinistilorcu o pregatire tehnica superioara si o conditie fizica desavtrsita. Materiale: 2 corzi a 40 m, 30 carabiniere, pitoane, scarite. Durata pentru 2 echipieri: 7 - 9 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 22, pina la semnalarea in text a Fisurii Albastre, Traseul I.

Descrierea traseului. Circul Fisurii Mari (sau al Fisurii Albastre), situat la extremitatea estica a Peretelui Vaii Albe, este intretaiat frontal de un vilcel acoperit cu grohotis, ce ia sfirsit printr-un mic con de dejectie si a carui obirsie marcheaza intrarea pe Traseul Fisurii Albastre. Talvegul vilcelului urmat in sus conduce intr-o firida formata dintr-un bloc pravalit din perete, denumita grota ,,La Popas'. Legati in coarda, urmam din acest punct un prag de piatra si in continuare o brina ce urca in diagonala spre dreapta, iar curind ne regrupam pe o platforma, deasupra careia distingem o fereastra ce sfredeleste peretele.

A 2-a L.C. conduce mai intii de-a lungul unei fete ce urca pe sub perete si care se continua in partea finala printr-un horn ingust si vertical. Urcind din acest punct un pasaj inierbat, (a 3-a L.C.), ajungem la inaltimea unui briu subtire de cca 30 m care traverseaza peretele catre stinga, sfirsind sub un diedru, unde ne regrupam. Secundul poate evita traversarea, urmind linia de cea mai mare panta pe un traseu ce urca direct la platforma de regrupare. A 4-a L.C. se desfasoara in zona denumita ,,La Ruine'. Traseul urmeaza un pasaj surplombant, constituit dintr-o serie de blocuri instabile, si se continua cu escalada unei placi inclinate, orientata usor spre dreapta. Imediat deasupra placii ,,prindem' un briu, unde ne regrupam, dupa epuizarea celor 40 m de fringhie. De aici efectuind, prin escalada libera, o traversare spre dreapta, pe o distanta de cca 6 m, atingem o mica platforma, la baza ,,Fisurii Ascunse', a carei escalada o efectuam in cursul celei de a 5-a L.C. Mentionam ca aceasta portiune, lunga de cca 30 m, este intrerupta in partea finala de o surplomba, dupa care trecerea unui pasaj foarte expus si cu roca friabila ne conduce pe un briu ingust.

Este locul de unde intram spre dreapta, pe Traseul Lespezilor (indice 22 A).

Din acest punct urmeaza ,,Marea traversare'. Aceasta masoara 65 m si se efectueaza spre stinga, in trei etape consecutive. Prima portiune (a 6-a L.C.), care nu permite efectuarea unei balustrade recuperabile, prezinta o lungime de 15 m, iar locul de regrupare este marcat prin citeva pitoane; pe a doua portiune (a 7-a L.C.) continuam traversarea printr-o balustrada recuperabila, avind ca prize: pentru miini, un brineag foarte ingust, intrerupt din loc in loc si punctat cu pernite de iarba, iar pentru picioare asperitatile peretelui. In tot timpul traversarii filarea atenta a corzilor usureaza mult inaintarea.

Din punctul de regrupare urmam, in cursul celei de a 8-a L.C., ultimii 10 m din traversarea propriu-zisa,  dupa care, urcind in diagonala spre dreapta, ajungem sub o surplomba a carei escalada o efectuam direct. In cursul ,,premierei' Fisurii Albastre cataratorii au avut de intimpinat in acest punct mari dificultati, fiind imobilizati de furtuna si ploaie timp de 22 ore; la aceasta s-a adaugat prabusirea sacilor in fundul Vaii Albe. Deasupra surplombei intilnim o platforma care, desi situata intr-o pozitie foarte aeriana, ofera, totusi, un perfect loc de regrupare si reculegere dupa eforturile de pina acum. A 9-a L.C. trece mai intii peste o portiune usor surplombanta, dupa care escalada continua in diagonala spre stinga, printr-o fisura blocata 15 m mai sus, de o noua surplomba.

Obstacolul este depasit prin utilizarea unei scarite; de aici, traseul urca vertical urmind un diedru ce se termina pe un briu ingust, care intretaie peretele pe o lungime de cca 30 m. (Briul poarta denumirea de ,,Bivuacul 1'). O succesiune de pasaje verticale iau sfirsit dupa 15 m, pe un prag frarnintat ce urca spre stinga, in directia unei surplombe cu roca de culoare vinat-albastruie. In acest punct ne regrupam dupa cea de a 10-a L.C.

A 11-a L.C. ne conduce, dupa o foarte dificila manevrare a corzilor, deasupra unei bolti puternic surplombante. De aici, urcind vertical cca 8 m, ajungem intr-un horn umed, sapat intr-o roca de aceeasi culoare vinat albastruie. Detaliul, observat pe numeroase portiuni in cursul escaladei, a facut ca traseului sa i se atribuie denumirea de ,,Fisura Albastra'. In a 12-a, L.C. care trece peste o noua surplomba, capul de coarda dispare din raza vizuala a secundului, ascensiunea continuind peste o serie de noi obstacole ce depasesc verticala.

Partea finala a acestui pasaj (denumit ,,La Tendor'), constituie unul din punctele de mare dificultate ale escaladei; dupa depasirea lui efectuam o noua regrupare (desi locul este cu totul impropriu aceasta usureaza inaintarea in cursul celei de a 13-lea L.C.) care ne conduce pe linia unei fisuri usor convexe, la capatul careia intilnim un horn ingust, blocat in partea superioara de o noua surplomba. In cea de a 14-a L.C. traversam orizontal o fata verticala si complet spalata, care ia sfirsit pe un prag de piatra, in fata unei grote de mari dimensiuni. Este locul denumit ,,Bivuacul al 2-lea', de unde se ramifica, in sus si spre stinga, al 2-lea traseu al Fisurii Albastre (indice 22 C).

Parasind grota, (a 15 a L.C.) continuam escalada spre dreapta, trecind peste o fata de gresie, dupa care, printr-un pas lateral larg, prindem o platforma suspendata si foarte ingusta. Dupa regrupare urcam (a 16-a L.C.) un horn ce ne conduce peste citeva portiuni puternic inclinate, pina in dreptul unei prispe stincoase si inguste. Un rapel dirijat spre dreapta ne permite, dupa o coborire de 5 - 6 m, sa prindem un prag de piatra in lungul caruia efectuam o traversare spre dreapta. Dupa cca 10 m, la capatul carora ia sfirsit a 17-a L.C. ne regrupam; de aici continuam escalada ,,la verticala' (a 18-a L.C.) trecind peste citeva obstacole esalonate pe un interval de 15 - 20 m, dupa care efectuam o noua regrupare la baza unui diedru, de o inclinatie ce depaseste verticala.

In acest punct se impune o cit mai atenta asigurare in corzi, intrucit pe desfasurarea celei de a 19-a L.C.vom intimpina mari dificultati in cursul escaladei unei fisuri foarte largi, lipsita de prize si constituita dintr-o roca bruta ce nu permite baterea pitoanelor. Cei 20 m ai acestei portiuni sint inceputul unei serii de obstacole dificile, insirate in partea finala a traseului. Regruparea destul de usoara in aceasta zona de mare inaltime, permite o revizuire a materialelor inainte de trecerea puternicelor obstacole ce se succed in cursul ultimelor lungimi de coarda. O fisura blocata de o surplomba (a 20-a L.C.) urca mai intii frontal, apoi oblic spre dreapta, si se termina intr-un diedru de 6 - 8 m, la capatul caruia un cablu foarte subtire, fixat printr-un piton, marcheaza pasajul denumit ,,Bivuacul al 3-lea'.

Traseul celei de a 21-a L.C. este foarte expus, mai cu deosebire in cursul unei traversari oblice, peste o serie de blocuri ce impiedica manevrarea normala a corzilor. De aici o treapta verticala, a carei trecere trebuie efectuata fara intirzieri sau ezitari, se escaladeaza prin mici traversari la dreapta si la stinga, vizind, in partea finala a obstacolului, o fisura ce urca de-a lungul unor tavane de conglomerate. In zona terminala, fisura devine surplombanta si friabila. Dupa o noua regrupare, pe o prispa triunghiulara, ultima L.C. (a 22-a) trece mai intii peste un perete de 6-8 m ce se termina pe o muchie ascutita; o urmam pina in punctul unde un prag stincos ne permite sa ne abatem spre dreapta, intr-un scoc de piatra care conduce in creasta. Urmind catre V (spre stinga) Creasta Vaii Albe, ajungem in Briul Mare al Costilei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 22 A (Traseul Lespezilor).


22 C FISURA ALBASTRA - Traseul II.


Generalitati. Din punctul in care primul traseu al Fisurii Albastre (vezi indice 22 B) ajunge la capatul celei de a 14-a L.C., considerata de la intrarea pe itinerar si pina la Bivuacul al 2-lea, se desfasoara, in continuare, uriasa spintecatura a Fisurii Mari, situata la extremitatea estica a Peretelui Vaii Albe si a carei escalada constituie una dintre cele mai dificile incercari cu caracter tehnic din muntii nostri. Grad de dificultate: 6 B; traseul, de extrema dificultate, nu este accesibil decit exclusiv alpinistilor cu o pregatire superioara si o conditie fizica desavirsita. Materiale: 2 corzi a 40 m, 30 carabieniere, pitoane, scarite. Durata pentru 2 echipieri: 10-14 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 22 pina la semnalarea in text a Fisurii Albastre, Traseul II.

Descrierea traseului. Prima L.C. incepe de pe platforma "Bivuacului al 2-lea', la inaltimea caruia ajungem dupa parcurgerea a 14 lungimi de coarda din primul traseu al Fisurii Albastre (vezi 22 B). Din acest punct, escaladam cu ajutorul citorva pitoane o fata puternic inclinata, intrerupta dupa 6-8 m de linia unei excavatii orizontale, puternic sapata in perete; de aici, printr-o fisura adinca urcam paralel si prin dreapta Fisurii Mari, pe o portiune de 15 m. Efectuind din acest loc o traversare spre stinga, ajungem pe linia Fisurii Mari, care urmata in sus, pina la epuizarea celor 40 m de fringhie, conduce pe o mica platforma de regrupare. In cursul celei de a 2-a L.C. continuam escalada fisurii, la inceput de aspectul unui horn si a carei trecere este foarte dificila.

De la capatul acestui pasaj urcam, printr-o noua fisura ce apare in dreapta noastra o fata abrupta, intretaiata in partea superioara de un prag de gresie foarte inclinat in afara, unde ne regrupam. (Punctul este denumit ,,Bivuacul al 3-lea').

Deasupra "bivuacului' urmeaza ,,Marele Tavan', obstacol lung si de o extrema dificultate, format din trei surplombe suprapuse si foarte proeminente, care constituie unul dintre cele mai expuse pasaje de cataratura cunoscute pina astazi in muntii nostri. Pornind de la bivuac, urcam, dupa o scurta trecere catre stinga (5-6 m), o fisura ce ne conduce in directia primei surplombe, pe sub care ne angajam intr-o traversare dificila, asigurati in pitoanele fixate in lungul unei despicaturi, sub bolta acestui prim mare obstacol. Trecerea portiunii de mai sus, ca si a celor care urmeaza pina la epuizarea celei de a 3-a L.C., efectuindu-se cu ajutorul scaritelor fixate intr-o serie de pitoane ce sint in tot acest timp puternic tractionate in jos, este foarte periculoasa. Surplomba imediat urmatoare este depasita in aceleasi conditiuni, pe un traseu ce urca oblic spre dreapta. In sfirsit, a 3-a si cea mai proeminenta dintre surplombe, a carei bolta masoara aproape 8 m, se escaladeaza pe la extrema dreapta a acestui ultim obstacol al ,,Marelui Tavan'. Pe aceasta portiune cataratorul, suspendat numai in scarite trece pe deasupra unui abis adinc de aproape 400 m.

In continuare, inaintam pe verticala peretelui pina la inaltimea unui prag ingust si foarte expus, unde ne regrupam. A 4-a L.C. urmeaza, pe o portiune de cca 5 m, o fisura verticala. De aci, dupa o traversare de cca 4 m spre stinga, urcam o fisura inierbata ce ia sfirsit pe platforma ,,Bivuacului al 4-lea', unde intilnim citeva dale mari, pravalite din perete. De pe platforma, penultima L. C. urmeaza muchia celei mai inalte dintre dale, din virful careia prindem, pe verticala peretelui, o fisura; o escaladam pina in punctul unde se intrerupe, dupa care efectuam o traversare spre dreapta.

Pasajul urmator (a 6-a L.C.), se desfasoara in lungul unei excavatii orizontale si inguste, care permite traversarea peretelui de la stinga la dreapta. Obstacolul este depasit printr-o trecere exterioara dintre cele mai dificile. In sfirsit, o fisura ce intretaie o serie de blocuri surplombante conduce in creasta, dupa un parcurs de 15-20 m. Adaugam ca obstacolele ce se succed pe traseul direct al Fisurii Albastre sint, in majoritate, surplombante si nu permit intreruperea escaladei, in special dupa depasirea Bivuacului al 3-lea.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 22 A (Traseul Lespezilor).


22. D. MUCHIA BRINELOR


Generalitati. Traseul urmeaza o muchie aproape verticala, care intersecteaza pe parcurs un sir de platforme, imparte acoperite cu vegetatie. Ele nu atenueaza insa cu mult dificultatile acestui itinerar, care constituie un foarte sever examen pentru amatorii de escalade libere. Grad de dificultate: 5 A; traseul, foarte dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 25 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 5 - 6 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 22, pina la semnalarea in text a Muchiei Brinelor.

Descrierea traseului. Incepind din Circul al 2-lea, prima portiune din traseul Muchiei Brinelor urmeaza in diagonala si spre dreapta, o zona pe alocuri inierbata, care iese in coama ce separa Fisurile Centrale (in stinga, cum urcam) de marea spintecatura a Fisurii Albastre, situata la extremitatea rasariteana a Peretelui Vaii Albe. Aceasta portiune se efectueaza prin escalada libera.

Prima L.C. vizeaza un diedru de 20 m inaltime, a carui escalada ia sfirsit pe un briu larg, unde ne regrupam. In cursul celei de a 2-a L.C. efectuam, de-a lungul acestui briu, o traversare oblica spre dreapta, pe o portiune de 40 m. In cea de a 3-a L.G., intilnim de la pornire o treapta de cca 2 m, pe care o escaladam. De aici, printr-o fisura de 7 - 8 m, urcam un pasaj puternic inclinat, iar dupa o traversare scurta catre stinga, trecem peste o serie de obstacole foarte dificile, la capatul carora intilnim o brina, unde efectuam o noua regrupare. A 4-a L.C. urmeaza mai intii un briu ce ia sfirsit in fata unui pasaj spalat, pe care-1 traversam in diagonala, cca 10 m, pina la baza unei fisuri acoperite cu vegetatie, unde ne regrupam.

Urmind linia acestei fisuri (a 5-a L.C.) ne regrupam dupa 40 m, fara sa intilnim pe parcurs obstacole de o dificultate mai deosebita. A 6-a L.C. incepe printr-o traversare de cca 5 m spre dreapta, dupa care urcam o serie de fete inclinate ce se prelungesc in trepte, pe fata peretelui. Un briu inierbat marcheaza punctul din care vom executa o traversare spre dreapta, pina la baza unui horn cu roca friabila, la intrarea caruia ne regrupam.

Escaladind acest horn prin ramonaj (a 7-a L.C.), trecem peste o placa spalata, dupa ce incercam mai intii pitoanele de pe parcurs. Pasajul surplombant care urmeaza, constituie punctul de maxima dificultate a traseului si este depasit cu ajutorul a 2-3 pitoane. Regruparea se face pe o platforma larga, de unde putem urmari cu usurinta detaliile portiunii finale a Muchiei Brinelor. De-a lungul celei de a 8-a L.C., care traverseaza o zona tot atit de accidentata ca si cea precedenta, urmam verticala peretelui pe o distanta de cca 40 m, trecind printr-un mic horn, iar in continuare, peste o surplomba si o fata fisurata, a caror escalada la coarda dubla impune o foarte atenta distribuire a corzilor in carabiniere.

In cursul penultimei L.C. (a 9-a) urcam o fata puternic inclinata, peste o serie de mici praguri stincoase, dupa care ne regrupam intr-un horn adinc. In sfirsit, ultima L.C. urca acest horn ce se deschide tot mai mult, luind in portiunea superioara infatisarea unei pilnii uriase. Cu acest obstacol escalada ia sfirsit in Creasta Vaii Albe, pe al carei parcurs (catre V), iesim in Briul Mare al Costilei, sub Stinca lui Gelepeanu.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 22A. (Traseul Lespezi).


22. E.  FISURA CENTRALA (PERETELE VAII ALBE)


Generalitati. Linia de escalada trece peste o succesiune de fisuri si hornuri situate in zona centrala a Peretelui Vaii Albe, luind sfirsit in Creasta Vaii Albe. Grad de dificultate. 4A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 10 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 5 - 6 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 22, pina la semnalarea in text a Fisurii Centrale.

Descrierea traseului. Dupa parcurgerea itinerarului de patrundere in Circul al 2-lea, distingem de pe pragul ce se alungeste spre E. o serie de fisuri deschise, care intretaie peretele pe o diferenta de nivel de aproximativ 20-25 m. Trecerea primului pasaj, care este si cel mai dificil de pe intregul traseu, se efectueaza in mod obisnuit printr-o escalada exterioara, urmind fisura din stinga (cum privim spre perete). Din acest punct ascensiunea continua de-a lungul unor hornuri si fisuri intrerupte in amfiteatru de mici platforme, care permit regruparea echipei. Pe portiunea finala, traseul urmeaza un horn adinc, la capatul caruia isi dupa parcurgerea unei coaste inclinate iesim in Creasta Vaii Albe. Aceasta urmata spre stinga, conduce in Briul Mare al Costilei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 22A. (Traseul Lespezilor).


22 F.  FISURA ROSIE


Generalitati. Trecerea directa a unei fisuri verticale si inalte; o traversare ascendenta foarte expusa si, in special, dificultatile hornului final, fac ca aceasta escalada sa se situeze la nivelul celor mai grele incercari intreprinse in muntii nostri. Grad de dificultate: 5B; traseul, foarte dificil, este accesibil numai alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 2 echipieri: 4 - 5 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 22, pina la semnalarea in text a Fisurii Rosii.

Descrierea traseului. Dupa trecerea celor dintii obstacole din cuprinsul Circului al 2-lea (pe fata din dreapta, cum privim spre perete), formate dintr-o serie de placi stincoase, patrundem in cursul primei L.C. Intr-o zona acoperita cu vegetatie, de-a lungul careia urcam spre stinga, in directia NV. In cea de a 2-a L.C. escaladam o fisura verticala de 20 m, dupa care ne regrupam pe o mica platforma. In urmatoarele doua lungimi (a 3-a si a 4-a), traseul urca peste o serie de fete acoperite in parte cu vegetatie, pe al caror parcurs intilnim un mic horn. Dupa trecerea acestei zone putem urmari, de pe prima platforma de regrupare, toate detaliile imensei spintecari ce urca vertical, aproape 70 m, si care constituie punctul de maxima dificultate a Traseului Fisurii Rosii. Pasajul, foarte lung, se escaladeaza la coarda dubla si impune o foarte atenta manevrare a corzilor precum si utilizarea frecventa a scaritelor. Atragem atentia ca pitoanele tubulare de pe aceasta portiune nefiind bine fixate, nu permit tractionari in afara.

Primele obstacole ale fisurii (a 5-a L.C.) sint parcurse pe verticala peretelui; dupa 25 m ne regrupam pe un prag foarte ingust si aerian. A 6-a L.C. urmeaza linia aceleiasi fisuri dupa care, continua escalada spre dreapta, vizam un prag acoperit cu vegetatie, unde regrupam. A 7-a L.C. conduce catre stinga, pina la capatul acestuia pe de unde, printr-o fisura verticala de 20 m si o noua traversare, de asta data spre dreapta, iesim pe o mare platforma, perfect vizibila din circuri. In acest punct marea fisura ia sfirsit.

Pe portiunea escaladata, peretele este acoperit pe o mare suprafata, de o colonie de licheni de culoare ruginie; detaliul, foarte caracteristic, a facut ca acestui traseu sa i se dea numele de Fisura Rosie. A 8-a L.C. se desfasoara peste o fisura usor inclinata catre stinga, a carei escalada conduce dupa 35 m pe o platforma care permite noua regrupare. In continuare, traseul prezinta o succesiune de obstacole ce urca in trepte, traversind peretele in diagonala, catre stinga. In cursul celei de a 9-a L.C. efectuam o traversare in aceeasi directie urmata de escalada la coarda dubla a unei fisuri, care ia sfirsit in dreptul unui mic prag acoperit cu vegetatie, unde ne regrupam.

De aici o a 2-a fisura, verticala, poate fi trecuta la coarda simpla; de la capatul ei ajungem, dupa un parcurs orizontal (catre stinga) la baza unei placi de gresie, foarte friabila, unde ne regrupam dupa a 10-a L.C. Urmind din acest punct un pasaj dificil (a 11-a L.C.), urcam un perete vertical, iar in continuare, o fisura deschisa. Pe traseul corespunzator L.C. a 12-a, 13-a si a 14-a, care este mai putin dificil, escaladam la coarda simpla o fisura cu prizele friabile iar dupa trecerea unei portiuni de cca 100 m, in cursul careia efectuam trei regrupari (la capatul lungimilor de coarda de mai sus), ajungem la baza ultimului si celui mai periculos obstacol al traseului, denumit Hornul Negru, inalt de cca 40 m. Roca, in continua dezagregare impune in tot timpul ascensiunii o cit mai atenta alegere a prizelor, acestea dizlocindu-se cu extrema usurinta.

Dupa ce ocolim prin stinga o surplomba lipsita de prize (a 15-a L.C.), patrundem in Hornul Negru, de-a lungul caruia ramonam. In continuare (a 16-a L.C.), urcam peste o serie de blocuri instabile, dupa ce luam mai intii masuri ca fringhiile sa nu sufere de pe urma eventualelor pravaliri de pietre. Urmeaza o portiune surplombanta si fara prize, a carei escalada este grea din cauza umiditatii permanente a stincii, dupa care ajungem la baza ultimului si celui mai extenuant obstacol de pe parcurs, constind dintr-o surplomba lipsita complet de prize si cu roca foarte friabila (ceea ce face imposibila baterea pitoanelor). Din acest punct, Traseul Fisurii Rosii, urmind o brina care trece printr-un ,,tunel' ce sfredeleste stinca, ia sfirsit in Briul Mare al Costilei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 22 A. (Traseul Lespezilor).


22 G. TRASEUL SOLDAT EROU EFTIMIE CROITORU


Generalitati. Traseul, care prezinta o serie de pasaje foarte expuse si dificile, esalonate de-a lungul unui perete vertical, se escaladeaza pe unele portiuni la coarda dubla. Grad de dificultate: 5B; traseul, foarte dificil, nu este accesibil decit exclusiv alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 2 echipieri: 5 - 6 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 22, pina la semnalarea in text a Traseului Soldat Erou Eftimie Croitoru.

Descrierea traseului. Escalada incepe de pe acelasi prag situat la mare inaltirne, care marcheaza intrarea pe Traseul Fisurii Verzi. Din acest punct distingem in stinga noastra o fisura cu trepte inierbate, iar 30 m mai sus, o fata surplombanta, intretaiata frontal de un horn ingust. Prima L. C. conduce in partea superioara a hornului, pe o platforma acoperita cu vegetatie, unde ne regrupam. In continuare (a 2-a L.C.), prindem, dupa o usoara traversare catre dreapta, un prag de piatra cu o roca foarte friabila; acesta urca in diagonala catre stinga, pina in punctul in care o platforma ingusta ne da posibilitatea unei a doua regrupari. In cursul celei de a 3-a L.C. trecem, cu ajutorul scaritelor, peste o serie de surplombe. Adaugam ca pe aceasta portiune manevrarea corzilor de catre secund, este foarte dificila.

Continuind escalada la coarda dubla, intilnim dupa un scurt interval o a 2-a surplomba; un piton tubular bine fixat in bolta acestui obstacol, usureaza trecerea, dupa care ne regrupam la baza unui horn ingust. In acest loc neexistind nici o platforma, vom acorda o mare atentie auto-asigurarii. Traseul urmeaza, in cursul celei de a 4-a L.C., o fisura foarte expusa, pe care o escaladam pina in treimea ei superioara, de unde, printr-un pas lateral larg, spre dreapta, atingem o coama stincoasa si puternic inclinata. Regruparea, tot atit de grea ca si cea precedenta, necesita o foarte atenta asigurare a echipierilor.

In cea de a 5-a L.C. efectuam cu ajutorul a doua pitoane o traversare oblica spre stinga, iar dupa citiva metri ne angajam in ramonaj printr-un horn lipsit de prize, la capatul caruia intilnim o fisura de cca 10 m, intrerupta in partea superioara de un pasaj surplombant. Aceste ultime obstacole, caracterizate printr-o roca friabila, iau sfirsit pe un prag inierbat ce urca in diagonala catre stinga, pina la inaltimea unei terase largi - suspendata la aproape 250 m deasupra marelui amfiteatru al Circurilor (Circul al 3-lea) - care ingaduie prima regrupare sigura a echipei. A 6-a L.C. trece peste o serie de lespezi de culoare ruginie. Dupa o escalada scurta, un briu lung de cca 12 m, desi intrerupt pe alocuri, ne permite sa inaintam spre dreapta pina la baza unui horn adinc, barat de doua blocuri uriase, desprinse de pe fete si incastrate puternic in partea superioara a acestui obstacol.

Efectuind in cea de a 7-a L.C. un ramonaj dificil pe verticala hornului, depasim o surplomba, dupa care, urcind la coarda dubla prin stinga peretelui, ajungem pe o prispa de piatra, situata in dreapta acestui obstacol redutabil. Din acest punct (a 8-a L.C.), peretele pierde pe o scurta portiune din asperitate, iar escalada urmeaza linia de mijloc a unui mare amfiteatru. In continuare, ramonam printr-un horn partial surplombant, dupa care patrundem in cea mai haotica zona a peretelui; blocuri gigantice, ingramadite in trepte aproape verticale, par gata sa se pravaleasca.

Pe parcursul celei de a 9-a L.C. urmam linia de cea mai mare panta, pina la baza hornului final, situat in partea stinga a amfiteatrului. Acest ultim obstacol (a 10-a L.C.) cu o roca extrem de friabila, prezinta o serie de surplombe a caror trecere necesita utilizarea a 2 - 3 pitoane, dupa care traseul ia sfirsit in Briul Mare al Costilei, nu departe de Stinca lui Gelepeanu.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 22 A. (Traseul Lespezilor).


22 H. FISURA VERDE


Generalitati. Traseul urmeaza o succesiune de fisuri si hornuri, in parte surplornbante, legatura dintre aceste obstacole dificile efectuindu-se printr-o serie de traversari si un rapel dirijai. Pe parcurs sint fixate pitoane-jalon, cu precadere in punctele de schimbare de directie sau acolo unde regruparile sint absolut necesare. Grad de dificultate: 5B; traseul, foarte dificil, este accesibil numai alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 2 echipieri: 5 - 6 ore. De la Busteni la baza traseului: 3-4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 22, pina la semnalarea in text a Fisurii Verzi.

Descrierea traseului. Traseul Fisurii Verzi se situeaza deasupra Circului al 3-lea din marele amfiteatru al Peretelui Vaii Albe. Prima L.C. urmeaza verticala peretelui, lasind in dreapta muchia dintre Circurile al 2-lea si al 3-lea, si ia sfirsit pe un briu intins. In dreapta observam o adincitura formata dintr-o lespede pravalita din perete. In cursul celei de a 2-a L.C. escaladam de la pornire o surplomba, dupa care trecem printr-un horn de 6 m inaltime ce ia sfirsit sub o fata friabila. Inaintam pe aceasta fata pina in dreptul unei excavatii orizontale in care ne regrupam. In cea de a 3-a L.C. efectuam o traversare a peretelui catre stinga, pe o distanta de 30 m. Primii 10 m urmeaza un prag ingust, apoi, dupa o coborire libera de 5 m, continuam traversarea pe un parcurs de 20 m, pina la inaltirnea unui nou punct de regrupare marcat printr-un piton cu inel. Pe traseul celei de a 4-a L.C. executam, spre stinga, un rapel dirijat de cca 20 m, de-a lungul unei fisuri ce ia sfirsit pe o platforma larga. De aici, escaladind o fata cu prizele nesigure, reusim, dupa un efort sustinut, sa ne regrupam, dupa epuizarea celei de a 5-a L.C., la baza unei fisuri surplombante. A 6-a L.G. urmeaza linia directa a acestei fisuri, care inchizindu-se aproape complet in portiunea centrala, ne obliga sa efectuam traversare foarte expusa (a 7-a L.C.), spre dreapta si pe o distanta de cca 20 m, peste un prag de gresie foarte friabil, pe care ne regrupam. In cea de a 8-a L.C. continuam ascensiunea pe fata peretelui, cca 30 m, printr-o fisura foarte inclinata. A 9-a L.C. urmeaza o fata inalta de 20 m. La capatul acestui pasaj; echipa care a efectuat prima escalada a traseului a fost nevoita sa faca bivuac de noapte, dupa marile eforturi depuse in cursul ascensiunii.

O fisura verticala ne conduce in continuare, pe desfasurarea celei de a 10-a L.C., peste citeva pasaje surplombante si friabile, care impun o foarte atenta minuire a corzilor. De aici, orientindu-ne spre stinga, ajungem dupa un parcurs de 30 m pe un mic briu. In cea de a 11-a L.C. reusim sa prindem, printr-o traversare spre dreapta, o platforma acoperita cu vegetatie si sa urmam escalada pe verticala peretelui, de-a lungul unui pasaj de 10 m. A 12-a L.C. conduce pe linia unei fisuri, dupa care urcam cca 30 m in diagonala spre stinga, pe un prag inierbat. Ultima L.C. (a 13-a) trece, initial, peste o fisura verticala de cca 7 m, dupa care o treapta usor fisurata urca pina la baza unui horn, la inceput surplombant. Traseul ia sfirsit in Briul Mare al Costilei, in dreptul Gavanului Mic (la V. de Stinca lui Gelepeanu).

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 22 A (Traseul Lespezilor).


22 I. FISURA PINTENULUI


Generalitati. Deasupra Briului cu Jnepeni (Circul al 3-lea), o spintecatura adinca, strinsa intre virful Pintenului si Peretele Vaii Albe, urca pe un traseu intrerupt de numeroase obstacole surplombante si prin citeva grote, in Strunga Pintenului, iar in continuare, la virf. Grad de dificultate: 5 A; traseul, foarte dificil, este accesibil numai alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane, scarite. Durata pentru 2 echipieri: 3 - 4 ore de la intrarea pe traseu. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului - vezi artera indice 22, pina la semnalarea in text a Fisurii Pintenului.

Descrierea traseului. Prima L.C. incepe de pe Briul cu Jnepeni, dintr-un punct situat la cca 25 m in stinga Fisurii Pintenului (cum privim spre Peretele Vaii Albe). Escalada urmeaza mai intii o fata friabila si un prag ingust, care conduc spre dreapta, sub un pasaj in diedru.

A 2-a L.C. se desfasoara pe o fata spalata, care impune un mers foarte atent peste pasajul surplombant si inierbat ce-l formeaza in partea superioara. De aici, traseul se dirijeaza in diagonala catre stinga, pina la baza peretelui ce se pravaleste vertical din Vf. Pintenului si a carui roca prezinta o foarte caracteristica nuanta ruginie. O treapta stincoasa (a 3-a L.C.) si apoi un briu ingust conduc spre dreapta, la baza Fisurii Pintenului. Portiunea urmatoare (a 4-a L.C.) se escaladeaza la coarda dubla, pina la inaltimea unei prime grote, barata in partea superioara de o surplomba dificila.

Din acest punct (a 5-a L. C.) iesim complet pe fete, escaladind un nou pasaj surplombant, insa cu prizele solide, iar printr-un horn vertical atingem o a doua grota, situata pe acest parcurs de o exceptionala. asperitate. In continuare, trecem direct si cu ajutorul scaritelor (a 6-a L.C.) peste o noua surplomba, dupa care efectuam un ramonaj dificil prin hornul imediat urrnator. La capatul acestuia patrundem, printr-o fereastra sapata in piatra, intr-o grota adinca, prin interiorul careia iesim, citiva metri mai sus, pe o prispa ingusta, situata intr-o pozitie foarte aeriana.

Traseul celei de a 7-a L.C., care lasa in stinga citeva mici tancuri, poarta denumirea ,,La Turnuri'. De pe prispa sus-amintita, urcind oblic spre dreapta, ajungem la baza unui perete, la limita caruia distingem un horn larg si acoperit cu vegetatie. Sintem in zuna denumita ,,Hornul Verde'. Escalada acestui obstacol (a 8-a L.C.) ia sfirsit intr-o grota de o inaltime neobisnuita in zona superioara a abruptului. Dupa ce urcam citiva metri pe unul din peretii interiori ai grotei (a 9-a L.C.), executam o traversare spre dreapta, pina in punctul unde o noua ,,fereastra' ne permite sa revenim pe linia directa a traseului.

In continuare (a 10-a L.C.), dupa ce escaladam cu ajutorul a 3 pitoane un perete de cca 20 m, iesim in Strunga Pintenului. Ultimul pasaj (a 11-a L.C.), care conduce la virf, prezinta o inaltime de 20 m si urmeaza o fata mai putin dificila, insa foarte expusa.

Traseu de legatura. Din virf revenim in Strunga Pintenului printr-un rapel de 20 m. De aici continuam coborirea, fie pe fata de SV a Pintenului, printr-o serie de 5 rapeluri, fie urmind pantele inierbate si de o foarte mare inclinatie ce ne conduc, in punctul din care, traversind spre stinga ; (cum coborim) Muchia Pintenului, ajungem in Briul cu Jnepeni (Circul al 3-lea).


22 J MUCHIA PINTENULUI


Generalitati. Traseul, aerian si foarte expus, urmeaza cu mici deviatii muchia, pe alocuri ingusta si fierastruita, ce se desprinde spre sud, din Pintenul Vaii Albe, in virful caruia ia sfirsit dupa un parcurs care masoara sase lungimi de coarda. Grad de dificultate: 4 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore de la baza traseului. De la Busteni la intrarea pe traseu: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 22 pina la semnalarea in text a Muchiei Pintenului.

Descrierea traseului. Insotim catre stinga (spre SV) Briul cu Jnepeni, situat la limita superioara a Circului al 3-lea (Circul Pintenului), pina in dreptul muchiei care coboara din Vf. Pintenului spre Valea Alba. Prima L.C. urmeaza flancul drept al muchiei (cum urcam), printr-o fisura de o inclinatie mijlocie. Dupa cca 25 m, reintram pe creasta, unde ne regrupam. A 2-a L.C. se desfasoara de-a lungul crestei peste o serie de obstacole cu roca nesigura. O surplomba de proportii reduse este trecuta direct, dupa care ne regrupam pentru a doua oara. In cea de a 3-a L.C. si pe un parcurs de 40 m, Muchia Pintenului devine foarte ingusta si zimtata.

Fig. 058   Refugiul Costila (1610 m). In dreapta, Creasta Costila-Galbinele; in stinga, Tancul Mic si Creasta Vulturilor

In continuarea escaladei (a 4-a L.C.), urmam, pornind de pe o platforma larga, o portiune care, dimpreuna cu traseul celei de a 5-a L.C., prezinta un parcurs usor inclinat, insa cu prize ce se desprind cu usurinta. Ultima L.C. (a 6-a) trece peste o fisura verticala, la capatul careia atingem Vf. Pintenului.

Traseu de legatura. Din virf revenim in Strunga Pintenului, printr-un rapel de 20 m. De aici continuam coborirea fie pe fata de SV a Pintenului, printr-o serie de 5 rapeluri, fie urmind pantele inierbate si de o foarte mare inclinatie ce ne conduc in punctul din care, traversind Muchia Pintenului spre stinga (cum coborim), ajungem in Briul cu Jnepeni (Circul al 3-lea).

Fig. 059

Fig. 060


PERETELE TANCULUI MIC PERETELE VULTURILOR

Ramificatii pe artere.

IN PERETELE TANCULUI MIC: 28 A Fisura Rasucita; Fisura Insorita; Fisura ,Flamura Rosie'; Fisura Veveritei;

IN PERETELE VULTURILOR: 28 B. Creasta Vulturilor; 28 C. Fisura Suspendata; 28 D. Traseul Policandrului; Fisura Mutl Dorita ; Traseul Surplombelor; 28 E. Hornul Vulturilor.

(Traseele fara indici aint mentionate in textul arterei.)


Generalitati. Din punctul de inflexiune, situat in imediata apropiere a Hornului Vulturilor, Creasta Vaii Albe trimite catre E, o prima ramificatie, care separa extremitatea estica a Circurilor Vaii Albe (S) de amfiteatrul Padinei Vulturilor (N), luind sfirsit in panta repede, la limita superioara a padurii Munticelului; catre NE se desprinde o spinare stincoasa, constituita dintr-o succesiune de mari trepte, al carei versant rasaritean formeaza peretele abrupt al Vulturilor, intretaiat de hornuri si fisuri adinci si punctat la diferite inaltimi de numeroase surplombe. La baza acestui zid impunator, golistea, in parte inierbata si de o mare inclinatie a Padinei Vulturilor, despartita de poteca ce se indreapta catre refugiul Costila prin cingatoarea unei intinse paduri de larice si jnepeni, este unica platforma de pornire pe itinerariile din Peretele Vulturilor.

Itinerarii pina la baza arterei. Urmind din Busteni (capatul de sus al str. Costila - Caminul Alpin), Drumul Munticelului, marcat cu semnul triunghi rosu, ajungem dupa cca 45 min in poiana denumita ,,La Masuratoarea Ursilor' (cota 1310), unde lasam in stinga poteca ce se indreapta catre Valea Alba. Drumul nostru continua spre dreapta (marcaj triunghi rosu) si ajunge curind la ramificatia a 2-a. De aici, orientindu-ne catre stinga, pe poteca marcata cu semn banda albastra, urcam dupa 15 - 20 min o coasta accentuat inclinata, acoperita cu raristi de larice si molid. De aci, traversam un prim vilcel (Vilcelul Policandrului), iar dupa un parcurs scurt, puntea stincoasa a Vilcelului Pietros, si ajungem deasupra malului drept al Vaii Costila (pe malul opus, refugiul Costila), dupa 30 - 45 min de la ramificatia a 2-a.

Descrierea arterei. Parasind poteca chiar din punctul in care incepe sa coboare in firul Vaii Costila, urmam spre stinga un hatas ce urca pieptis prin padure. Curind apare, in dreapta noastra, peretele ce scapa din Tancul Mic, catre SE. O concavitate sapata intr-o roca de culoare vinata marcheaza intrarea pe traseul Fisurii Rasucite.

Pentru Fisura Rasucita - vezi indice 23 A

Din aceasta se desprinde sub un unghi foarte mic, spre stinga, Fisura Insorita (grad de dificultate 5 A). Ambele trasee conduc pe Coama Tancului Mic. In continuare, hatasul se indreapta spre stinga, pe malul Vilcelului Pietros, iar dupa ce trece succesiv prin doua pilcuri de jnepeni, ajunge in dreptul unui briu ce se alungeste catre dreapta, pe fata peretelui, pina la baza Fisurii "Flamura Rosie' (grad de dificultate 3 B). Din dreptul fisurii hatasul se prelungeste in sus, pe sub peretele Tancului Mic, traverseaza o zona acoperita cu jnepeni, dupa care urmind un traseu paralel cu Vilcelul Pietros, intrerupt in portiunea superioara de citeva obstacole, iese intr-un mic amfiteatru, de unde putem descifra cu usurinta variatele detalii ale peretelui, intre care si Fisura Veveritei (grad de dificultate 3 B).

Adaugam ca in aceasta zona Vilcelul Pietros isi face loc intre Peretele Tancului Mic (in dreapta cum urcam) si ultimele contraforturi ale Crestei Vulturilor (in stinga). In amfiteatrul sus-amintit, si anume in punctul unde Vilcelul Pietros formeaza o treapta de spalatura inalta, identificam cu usurinta intrarea pe traseul direct al Crestei Vulturilor (in stinga).

Pentru Creasta Vulturilor - vezi indice 23 B.

Din acelasi punct, orientindu-ne in diagonala catre stinga si traversind un pilc de jnepeni, ajungem, dupa un parcurs de cca 150 m, in golistea stincoasa a Padinei Vulturilor de unde distingem, de la dreapta la stinga, in peretele ce se inalta impresionant deasupra noastra, marile spintecaturi ale Fisurii Suspendate si Traseului Policandrului.

Pentru Fisura Suspendata - vezi indice 23 C

Pentru Fisura Policandrului-vezi indice 23 D

In partea superioara a peretelui si in stinga Traseului Policandrului se desfasoara ,,Fisura Mult Dorita' (grad de dificultate 6 A.), care poate fi escaladata in 6-8 ore.

Trecind in continuare si catre S, pe la baza Padinei Vulturilor, intilnim curind Vilcelul Policandrului. Pe coastele din dreapta acestui vilcel (cum urcam) si dupa traversarea unui jnepenis, ajungem la inaltimea Briului Suspendat, care intretaie Peretele Vulturilor prin mijloc si pe toata desfasurarea lui. Este locul de unde Vilcelul Policandrului, prezentind un talveg deschis si usor accesibil, poate fi urmat in sus, pina in punctul din care distingem in perete (dreapta cum urcam) si la: cca 100 m deasupra noastra, o succesiune de trei surplombe, avind ca detaliu caracteristic un pilc de jnepeni ce spinzura deasupra lor. Despicatura care leaga intre ele aceste stresini stincoase, formeaza "Traseul Surplombelor' (grad de dificultate 4 B), a carui escalada se intreprinde mai rar. Parasind Vilcelul Policandrului, care ramine in dreapta noastra (cum privim spre perete), urmam hatasul sinuos si pe alocuri intrerupt, ce strabate aceasta zona salbatica, dupa care traversind o muchie coborim intr-o albie inierbata, a carei obirsie constituie punctul de intrare in Hornul Vulturilor.

Pentru Hornul Vulturilor - vezi indice 23 E.

Adaugam ca de la baza Hornului Vulturilor, coborind in dreapta cca 6 m, distingem cu usurinta o brina ingusta (Brina Aeriana), suspendata deasupra golului afund al ,,Traseului Surplombelor'. Briul urca in diagonala catre dreapta, atingind linia de creasta, care urmata catre stinga (spre V) ne conduce pe deasupra uriasului povirnis al Peretelui Vaii Albe, in Briul Mare al Costilei, in dreptul Stincii lui Gelepeanu.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 22 A (Traseul Lespezilor).


23 A. FISURA RASUCITA


Generalitati. Traseul urmeaza o inlantuire de fisuri, in surplombante, care conduc pe desfasurarea unui perete inclinat, sub Virful Tancului Mic. Grad de dificultate: 4 B; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, 4 - 5 pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 2 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 23, pina la semnalarea in text a Fisurii Rasucite.

Descrierea traseului. Pe prima L.C. depasim printr-o escalada exterioara (prin opozitie) o placa foarte inclinata, dupa care o fisura usor surplombanta in portiunea centrala ne conduce la inaltimea unei mici platforme, unde ne regrupam. In cursul celei de a 2-a L.C. trecem mai intii catre stinga, peste o fata cu stinca neteda, a carei escalada prezinta in partea centrala oarecari dificultati, din cauza unei surplombe ce impiedica normala manevrare a corzilor, dupa care, urmind catre dreapta o treapta roca friabila, iesim pe o terasa cu jnepeni. De-a lungul celei de a 3-a L.C. efectuam, pe un parcurs sinuos de cca 20 m, citeva treceri de la o fisura la alta; pasajul impune o foarte atenta distribuire a corzilor in pitoane. Acesta urmeaza initial o fisura verticala de 6 - 7 m. Dupa mica traversare spre dreapta, continuam escalada pe linia unei despicaturi ce urca oblic si catre stinga, iar 6 m mai sus si dupa trecerea unei fisuri verticale, executam o noua traversare, de astadata mai lunga spre dreapta).

Un bloc de piatra incastrat, marcheaza punctul de regrupare dupa trecerea acestui pasaj dificil, in lungime de cca 25 m. Pe desfasurarea celei de a 4-a L.C. intilnim chiar de la pornire o serie de fisuri verticale, care intretaie o fata neteda pe o inaltime de 15 m; de aici, o traversare in diagonala spre dreapta ne conduc pe o platforma de regrupare, situata deasupra unui pilc de jnepeni. Ocolind o grota prin dreapta, ,,prindem' curind o fisura verticala ce brazdeaza un perete foarte expus si cu roca friabila. Pasajul ia sfirsit pe o muchie, unde ne regrupam dupa epuizarea celei de a 5-a L.C.

Ultima portiune a traseului (a 6-a L.C.) incepe cu o traversare scurta catre stinga, in directia unei fisuri, intrerupta in punctul de pornire de o mica surplomba. In continuare, traseul urmeaza verticala unei fete friabile, limitata in partea superioara de o prispa cu jnepeni, dupa care printr-o fisura ce ne conduce pe o terasa de gresie, ascensiunea ia sfirsit la cca 50 m sub Vf. Tancului Mic. Coborirea necesita executarea a patru rapeluri succesive pe fata corespunzatoare Vaii Costila. De pe platforma care marcheaza sfirsitul escaladei executam primul rapel, lung de 20 m, utilizind pitonul fixat in acest punct. Al doilea rapel urmeaza verticala peretelui, pe cca 40 m, si ia sfirsit pe o prispa cu jnepeni. Doua pitoane alaturate indica punctul de pornire in cel de al treilea rapel, care masoara 40 m. Coborirea urmeaza o directie oblica spre stinga si ia sfirsit in apropierea citorva molizi. Ultimul rapel, de o lungime egala cu cel precedent, porneste de la baza unui molid de care ne vom servi pentru fixarea fringhiilor. Coborirea ia sfirsit intr-o zona acoperita cu vegetatie.

Dupa recuperarea corzilor, itinerarul de intoarcere continua de-a lungul unor fete inierbate, dupa care intilnim curind poteca ce se indreapta catre refugiul alpin din V. Costilei.


23 B. CREASTA VULTURILOR


Generalitati. Creasta Vulturilor (sau Creasta Uriasului), este denumirea data ramificatiei nord-estice a Crestei Vaii albe, intre Hornul Vulturilor si Vilcelul Pietros. Ascensiunea acestei spinari masive, constituita dintr-o succesiune de trepte stincoase si foarte accidentate, urmeaza aproape neintrerupt, de la NE la SV, linia de creasta, care prezinta in treimea inferioara pasaje ce se escaladeaza la coarda dubla; in rest, ascensiunea se efectueaza prin escalada libera. Grad de dificultate: 3 B; traseul, dificil, este accesibil numai alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, 4 - 5 pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2-8 ore pentru traseul redus; 4 - 5 ore pentru traseul complet. De la Busteni la baza traseului: cca 2 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 23, pina la semnalarea in text a Crestei Vulturilor.

Descrierea traseului. Intrarea pe traseul Crestei Vulturilor prezinta doua variante: prima, care ne da posibilitatea sa efectuam parcursul complet al crestei; a doua, situata in amonte de primul traseu, pe Vilcelul Pietros, evita primele doua lungimi de coarda din traseul initial.

Varianta I. Primele doua L. C. urmeaza linia de creasta, iar cele dintii obstacole ale acestui itinerar incep din talvegul Vilcelului Pietros. Prezentind citeva puncte dificile si cu roca foarte friabila, aceasta portiune se escaladeaza cu ajutorul a 2 - 3 pitoane.

Varianta II-a. Pentru a ajunge in punctul de patrundere pe varianta a doua, situat la cca 80 m in amonte de prima intrare, urmam in sus firul Vilcelului Pietros. Acesta se abate usor la dreapta, luind aspectul unui canion ai carui pereti sint formati: in stinga, din ultimele clinuri ale Crestei Vulturilor, iar in dreapta, din Muchia Tancului Mic.

Dupa trecerea citorva saritori, vilcelul se transforma intr-un vertical. Din acest loc distingem in stinga, pe fata ce scapa din Creasta Vulturilor, o ,,fereastra' prin care patrundem cu usurinta, iesind in traseul primei variante. Dupa primii 10 m, de-a lungul unui pasaj cu roca foarte solida atingem linia de creasta, pe care o urmam urcind o portiune de o inclinatie mijlocie, pina la inaltimea unei prispe cu jnepeni, unde ne regrupam. De aici, parasind creasta - ascensiunea directa fiind extrem de dificila - coborim spre stinga, intr-un scoc pietros, pe al carui fir urcam, vizind in stinga o platforma larga. In continuare, urmeaza cel mai dificil pasaj de pe parcurs. Printr-o trecere catre dreapta peste citeva praguri stincoase, ajungem la baza unor fisuri largi, pe desfasurarea carora sint fixate citeva pitoane tubulare. Portiunile surplombante necesita utilizarea corzii duble si a scaritelor care usureaza inaintarea.

La capatul acestui pasaj, care nu depaseste 25 m, intilnim un mic prag ce ne permite o noua regrupare. Foarte multi dintre alpinisti se grabesc sa coboare din acest punct la baza peretelui, printr-un rapel lung de 40m, care conduce pe platforma de pornire a variantei a doua. Noi consideram insa ca traseul ce se desfasoara in continuare, in lungul crestei, este tot atit de interesant ca si prima portiune, atit ca peisaj, cit si prin varietatea obstacolelor ce prezinta pe parcurs. Urmatoarele doua L.C. impun o escalada atenta, peste o succesiune de tancuri si pereti fisurati, intrerupti de mici surplombe, pe care le trecem direct. In rest, traseul foarte aerian se parcurge in parte prin cataratura libera. Itinerarul se leaga cu Creasta Vaii Albe in dreptul iesirii din Hornul Vulturilor si ia sfirsit in Briul Mare al Costilei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 22 A (Traseul Lespezilor).


23. C. FISURA SUSPENDATA


Generalitati. Traseul prezinta doua portiuni distincte, dintre care prima, situata in treimea inferioara a parcursului si de un aspect mai putin caracteristic, urca in diagonala, mai intii spre stinga, apoi spre dreapta, peste o serie de praguri surplombante pina la inaltimea Briului Suspendat, care intretaie Peretele Vulturilor catre stinga; cea de-a doua, cu mult mai dificila decit portiunea initiala, urmeaza o despicatura larga si verticala pe 2/3 din perete si ia sfirsit in Creasta Vulturilor. Grad de dificultate: 3 A; traseul, foarte dificil, este accesibil numai alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 8-10 pitoane, 20 carabiniere. Durata escaladei pentru 3 echipieri: :3-4 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 2 ore.

Itinerar pina la baza traseului, vezi artera indice 23, pina la semnalarea in text a Fisurii Suspendate.

Descrierea traseului. Pentru escalada Fisurii Suspendate urcam initial pantele inierbate care conduc pe sub Peretele Vulturilor, in diagonala si catre dreapta, pe un parcurs de cca. 100 - 120 m. Din acest punct, prima L.C. urca oblic si catre stinga peste o serie de praguri asezate in trepte si usor surplombante. Pe a doua L.C. parcursul devine tot mai inclinat, vegetatia dispare iar in partea finala, un pasaj surplombant este trecut la coarda dubla cu ajutorul citorva pitoane pe care le vom controla cu atentie, in aceasta zona roca fiind foarte friabila.

Adaugam ca acest pasaj ia sfirsit in Briul Suspendat ce se prelungeste in perete spre stinga. Deasupra briului (a 3-a L.G.) observam un diedru de 15-18 m, pe care il urcam frontal, iar dupa trecerea directa a unei surplombe, ne regrupam pe o platforma aeriana si foarte ingusta. Urmind linia unei mari fisuri verticale, (a 4-a L.C.) ajungem dupa 40 m intr-un punct in care aceasta devine mai larga. Aici efectuam o noua regrupare. In cea de a 5-a L.C. parasim fisura, iar printr-o traversare catre stinga, prindem o a doua fisura, de-a lungul careia urcam cca 10 m. Lipsa de prize si inclinatia pasajului, ce depaseste in acest punct verticala, necesita intrebuintarea scaritelor si a corzii duble. Printr-o noua traversare, de asta data spre dreapta, reintram pe fisura principala, a carei escalada conduce in Creasta Vulturilor. Din acest punct itinerarul urmeaza spre stinga (catre SV) linia de creasta, care, dupa un parcurs usor, ia sfirsit in Briul Mare al Costilei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 22 A.


23 D   TRASEUL POLICANDRULUI


Generalitati: Traseul Policandrului este constituit dintr-o suceesiune de fisuri si hornuri extrem de dificile, in special de-a lungul treimii centrale a liniei de escalada ce ia sfirsit in Creasta Vulturilor. Traseul masoara 9 lungimi de coarda si este extrem de periculos. Grad de dificultate: 5 B; traseul, foarte dificil, este accesibil numai alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 6-8 pitoane, 20 carabiniere, scarite. Durata pentru 2 echipieri: 5-6 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 2 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 23, pina la semnalarea in text a Traseului Policandrului.

Descrierea traseului. Pentru a ajunge la baza traseului urcam diagonala si catre stinga o coasta puternic inclinata, vizind marea spintecatura a Traseului Policandrului, care ia sfirsit in zona centrala a amfiteatrului Padinei Vulturilor.

Prima L.C. urmeaza o fisura deschisa si lipsita de prize, care ia sfirsit sub o streasina formata dintr-o roca foarte friabila. A doua portiune, caracterizata printr-o serie de obstacole dificile prezinta pe parcurs o surplomba a carei trecere o efectuam cu ajutoru scaritelor, dupa care ajungem pe Briul Suspendat, unde ne regrupam. Reluind escalada (a 3-a L.C.) urcam o fisura blocata in partea superioara de un pasaj surplombant. Acesta odata trecut, urmeaza o fata de conglomerate friabile, brazdata de citeva fisuri, de-a lungul carora ajungem, prin scurte traversuri la dreapta si la stinga, sub un urias tavan de gresie, punct in care ne regrupam din nou. In cursul celei de a 4-a L.C., tot atit de dificila ca si cea precedenta, urmam mai intii o inlantuire de obstacole verticale, dupa care efectuam spre dreapta o traversare foarte expusa si periculoasa. Din punctul unde aceasta ia sfirsit, escaladam in continuare o streasina stincoasa, printr-o serie de tractionari si cu ajutorul scaritelor, dupa care intilnim, citiva metri mai sus, o grota precedata de o mica platforma, unde ne regrupam. Mentionam ca trecerea acestui pasaj care prin dificultatile ce opune este aproape unic in abruptul rasaritean al Bucegilor, necesita o perfecta cunoastere a tehnicii escaladelor in stinca si o conditie fizica desavirsita.

In continuare (a 5-a L.C.), traversam cu usurinta o coama de piatra (spre stinga), dupa care, printr-un diedru lipsit de fisuri, urcam vertical, in directia unei platforme inguste si foarte aeriene. Ultima portiune a pasajului este friabila si surplombanta si se escaladeaza cu ajutorul scaritelor.

Odata cu cea de a 6-a L.C. traseul devine mai putin aspru. Un horn adinc, care permite o escalada libera, ne conduce dupa cca 40 m intr-o zona deschisa, brazdata de numeroase praguri. Urmind cu atentie linia unor contraforturi formate din conglomerate si intretaiate din loc in loc de mici platforme acoperite cu vegetatie ajungem dupa 30 m, intr-un punct blocat de un pasaj vertical, in dreapta caruia distingem o platforma ce se continua spre dreapta printr-un prag de piatra. In acest loc ne regrupam, dupa cea de a 7-a L.C. In cursul celei de a 8-a L.C., urmind linia de cea mai mare panta, iesind dupa citeva traversari succesive, la baza unor contraforturi puternice care imprima partii finale a acestui traseu aspecte cu totul neobisnuite. Ultima L.C. (a 9-a), mai putin dificila, se desfasoara peste cea mai frumoasa portiune a traseului. O succesiune de fisuri discontinue, uneori foarte deschise, alteori aproape imperceptibile, ne permit inaintarea in diagonala, catre stinga, peste un perete in care gasim suficiente prize pentru o escalada aproape elementara. In partea finala fisura se intrerupe; locul permite, totusi, dupa baterea a 2-3 pitoane, sa executam spre dreapta o traversare ce ia sfirsit dupa 10 m in Creasta Vulturilor. Escalada urmeaza fara dificultate linia de creasta catre V, pina in Briul Mare al Costilei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 22 A.


23. E  HORNUL VULTURILOR


Generalitati. Traseul urmeaza un horn foarte inalt, intrerupt in portiunea centrala de o serie de surplombe, a caror escalada se efectueaza la coarda dubla. Grad de dificultate: 3 A; traseul dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 12 carabiniere, 3 - 4 pitoane. Durata pentru 3 echipieri; 1 - 2 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 23, pina la semnalarea in text a Hornului Vulturilor.

Descrierea traseului. Prima L.C. trece peste o fisura larga ce surplombeaza in punctul de pornire. Dupa cca 20 m ne regrupam. De aici traseul conduce, in cursul celei de a 2-a L.C., peste citeva obstacole usor inclinate, iar pe alocuri acoperite cu vegetatie, pina la baza unui horn adinc. Acesta marcheaza o inaltime de cca 15 m si este intrerupt in partea superioara de o surplomba, a carei escalada o efectuam direct. In continuare si catre dreapta, trecem peste o fata cu prizele foarte instabile, dupa care putem iesi la creasta, fie escaladind pe ultima L.C. (a 3-a) o serie de blocuri usor surplombante, ce nu depasesc 15 m inaltime, fie ocolind aceasta ultima portiune prin dreapta, peste un prag larg de piatra, care ia sfirsit pe aceeasi creasta, 20 m mai jos de punctul atins dupa escalada directa a acestui pasaj. Parcursul urmeaza catre V.Creasta Vaii Albe, pina in Briul Mare al Costilei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la indice 22 A.


Fig. 061a

Fig. 061b


24. VALEA COSTILEI

Ramificatii pe artera: 24 A. Muchia Tancului Ascutit ; 24 B. Hornul din Peretele Costilei; 24 C. Muchia din Peretele Costilei; 24 D. Traseul Central din Peretele Costilei ; 24 E. Traseul de Traversare a Peretelui Costilei. Fisura Mare din Peretele Costilei; Fisura Sudica din Peretele Costilei.

(Traseele fara indici sint mentionati in textul arterei).


Generalitati. Valea Costilei, a carei ascensiune urmeaza un parcurs in parte lipsit de dificultati, formeaza a patra artera de patrundere in abruptul Masivului Costila, care constituie, prin varietatea formelor de teren si numarul problemelor tehnice de escalada, cel mai puternic complex alpin din lantul Carpatilor romainesti. Adaugam ca V. Costilei, ca de altfel cele mai multe dintre vaile de abrupt, prezentind in zona de padure un parcurs lipsit de orizont si aproape inaccesibil din cauza numeroaselor rupturi de panta si a saritorilor acoperite de blocuri stincoase si arbori surpati, nu se escaladeaza decit pe portiunea cuprinsa intre limita inferioara a stinci (Tancul Ascutit) si platou. Grad de dificult. 1 B.

Itinerar pina la baza arterei. Pornind din Busteni (capatul de sus al str. Costila-Caminul Alpin), urmam Drurnul Munticelului (marcat cu semn triunghi rosu) care ne conduce dupa un urcus usor, de cca 45 min, in poiana ,,La Masuratoarea Ursilor' (cota 1310), unde lasam in stinga poteca spre Valea Alba. De aici, Drumui Munticelului se abate usor la dreapta si ajunge curind la ramificatia a doua, de unde il parasim, urmind spre stinga poteca marcata cu semnul banda albastra. Pe masura ce ne apropiem de abrupt, inclinatia coastei devine tot mai mare; din micile luminisuri ale padurii ce slrabatem distingem curind, catre V. Peretele Vulturilor, ale carui contraforturi aspre se inalta deasupra noastra.

Dupa 30-40 min de la ramificatia a doua, poteca trece peste ingusta punte de stinci a Vilcelului Pietros si coboara in V. Costilei, in dreptul refugiului alpin, de unde se desfasoara , spre V, vastul cuprins de stinca ce stapineste aspru si salbatic pina in marginea platoului, la 2400 m alt. Pe firul vaii in sus, identificam pe rind: in dreptul si deasupra refugiului Costila, piramida Tancului Ascutit, care se leaga spre X cu Creasta Costila-Galbinele, prin Coama cu Jnepeni (peste care trece poteca spre V. Galbinelelor); pe dreapta vaii (in stinga cum privim spre abrupt), Tancul Mic se inalta singuratic, in mijlocul ultimelor pilcuri de molid ce se catara pe coastele vaii, iar pe un plan mai indepartat distingem Peretele Vulturilor.

Descrierea arterei. De la refugiul Costila, punct din care incepe ascensiunea propriu-zisa a vaii, lasam in dreapta intrarea pe traseul Muchiei Tancului Ascutit.

Pentru Muchia Tancului Ascutit - vezi indice 24A

Urmind hatasul ce insoteste un timp firul Costilei, ajungern, imediat dupa trecerea unui iesind stincos, in punctul din care se ramifica spre dreapta poteca ce urca in Coama cu Jnepeni, indreptindu-se catre V. Galbinelelor. Pe malul opus (in stinga, cum urcam), distingem curind firul Vilcelului Negru, care coboara pe un pat de lespezi umede si in parte acoperit cu muschi, de sub coastele nordice ale Tancului Mic. Din dreptul acestui vilcel, si dupa ce trecem printr-un haos de blocuri inalte si peste citeva mici saritori, ajungem sub Saritoarea Mare, in dreptul careia valea se ingusteaza, luind pe o scurta portiune infatisarea unui canion. Saritoarea, inalta de cca 25 m si de aspectul unui horn ingust, poate fi escaladata direct (in parte prin ramonaj).


Varianta. Urcam Vilcelul Negru pe o distanta de cca 100 m, dupa care printr-o traversare aproape orizontala spre dreapta, de-a lungul unei zone acoperite cu jnepeni, reintram pe firul Vaii Costila, deasupra primelor obstacole ale vaii, intre care si Saritoarea Mare.


Dupa trecerea acestui obstacol, firul vaii urmeaza o serie de trepte inalte, dupa care primeste din stinga, de sub povirnisul nordic al Crestei Vaii Albe, un prim mare afluent, denumit ,,Vilcelul de sub Creasta'[11]. Din acelasi punct distingem in dreapta (cum urcam), pe fata Peretelui Costilei, care formeaza flancul sudic al Crestei Costila-Galbinele, spintecatura adinca si usor sinuoasa a Hornului din Peretele Costilei. Pentru Hornul din Peretele Costilei - vezi indice 24 H. Continuind ascensiunea pe talvegul pietros si tot mai accidentat al vaii, ajungem la confluenta principalelor brate ale Costilei, si anume: firul Hornurilor Costilei (in stinga, cum urcam), intrerupt deasupra confluentei de o ruptura de panta uriasa, si Vilcelul de sub Perete (in dreapta, cum urcam), care se strecoara pe la baza Peretelui Sudic al Costilei. Desi ascensiunea poate fi intreprinsa din acest punct, fie pe coama dintre fire, fie pe firul Hornurilor, totusi, pentru intrarea pe itinerariile tehnice ale Costilei, cel mal indicat dintre trasee este acela care urmeaza Vilcelul de sub Perete.

In imediata apropiere a confluentei distingem in Peretele Costilei o muchie foarte putin proeminenta peste care se desfasoara escalada Muchiei din Peretele Costilei.

Pentru Muchia din Peretele Costilei - vezi indice 24 B.

Vilcelul de sub Perete conduce in continuare in dreptul unei mari concavitati a peretelui, ce se contureaza mai evident pe linia de creasta. In centrul acestui intrind, fagasul care marcheaza la mare inaltirne scurgerea apelor din ploi, usureaza identificarea Traseului Central din Peretele Costilei.

Pentru Traseul Central din Peretele Costilei (Traseul Andrei Ghitescu) - vezi indice 24 D.

Dupa un parcurs de cca 100 m ajungem in dreptul intrarii pe Traseul de Traversare, care urmeaza marile brine ce urca in diagonala pe fata peretelui sudic, luind sfirsit in Creasta Costila - Galbinele.

Pentru Traseul de Traversare a Peretelui Costilei - vezi indice 24 E.

In portiunea superioara firul vaii se transforma intr-un horn pamintos de cca 40 m inaltime, de la baza caruia se desfasoara in perete, unul dintre cele mai remarcabile trasee efectuate in ultimul timp, denumit Fisura Mare din Peretele Costilei (grad de dificultate 5 B.

In sfirsit, dupa ce trecem prin horn si iesim deasupra obirsiei Vilcelului de sub Perete, distingem cu usurinta (in dreapta, cum urcam) in dreptul unei prispe largi, acoperita cu jnepeni, Fisura Sudica din Peretele Costilei (grad de dificultate II A). Din acest punct traversam curind talvegul foarte slab definit al unui afluent ce coboara in diagonala din dreapta, denumit Vilcelul Obirsiei sau Lespezile Costilei. De aici, trecind catre V, printr-o zona intinsa, acoperita cu seninari si bolovanis si intrerupta de numeroase scocuri si torente ce brazdeaza amfiteatrul de obirsie al Vaii Costila, ajungem, dupa un urcus lipsit de dificultati, in Briul Mare al Costilei.


Trasee de legatura. 1. Din Briul Mare al Costilei putem urca la platou, fie prin Hornul Mare, situat in stinga amfiteatrului, fie prin Hornul lui Gelepeanu, care se strecoara prin dreapta spinarii de conglomerate a Stincii lui Gelepeanu. Traversind platoul catre V, ajungem dupa cca 25 min, pe poteca Babele-Omul, care urmata la dreapta, catre NV, conduce la cabana Omul (indice 3B), iar la stinga, catre S, la cabana Babele (indice 3C).

Itinerarul de abrupt poate fi continuat pe hatasul ce insoteste Briul Mare al Costilei (parcurs foarte dificil pe zapada) care urmat la stinga catre S, coboara in firul Vaii Albe (traseul 31B, port. III-IV), sau la dreapta, spre N-NV, in V. Priponului (traseul 21A, port. II, III) pe al carui fir putem cobori in V. Cerbului (in traseul ind. 7A).


Caracteristica traseului iarna. Deschiderea larga si foarte putin accidentata a amfiteatrului de obirsie a Vaii Costila, in al carui cuprins zapezile foarte slab ancorate provoaca (in epoca dezghetului sau dupa o ninsoare abundenta) avalanse frecvente, face ca parcurgerea firului in conditiuni de iarna sa prezinte pericole ce se accentueaza in timpul marilor zapezi. Adaugam ca firul Hornurilor Costilei (in stinga, cum urcam), formind principala axa de pravalire a avalanselor, este mai indicat ca de la confluenta sa urmam firul din dreapta, denumit Vilcelul de sub Perete, pe al carui parcurs zapezile prezinta mai multa siguranta, datorita coastelor inguste si stincoase ale vaii.


24 A. MUCHIA TANCULUI ASCUTIT


Generalitati. Escalada acestui traseu urmeaza o serie de fisuri discontinue si adinci si impune o foarte atenta minuire a corzilor. Grad de dificultate: 4 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: cca o ora.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 24, pina la semnalarea in text a Muchiei Tancului Ascutit.

Descrierea traseului. De sub platforma denumita ,,Belvedere', situata in dreapta si deasupra refugiului Costila, prima L.C. urmeaza o fisura ce urca oblic spre stinga, cca 20 m. In dreptul unui molid distingem prima platforma de regrupare. A 2-a L.C. incepe printr-o scurta traversare spre stinga (cca 2 m) care prezinta trei intreruperi. Pe acest passj dificil si extenuant, in lungime de 40 m si care nu poate fi trecut decit cu ajutorul citorva pitoane, trebuie sa acordam o foarte mare atentie repartizarii corzilor in carabiniere. Dupa regrupare, ascensiunea urmeaza in cursul celei de a 3-a L.C. un horn deschis, pe care-1 parasim de citeva ori, urcind pe fata din dreapta. Hornul ia sfirsit dupa 20 m. De aici escalada continua pe linia unei coame cu roca foarte friabila, pina in saua situata nu departe de virf. Intoarcerea la refugiul Costila, urmeaza spre V, Creasta Tancului Ascutit, care conduce din virf si pe un parcurs elementar, in V. Costilei, in imediata apropiere a refugiului.


24 R. HORNUL DIN PERETELE COSTILEI


Generalitati. Situat in zona inferioara a Peretelui Sudic al Costilei, hornul cu acelasi nume prezinta aspectul unei spintecaturi sinuoase, formata intr-o inlantuire de fisuri pe alocuri surplombante. Grad de dificultate: 2B; traseul, dificil, este accesibil alpinistilor cu o buna pregatire tehnica. Materiale: 2 corzi a 40 m, 10 carabiniere, pitoane. Durata de la baza hornului: 1-2 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 24, pina la semnalarea in text a Hornului din Peretele Costilei.

Descrierea traseului. Intrarea pe traseul propriu-zis este precedata de o fata puternic inclinata, care iese dupa cca 30 m la baza Hornului Costilei. Portiunea inferioara a acestei despicaturi este lipsita de dificultati. Dupa trecerea unei prime platforme, hornul, care devine vertical, iar in zona superioara surplombant, se escaladeaza prin ramonaj.

In continuare, acesta ia aspectul unei fisuri inguste, ce se termina printr-o noua surplomba, a carei trecere este foarte dificila. Odata ajunsi deasupra acestui obstacol, pe o mica platforma de regrupare, hornul se largeste, iar escalada continua prin stinga, peste o serie de praguri dispuse in amfiteatru, pina in dreptul unei platforme de o suprafata mai mare. Este locul de unde traseul urmeaza un pasaj usor de circa 20 m, pina la inaltimea unei noi platforme, deasupra careia hornul redevine vertical si puternic surplombant in partea superioara. Printr-un ocol spre stinga, peste o placa inclinata si neteda de circa 10 m, iar in continuare, pe un brineag cu jnepeni, ajungem deasupra marei surplombe. Reintrarea pe traseul hornului se efectueaza printr-o traversare la dreapta, peste o lespede inclinata, de cca 15m lungime. Din acest loc reluam escalada directa, care prezinta doua puncte surplombante, iar in continuare, un pasaj vertical, dupa care ascensiunea ia sfirsit pe marea platforma cu jnepeni situata pe Creasta Costila-Galbinele. (Prima lungime de coarda din traseul 25 A.)

Urmind aceasta platforma spre dreapta (E), ajungem deasupra primei portiuni dificile a crestei, de unde ascensiunea poate fi continuata pina la Briul Mare al Costilei. Din acelasi punct putem cobori prin jnepeni, pina la nivelul unui pasaj surplombant care, trecut printr-un rapel de cca 20 m, conduce in V. Galbinelelor. De aici, traversind Coama cu Jnepeni (in dreapta, cum coborim), ajungem in V. Costilei, in imediata apropiere a refugiului Costila.


24 C. MUCHIA DIN PERETELE COSTILEI


Generalitati. Traseul urmeaza o muchie frontala, intrerupta de mici platforme acoperite cu vegetatie. Grad de dificultate: 4A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore. De la Busteni, la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 24, pina la semnalarea in text a Muchiei din Peretele Costilei.

Descrierea traseului. Prima L.C. urmeaza mai intii o fisura deschisa si verticala, de-a lungul careia sint fixate citeva pitoane, dupa care escalada continua prin interiorul unui horn ce ia sfirsit pe un briu, care incinge pe o mare distanta fata sudica a peretelui. Briul urmat spre dreapta, conduce la baza unei fisuri, unde ne regrupam dupa a 2-a L.C.

In cursul celei de a 3-a L.C. ne angajam de la pornire pe o fisura verticala, o escaladam pina in punctul unde se pierde pe o fata de gresie a carei trecere, extrem de dificila, impune o foarte atenta verificare a prizelor. Dupa o noua regrupare pe o platforma stincoasa, executam o traversare catre dreapta, de-a lungul unui prag, dupa care continuam escalada pe verticala peretelui, utilizind citeva pitoane. Aceasta L.C. (a 4-a) ia sfirsit sub o cornisa de dimensiuni apreciabile, unde ne putem regrupa.

Pe desfasurarea celei de a 5-a L.C. executam mai intii un rapel dirijat. Aceasta manevra ne conduce pe o brina inierbata si apoi la baza unei fisuri pe care o escaladam, ajungind deasupra cornisei intilnite in cursul celei de a 4-a L.C., unde ne regrupam. Urmind linia de cea mai mare panta a peretelui, penultima L.C. (a 6-a) se desfasoara printr-o fisura cu roca friabila, pina in punctul care ne da posibilitatea unei traversari spre dreapta. In cursul ultimei L.C. (a 7-a) traseul prezinta o fisura ce urca usor in diagonala catre stinga, dupa care un pasaj vertical conduce, dupa o traversare spre dreapta, pe un briu lat acoperit cu jnepeni. Acesta ia sfirsit in Creasta Costila-Galbinele, pe portiunea celei de a 5-a L.C. din traseul crestei (vezi ind. 25 A), care urmat spre V, conduce in Briul Mare al Costilei.

Trasee de legatura. 1. Prin doua rapeluri de cite 40 m, pe fata nord-estica - a Crestei Costila-Galbinele (corespunzatoare Vaii Galbinelelor), ajungem intr-un punct din care putem cobori usor in V. Galbinelelor.

Pentru continuarea traseului de creasta, vezi indice 25 A. (Creasta Costila-Galbinele si traseele de legatura ale acestui itinerar).


24 D.  TRASEUL CENTRAL DIN PERETELE COSTILEI (Traseul ANDREI GHITESCU)


Generalitati. Escalada Traseului Central se desfasoara pe axa unei mari concavitati, ce se contureaza sub linia de creasta a Peretelui Costilei. Mentionam insa, ca din cauza unor obstacole inaccesibile, acesta prezinta unele deviatii in dreapta si stinga axei, cu exceptia intrarii si iesirii din perete, care urrmeaza matematic linia sus-amintita. Grad de dificultate: 5B; traseul, foarte dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, 20 pitoane. Durata pentru 3 echipieri 5 - 6 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 24 pina la semnalarea in text a Traseului Central.

Descrierea traseului. Din firul vaii, o fisura inierbata ne conduce oblic si catre stinga, de-a lungul unor obstacole relativ usoare, care iau sfirsit pe o platforma ce o intilnim dupa 40 m de la pornire (Prima L.C.). Traseul celei de a 2-a L.C. prezinta un pasaj punctat cu mici trepte de iarba, pe al carui parcurs ajungem la baza unei trepte stincoase si puternic inclinate. Pe desfasurarea celei de a 3-a lungimi de coarda escaladam aceasta treapta cu ajutorul citorva pitoane. Dupa regrupare, escalada continua (a 4-a L.C.) peste o serie de obstacole de dificultate medie si ia sfirsit pe un briu ce intretaie pe o mare distanta Peretele Costilei.

A 5-a- L.C. urmeaza diagonala peretelui, de-a lungul briului de mai sus, care conduce, dupa o traversare usoara de 50 m spre dreapta, la baza unei fisuri verticale de circa 15 m inaltime. In cursul celei de a 6-a L.C. escaladam aceasta fisura, la capatui careia intilnim un briu pe care ne regrupam.

O traversare extrem de dificila spre stinga si pe o lungime de 40 m (a 7-a L.C.) urmeaza diagonala unei fete inclinate, ce nu ne da nici o posibilitate de asigurare. Punctul de regrupare, marcat printr-un piton de rapel, este situat pe o terasa de piatra. Parcursul celei de a 8-a L.C. incepe cu traversarea spre stinga a unui pasaj de 3 - 4 m. De aici traseul urmeaza frontal un obstacol de cca 5 m. O fisura orizontala permite o noua traversare ,,prin opozitie' spre stinga. Dupa 6 m escalada continua peste o serie de placi verticale, pina la epuizarea celor 40 m de coarda.

In cea de a 9-a L.C. inaintam mai intii spre dreapta, peste o placa de 15 m, dupa care, urmind linia de cea mai mare panta, intilnim un prag de piatra marcat prin trei pitoane, unde ne regrupam. A 10-a L.C. urmeaza linia directa a unei fisuri inchise; o escaladam pina in dreptul unei surplombe de culoare ruginie, pe care o lasam in stinga, si continuam escalada trecind un pasaj surplombant si apoi o fata friabila. La capatul acestor obstacole ne regrupam pe o platforma foarte expusa.

Pe traseul celei de a 11-a L.C. peretele incepe sa-si piarda din inclinatie. O succesiune de trepte stincoase alterneaza cu citeva praguri inierbate, care dau tinutului un aspect mai putin salbatic. Urmatoarele L.C., a 12-a si a 13-a, conduc in directia marei concavitati din imediata apropiere a crestei. Ultima L.C. (a 14-a) urmeaza o fata de gresie, a carei escalada o efectuam in diagonala catre dreapta, pina la baza unei fisuri surplombante. Acest pasaj este trecut cu ajutorul a 5 - 6 pitoane, dupa care, printr-un horn deschis, ajungem pe Creasta Costila-Galbinele, a carei portiune superioara, lipsita de dificultati, conduce in Briul Mare al Ccstilei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 25 A (Creasta Costila-Galbinele).


24 E. TRASEUL DE TRAVERSARE A PERETELUI COSTILEI


Generalitati. Traseul strabate succesiv cele trei mari briuri care intretaie in diagonala Peretele Costilei. Trecerea dintr-un briu intr-altul se efectueaza prin escalada la coarda dubla a doua portiuni verticale de cite 20 m. In rest, parcursul este elementar. Grad de dificultate: 3A; traseul, dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3½ ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 24, pina la semnalarea in text a Traseului de Traversare a Peretelui Costilei.

Descrierea traseului, Escalada incepe din punctul situat la cca 100 m in amonte de intrarea pe Traseul Central din Peretele Costilei si ia sfirsit in Creasta Costila-Galbinele. Prima portiune urmeaza, din firul Vilcelului de Sub Perete, Briul de Jos, care masoara cca 130 m. Deosebim pe parcurs un pasaj acoperit cu jnepeni, situat in zona centrala a briului, dupa care traversarea continua, cca 50 m, pe o portiune comuna cu Traseul Central. Din punctul in care briul se intrerupe, escalada urmeaza un horn vertical de cca 15 m, pina la inaltimea Briului de Mijloc al peretelui (portiunea de mai sus se escaladeaza la coarda dubla). Traversind catre dreapta un pasaj usor, insotim pe o distanta de cca 100 m Briul de Mijloc, pina in punctul unde acesta ia sfirsit.

De aici, urcind o fata inclinata, iesim dupa aproximativ 15 m, in cel de al 3-lea briu al peretelui (Briul de Sus), a carui lungime nu depaseste 80 m. Aceasta ultima portiune, acoperita cu jnepeni pe toata suprafata, ia sfirsit in Creasta Costila-Galbinele si anume, pe portiunea celei de a 5-a L.C. a acestui din urma traseu, descris la 25 A.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 25 A (Creasta Costila-Galbinele).


Fig. 62

Fig. 63


25. VALEA GALBINELELOR


Ramificatii pe artera: Vilcelul Secundar al Galbinelelor; 25 A Creasta Costila-Galbinele; Traseul Grotelor; 25 B Traseul celor Trei Surplombe; Traseul de Traversare E.V. a Peretelui Galbinelelor; 25 C Traseul Furcilor; 25 D Traseul Surplombei Mari; 25 E Hornul Coamei; 25 F Coltul Galbinelelor; Fisura Galbinelelor; 25 G Muchia Estica (Umarul Galbinelelor); 25 H Muchia N-E (Umarul Galbinelelor); Gaura Scorusilor.

(Traseele fara indici sint mentionate in textul arterei).


Generalitati. Valea Galbinelelor este a cincea mare artera de patrundere in zona de stinca a Masivului Costila si una dintre cele mai importante din abruptul rasaritean al Bucegilor.

Pe un parcurs care, cu exceptia portiunii inferioare, intrerupta de citeva saritori de dificultate medie nu prezinta nici un obstacol greu, ascensiunea vaii trece succesiv, pe la baza numeroaselor itinerarii cu cararter tehnic din Peretele Galbinelelor si Umarul Galbinelelor. Traseele cunoscule cu ani in urma in aceasta zona, erau foarte putine la numar, iar ascensiunea lor, elementara; intre ele, V. Galbinelelor, Briul Strungii, portiunea superioara a Hornului Coamei etc. Introdurerea mijloacelor tehnice de escalada si reconstruirea refugiului alpin, realizata in ultimi ani, la limita inferioara a stincii, sub Tancul Ascutit, au condus la descifrarea unui remarcabil numar de trasee noi, de un nivel tehnic superior. In acelasi timp, numele cu totul vagi si insuficiente din trecut, an fost inlocuite cu o foarte bogata nomenclatura de detaliu, care a marcat aparitia primelor denumiri tehnice in toponimia muntilor nostri.

Itinerar pina la baza arterei. Itinerarul de patrundere in V. Galbinelelor prezinta pina la refugiul Costila, un parcurs comun cu acela al Vaii Costila. Pornind din Busteni (capatul de sus al str. Costila-Caminul Alpin), urmam drumul marcat cu semnul triunghi rosu, peste plaiul impadurit si usor inclinat al Munticelului. Dupa cca 45 min traversam poiana ,,La Masuratoarea Ursilor' (cota 1310), unde lasam in stinga poteca Vaii Albe, marcata cu semn triunghi galben.

Drumul nostru (marcaj triunghi rosu) se abate usor la dreapta, si ajunge curind la rarnificatia a doua. De aici, parasind Drumul Munticelului, urmam catre stinga poteca marcata cu semn banda albastra. Aceasta isi accentueaza inclinatia pe masura ce se apropie de limita inferioara a stincii, urca dupa 15 - 20 min o coasta repede, traverseaza puntea stincoasa a Vilcelului Pietros si coboara in firul Vaii Costila, in imediata apropiere a refugiului Costila. De la refugiu, hatasul insoteste in sus si pe o mica portiune V. Costilei (malul din dreapta, cum urcam) trece pe sub un bot stincos, de unde se abate brusc la dreapta si urca pieptis in saua denumita Coama cu Jnepeni - punte de legatura intre Tancul Ascutit (in dreapta, spre E) si ultimele clinuri ale Crestei Costila-Galbinele (in stinga, spre V) - iar dupa un parcurs scurt si sinuos, coboara pe versantul opus (spre N), imediat sub confluenta Vaii Galbinelelor cu Vilcelul Secundar al Galbinelelor. Perspectiva este limitata, din acest punct, la o parte din masiva spinare a Crestei Costila-Galbinele, a carei linie somitala se contureaza in stinga si deasupra noastra; in dreapta, pe ,,Coama dintre Vai', distingem silueta singuraticului virf denumit ,,Pintenul Galbinelelor'.

Descrierea arterei. V. Galbinelelor conflueaza cu Vilcelul Secundar sub un unghi foarte mic. De aici, ascensiunea poate sa urmeze oricare din fire.

Traseul Vilcelului Secundar al Galbinelelor (firul din dreapta; grad de dificultate 1 B). Acesta urca de-a lungul firului, pe sub fata sudica a Coltului Galbinelelor, patrunde curind intr-un canion ingust si intunecos, intrerupt la mici intervale de o succesiune de saritori lipsite de dificultati si de aspecte foarte variate (hornuri, trepte de spalatura), lasa catre stinga citeva mici hatase, care trec peste ,,Coama dintre Vai' in firul principal al Galbinelelor, si ia sfirsit, dupa o ora de la confluenta, intr-o strunga inierbata, de unde urcind spre dreapta, ajunge dupa un parcurs scurt, in Strunga Coltilor, la baza coamei Coltului Galbinelelor (pentru Coltul Galbinelelor vezi 25 F). De aici, un hatas ce se strecoara paralel si pe sub Creasta Strungilor catre V conduce dupa 15 min in Strunga Galbinelelor.

Traseul firului principal (firul din stinga; grad de dificultate 1 B). Dupa ce trecem, pe un parcurs scurt, peste o serie de trepte de inaltimi variate, escaladam o prima saritoare de peste 8 m, urcind prin stinga o fata continuata printr-un horn ce surplombeaza la iesire, sau prin dreapta, pe un al 2-lea horn, foarte bogat in prize, care ia sfirsit pe o portiune plata de pe talvegul vaii. La capatul acestei mici platforme, o a 2-a saritoare poate fi trecuta, fie prin ramonaj (urmind hornul ce-l formeaza in dreapta) fie linia mediana dintre horn si o fisura paralela (in stinga), dupa care, utilizind prizele hornului si o muchie ce apare deasupra noastra, depasim acest obstacol. Este punctul din care, urmind coastele din stinga vaii (cum urcam), intram pe traseul Crestei Costila-Galbinele.

Pentru creasta Costila-Galbinele, vezi indice 25 A

Citiva metri mai sus, o a 3-a saritoare poate fi escaladata prin fisura din dreapta; aceasta fiind surplombanta in partea inferioura o vom trece cu mai multa usurinta, prin executarea unei piramide la baza obatacolului.

Mentionam ca primele trei saritori pot fi ocolite elementar coastele din dreapta vaii (cum urcam). Pentru escalada ultimei saritori (Saritoarea Mare) ne strecuram prin stinga surplombei care bareaza acest obstacol in partea superioara. Din acest punct valea se deschide, iar in stinga noastra apoi Marele Perete al Galbinelelor. In fund, obirsia V. Galbinelelor este inchisa de contraforturile Umarului, iar in dreapta, peste despicatura adinca a Strungii Galbinelelor, de blocurile masive ale Coltului Strungii. Imediat deasupra Saritorii Mari, o fata ierboasa ce se prelungeste spre stinga (cum urcam) conduce la baza Traseului Grotelor (grad de dificultate 3 B).

Continuind ascensiunea vaii, trecem dupa un parcurs usor, prin dreptul unui scoc punctat cu mici trepte de iarba, care urca in diagonala catre stinga, la inaltimea unui briu foarte distinct, care intretaie fata peretelui de la V la E. Extremitatea stinga a briului marcheaza punctul de patrundere pe ,,Traseul celor Trei Surplombe din care se ramifica dupa cinci L.C., Traseul de Traversare EV a Peretelui Galbinelelor (grad de dificultate 4 A).

Pentru traseul celor Trei Surplombe, vezi indice 25 B.

Urmind firul vaii ajungem, dupa trecerea citorva obstacole usoare, la confluenta cu Hornul Coamei, a carui despicatura uriasa se pravaleste liniar, din stinga, de sub Briul Mare al Costilei.

Pentru Hornul Coamei-Briul Mare al Costilei - vezi indice 25 E.

Din punctul de confluenta putem urca la baza traseelor cu caracter tehnic din centrul si jumatatea vestica a Peretelui Galbinelelor (in stinga vaii, cum urcam), precum si la Coltul Galbinelelor (in dreapta vaii).

a) Pentru Peretele Galbinelelor. Urcam Hornul Coamei aprox. 100 m, pina la inaltimea unei terase ce apare in dreapta noastra. Aceasta se prelungeste in stinga firului printr-un prag foarte inclinat (marcat la intrare) pe care-1 urcam pina la marea platforma a peretelui. De-a lungul acestei platforme, catre stinga, ajungem la baza:

Traseului Surplombei Mari - vezi indice 25 D.

Traseului Furcilor - vezi indice 25 C.

b) Pentru Coltul Galbinelelor. Urmind coastele inierbate ce urca paralel cu un horn larg si inclinat, din dreapta vaii (cum urcam), iesim deasupra obirsiei Vilcelului Secundar al Galbinelelor, iar in continuare si dupa un parcurs scurt, in Strunga Coltilor, de sub care scapa catre NE firul Vaii Coltilor. Escalada peretelui de cca 6 m inaltime din dreapta Strungii Coltilor (cum privim spre NE) conduce la capatul inferior al spinarii stincoase si inguste ce precede dinspre V, Coltul Galbinelelor.

Pentru Coltul Galbinelelor - vezi indice 25F

De la confluenta cu Hornul Coamei, firul V. Galbinelelor este intrerupt de o inlantuire de trepte inalte, ce pot fi escaladate direct sau ocolite pe brinele din dreapta vaii (cum urcam), pina in Strunga Galbinelelor. Inainte de a ajunge in strunga, distingem in stinga vaii un briu larg, ce leaga V. Galbinelelor cu Hornul Coamei. Urmat in directia Hornului Coamei, briul trece pe la baza Umarului Galbinelelor, si anume, prin punctul de intrare pe traseul Muchiei Estice.

Pentru Muchia Estica (Umarul Galbinelelor) - vezi indice 25 G.

Dupa cca 2 m briul intersecteaza Fisura Galbinelelor (grad de dificultate 3 A). Din Strunga Galbinelelor, un al doilea traseu, care urca direct in primul virf al Umarului Galbinelelor, deasupra Portitei Umarului (Strunga cu Bolovan) urmeaza linia de creasta a acestui contrafort incepind din strunga (Muchia NE a Umarului Galbinelelor).

Pentru Muchia NE (Umarul Galbinelelor) - vezi 25 H

In stirsit, coborind in partea opusa a strungii, spre NV (fata Vaii Scorusilor), intilnim curind o serie de praguri discontinue si pe alocuri inierbate, ce se prelungesc catre stinga, pe sub flancul nordic al Umarului, pina la baza Fisurii Scorusilor (grad de dificultate 2 B).


Trasee de legatura din Strunga Galbinelelor Coborind din Strunga Galbinelelor catre NV, pe hatasul ce urmeaza o panta de o inclinatie mijlocie, acoperita in parte cu grohotis, ajungem foarte curind in firul Vaii Scorusilor. Pentru a iesi din abrupt, urmam hatasul ce urca peste coastele inclinate din dreapta firului Scorusilor, intrerupte pe unele portiuni de intinse fisii de conglomerate dupa care, urmind in portiunea superioara talvegul pietros al vaii, ajungem pe platou.

Varianta. Din punctul in care hatasul Scorusilor intersecteaza Briul Mare al Costilei, urmam aceasta cingatoare spre S, pina in dreptul Hornului Mare (deasupra obirsiei V. Costila) prin fundul caruia urcam la platuu. De-a lungul acestuia catre NV intilnim, dupa 20-25 min, drumul Babele-Vf. Omul (la dreapta, spre cab. Omul, traseul indice 3 B; la stinga, spre cab. Babele, traseul indice 3 C).


Caracteristica traseului iarna. In conditiuni de iarna, ascensiunea Vaii Galbinelelor poate fi intreprinsa fara dificultati. Firul sau prezentind un relief foarte accidentat (talveg acoperit de blocuri si cu numeroase saritori) nu formeaza, in mod obisnuit, avalanse; schimb, traseul Scorusi-Platoul Costila, traversind o zona tipica de avalanse (coaste largi, inclinate si lipsite de un relief variat), impune in epocile cu zapezi mari, un mers cit mai precaut.


25 A.  CREASTA COSTILA - GALBINELE


Generalitati: Traseul urmeaza, cu mici deviatii, linia de creasta dintre V. Costila si V. Galbinele, pe alocuri puternic inclinata. Grad de dificultate. 3 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere. pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 3 ore. De la Busteni la baza traseului: 2 - 2½ ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 25, pina la semnalarea in text a Crestei Costila-Galbinele.

Descrierea traseului. Pentru intrarea pe traseul de creasta putem urma una din variantele:

a) De la refugiul Costila, pe V. Costilei in sus, pina la confluenta unui mic vilcel acoperit cu jnepeni, ce coboara din dreapta si pe al carui fir urcam pina in dreptul virfului denumit Pintenul Costilei, care marcheaza extremitatea rasariteana a crestei.

b) Din Coama cu Jnepeni, situata intre Tancul Ascutit si Creasta Costila-Galbinele, urmind catre V linia de prelungire a coamei ajungem, dupa trecerea unei zone acoperite cu o vegetatie bogata la baza traseului de creasta.

In mod obisnuit, escalada crestei incepe din V. Galbinelelor.

Dupa trecerea primelor doua saritori de pe firul principal al Galbinelelor, ne orientam spre SV (stinga), urcind pantele inclinate de pe malul drept al vaii (stinga cum urcam). Printr-un vilcel pietros iesim cu usurinta la baza marilor surplombe ale acestui versant pe sub care vom trece pentru a incepe escalada propriu-zisa a crestei. Prima L.C. urmeaza o fata verticala, intrerupta in partea finala de o surplomba ce poate fi ocolita prin stinga, dupa care, de-a lungul unei fisuri deschise, patrundem intr-o zona acoperita cu jnepeni (in acest punct ia sfirsit escalada Hornului din Peretele Costilei).

A 2-a L.C. trece peste o treapta verticala de mica inaltime, dupa care, printr-o traversare spre dreapta, putem inainta in diagonala de-a lungul unui pasaj inierbat, la capatul caruia ne regruparn. Pe desfasurarea celei de a 3-a L.C. o prima fisura, lipsita de prize in partea finala, impune o escalada cit mai atenta; utilizarea pitonului

ce intilnim in perete, usureaza trecerea acestui punct dificil. Dupa depasirea unei platforme largi, escalada continua peste o treapta brazdata de fisuri, deasupra careia ne regrupam.

Obstacolele de pe parcursul celei dea 4-a L.C. sint foarte variate. O traversare de cca 20 m catre stinga, in lungul unui prag de piatra ingust, ne conduce pe fata corespunzatoare Vaii Costila, dupa care, escaladind spre dreapta un pasaj cu stinca foarte sfarimicioasa, ajungem pe o platforma cu jnepeni, unde ne regrupam (aici iau sfirsit traseele: Muchia din Peretele Costilei si Traseul de Traversare a Feretelui Costilei). In cursul celei de a 5-a L.C. trecem mai intii peste o serie de obstacole ce se succed intr-o zona cu un relief foarte framintat si apoi printr-un horn ce se continua cu o fata usor inclinata, pe care inaintam cu usurinta (in acest punct ia sfirsit escalada Traseului Grotelor din Peretele Galbinelelor). A 6-a L.G. urmeaza pe sub un perete vertical si cu roca de nuanta ruginie, un traseu care conduce spre stinga, pe fata Vaii Costila.

Partea finala, caracterizata printr-o roca foarte friabila, sfirseste in creasta, de unde continuarea ascensiunii devine elementara. (Pe aceasta portiune iau sfirsit succesiv: din stinga - Traseul Central din Peretele Costilei; din dreapta - Traseul celor Trei Surplombe, Traseul Furcilor si al Surplombei Mari si, in sfirsit, din stinga -Traseul Fisurii Mari si al Fisurii Sudice din Peretele Costilei).

Pe masura ce urcam, creasta isi micsoreaza inclinatia si ia sfirsit in Briul Mare al Costilei, intre Hornul Coamei si amfiteatrul de obirsie al Vaii Costila.

Trasee de legatura. 1. Urmind Briul Mare al Costilei catre SE, ajungem in dreptul Hornului Mare, situat imediat inaintea primului vilcel, pe care-l intilnim pe parcurs. De aici, prin horn, urcam la platou, de-a lungul caruia catre V., ajungem dupa cca 25 min in drumul Babele-Omul; acesta urmat la dreapta conduce la cabana Omul (indice 3 B), iar la stinga, la cabana Babele (indice 3 C).

2. Briul Mare al Costilei urmat la dreapta, spre NV (vezi 21 A, port. II si III), conduce dupa un drum de o ora, in V. Priponului, pe al carui fir putem cobori in V. Cerbului (in traseul indice 7 B); acelasi briu urmat la stinga, spre S.E (vezi 31B, port. Illsi IV), ia sflrsit inValea Alba. Coborind hatasul ce insoteste firul acestei vai, ajungem dupa cca 2 ore in Poiana ,,La Verdeata'; de aici, pe poteca marcata cu semn triunghi galben, iar in continuare si in jos, pe Drumul Munticelului, marcat cu semn triunghi rosu, ajungem la Busteni, dupa o ora de drum.


25 B.  TRASEUL CELOR TREI SURPLOMBE


Generalitati. ,,Traseul celor Trei Surplombe' face parte din ansamblul itinerariilor de grad superior din Peretele Galbinelelor. Escalada urmeaza un perete urias, avind ca principala problema tehnica trecerea a trei mari surplombe, situate in partea finala a parcursului. Grad de dificultate: 5 A; traseul, extrem de dificil, este accesibil numai alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 4-5 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 25, pina la semnalarea in text a Traseului celor Trei Surplombe.

Fig. 064

Descrierea traseului. Urcam din firul Vaii Galbinelelor, in diagonala catre stinga si pe o distanta de 50 m, un scoc de o inclinatie mijlocie, pina la briul care intretaie, de la V la E, treimea inferioara a peretelui, mentinindu-se aproape constant la inaltimea Grotei Galbinelelor, de pe malul opus al vaii. Urmind acest briu spre H (catre stinga, cum urcam), ne strecuram pe sub contraforturile marelui perete, pina in punctul unde vegetatia se rareste. Inclinatia locului impune o inaintare cit mai atenta. O coama foarte proeminenta odata trecuta, briul devine tot mai larg si iese intr-un amfiteatru stincos, de la capatul caruia incepe escalada propriu-zisa. Portiunea primei L.C., ca de altfel intregul traseu se escaladeaza la coarda dubla. O serie de obstacole surplombante ne conduc pe o platforma situata la aprox. 25 m mai sus, dupa ce executam mai intii citeva traversari scurte. De aici efectuam un rapel de citiva metri (a 2-a L.C.) pe pitonul anume lasat in acest punct.

Pasajul urmator (a 3-a L.C.) masoara exact 40 m si urca in diagonala peste o placa spalata, pina la baza unui horn. A 4-a L.C. conduce initial peste o surplomba, a carei trecere o putem efectua mai usor cu ajutorul unei piramide, dupa care escalada continua de-a lungul unui horn pe care-1 parasim in treimea superioara, iesind spre stinga, pe o fata foarte expusa, in sfirsit, cu ajutorul a doua pitoane, escaladam portiunea finala, usor surplombanta si foarte friabila. Dupa o noua regrupare, pe o platforma ingusta, ne angajam intr-o traversare usoara spre dreapta (a 5-a L.C.) dupa care escaladam un horn ce ia sfirsit intr-un mic amfiteatru, caracterizat printr-o platforma larga si inierbata. (Din acest punct se ramifica spre dreapta, Traseul de Traversare EV a Perelelui Galbinelelor; grad de dificultate 4 A). In cea de a 6-a L.C. escaladam mai intii o muchie stincoasa, situata in stinga noastra, iar dupa aprox. 5 m, ne angajam intr-o traversare catre stinga, peste un pasaj cu prize extrem de mici.

Dupa o noua regrupare, prin asigurarea echipierilor la piton, pe o platforma aproape imperceptibila, urmeaza a 7-a L.C., care incepe printr-o travereare oblica spre stinga. Citeva pasaje dificile conduc la baza unei fisuri, ce se escaladeaza la coarda dubla si ia sfirsit pe o platforma de regrupare mai larga. Urmatoarea L.C. (a 8-a) conduce printr-un horn pe care-1 escaladam prin ramonaj, utilizind mai mult prizele exterioare, foarte dese si solide.

La inceputul celei de a 9-a L.C. executam o piramida, dupa care ne angajam intr-o fisura ingusta si usor surplombanta in partea superioara. Acest obstacol odata trecut, intilnim o brina ce urca in diagonala pina la baza uriaselor surplombe, care formeaza adevaratele probleme cheie ale traseului. Prima surplomba masoara aproximativ 25 m. Trecerea acestui obstacol dificil (a 10-a L.C.) se efectueaza urmind oblic fisura ce urca peste surplomba; in punctul de maxima inclinatie, aceasta se pierde in perete. Locul permite, totusi, escalada pasajului surplombant, dupa care traseul continua printr-un horn ce ia sfirsit intr-o grota situata sub cea de a 2-a surplomba, unde ne regrupam.

Desi escalada (a 11-a L.C.) nu depaseste inaltimea de 15 m, este totusi indicat, pentru o mai usoara manevrare a corzilor, sa utilizam in cursul trecerii, o lungime de coarda completa. A 12-a L.C. trece peste ultima si cea mai grea dintre surplombe, formata dintr-o serie de obstacole puternice si foarte expuse. De altfel, aceasta portiune, care constituie punctul de maxima dificultate a traseului, pare cu atit mai redutabila cu cit ea se situeaza la capatul unei escalade care impune cataratorilor un efort fizic continuu. Ultima L.C. (a 13-a), conduce mai intii peste o serie de obstacole verticale, insa scurte, dupa care traseul pierde vizibil din inclinatie si ia sfirsit in Creasta Costila-Galbinele. Partea finala a Crestei Costila-Galbinele nu prezinta nici o dificultate, portiunea ce ne desparte de Briul Mare al Costilei fiind usor inclinata si acoperita, pe alocuri, cu o vegetatie abundenta.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 25 A. (Creasta Costila-Galbinele).


25. C. TRASEUL FURCILOR


Generalitati. Dintre toate itinerariile cunoscute in Peretele Galbinelelor, Traseul Furcilor prezinta cea mai clara linie de escalada, aceasta urmind cu exceptia citorva mici deviatii, marea despicatura ce brazdeaza zona centrala si superioara a peretelui. Grad de dificultate: 4 A; traseul accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 25, pina la semnalarea in text a Traseului Furcilor.

Descrierea traseului. De pe pragul (marcat la intrare printr-un semn vizibil) situat in stinga Hornului Coamei, (cum urcam) escaladam o treapta stincoasa de cca 25 m, pina la inaltimea marei platforme ce strabate aproape orizontal si catre E, treimea inferioara aPeretelui Galbinelelor. Dupa un parcurs de cca 30 m, coborim spre stinga 8-10 m, pe un scoc spalat, dupa care reluam traversarea spre E pe un prag inclinat. Cu cca 3-4 m inainte de punctul in care acesta ia sfirsit, urcam frontal o fata verticala, inalta de 6 m, pina la nivelul unui prag ingust, ce ne conduce catre stinga, la baza Traseului Furcilor.

Prima L.C. urmeaza un pasaj in diedru de cca 10 m inaltime, barat in partea superioara de o mica surplomba, ce poate fi escaladata direct sau ocolita prin dreapta ori stinga, pe o portiune ce ne proiecteaza usor in afara. In continuare, urmam, cu mici deviatii, si pe desfasurarea a trei L.C., fisura intrerupta la scurte intervale de portiuni usor surplombante, dupa care, trecind prin fereastra formata de o lespede uriasa ce sta suspendata in perete (exact pe linia fisurii), ajungem la inaltimea unui prag stincos, care se prelungeste catre E (spre stinga), transformindu-se in partea finala intr-o platforma larga.

De aici escaladam frontal fisura ce brazdeaza o fata puternic inclinata, la capatul careia intilnim o terasa ce se prelungeste in diagonala spre dreapta, pina la baza unui horn deschis, surplombant si lipsii de prize, a carui escalada se efectueaza cu totul rar. Este mai indicat, deci, sa evitam acest pasaj, iesind prin stinga, pe o fata ce urca vertical si paralel cu hornul sus-amintit. La capatul ei si dupa trecerea unei portiuni usor surplombante, intilnim un horn ce ne conduce intr-o zona cu roca friabila, nu departe de Creasta Costila-Galbinele, unde ascensiunea Furcilor ia sfirsit. Urmind spre V (la dreapta) linia de creasta, ajungem curind pe Briul Mare al Costilei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 25 A (Creasta Costila-Galbinele)

Caracteristica traseului iarna. Ascensiunea Furcilor a fost intreprinsa in conditiuni de iarna, in aprilie 1952. Aceasta s-a efectuat cu extrema dificultate, din cauza suprafetelor de zapada geruita si a placilor de gheata ce acopereau marea platforma de intrare in Traseul Furcilor, precum si unele portiuni de pe parcursul acestuia.


25. D TRASEUL SURPLOMBEI MARI


Generalitati. Traseul Surplombei Mari trece de-a lungul unor fisuri si hornuri inguste, iar pe portiunea centrala, peste o surplomba de dimensiuni neobisnuite, care constituie cel mai caracteristic si dificil dintre obstacolele de pe parcurs. Grad de dificultate: 4A; traseul foarte dificil, este accesibil alpinistilorcu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3½ ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 25, pina la semnalarea in text a Surplombei Mari.

Descrierea traseului. Privita in ansamblu, linia de escalada a Surplombei Mari urca aproape paralel cu Hornul Coamei si in stinga acestui fir. De pe pragul marcat cu un semn vizibil (In stinga Hornului Coamei), urcam o treapta stincoasa de cca 25 m, pina la inaltimea marei platforme ce intretaie Peretele Galbinelelor spre stinga, catre E (prima L.C.).

Pe aceasta platforma inaintam neasigurati, cca 10 m, pina in dreptul unei lespezi ce se prelungeste spre dreapta, in perete, in acest punct ne regrupam. De-a lungul celei de a 2-a L.C. urcam un pasaj vertical care ne conduce putin oblic si spre dreapta, printr-o fisura de cca 10 m, la capatul careia ne regrupam. Din acest punct (a 3-a L.C.) traseul prezinta doua variante: pe parcursul celei dintii efectuam spre dreapta o traversare, ce ia sfirsit in dreptul unui horn. Dupa ce-l escaladam prin ramonaj, ne regrupam. A 2-a varianta, urmata tot atit de frecvent ca si prima, se desfasoara pe verticala peretelui, initial catre stinga, pe o portiune de cca 5-6 m, si apoi spre dreapta, pe sub perete, vizind scocul de sub Surplomba Mare.

A 4-a L.C. ia sfirsit la limita superioara a scocului pe care-1 urmam pina sub tavanul obstacolului sus amintit. Acest punct poate fi atins si pe citeva mici variante, mai mult sau mai putin dificile, care vor fi alese potrivit gradului de pregatire al cataratorilor. Traseul celei de a 5-a L.C., constituie cea mai dificila portiune de pe parcurs si se efectueaza numai la coarda dubla. In stinga scocului in diedru, escaladam direct un perete vertical de 3-4 m, pina sub tavanul surplombei, unde observam o serie de pitoane de care ne vom servi pentru asigurare. In acelasi punct se mai poate ajunge si printr-o piramida. Dupa dirijarea atenta a corzilor in primele pitoane, continuam traversarea spre stinga si aproape orizontal, pe sub bolta foarte proeminenta a acestui puternic obstacol. Adaugam ca pasajul, desi scurt (3-4 m), cere un control cit mai atent al echilibrului, trecerea efectuindu-se prin presiune verticala (cap-picioare), spre deosebire de ramonajul clasic, care se executa prin presiune laterala.

In continuare, prindem, printr-un pas lateral larg, o priza de forma unei alveole (pentru picior), care constituie punctul-cheie ai acestui pasaj. Traversarea ne conduce sub un horn foarte mic, insa puternic inclinat, ce se dirijeaza brusc, pe verticala peretelui, spre dreapta si care ne permite inaintarea pina la inaltimea platformei imediat superioare, situata deasupra surplombei, unde ne regrupam. Pentru a evita pendularea ultimului echipier, acest pasaj va fi trecut cu ajutorul unei balustrade recuperabile. Din acest punct ascensiunea poate fi continuata fie pe un traseu direct, care conduce in Creasta Costila-Galbinele, fie printr-o traversare larga spre dreapta. cu coborirea in Hornul Coamei.

Traseul direct la creasta, Prima L.C. se desfasoara in diagonala spre stinga, pe o fata puternic inclinata, iar in partea finala, usor surplombanta. Imediat deasupra acestui obstacol intilnim un prag stincos, pe care ne regrupam. In continuare, o platforma lunga de cca 20 m, ne permite sa inaintam spre stinga, pina in punctul unde devin vizibila citeva obslacole verticale (in dreapta) de un relief foarte framintat, de-a lungul carora inaintam prin escalada libera, pe o distanta de cca 40 m. Ultima parte a traseului, lipsita de dificultati, urmeaza fata peretelui in diagonala catre stinga, pina in Creasta Costila-Galbinele.

Traseul spre Hornul Coamei. A 6-a L.C. trece peste o serie de obstacole foarte expuse, care culmineaza in portiunea centrala cu o traversare foarte dificila de 2 m, spre dreapta; de aici, escalada continua pe verticala unei fisuri deschise, pina in dreptul unui prag, unde ne regrupam. Pe desfasurarea celei de a 7-a L.C. efectuam un rapel prin trecerea corzii in jurul unui colt de stinca, perfect vizibil de pe pragul de pornire. Desi nu depaseste 10 m, coborirea, oarecum dificila, urmeaza un traseu oblic spre dreapta si ia sfirsit pe o platforma.

Dupa recuperarea fringhiilor, parcursul celei de a 8-a L.C. urmeaza un prag orizontal ce ne conduce 40 m spre dreapta, intr-un punct unde observam in perete, o grota. De aici, coborim in Hornul Coamei, printr-un rapel lung de cca 40 m, utilizind pitonul anume batut la 5-6 m mai jos de grota.

Trasee de legatura. Din Hornul Coamei, urmind firul vaii in sus, ajungem, dupa 25 - 30 min, in Briul Mare al Costilei, iar de aici, la platou (vezi traseele de legatura de la indice 25 A).


25. E. HORNUL COAMEI


Generalitati. Hornul Coamei prezinta aspectul unei spintecaturi inguste, stincoase si puternic inclinate, care coboara din Briul Mare al Costilei in V. Galbinelelor, formind o linie de separatie distincta intre extrema vestica a Peretelui Galbinelelor si Coama Umarului. Grad de dificultate: 1 B; traseul este accesibil alpinistilor pregatiti Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata: 1 - 2 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 25, pina la semnalarea in text a Hornului Coamei.

Descrierea traseului. De la confluenta cu V. Galbinelelor, ne angajam direct pe firul Hornului Coamei, trecind initial prin citeva scocuri inguste si adinci, iar in continuare, peste o serie de trepte si saritori de mica inaltime, a caror escalada este elementara. Dupa cca 100 m, lasam in stinga pragul de pornire pe traseele din Peretele Galbinelelor (Traseul Surplombei Mari, Traseul Furcilor ). Firul vaii este intrerupt pina la inaltimea Briului Strungii, de doua saritori inalte si dificile.

Prima, de aspectul unui horn ingust si surplombant in partea finala, se escaladeaza direct. A doua saritoare si cea mai dificila de pe parcurs, urmeaza la mica distanta mai sus si este formata dintr-un horn usor surplombant si o fisura paralela, la 0,70-1 m in dreapta hornului. De-a lungul acestei fisuri ajungem la baza celui de al doilea pasaj al saritorii, de infatisarea unei trepte de spalatura lipsita de prize, a carei escalada o efectuam direct. Dupa trecerea acestui obstacol ajungem in dreptul Briului Strungii (acesta, urmat la dreapta, conduce in V. Galbinelelor, la cca 50 m sub Strunga Galbinelelor). In amonte de briu, o saritoare sfredelita de o fereastra larga se escaladeaza cu usurinta prin interior. Din acest punct Hornul Coamei devine mai putin inclinat, coastele se indeparteaza, iar dupa ce primeste din dreapta firul unui mic vilcel, iese pe prispa Briului Mare al Costilei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la indice 25 A. (Creasta Costila-Galbinele).

Caracteristica traseului iarna. In conditiuni de iarna, ascensiunea Hornului Coamei prezinta oarecari dificultati, din cauza inclinatiei firului si in special, a cascadelor de gheata ce acopera parte din saritori; in schimb, zapezile sint bine ancorate intre peretii foarte apropiati ai hornului.


25 F.  COLTUL GALBINELELOR


Generalitati. Coltul Galbinelelor este precedat dinspre V, de o coama arcuita, stincoasa si ingusta, ce se inalta intre V. Coltilor (N) si Vilcelul Secundar al Galbinelelor (S) si ia in sfirsit in Strunga de Sus, care desparte portiunea initiala de virful propriu-zis. Traseul, in parte expus si foarte aerian, este lipsit de dificultati tehnice. Grad de dificultate: 1 B; traseul este accesibil alpinistilor pregatiti. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata pentru o echipa de 3 - 5 persoane: 1 ora. De la Busteni, la baza traseului: cca 3 - 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 25, pina la semnalarea in text a Coltului Galbinelelor.

Descrierea traseului. Escaladind din Strunga Coltilor, pragul vertical si stincos, de cca 6 m inaltime, care formeaza flancul drept al strungii (cum privim spre N), iesim cu usurinta pe coama ce precede dinspre V, punctul culminant al coltului. Creasta se ingusteaza pe masura ce se prelungeste spre E, lasind de o parte si de alta golul adinc al Vaii Coltilor (spre stinga) si Vilcelului Secundar al Galbinelelor (spre dreapta).

Fig. 065   Coltul si Strunga Galbinelelor

In apropiere de punctul unde coama ia sfirsit, deasupra Strungii de Sus, coborim prin jnepenis (jumatate la dreapta, cum privim spre Coltul Galbinelelor) dupa care, printr-un rapel de 20 m, pe fata corespunzatoare Vilcelului Secundar al Galbinelelor, ajungem pe o prispa ce se prelungeste pe sub creasta, pina in Strunga de Sus, de unde urcam cu usurinta la virf. Inaltimea si pozitia cu totul izolata a Coltului Galbinelelor, deschid un orizont larg peste vastele cuprinsuri ale abruptului. La reintoarcere urmam acelasi traseu pina deasupra Strungii Coltilor in care coborim printr-un rapel scurt, utilizind pitonul fixat sub creasta.

Trasee de legatura. Din Strunga Coltilor putem urma spre V, cel mai usor dintre trasee, pe brinele ce se indreapta catre Strunga Galbinelelor (vezi -,,Trasee de legatura' la indice 25).

Caracteristica traseului iarna. Fata de dificultatile portiunii initiale, care urmeaza matematic linia de creasta, in unele epoci acoperita de o coama falsa, Coltul Galbinelelor nu poate fi escaladat in epoca marilor zapezi, decit numai de alpinistii bine pregatiti si inzestrati cu materiale adecvate. Peisajul ce se desfasoara de pe acest colt singuratic, peste fundurile covirsite de zapezi si intrerupte de numeroase povirnisuri de gheata, este tot ce poate oferi mai impresionant abruptul Bucegilor, in aceasta epoca.


25 G. MUCHIA ESTICA (UMARUL GALBINELELOR)


Generalitati. Escalada urmeaza fata dinspre V. Galbinelelor a Umarului Galbinelelor, de-a lungul unei muchii care conduce in Coama Umarului. Grad de dificultate: 3 B; traseul, dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: doua corzi a 40 m, 10 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: Vezi artera indice 25 pina la semnalarea in text a Muchiei Estice.

Descrierea traseului. Urmind de sub Strunga Galbinelelor, spre stinga, briul ce leaga V. Galbinelelor cu Hornul Coamei, ajungem la baza unei muchii, situata la cca 2 m inainte de primul scoc ce-1 intilnim pe parcurs, (Fisura Galbinelelor, grad de dificultate 3 A. Ascensiunea acesteia conduce in Coama Umarului iar de aci in Briul Mare al Costilei).

Muchia, foarte putin distincta la baza, urca vertical si spre dreapta pe o inaltime de circa 8-10 m; dupa ce o escaladam direct ne angajam intr-o traversare spre stinga, iar dupa un pasaj usor surplombant, atingem prima platforma de regrupare. A doua L.C. urca pe fata dinspre Hornul Coamei, paralel cu muchia care ramine tot timpul in dreapta noastra. Prizele solide fac ca aceasta portiune, desi puternic inclinata, sa fie depasita fara mari dificultati.

Parasind a doua platforma de regrupare continuam ascensiunea care ne conduce curind pe un tanc. Un rapel dirijat spre stinga ne permite sa ajungem deasupra Fisurii Galbinelelor. De aici urmind un briu inierbat, urcam ultima portiune a traseului care i-a sfirsit in Strunga Umarului (Strunga cu Bolovan sau Portita Umarului).

Din Strunga Umarului urcam in coama superioara a Umarului Galbinelelor (spre SV) a carei linie de creasta ne conduce in Briul Mare ai Costilei.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 25 A (Creasta Costila-Galbinele).

Varianta. Din Strunga Umarului putem cobori in rapel, fata nordica a Umarului, de-a lungul Fisurii Scorusilor, de la baza careia orientindu-ne pe sub perete (catre NE), revenim in Strunga Galbinelelor.


25 H. MUCHIA NORD-ESTICA (UMARUL GALBINELELOR)


Generalitati. Traseul se desfasoara din Strunga Galbinelelor catre SV, de-a lungul contrafortului ce inchide ca un zid de cetate, cea mai frumoasa regiune alpina din Bucegi. Varietatea obstacolelor acestui traseu ofera alpinistilor posibilitatea de a aplica aproape toata gama tehnicii alpine. Grad de dificultate 2 B. Traseul este accesibil alpinistilor pregatiti. Maleriale: -2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore. De la Busteni la baza traseului: 3 - 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 25, pina la semnalarea in text a Muchiei Nord-Estice.

Descrierea traseului. Escalada incepe din Strunga Galbinelelor, primele obstacole succedindu-se in lungul peretelui care formeaza versantul drept (in stinga, cum urcam) al V. Galbinelelor. La pornire traversam citeva date, in diagonala spre dreapta, pina la inaltimea unui diedru, pe care il escaladam frontal. Urmeaza o serie de obstacole esalonate sub linia de creasta de-a lungul peretelui dinspre V. Scorusilor. La capatul celor 40m de coarda, ne regrupam. In a doua L.C. traversam creasta spre V. Galbinelelor dupa care, in urcus usor, trecem peste o serie de praguri si brine pina la epuizarea celor 40 m de coarda.

Un pasaj vertical de citiva metri constituie obstacolul celei de a 3-a L.C.; in continuare urmam linia de creasta, care, in acest punct, este mai larga si are forma unor trepte. Aceste obstacole sfirsesc in dreptul unui briu pe care ne regrupam. Pe o fata inclinata (a 4-a L.C) doua fisuri deschise, situate pe cele doua laturi ale peretelui, ofera tot atitea posibilitati de escalada. Escalada fisurii situate la extrema dreapta, care se efectueaza cel mai frecvent, se desfasoara peste o serie de obstacole verticale si usor surplombante in partea superioara, pe care le trecent prin ramonaj. Prizele solide si pitoanele bine fixale pe parcurs, usureaza inaintarea.

Dupa acest pasaj fisura se deschide mult luind aspectul unui horn care sfirseste pe creasta, intr-un punct din care se desfasoara larg panorama abruptului, intre Peretele Galbinelelor s Creasta Morarului. Este locul de unde executam un rapel de cca 10 m pina in ,,Strunga cu Bolovan' (denumita si Portita Umarului). Din acest punct avem posibilitatea:

de a cobori prin doua rapeluri de 30 - 40 m, pe fata corespunzatoare V. Scorusilor, sau

de a escalada creasta in continuare, pina in Briul Mare al Costilei.

Fig. 066 Coborirea Vaii Scorusilor

Pentru prima varianta: trecem pe sub marele bolovan incastrat in strunga, dupa care distingem un piton de rapel. Coborirea urmeaza traseul Fisurii Scorusilor, utilizind pentru regrupare, micile platforme ce intretaie din distanta in distanta aceasta spintecatura.

Ultimul rapel (al 2-lea) sfirseste pe pragurile usor inierbate de la baza peretelui, de unde coborim liber, urmind catre stinga (cum privim spre vale), o succesiune de brine ce ne conduc in V. Scorusilor. Din acest punct putem sa urcam in 15 - 20 minute in Briul Mare al Costilei sau, coborind V. Scorusilor pina in dreptul Strungii si urcind un hatas pietros, sa revenim in aceasta strunga.

Fig. 067  Flancul nordic al Umarului Galbinelelor

Pentru a 2-a varianta: urmind frontal linia de creasta, trecem peste o serie de obstacole inclinate, utilizind pentru asigurare, pitoanele aflate pe traseu. Dupa 40 m creasta pierde din inclinatie, parcursul ei devenind elementar. Recomandam insa, o mare atentie la pietre, deoarece roca, foarte friabila in aceasta zona frecvent escaladata, ar putea da loc la accidente.

Trasee de legatura. Urmind Briul Mare al Costilei spre SE (vezi indice 31B, portiunile II-IV), ajungem in Valea Alba, iar spre NV, in V. Priponului (vezi indice 21A, portiunile II, III)



Fig. 068

Fig. 069

ARTERE DE PATRUNDERE PRIN VALEA CERBULUI


26 VALEA MALINULUI; 27. VILCELUL ASCUNS SI VALEA VERDE;

28. VALEA SEACA A COSTILEI; 29. VALEA TAPULUI; 30. VALEA URZICII;

31. VALEA PRIPONULUI; 32. BRIUL MARE AL MORARULUI.


26. VALEA MALINULUI

Ramificatii pe artera: 26 A. Valea Coltilor; 26 B. Valea Hornului; Valea Scorusulor; 26 C. Fisura Sudica din Coltul Malinului.

(Traseul fara indice este mentionat in textul arterei.)


Generalitati. Valea Malinului se caracterizeaza printr-un parcurs , intrerupt la mici intervale de numeroase obstacole, dintre care mai multe lipsite de dificultati. In mod obisnuit, ascensiunea incepe dintr-un punct situat deasupra marilor saritori ce preced iesirea vaii din abrupt, deasupra carora putem ajunge prin Vilcelul Ascuns (descris la indice 27) sau prin Vilcelul Poienitei (descris mai jos). Grad de dificultate, 1B; traseul este accesibil alpinistilor pregatiti. Materiale: o coarda pentru asigurarea coechipierilor. Durata pentru 3-5 echipieri: 3-4 ore. De la Busteni la baza arterei: 1-1½ ora.

Mentionam ca ascensiunea directa a firului, incepind din Poiana Vaii Cerbului, desi posibila, este insa mai dificila, acest traseu trecind peste marile saritori si ,,spalaturi' din gura vaii.

Itinerar pina la baza arterei. Busteni (capatul de sus al str. Costila - Caminul Alpin) pe drumul marcat cu semn triunghi rosu, Plaiul Munticelului - Poiana ,,La Masuratoarea Ursilor'' - traversarea Vaii Costila si Vaii Galbinele, in padure - Poiana Costiiei. Diifiita 2 ore (descrL'rua in detaliu la indice 6).

Poiana Costilei - Vilcelul Poienitei - V. Malinului. Din punctul in care poteca Munticelului iese in Poiana Costilei, ne indreptam catre primul stilp de marcaj. De aici spre V (in stinga potecii) un intrind al poienii, acoperit pe alocuri cu stinci, indica locul in care Vilcelul Poienitei, foarte slab definit in aceasta zona, patrunde in Poiana Costilei. Parasind aceasta poiana urmam prin padure hatasul ce insoteste un timp Vilcelul Poienitei, trecem dupa cca 20 min printr-un horn foarte deschis si pamintos, acoperit de stinci si arbori prabusiti, denumit ,,Hornul cu Urzici', si iesim, dupa un urcus obositor, pe o creasta ingusta ce ne separa de V. Malinului, in al carei fir coborim printr-un horn stincos de cca 30 m (Hornul Mare, denumit si Hornul Pamintos).

Pe aceeasi creasta, catre stinga (cum privim spre V. Malinului), o treapta de conglomerate de cca 8 m inaltime, denumita Hornul Mic de la Scara, coboara la confluenta V. Coltilcr cu V. Malinului.

Descrierea traseului. Din dreptul Hornului Mare, un hatas ce insoteste pe o mica distanta V. Malinului conduce foarte curind la confluenta Vaii Coltilor, al carei fir stincos si de aspectul unui canion, coboara din stinga, de sub Creasta Strungilor.

Pentru V. Coltilor - vezi indice 26 A.

V. Malinului este intrerupta imediat in amonte de acest punct, de o saritoare inalta de cca 15 m, surplombata de un mare bloc. Urmind prin dreapta o fisura, care desi lipsita de prize poate fi escaladata cu usurinta, iesim deasupra acestui obstacol. In continuare, traseul foarte usor inclinat, trece peste o serie de mici trepte, lasind in dreapta hatasul care strabate o zona acoperita cu o vegetatie salbatica indreptindu-se prin Poiana Malinului - V. Verde Strunga - Coltului Prapadit, spre Valea Seaca a Costilei.

Dupa cca 100 m patrundem in primul canion al vaii. De aici, trecem cu usurinta peste doua sarituri, iar dupa un foarte scurt parcurs, ajungem la baza celui mai inalt obstacol de pe traseu (30m inaltime), format dintr-o succesiune de blocuri suprapuse, a caror escalada este elementara. Dupa trecerea prin stinga a unei noi saritori de aspectul unei trepte spalate, ajungem in punctul unde V. Malinului primeste din stinga firul Vaii Hornului.

Pentru V. Hornului vezi indice -26 H

De la confluenta cu aceasta vale ajungem, dupa trecerea unei noi saritori, in punctul denumit ,,La Lespezi', la confluenta cu V. Scorusilor (grad de dificult. 1 A.), al carei fir sinuos, podit pe o mare suprafata cu lespezi de o culoare alb-cenusie, coboara din stinga, din marginea de rasarit a Platoului Costilei. Din punctul ,,La Lespezi', ascensiunea Vaii Malinului poate fi continuata urmind fie coastele din stinga firului, fie marele canion al vaii.

Traseul de coasta ofera un orizont mai larg si urca de-a lungul unei terase inclinate si ia cca 50-100 m in stinga vaii, pina la inaltimea unui fir secundar, denumit Vilcelul Malinului, care coboara din marginea platoului. Pe coastele din dreapta acestui vilcel (cum urcam), traversam o serie de brineaguri si fete stincoase ce se succed in amfiteatru, dupa care iesim in platou, sub Vf. Costila.

Traseul prin canion urmeaza firul vaii, care patrunde curind intr-un gang adinc si trece peste o prima saritoare ce poate fi escaladata direct sau ocolita prin stinga. In dreptul Briului cu Jnepeni, care traverseaza spre dreapta creasta ce ne separa de Valea Seaca a Costilei, trecem peste o a 2-a saritoare, fie prin escalada directa, fie ocolind-o printr-una din coastele vaii. Pe fata din dreapta canionului (cum urcam) distingem o despicatura larga, ce coboara din Saua care leaga Coltul Malinului cu Dintele dintre Colti, bloc de piatra de o forma cu totul particulara, situat pe linia de creasta.

Pentru Fisura Sudica din Coltul Malinului - vezi indice -26C

Din dreptul fisurii, urmind firul vaii, trecem curind prin punctul denumit ,,La Cablu', de unde Briul Costilei urca spre dreapta si in diagonala peste coasta puternic inclinata ce scapa catre canion. De aici, pe firul acoperit cu bolovanisuri, ajungem in punctul in care canionul vaii lasa in stinga o deschidere ce ne permite sa iesim pe Briul Mare al Costilei (spre V. Alba, vezi 31 B. port.II,III,IV, spre V. Priponului-V. Cerbului, 21 A. port. III); urcind de-a lungul briului pe o mica portiune, iar in continuare peste coastele din dreapta Vilcelului Malinului (cum urcam), iesim curind la platou.

Trasee de legatura. Traversind platoul catre V, intilnim dupa cca 25 min poteca Babele-Omul, care urmata dreapta, spre NV, conduce la cabana Omul (indice 3B) iar la stinga, spre S, la cabana Babele (indice 3C).

Caracteristica traseului iarna. In conditiuni de iarna, iar prin aceasta ne referim numai la epocile cu zapezi mari, ascensiunea Vaii Malinului poate fi intreprinsa pe un parcurs direct si complet, ce incepe din Poiana Vaii Cerbului. Ascensiunea, conditionata de consistenta zapezii, dureaza 2-5 ore. Coborirea vaii, care prezinta cel mai direct traseu de legatura intre Platoul Costilei si Poiana Costilei, se poate efectua cu usurinta si intr-un timp foarte scurt (25-40 min).


26 A.  VALEA COLTILOR


Generalitati. Grad de dificultate: 1 B; traseul este accesibil alpinistilor pregatiti. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata pentru 3 - 5 echipieri: cca 2 ore de la confluenta cu V. Malinului.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 26, pina la semnalarea in text a Vaii Coltilor.

Descrierea traseului. Intrind pe firul vaii, acesta este intrerupt curind si la scurte intervale, de primele doua saritori, ce pot fi escaladale direct sau ocolite pe coastele din dreapta. In continuare, valea isi apropie tot mai mult malurile, luind aspectul unui canion ingust, iar la mica distanta este intrerupta de o saritoare surplompanta inalta de aproape 20 m inaltime, ce poate fi escaladata printr-o fisura si doua mici scocuri, care urca paralel si prin dreapta acestui obstacol. La mica distanta in amonte, trecem peste alte doua saritori lipsite de dificultati, dupa care ajungem la baza unei saritori dc un aspect cu totul particular, formata dintr-o grota surplombanta de un bloc urias. Din interiorul grotei, urcam vertical printr-un camin foarte ingust, care ia sfirsit deasupra blocului.

Adaugam ca saritoarea poate fi evitata urmind un horn pamintos, situat in dreapta vaii (cum urcam). Din acest punct valea se deschide tot mai mult si primeste din stinga citeva briuri bogat inierbate. In dreapta, o creasta subtire si dantelata ne separa de V. Hornului, iar intre coltii de un contur foarte caracteristic, ce se inalta in stinga noastra, identificam cu usurinta Strunga Poienitei (denumita si Strunga Magarului). Este locul de unde parasind firul, continuam ascensiunea pe fetele din dreapta vaii (cum urcam). Panta se mareste vizibil, atingind pe alocuri peste 50°. Curind traversam brina ce vine din dreapta, dinspre V. Malinului, iar la 50 m sub creasta reintram pe firul vaii, pe care il urmam pina in Strunga Coltiior, situata pe Creasta Strungilor, intre Coltul Galbinelelor la E pentru ascensiunea coltului, vezi 25 F) si Strunga Hornului, la V, unde ascensiunea ia sfirsit.

Pe flancul opus, dincolo de fagasul adinc al Vaii Galbinelelor, se inalta, impresionant, Peretele Galbinelelor, limitat in dreapta (catre V) de spintecatura Hornului Coamei.

Trasee de legatura. Din Strunga Coltilor, urmind catre V., brinele ce se strecoara paralel si la citiva metri sub Creasta Strungilor (pe fata Vaii Galbinelelor), ajungem, dupa cca 15 min, in Strunga Galbinelelor. (Pentru continuarea itinerarului, vezi ind. 25 ,,Trasee de legatura din Strunga Galbinelelor').

Caracteristica traseului iarna. V. Coltilor avind pe o buna parte a parcursului aspectul unui canion ingust in care zapezile sint bine ancorate, poate fi urcata fara dificultati, durata ascensiunii, de la confluenta Vaii Malinului la creasta, variind dupa consistenta zapezii, intre 1 - 2 ore.


26 B. VALEA HORNULUI


Generalitati. Grad de dificultate: 1 B; traseul este accesibil alpinistilor pregatiti. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata pentru 3 echipieri: cca 2 ore de la confluenta cu V. Malinului.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 26, pina la semnalarea in text a Vaii Hornului.

Descrierea traseului. Din V. Malinului intram direct in canionul Vaii Hornului, iar din punctul in care acesta este intrerupt de o ruptura de panta inalta si greu accesibila, urmam un vilcel secundar spre stinga, pina la inaltimea briului ce leaga V. Malinului si V. Coltilor. Parcurgind acest briu spre dreapta, reintram pe traseul firului principal. Acesta este intrerupt curind de un horn ingust, vertical si inalt de 20 m, a carui escalada o efectuam utilizind prizele peretilor lui interiori.

Imediat deasupra hornului urmeaza o saritoare surplombanta. Trecerea directa a acestui obstacol fiind foarte dificila, urmam o fisura laterala de cca 6 m inaltime, ce apare deasupra hornului in stinga, dupa care reintram in fir, de-a lungul unei mici brine. Curind, valea lasa in dreapta o fata stincoasa si inalta, pe cind firul se strecoara pe la baza peretelui, peste o serie de blocuri si saritori, a caror escalada este grea. Din aceasta zona urmam fata puternic inclinata, insa bogata in prize (din dreapta vaii, cum urcam), iar la citiva metri sub Creasta Strungilor, reintram pe fir si ajungem in Strunga Hornului situata deasupra V'aii Galbinelelor, intre Strunga Galbinelelor (la V) si Strunga Coltilor (la E), unde ascensiunea ia sfirsit.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la ind. 26 A.- Valea Coltilor.


26 C.  FISURA SUDICA DIN COLTUL MALINULUI


1 Generalitati. Grad de dificultate: 3 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2 - 3 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 5 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 26, pina la semnalarea in text a Fisurii Sudice din Coltul Malinului.

Descrierea traseului. Pentru a intra pe fisura, urmam un traseu indirect, de-a lungul unui briu orizontal ce incepe din firul vaii (in amonte de fisura) si se prelungeste, pe o distanta de aproape 100 m, catre dreapta (cum privim spre Coltul Malinului). De la baza Fisurii Malinului, prima L.C., trece peste un horn foarte inclinat. Pe aceasta portiune efectuam o serie de traversari scurte, insa complicate, din cauza prizelor extrem de mici. O surplomba taiata frontal de o fisura, este trecuta usor cu ajutorul unei piramide; de aici, pasajul continua de-a lungul unei noi fisuri care, pe masura ce urcam devine tot mai larga, luind aspectul unui horn.

In cursul celei de a 2-a L.C. efectuam un ramonaj de 40 m, de la capatul caruia traseul poate fi urmat pe una din variantele de mai jos.

a. Prima urca direct in coama ce leaga Coltul Malinului cu Dintele dintre Colti (varianta usoara, nu prezinta un interes tehnic deosebit).

b. A 2-a varianta urmeaza fisura ce se dirijeaza spre dreapta, catre Coltul Malinului, pe cel mai interesant dintre pasajele intregului parcurs. Pe aceasta portiune, escaladind printr-un ramonaj foarte deschis un horn inalt, ajungem in dreptul unei grote cu stinca de cuoare neagra-cenusie, unde ne regrupam.

In cea de a 4-a L.C., parasind grota, efectuam initial o traversare, dupa care, escaladind prin ramonaj o fisura verticala, iesim la 20 m sub virf, de unde dificuItatile traseului scad simtitor.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la indice 28 A.



27. VILCELUL ASCUNS SI VALEA VERDE

Ramificatii :

PE VILCELUL ASCUNS: Fisura Margaretelor; Hornul Liliecilor. 27 A Traseul Victoriei; Fisura Ascunsa (Traseul Locomotiva);

PE V. VERDE: 27 B. Fisura Santinelei Vaii Verzi.

(Traseele fara indici sint mentionate in textul arterei).


Generalitati. Cercetarea peretelui care delimiteaza spre SE Vilcelul Ascuns, situat in plina zona forestiera, la mica distanta deasupra Poienii Vaii Cerbului, a condus in ultimii ani la stabilirea unui remarcabil numar de trasee cu caracter alpin, in parte de un nivel tehnic superior, intre care: Traseul Victoriei si Fisura Ascunsa (Traseul Locomotiva). Adaugam ca poteca ce insoteste Vilcelul Ascuns pina la obirsie conduce in continuare, pe un parcurs scurt si usor, in V. Malinului, deasupra marilor saritori din zona inferioara a acestei vai.

Itinerarii pina la baza arterei

Busteni (capatul de sus al str. Costila-Caminul Alpin), pe drumul marcat cu semnul triunghi rosu: Plaiul Munticelului-Poiana Vaii Cerbului. Durata: cca 2 ore (descrierea in detaliu vezi ind. 6)

Busteni (bd. Nestor Urechia), pe drumul marcat cu semnul banda galbena: Soseaua Diham (Valea Cerbului) - Plaiul Finului-Poiana Vaii Cerbului. Durata: cca 2 ore (descrierea in detaliu vezi ind. 7.

Din Poiana Vaii Cerbului, unde traseele de mai sus se intersecteaza (stilp indicator) urmam, spre V poteca Vaii Cerbului, marcata cu semnul banda galbena. Pe coastele din stinga Poienii V. Cerbului un hatas ce urca prin padure, se indreapta catre Vilcelul Ascuns.

Descrierea traseului. Intrarea pe firul vilcelului se caracterizeaza prin doi mari molizi ce preced zona de stinca a peretilor Vilcelului Ascuns. Urcind din acest punct pe sub peretele vertical ce scapa din creasta (in stinga cum urcam) ajungem, dupa cca 50 m de la intrarea pe fir, la baza unei fisuri ce spinteca peretele in diagonala (de la stinga la dreapta). Aceasta constituie prima portiune a traseului, denumita Fisura Margaretelor (grad de dificultate: 3 A) a carei escalada se efectueaza pe desfasurarea a doua lungimi de coarda si prin asigurare in pitoane. Pe acelasi versant si dupa un parcurs de 30 m, un horn ingust marcheaza intrarea pe traseul denumit Hornul Liliecilor (grad de dificultate 3 B), care masoara doua lungimi de coarda.

Din dreptul Fisurii Margaretelor, Vilcelul Ascuns isi accentueaza inclinatia, iar pe portiunea centrala coastele lui se indeparteaza tot mai mult. Urcind in continuare, distingem curind, in zona superioara a vilcelului, un briu ce se prelungeste spre stinga (cum urcam), indreptindu-se catre punctul de patrundere pe Traseul Victoriei.

Pentru traseul Victoriei - vezi indice - 27 A

La mica distanta spre stinga, se desfasoara Traseul Fisurii Ascunse (Traseul Loromotiva) (grad de dificultate, 3 B).

Reluind din dreptul briului, ascensiunea Vilcelului Ascuns, ajungem dupa un parcurs scurt la obirsie, sub o muchie acoperita cu raristi de molid si pilcuri de jnepeni. De aci inaintind aproape orizontal cca 200 m, ajungem in V. Malinului la mica distanta in aval de baza Hornului Mare (denumit si Hornul Pamintos) si deasupra saritorilor portiunii inferioare a acestei vai.

Trasee de legatura. Din V. Malinului urmam hatasul ce urca usor pina la baza Hornului Mare (in stinga cum urcam) unde ajungem curind. Din acest punct: a) putem urca, in continuare V. Malinului, pe traseul 26 care conduce, succesiv, la confluenta vailor Coltilor, Hornului, Scorusilor, si la baza Fisurii Sudice din Coltul Malinului; b) putem reveni in Poiana Costilei, urcind Hornul Mare si coborind pe flancul opus, hatasul care dupa cca 20 minute ajunge in Drumul Munticelului (pe traseul indice 6 E, spre Busteni).


27 A. TRASEUL VICTORIEI


Generalitati Grad de dificultate: 4 B; traseul, foarte dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 2-3 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera 27, pina la semnalarea in text a Traseului Victoriei.

Descrierea traseului. Urmind catre stinga briul ce apare in treimea superioara a Vilcelului Ascuns, ne orientam dupa cca 10 m spre dreapta si in sus, pe un scoc inclinat si acoperit cu vegetatie. De aici, si dupa o traversare de 8 m spre stinga, de-a lungul unui prag ingust, ajungem la baza Traseului Victoriei.

Prima L.C. urrneaza, pe o diferenta de nivel de 30 m, o fisura larga, intrerupta pe portiunea centrala de un briu acoperit cu vegetatie. In partea inferioara escalada urmeaza alternativ fisura si fata din dreapta acestui prim pasaj. In a 2-a L.C. (cca 20 m) escaladam o noua fisura, pe parcursul careia sint fixate doua tendoare. Printr-o trecere usoara spre dreapta, ne angajam in cea de a 3-a L.C., vizind in partea finala o serie de surplombe situate la cca 20 m deasupra noastra, la baza carora ne regrupam pe o platforma foarte expusa.

A 4-a L.C. se desfasoara de-a lungul unei fisuri intrerupte de surplombe, a caror escalada necesita intrebuintarea scaritelor. Aceasta portiune, de circa 40 m, fiind foarte expusa si constituita dintr-o roca sfarimicioasa, este cea mai dificila de pe intregul parcurs. Ajunsi in creasta, ne orientam spre dreapta, iar dupa un foarte scurt parcura, coborim printr-o spintecatura pietroasa in Vilcelul Ascuns.

Trasee de legatura. Vilcelul Ascuns urmat in jos, conduce cu usurinta in Poiana Vaii Cerbului, de unde putem ajunge la Busteni (indice 6 E sau 7 C) dupa 1 ora.


27 B.  FISURA SANTINELEI VAII VERZl


Generalitati. Traseul urmeaza in diagonala si pe o inaltime de peste 280 m, fata NE a virfului. Escalada se efectueaza prin ramonaj, iar in punctele surplombante, prin utilizarea corzii duble, in special pe portiunea centrala a traseului. Grad de dificultate: 4 B; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 3-4 ore. De la Busteni, la baza traseului: cca 2 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 27 pina in Poiana Vaii Cerbului. Din Poiana Vaii Cerbului, urmam spre V si pe un scurt parcurs poteca Vaii Cerbului, marcata cu semn banda galbena. Inainte de a traversa firul acestei vai observam in stinga noastra, (intr-un luminis larg) saritorile finale ale Vaii Malinului, iar imediat in dreapta lor, firul Vaii Verzi, care coboara printr-un culoar stincos si umed, covirsit la iesirea din abrupt de o vegetatie salbatica.

Descrierea traseului. Intrind pe firul acestei vai il urmam cca 40 m, dupa care ne orientam spre dreapta, trecind prin desisul unei paduri de anini de munte, si urcam la baza imensei piramide a coltului. De aici ne strecuram, in continuare, pe sub perete spre dreapta, si ajungem curind in dreptul unui prag acoperit de o vegetatie bogata.

Prima L.C., care urmeaza acest prag, prezinta o serie de pasaje usoare; in partea superioara, un horn ingust, avind o inaltime de cca 20 m, este escaladat prin ramonaj. La capatul acestuia, o prima platforma permite regruparea. Reluind ascensiunea, depasim curind un pasaj mai putin expus (a 2-a L.C.), iar dupa cca 30 m intilnim o grota, sub care ne regrupam. Al 3-lea pasaj, a carui escalada o efectuam la coarda dubla, implica trecerea unei surplombe dificile, dupa care o grota de o asezare foarte aeriana, permite o noua regrupare.

De aici, printr-o traversare catre dreapta (a 4-a L.C.). intram intr-un horn pamintos, iar dupa 15 m. atingem o platforma larga, formata din citeva lespezi prabusite din perete. Este locul de unde se deschide o panorama covirsitoare asupra Vaii Cerbului. A 5-a L.C. urrneaza initial un obstacol in diedru, usor surplombant in partea superioara; dupa 10 m efectuam o traversare spre stinga la capatul careia identificam un horn. A 6-a L.C., care nu depaseste 15 m, ia sfirsit pe o platforma in al carei perete intilnim o grota adinca. Portiunea urmatoare (a 7-a L.C.) necesita o escalada foarte atenta, in cursul careia capul de coarda porneste asigurat si atinge un nou punct de regrupare.

A 8-a L.C. se caracterizeaza printr-un prag de piatra foarte inclinat. Acesta se pierde in partea superioara ingustindu-se intr-atita, incit nu permite decit o regrupare cu totul incomoda, pe o platforma ce nu depaseste 50 cm latime si de sub care peretele scapa vertical, pe o adincime de 200 m. A 9-a L.C. trece peste un pasaj vertical, iar dupa depasirea unei portiuni usor surplombante, traverseaza o serie de placi, luind sfirsit dupa 30 m, la baza unui horn inclinat, a carui escalada este dificila. A 10-a L.C. trece prin doua hornuri inguste si verticale, iar pe unele portiuni surplombante, ce pot fi depasite prin escalada libera.

De aici, ultimele doua L.C., care conduc la virf, prezinta dificultati tehnice tot mai reduse.

Trasee de legatura. Pentru reintoarcere, coborim in strunga situata la cca 60 m sub virf, iar de aici, pe scocul ce scapa din strunga in spre Valea Verde, pina in punctul unde intilnim un grup de molizi.

In continuare, ajungem printr-un rapel de 40 m la baza peretelui. Orientindu-ne catre stinga (cum privim spre perete), urcam o coasta de cca 40 m, pe al carei flanc opus intilnim un horn ce ne conduce in Valea Verde. Firul vaii, urmat in jos, ne readuce curind in Poiana Vaii Cerbului; de aici, pe traseele indice 6 E sau 7 C, ajungem la Busteni, dupa cca 1 ora.


VALEA SEACA A COSTILEI

Ramificatii pe artera; Muchia de Sus (din Creasta Frumoasa); 28 A Hornul Ascuns; 28 B Hornul Central.

(Traseul fara indice este mentionat in textul arterei).


Generalitati. Ascensiunea Vaii Seci a Costilei, al carei parcurs este lipsit in general, de obstacole dificile, conduce sub peretele ce scapa catre N, din Coltul Malinului, la baza traseelor cu caracter tehnic care fac legatura intre obirsia acestei vai si Briul Mare al Costilei (Muchia de Sus, Hornul Ascuns, Hornul Central). Grad de dificultate: 1 B, traseul este accesibil alpinistilor pregatiti. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata: 3 ore. De la Busteni la baza arterei: 1½ ora.

Itinerar pina la baza arterei. 1. Busteni (capatul de sus al str. Costila-Caminul Alpin), pe drumul marcat cu semnul triunghi rosu: Plaiul Munticelului - Poiana Vaii Cerbului. Durata: cca 2 ore (descris in detaliu la indice 6).

Busteni (bd. Nestor Urechia), pe drumul marcat cu semnul banda galbena: sos. Diham (V. Cerbului) - Plaiul Finului - Poiana Vaii Cerbului. Durata: 2 ore. (Descris in detaliu, la indice 7).

Din Poiana Vaii Cerbului, unde traseele de mai sus se intersecteaza (stilp indicator), urmam spre V poteca Vaii Cerbului, marcata cu semnul banda galbena. Dupa un parcurs de cca 10 min traversam firul V. Cerbului, urmind flancul sudic al Morarului, iar dupa cca 15 min, ajungem in dreptul Vaii Seci a Costilei (stinga, cum urcam). Obirsia vaii, situata la 2200 m inaltime, este dominata de Coltul Malinului, virf de forma unui dom urias, constituit din trei mari trepte si brazdat simetric de Hornul Central, iar pe flancuri de Hornul Ascuns (in dreapta, cum privim spre fundul vaii) si de un horn larg si stincos (in stinga).

Descrierea traseului. Parasind poteca Vaii Cerbului (cota 1380) coborim spre stinga, la confluenta Vaii Seci a Costilei. De aici urmam fie talvegul, fie coastele impadurite din dreapta vaii (cum urcam), fara a ne indeparta prea mult de fir. Portiunea inferioara se caracterizeaza printr-un parcurs lipsit de orizont si obositor, din cauza vegetatiei ce acopera pe o mare suprafata coastele vaii. Dupa cca 30 min, ajungem la limita superioara a padurii, in micul luminis denumit Poiana Ursilor de unde urcam prin stinga saritorii mari, la inaltimea Briului Caprelor, care coboara din Strunga Vf. Prapadit (din stinga, cum urcam).

De aici, urmam spre dreapta si pe deasupra firului, hatasul ce insoteste Briul Caprelor, iar din punctul in care acesta se pierde in perete, traversam firul vaii de-a lungul unui mic prag si continuam urcusul pe fetele din dreapta (cum urcam) si apoi pe fir, pina la inaltimea Briului cu Jnepeni. Din acest punct, urmind fie talvegul, intrerupt de citeva saritori de aspectul unor hornuri inguste si umede, fie coastele din stinga vaii (cum urcam) si la o distanta de 10 - 30 m de fir, ajungem, dupa cca 3 ore din V. Cerbului, la baza peretelui ce scapa din Coltul Malinului catre N.

Este locul din care putem urmari cu usurinta, toate detaliile traseelor care conduc la Coltul Malinului. In dreapta vaii (cum privim spre perete), Hornul Negru conduce in creasta ce ne separa de V. Tapului, punct din care incepe Traseul Muchiei de Sus (din Creasta Frumoasa, grad de dificult. 2A), a carei escalada ia sfirsit in imediata apropiere si in dreapta punctului din care coboara Hornul Ascuns. Pe fata frontala a coltului, primul horn din dreapta, denumit Hornul Ascuns, poate fi identificat cu usurinta dupa blocul in surplomba, ce bareaza in partea superioara, pasajul initial al acestui traseu.

Pentru Hornul Ascuns - vezi indice 28 A.

Hornul Central formeaza axa de simetrie a peretelui nordic si este cel mai interesant dintre traseele cu caracter tehnic din aceasta zona.

Pentru Hornul Central - vezi indice 28 B.

Imediat in stinga, un horn larg, intrerupt in partea superioara de citeva blocuri surplombante, prezinta o varianta usoara, ce conduce la inaltimea pragului central ai coltului. In continuare si tot catre stinga, Creasta Malinului urmeaza linia unei coame subtiri si foarte aeriene, intrerupta la distante aproape egale de doua platforme largi.

Trasee de legatura. Escaladele de mai sus conduc la capatul coamei Dintelui dintre Colti, punte de legatura ingusta intre Coltul Malinului si Briul Mare al Costilei, de unde itinerariile de iesire din abrupt sint infatisate la capit. ,,Trasee de legatura' de la 28 A.

Caracteristica traseului iarna. Desi Valea Seaca prezinta o deschidere relativ larga, o inclinatie accentuata si un relief putin variat, ascensiunea ei poate fi intreprinsa fara a intimpina dificultati deosebite. De la obirsie, insa, traseele de legatura cu Briul Costilei sint foarte grele, hornurile si fetele coltului fiind acoperite uneori de zapezi geruite, iar in punctele de rupere de panta, de mici bolti de gheata.


28 A. HORNUL ASCUNS


Generalitati. Portiunea inferioara este formata dintr-o fisura in diedru, intrerupta la capatul de sus de o bolta stincoasa si usor surplombanta, iar portiunea superioara, dintr-un horn de o inclinatie mijlocie, a carui escalada conduce sub punctul culminant al Coltului Malinului. Grad de dificultate: 1 B; traseul este accesibil alpinistilor pregatiti. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata pentru 45 echipieri: 1-2 ore. De la Busteni, la baza traseului cca 5 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 28, pina la semnalarea in text a Hornului Ascuns.

Descrierea traseului. Desi portiunea inferioara a Hornului Ascuns este, in general, lipsita de prize, aderenta la stinca e totusi suficienta, peretii fisurii avind o deschidere foarte mica, ceea ce face ca unele pasaje sa fie trecute printr-o escalada exterioara. Dupa cca 60 m, ajungem sub o bolta usor surplombanta (punctul ,,La Bolovan'), unde Hornul Ascuns, privit de jos, prezinta o intrerupere aparenta. Acest obstacol poate fi escaladat direct, prin fisura care-l brazdeaza frontal, sau ocolit pe un prag ingust ce-l urmam spre stinga, pe o distanta de 4 m, dupa care, urcind in dreapta un pasaj scurt insa inclinat, iesim la baza hornului final. In continuare, Hornul Ascuns devine mai larg, trece peste citeva trepte verticale, ce pot fi escaladate cu usurinta, si conduce la capatul Coamei Dintelui dintre Colti, care face legatura intre Coltul Malinului si Briul Costilei. Mentionam, in incheiere, ca Hornul Ascuns este cel mai usor traseu de legatura intre obirsia Vaii Seci si Briul Costilei.

Trasee de legatura. Coltul Malinului se leaga cu Briul Mare al Costilei (catre SV) printr-o coama ingusta, ale carei coaste abrupte si adinci, se pravalesc de o parte, in V. Malinului (spre stinga, cum privim catre platou), iar de alta, in V. Tapului. In mjjlocul acestei coame distingem blocul denumit ,,Dintele dintre Colti', iar in continuare, Coltul Brinei, al carui virf tabular se sudeaza cu Briul Mare al Costilei.

Pornind de pe platforma situata la cca 35 m sub Coltul Malinului, urmam mai intii Coama Dintelui dintre Colti; in dreptul acestuia, efectuam o scurta traversare prin dreapta, pe un prag de piatra foarte ingust, corespunzator Vaii Tapului, dupa care hatasul iese prin dreapta Coltului Brinei, in Briul Mare al Costilei, deasupra obirsiei firului secundar al Vaii Tapului. De aici:

Urmind la dreapta, spre NV. poteca ce insoteste Briul Mare al Costilei, ajungem dupa cca 1 ora, in V. Priponului (vezi 21 A. port. III), de unde putem cobori in V. Cerbului (in traseul 7 B).

Briul Costilei urmat la stinga, spre SE, coboara in firul Vaii Malinului, iar de aici se continua pina in Valea Alba (vezi ind. 31 B, port. II).

Pentru a ajunge pe platou, urmam traseul indicat in ultimele rinduri ale descrierii de la indice 29 (V.TapuIui)

Caracteristica traseului iarna. Daca in timpul verii escalada Hornului Ascuns este aproape elementara, in schimb, in epoca zapezilor, dificultatile parcursului se accentueaza, Indeosebi pe portiunea interioara si in punctul de traversare a blocului, acoperite de cele mai multe ori, de suprafete compacte de gheata.


28 B.  HORNUL CENTRAL


Generalitati. Avind aspectul unei spintecaturi rectilinii, care imparte simetric fata nordica a Coltului Malinului, Hornul Central prezinta cel mai direct si mai bine individualizat dintre traseele ce leaga obirsia Vaii Seci cu Briul Mare al Costilei. Doua praguri orizontale, care intersecteaza la distante aproape egale linia de escalada a hornului, separa cele trei portiuni distincte ale traseului formate din: fisura inferioara, de cca 35 m inaltime si de o inclinatie de cca 60°; portiunea centrala, de aspectul unui horn ingust si usor surplombant in partea finala, si, in sfirsit, portiunea superioara, de un aspect aproape similar, si care ia sfirsit sub Coltul Malinului. Grad de dificultate: 2 B; traseul, dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: o coarda de 40 m, 5 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 1 - 2 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 5 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 28, pina la semnalarea in text a Hornului Central.

Descrierea traseului. De la baza peretelui si pina la inaltimea platformei imediat superioare, traseul primei L.C. se escaladeaza cu usurinta de-a lungul unei fisuri inguste, sapata in trepte si de o inclinatie mijlocie. Deasupra primei platforme, care incinge fata nordica pe toata desfasurarea ei, formind un excelent loc de regrupare, peretele din stinga devine convex si lipsit de prize, pe o portiune de citiva metri, in timp ce fundul hornului apare usor surplombant.

Escaladam acest prim obstacol mai dificil, asigurati in piton, dupa care un pasaj de dificultati similare si doua trepte succesive, verticale, sint trecute printre peretii tot mai apropiati ai hornului. A 2-a L.C. ia sfirsit dupa o inaltime de cca 30 m, pe o platforma larga, unde ne regrupam. Din acest punct escalada continua printr-un canion foarta ingust si usor inclinat, care ia sfirsit sub doua dale verticale, surplombante si paralele.

Strecurindu-ne printre ele, prin ramonaj (a 3-a L.C.), ajungem curind sub o bolta foarte proeminenta, a carei trecere ne obliga sa iesim pe fata peretelui, orizontal si apoi in sus. Depasind si acest pasaj dificil, inclinatia hornului se atenueaza, iar ascensiunea ia sfirsit pe platforma de o suprafata restrinsa a coltului. Marginit in trei parti de fundurile stincoase si adinci ale vailor Malinului, Tapului si Seaca Costilei, acest pinten izolat se leaga cu Briul Costilei (spre V) printr-o coama ingusta, intrerupta catre mijloc de mica piramida a Dintelui dintre Colti.

Trasee de legatura. Vezi traseele de legatura de la 28 A



29. VALEA TAPULUI

Ramificatii pe artera: Hornul Mare al Tapului; Horaul de Sus al Tapului; Coltul Brinei.

(Traseele fara indici sint mentionate in textul arterei).


Generalitati. Parcursul, intrerupt de numeroase saritori si rupturi de panta si, in general, stincos, imprima Vaii Tapului un accentuat caracter alpin. Ascensiunea directa a vaii, mai cu deosebire intre cota 1900 si Briul cu Jnepeni, este dificila; in schimb, traseul indirect, care urmeaza coastele din dreapta firului (cum urcam), iar, in final, fata dintre firele superioare, desi foarte inclinat, se escaladeaza fara dificultati. Grad de dificultate: 1 B. Materiale: o coarda de 40 m. Durata: pentru 3 - 5 echipieri 3-4 ore. De la Busteni, la baza arterei cca 3 ore.

Itinerar pina la baza arterei: vezi traseul indice 7 si 7 A, pina la semnalarea in text a Vaii Tapului.

Descrierea arterei. De la confluenta cu V. Cerbului, urmam prin stinga marele con de dejectie al Vaii Tapului, urcind prin bolovanis, iar in continuare, peste o serie de trepte inalte, pina in dreptul Strungii Tapului (cota 1700), care apare in stinga noastra, pe creasta ce ne separa deValea Seaca a Costilei.

Traseu de traversare in Valea Seaca a Costilei. Un mic hatas ce urca in directia Strungii Tapului traverseaza creasta catre stinga, coborind pe versantul opus, in Valea Seaca, sub marea saritoare din Poiana Ursilor si in imediata apropiere a Briului Caprelor (vezi traseul Vaii Seci a Costilei - indice 28). Pe masura ce urcam, firul Vaii Tapului, la inceput foarte putin definit, se adinceste tot mai mult intr-un fagas stincos si accidentat. Din dreptul Strungii Tapului traversam firul vaii, urcind in continuare si fara a ne indeparta prea mult, coastele inclinate din dreapta firului (cum urcam).

Pe malul opus distingem cu usurinta despicatura Hornului Mare d Tapului (grad de dificult. 4 A), care brazdeaza in diagonala peretele ce cade vertical din Creasta Frumoasa, in V. Tapului. Reintrind pe fir, observam, la cca 100 m mai sus, cum valea este intrerupta de o mare ruptura de panta (Priponul Vaii Tapului), formata dintr-o succesiune de blocuri inalte si verticale. Pentru a evita acest obstacol, a carui escalada, desi posibila, este foarte dificila, urcam in dreapta firului pina la inaltimea unui brineag, dupa care, printr-un horn lung, acoperit cu vegetatie, iesim curind pe o ramura inferioara a Briului cu Jnepeni. Aceasta urmata spre stinga ne readuce pe traseul direct, deasupra rupturii de panta sus amintite si la mica distanta in aval de confluenta firelor superioare ale Tapului.

De la confluenta, urmind fetele dintre fire, ajungem curind in dreptul Hornului de Sus al Tapului, (grad de dificult. 3 A) care cade vertical din Saua Strungii Negre, situata deasupra si in stinga noastra, pe creasta ce ne separa de Valea Seaca a Costilei. Din dreptul Hornului de Sus ascensiunea continua pe fata dintre fire, in general accentuat inclinata, pina in Briul Mare al Costilei, unde isi are obirsia unul din firele Vaii Tapului (firul din stinga, cum urcam). De aci putem urma Briul Mare al Costilei la dreapta spre NV, pina in V. Priponului (vezi 21 A portiunea a III-a) sau la stinga, spre SE, pina in V. Alba (vezi 31 B portiunea a II-a).

In dreapta, cum privim spre perele, se inalta Coltul Brinei (grad de dificultate 2 B) a carui spinare stincoasa desparte V.Tapului de primul fir al Vaii Urzicii (Lespezile Urzicii). Din Briul Mare al Costilei, ascensiunea VaiiTapului urmeaza firul principal, situat imediat in dreapta celui care ia sfirsit sub briu. Dupa trecerea saritorii ce intrerupe firul deasupra Briului Mare al Costilei, traseul devine mai putin inclinat, traverseaza Briul de Mijloc si Briul de Sus si ajunge, de-a lungul coamei ce desparte V. Urzicii (dreapta) de V. Malinului (stinga), la platou.

Traseu de legatura. Dupa 15-20 min intilnim poteca Babele-Omul, care poate fi urmata la dreapta, spre Vf. Omul (indice 3 B) sau la stinga, spre Babele (indice 3 C).

Caracteristica traseului iarna. In epoca marilor zapezi V. Tapului se transforma, ca si celelalte vai de abrupt, intr-un tobogan imens, de o inclinatie foarte mare si cu zapezile slab ancorate din cauza deschiderii largi a vaii. Ascensiunea urmeaza un traseu direct, peste marea ruptura de panta de la cota 1900, in cazul cind aceasta este complet acoperita, sau printr-un ocol ce urmeaza coastele din dreapta vaii (cum urcam).


30. VALEA URZICII

Ramificatie pe artera: Creasta Coltului Crapat

(Traseul fara indice este mentionat in textul arterei).


De la confluenta cu V. Cerbului si pina la Briul Mare al Costilei, ascensiunea directa a vaii urmeaza un parcurs care trece prin doua canioane inguste, extrem de accidentate si cu peretii foarte inalti. Din Briul Mare in Briul de Mijloc, traseul strabate o zona caracterizata printr-un relief foarte framintat, valea fiind intrerupta de numeroase saritori si rupturi de panta. Grad de dificultate: pe portiunea inferioara, traseul direct fiind accentuat dificil, este accesibil numai alpinistilor cu o pregatire avansata; varianta, pe coastele din stinga vaii (cum urcam), precum si portiunea superioara, intre Briul Mare si platou (gradul 1 B), alpinistilor pregatiti. Materiale: pentru traseul direct, 2 corzi a 40 m, 10 carabiniere, pitoane; pentru varianta si continuarea ascensiunii pina la platou, care se efeetueaza prin escalada libera, o coarda pentru coechipieri. Durata: 45 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerarii pina la baza arterei. Vezi traseul indice 7 si, 7 A, pina la semnalarea in text a Vaii Urzicii.

Descrierea arterei. Trecind prin bolovanisul conului de dejectie ajungem la baza primului canion al vaii. Acesta fiind intrerupt de citeva saritori surplombante, peste care curg in permanenta mici suvoaie rezultate din topirea zapezilor, il ocolim pe coastele din stinga (cum urcam), a caror inclinatie devine tot mai mare pe masura ce inaintam. Deasupra acestui prim obstacol reintram pe talveg, in punctul unde valea prezinta o deschidere mai larga.

De aici, putem urma unul din traseele de mai jos: primul, direct pe fir, care fiind intrerupt de saritori de un aspect similar cu cele de pe portiunea initiala, este mai dificil; al 2-lea, care urmeaza coastele din stinga firului si paralel cu aceasta, pina la Briul cu Jnepeni. In dreptul Briului cu Jnepeni sintem la capatul inferior al celui mai adinc dintre canioanele vaii, format din pereti verticali, foarte apropiati si de o inaltime ce variaza intre 60 - 80 m. Parcurgerea directa a acestei portiuni pina la Briul Mare al Costilei, echivalind cu o escalada accentuat dificila, vom alege pentru continuarea ascensiunii coastele inclinate dintre cele doua spalaturi (in stinga firului principal al Urzicii, cum urcam), care conduc in Piriul Mare al Costilei. Urmind acest briu la dreapta, revenim pe linia firului principal, deasupra marelui canion al vaii, care se deschide adinc la picioarele noastre. Briul Mare al Costilei continuat in aceeasi directie (spre dreapta) conduce dupa un parcurs scurt la baza Crestei Coltului Crapat (grad de dificult. 2 B), care formeaza linia de separatie dintre V. Urzicii si V. Caprelor.

Deasupra Briului Costilei, primul obstacol al Vaii Urzicii, format dintr-o saritoare surplombanta, poate fi escaladat direct sau ocolit pe un vilcel secundar din dreapta firului principal (cum urcam), dupa care reintram pe traseu printr-o traversare in diagonala catre stinga.

Din acest punct si pina la Briul de Mijloc, firul vaii este intrerupt la mici intervale de citeva saritori a caror inaltime variaza intre 5-20 m, si care pot fi escaladate frontal sau ocolite pe una din coastele vaii; adaugam insa, ca roca, formata din conglomerate marunte, se disloca pe intregul parcurs cu usurinta, ceea ce face ca escalada sa prezinte o oarecare nesiguranta.

Ajunsi la inaltimea Briului de Mijloc zarim in apropierea noastra spartura de mari dimensiuni, denumita ,,Fereastra Urzicii'. Traseul trece peste o serie de noi saritori, dupa care firul este intrerupt de un horn foarte inalt si surplombant in partea superioara. Escalada directa, desi posibila, fiind dificila, il vom ocoli prin stinga, pe o fata stincoasa si puternic inclinata. Citeva zeci de metri mai sus, valea se deschide intr-un amfiteatru larg acoperit pe o mare suprafata de grohotis, dupa care este intrerupta de bariera unei mari rupturi de panta, ce poate fi escaladata direct sau ocolita pe coastele din dreapta vaii (cum urcam), pina la inaltimea Briului de Sus. Curind albia firului principal pierzindu-se in coastele muntelui, urmam un vilcel lateral pina la inaltimea crestei ce desparte V. Urzicii de V. Malinului, la mica distanta sub platou.

Trasee de legatura. Traversind platoul spre V, intilnim dupa cca 20 min drumul Babele-Omul, care urmat la dreapta, spre NV conduce la cabana Omul, pe traseul indice 3B, iar la stinga, spre S, la cabana Babele, pe traseul indice 3C.

Caracteristica traseului iarna. Valea Urzicii poate fi escaladala direct. Incercarea este insa periculoasa, deoarece marele canion de sub Briul Costilei ascunde adeseori, sub stratul de zapada, goluri adinci; varianta, pe coastele foarte expuse si inclinate din stinga vaii (cum urcam), este de asemenea dificila, din cauza instabilitatii zapezilor. De la Briul Mare in sus, prima saritoare in surplomba ia uneori aspectul unei cascade de gheata, ce nu poate fi trecuta decit cu ajutorul a 1-2 pitoane. Acelasi aspect pastreaza, in unele epoci, si parte din saritorile si rupturile de panta de pe portiunea superioara a vaii.


VALEA PRIPONULUI

Ramificatii pe artera: 31 A. Peretele Priponului; 31 B. Briul Mare al Costilei.


Generalitati. Incepind de la limita superioara a marilor saritori ce preced confluenta cu V. Cerbului, si care in mod obisnuit nu se escaladeaza, ascensiunea Vaii Priponului urmeaza un parcurs lipsit de obstacole, care trece pe la baza Peretelui Priponului (in dreapta, cum urcam) si pe la capatul nord-vestic al Briulul Mare al Costilei (in stinga) dupa care, traversind vastele caldari din zona superioara, ia sfirsit in Platoul Costilei. Grad de dificultate: 1A; traseul, usor, este accesibil alpinistilor incepatori. Materiale: 1 coarda pentru coechipieri. Durata pentru 3-5 echipieri; 2 - 3 ore. De la Busteni la baza traseului: 4-5 ore.

Itinerar pina la baza arterei. 1. Busteni (capatul de sus al str. Costila-Caminul Alpin), pe drumul marcat cu semnul triunghi rosu: Plaiul Munticelului-Poiana Vaii Cerbului. Durata: 2 ore (descris in detaliu la indice 6).

Busteni (bd. Nestor Urechia), pe drumul marcat cu semnul banda galbena: Soseaua Diham (V. Cerbului) - Plaiul Finului - Poiana Costilei - Poiana Vaii Cerbului. Durata: 2 ore (descris in detaliu la indice 7).

Din Poiana Vaii Cerbului, unde traseele de mai sus se intersecteaza (stilp indicator), urmam spre V poteca marcata cu semnul banda galbena, traversam curind firul Vaii Cerbului trecind pe flancul sudic al Mvmtelui Morarul, iar dupa cca 15 min ajungem in dreptul Vaii Seci a Costilei (in stinga cum urcam); de aici, dupa un parcurs de 15 min, traversam din nou V. Cerbului, revenind pe flancul Muntelui Costila, lasam in stinga V. Tapului, iar in continuare V. Urzicii, urcam o coasta impadurita printre doi pereti stincosi si iesim in poiana ,,La Piatra Pirlita', deasupra careia V. Caprelor formeaza un horn foarte inalt si surplombant. In coltul de SV al poienii, V. Priponului este barata la iesirea din abrupt de o saritoare uriasa formata dintr-o serie de blocuri suprapuse.

Din poiana "La Piatra Pirlita' poteca urca pieptis, trece printr-un horn stincos si iese deasupra marelui pripon al vaii, pe o terasa intinsa si aproape plana, care deschide o perspectiva larga asupra caldarilor superioare ale Vaii Cerbului, iar dupa un scurt parcurs, ajunge in punctul denumit ,,La Bordeiul Berbecilor' (cota 1780 m), de unde se ramifica spre stinga hatasul ce patrunde in V. Priponului.

Descrierea arterei. Urmind acest hatas de-a lungul unui briu, ajungem dupa cca 200 m, in firul Vaii Priponului la baza unei mari saritori. Trecem din acest punct, pe malul opus al vaii, la capatul Briului Priponit. (Acesta urmat inainte spre E, conduce dupa cca 200 m in V. Caprelor, a carei ascensiune lipsita de dificultati, ia sfirsit in Platoul Costilei). Dupa cca 100 m de la intrarea pe briu, il parasim, ne abatem brusc spre dreapta si urmam, paralel cu V. Priponului, o poteca care ne readuce in fir. De aici, trecem pe malul opus (dreapta,cum urcam), pe un hatas care, nu departe, traverseaza din nou firul vaii, continuind urcusul peste o coasta intinsa si in parte inierbata, pina sub Peretele Priponului (dreapta cum urcam), unde ajungem dupa cca 1 ora din V. Cerbului.

Pentru Peretele Priponului - vezi indice 31 A.

Pe malul opus, Briui Mare al Costilei, risipit in aceasta zona in numeroase ramuri, se indreapta catre SE, traversind curind creasta dintre V. Priponului si V. Caprelor (spre stinga, cum urcam).

Pentru Briul Mare al Costilei - vezi indice 31 B

Hatasul traverseaza in continuare, vasta caldare din portiunea superioara a vaii, ocolind citeva trepte stincoase si iese dupa un parcurs lung si obositor, in platou.

Trasee de legatura, Orientindu-ne catre V, intilnim curind poteca Babele-Omul; aceasta urmata la dreapta, spre NV, conduce la cabana Omul (indice 3B), iar la stinga (spre S), la cabana Babele (indice 3C).

Caracteristica traseului iarna. In conditiuni de iarna, V. Priponului poate fi urmata fara sa intimpinam alte dificultati, in afara de cele rezultind din lungimea parcursului. Saritorile ce preced iesirea din abrupt raminind, obisnuit, deasupra zapezilor, vom urma pentru intrarea pe fir, traseul indirect, descris mai sus.


A. PERETELE PRIPONULUI


Generalitati. Peretele Priponului, a carui inaltime este de cca 120 m, e brazdat in treimea centrala de un horn adinc, cu portiuni a caror escalada necesita utilizarea corzii duble. Grad de dificultate: 4A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 10 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: cca 2 ore. De la Busteni la baza traseului cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 31. pina la semnalarea in text a Peretelui Priponului.

Descrierea traseului. Din dreptul Briului Mare al Costilei, ale carui ramificatii se risipesc pe coastele Vaii Priponului, observam pe stinga geografica a vaii un perete vertical, a carui linie de creasta este acoperita pe o mare distanta, de intinse pilcuri de jnepeni. Prima L.C. incepe prin parcurgerea unui briu care porneste din firul vaii spre dreapta (cum urcam). Dupa trecerea, foarte obositoare, a desisului de jnepeni ce acopera acest briu, ne angajam intr-o escalada grea, de-a lungul unui scoc cu roca friabila si in unele locuri usor surplombant. Dupa 40m ne regrupam. De aici, continuam escalada (a 2-a L.C.) vizind intrarea in marea despicatura a peretelui, in interiorul careia ne regrupam, dupa 20 m.

Ramonind prin fundul acestui horn foarte adinc (a 3-a L.C.) ne orientam in continuare in diagonala catre dreapta, iar pentru a evita o surplomba ce blocheaza iesirea, ne strecuram printr-o fereastra, care ne conduce pe o platforma, unde ne regrupam. In cursul celei de a 4-a L.C., ascensiunea urmeaza o fata inclinata si lipsita de prize, paralel cu o fisura in care sint fixate o serie de pitoane. Ultimii 4-5 m ai acestui pasaj foarte dificili, iau sfirsit pe o muchie acoperita cu jnepeni, de unde perspectiva asupra marilor caldari ale Vaii Gerbului si a clinului sudic al Morarului este de o neobisnuita salbaticie.

Traseul de inapoiere urmeaza initial si pe o portiune de citiva metri, linia de creasta, dupa care un hatas ce se strecoara pe sub perete, de-a lungul unui briu cu jnepeni, ne readuce in firul Vaii Priponului, in apropierea punctului de pornire.


31 B. BRIUL MARE AL COSTILEI (PRIN V. PRIPONULUI)


Generalitati. Grad de dificultate: l A,traseul usor, poate fi urmat de alpinistii incepatori. Materiale: o coarda de 40 m. Durata pina in Valea Alba: 3 - 4 ore. De la Busteni la baza traseului, cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 31, pina la semnalarea in text a Briului Mare al Costilei.

Descrierea traseului: I. Din Valea Priponului (alt. 2050 m), Briul Mare al Costilei se indreapta spre SE, traverseaza curind V. Caprelor si trece printr-o portita de conglomerate situata pe linia de cumpana dintre V. Caprelor si V. Urzicii, lasind in dreapta Creasta Coltului Crapat; in continuare, intretaie doi mici afluenti ai V. Urzicii si se strecoara pe sub o bolta puternic surplombanta si pe deasupra marelui canion al vaii, trecind pe malul opus. De aici, urca usor in coama ce desparte V. Urzicii de V. Tapului, sub Coltul Brinei, lasa in dreapta hornul ce-l formeaza deasupra briului, firul principal al Vaii Tapului (traseul indice 29) si ajunge deasupra obirsiei firului secundar al acestei vai.

II. Din acest punct ingustindu-se vizibil, briul coboara in diagonala pe deasupra canionului Vaii Malinului, in firul acestei vai, unde se intrerupe (punctul ,,La Cablu'). Pentru a reintra pe traseul briului, care prezinta in aceasta zona o discontinuitate, urcam coastele din dreapta vaii, pe o distanta de 70-80 m. De aici, briul intretaie firele Vaii Scorusilor, urca in creasta din care se ramifica spre NE (in stinga) Coama Umarului Galbinelelor, iar dupa ce trece pe deasupra Hornului Coamei, lasa imediat in stinga primele clinuri ale Crestei Costila-Galbinele, care coboara catre NE (locul este cunoscut sub denumirea de Creasta ,,La Pietris').

III. Dupa un parcurs scurt, briul traverseaza aproape orizontal amfiteatrul de obirsie al Vaii Costila, lasind in dreapta Hornul Mare, iar dupa cca 80 m Hornul lui Gelepeanu, situat imediat in dreapta si sub Stinca lui Gelepeanu, de unde se desprinde spre E (in stinga, cum privim spre Valea Alba) Creasta Vaii Albe.

IV. Din dreptul crestei, briul coboara, la inceput in panta repede, si traverseaza la mici intervale concavitatile Gavanului Mic si Gavanului Mare, Blidului Uriasilor si Blidului de sub Streasina, lasind in dreapta punctele de patrundere pe traseele din Peretele Briului, si anume:

Traseul Central din Gavanul Mare - vezi indice 21 F.

Fisura din Santinela Blidului - vezi indice 21E.

Hornul din Blidul Uriasilor - vezi indice 21G.

Fata NE a Blidului Uriasilor - vezi indice 21C.

Muchia Blidului Uriasilor - vezi indice 21B. ale caror intrari sint indicate mai pe larg la descrierea traseelor. In continuare, briul traverseaza talvegul pietros al Vilcelului Brinei si ajunge in Valea Alba, unde ia sflrsit, la cota 2160 m.

Trasee de legatura din Valea Alba. 1, Traversind firul Vaii Albe pe flancul nordic al Caraimanului, prindem Briul Vaii Albe (ramura inferioara), care conduce in urcus usor, dupa cca 20min, in Saua Caraimanului, de unde, coborind catre SV, ajungem la cabana Caraiman, dupa cca 20 min (in traseul indice 5).

Urmind in jos hatasul ce insoteste firul Vaii Albe, ajungem dupa cca l-2 ore in Poiana ,,La Verdeata'. De aici poteca marcata cu semnul triunghi galben, intilneste, dupa cca 20 min, Drumul Munticelului, marcat cu semnul triunghi rosu, pe al carui parcurs coborim la Busteni, dupa cca 1 ora din poiana.


BRIUL MARE AL MORARULUI

(Prin V. Cerbului)


Generalitati. Grad de dificultate: lA; traseul, usor, este accesibil alpinistilor incepatori si turistilor antrenati. Materiale: o coarda de 40 m. Durata pentru o echipa de 3 - 5 persoane, din V. Cerbului in V. Morarului: 2 - 4 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi indice 7 si 7A (Busteni -V. Cerbului - Vf. Omul) pina la semnalarea in text a Briului Mare al Morarului.

Descrierea traseului. Din Valea Cerbului, briul, la inceput usor inclinat si larg, strabate fata sudica a Morarului, in directia E-NE, trecind succesiv peste Sistoaca Dracilor si Sistoaca Rosie, dupa care, in urcus tot mai pronuntat, traverseaza Vilcelul Fintinitei, la mica distanta deasupra confluentei firelor lui de obirsie (in acest punct intilnim izvorul denumit ,,Fintinita Morarului'). In continuare, briul urca tot mai puternic si iese curind in creasta, pe linia de cumpana a vailor Cerbului si Morarului, de unde, schimbindu-si brusc directia, se indreapta catre NV (spre stinga), iar dupa ce lasa in urma firele Vaii Bujorilor, patrunde pe versantul nordic al masivului.

De aici, in coboris continuu si tot mai repede, trece pe deasupra Portitei Morarului, mica fereastra sapata intr-o muchie stincoasa, traverseaza V. Poienii, iar dupa ce se strecoara pe sub peretii ce cad din Acul Mare, atinge albia Ripei Zapezii, la mica distanta in aval de confluenta firelor superioare ale acestei vai (Ripa Mare si Ripa Crucii). Din acest tinut salbatic si stincos, briul trece dupa un foarte scurt parcurs, peste Ripa Mica, intretaie in continuare Valea Adinca, dupa care, traversind Vilcelul Morarului, ia sfirsit aproape orizontal, in V. Morarului, unde se leaga cu Briul Mare al Bucsoiului, a carui cingatoare se prelungeste catre NE, pe fata sudica a Bucsoiului Mic.

Trasee de legatura. Din V. Morarului hatasul ce insoteste firul acestei vai urca la Vf. Omul (vezi indice 33) pe un parcurs lung si obositor. Acelasi hatas conduce, la coborire, in Poiana cu Urzici - Poiana Morarului, dupa cca 1 ora, unde intilneste poteca Busteni - Poiana Costilei - Pichetul Rosu; aceasta urmata spre stinga (catre N) iese in Poiana Pichetului Rosu (traseul indice 6A), iar spre dreapta, in Poiana Costilei, de unde coboara in continuare la Busteni (traseul indice 6D).


Fig. 70

Fig. 71


VALEA MORARULUI

Ramificatii pe artera: 33 A. Valea Poienii; 33 B. Valea Ripa; Peretele Nordic al Acului de Sus; 33 C. Valea Adinca; 33 D. Briul Mare al Morarului.

(Traseele fara indici sint mentionate in textul arterei.)


Generalitati. Artera Vaii Morarului se ramifica din drumul Poiana Costilei - Pichetul Rosu, ajungind, dupa un parcurs elementar si foarte scurt, in dreptul Vaii Ripa Zapezii, pe al carei fir se axeaza o buna parte din traseele cu caracter tehnic cunoscute in zona de stinca a acestui masiv, limitata la suprafata restrinsa a versantului sau nordic. Grad de dificultate: 1A; traseul, usor, este accesibil alpinistilor incepatori si turistilor antrenati. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata: Poiana Morarului - Vf. Omul: 3-4 ore.

Itinerarii pina la baza arterei. 1. Busteni (capatul de sus al str. Costila - Caminul Alpin), pe drumul marcat cu semnul triunghi rosu; Plaiul Munticelului - Poiana Costilei - Poiana V. Cerbului -V. Bujorilor - Poiana Morarului, durata 3 ore (descrierea in detaliu la indicii 6, 6A).

2. Busteni (bd. Nestor Urechia) - Valea Cerbului - Plaiul Finului - Poiana Costilei - Poiana Vaii Cerbului, marcaj banda galbena; de la intersectia de drumuri din Poiana Vaii Cerbului, la dreapta, spre N, pe poteca marcata cu semn triunghi rosu pina in Poiana Morarului. Durata de la Busteni: 3 ore (descrierea in detaliu la indicii 7 si 6 A).

Descrierea arterei. Urmind din Poiana Vaii Cerbului poteca ce urca spre N, catre Poiana Morarului (marcaj triunghi rosu), traversam dupa cca 30 min, firul Vaii Bujorilor, al carui hatas urca pe un parcurs direct, insa lipsit de interes si obositor, la extremitatea estica a Crestei Morarului. Din dreptul Vaii Bujorilor si dupa un parcurs scurt, mai intii in urcus repede, apoi aproape orizontal, ajungem in Poiana Morarului, luminis salbatic si izolat ce desfasoara asupra Peretelui Nordic al Morarului cel mai grandios peisaj alpin din tot cuprinsul Bucegilor. Pe linia de creasta distingem pe rind, de la V la E (dreapta-stinga), piramida Acului de Sus; Acul Crucii si Degetul Prelungit, virfuri mai putin proeminente; imensa coloana a Degetului Rosu si, in sfirsit, ultimul dintre colti, acela al Acului Mare, a carui silueta prezinta aspectul unui trapez urias.

Din strungile acestui ansamblu de virfuri care ornamenteaza Creasta Morarului, firele de obirsie ale Ripei Zapezii (in stinga, Ripa Mare; in dreapta, Ripa Crucii), alcatuiesc, dimpreuna cu marele horn al Degetului Rosu, un trident urias, iar in dreapta, Valea Adinca, completeaza manunchiul marilor fire ce brazdeaza Peretele Nordic al Morarului. Parasind poteca marcata cu semnul triunghi rosu, ne abatem brusc catre V (spre stinga), strabatem in lung Poiana Morarului, iar in continuare, Poiana cu Urzici, lasind pe flancul Muntelui Morarul (in stinga, cum urcam) o succesiune de hornuri inalte, in parte acoperite cu vegetatie, precum si Valea Poienii.

Pentru V. Poienii. vezi indice 33 A.

La mica distanta, in coltul de SV al Poienii cu Urzici, unde aceasta formeaza un intrind adinc, trecem pe la confluenta Vilc. Tancurilor si apoi peste bolovanisul conului de dejectie care precede vaile Ripa Zapezii si Adinca. De aci se ramifica spre S si SV urmatoarele trasee:

Valea Ripa Zapezii - vezi indice 33B.

Valea Adinca - vezi indice  33 C.

(Un traseu catre care pornim tot din Poiana cu Urzici este acela al Peretelui Nordic al Acului de Sus (grad de dificultate 4A), care se escaladeaza pe un parcurs apropiat de muchia ce-l separa de Ripa Crucii. Pentru intrarea pe traseu urcam Vilc. Ripei Mici pina la obirsie, iar de aci, peretele si muchia ce le formeaza catre N, Acul de Sus). Din marginea superioara a poienii poteca traverseaza citeva torente si vilcele pietroase si ajunge in dreptul Briului Mare al Morarului.

Pentru Briul Mare al Morarului - vezi indice 33 D.

Din acelasi punct se desfasoara spre E-NE, Briul Mare al Bucsoiului, de-a lungul versantului sudic al Crestei Bucsoiului Mic. De aici putem urca la Vf. Omul pe unul din traseele de mai jos:

1. De-a lungul firului si apoi prin amfiteatrul larg si usor inclinat al caldarii superioare a vaii, de unde, urmind catre SV coastele puternic inclinate (in diagonala spre stinga), iesim in cca 2 ore la Vf. Omul.

2. Peste clinurile sudice ale Bucsoiului Mic, urmind hatasul (spre dreapta, cum urcam), care conduce dupa un parcurs egal de obositor cu primul traseu, in Saua Morarului, deasupra firelor de obirsie ale vaii, de unde drumul poate fi continuat fie catre S (spre stinga), la Vf. Omul (indice 8C), fie catre N (spre dreapta), prin Vf. Bucsoiul -Prepeleac - cabana Malaesti sau Pichetul Rosu- Busteni (indice 8 D).

Artere de legatura. Din Vf. Omul, care constituie cel mai important nod de drumuri din Bucegi, putem urma in continuare, unul din itinerarele mentionate la indice 7 A. (Legaturi de la Vf. Omul).

Caracteristica traseului iarna. In conditiuni de iarna, ascensiunea Vaii Morarului, desi lipsita de dificultati tehnice, este lunga si extenuanta. Traseul traversind, in portiunea superioara, o zona tipica de avalanse (coaste largi si puternic inclinate), este indicat ca ascensiunea Vaii Morarului sa fie intreprinsa numai pe o zapada consistenta si in primele ore ale diminetii.


33 A.  VALEA POIENII


Valea Poienii isi are obirsia sub strunga cuprinsa intre Acul Mare (V) si Creasta Ascutita (E). Valea este marginita pe dreapta de marele contrafort care coboara din punctul de obirsie catre NE, alcatuind o creasa ingusla si fierastruita ce ia sfirsit in padure, nu departe de confluenta acestei vai cu Valea Morarului. Flancul opus, mai putin inalt, este format dintr-o creasta acoperita in parte cu vegetatie si care, pe masura ce coboara, se ingusteaza, despartind pe aceasta portiune V. Poienii de Vilcelul Tancurilor. Grad de dificultate: 2A. Traseul, de dificultate medie, este accesibil alpinistilor pregatiti. Materiale: o coarda de 40 m, 4-5 carabiniere, 10 pitoane. Durata pentru 3 echipieri: 3 - 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 33, pina la semnalarea in text a Vaii Poienii.

Descrierea traseului. Urcind prin Poiana Morarului de-a lungul vaii cu acelasi nume, ajungem curind in punctul unde poteca nemarcata traverseaza firul acestei vai. Dupa ce trecem printr-un haos de bolovani, apropiindu-ne mult de peretii muntelui, ne abatem jumatate la stinga si urcam printr-o rariste de molizi pina in albia seaca si acoperita cu o vegetatie bogata, a Vaii Poienii. De-a lungul firului, ajungem dupa un parcurs scurt in dreptul unei mari saritori in surplomba, care nu poate fi escaladata direct. Cu ajutorul citorva pitoane ne asiguram inaintarea pe coastele din dreapta (cum urcarn) corespunzatoare flancului ce-1 formeaza, spre Valea Poienii, coltul denumit Pintenul V. Poienii.

In continuare, valea prezinta o serie de saritori inalte a caror escalada cere multe eforturi. In unele locuri asigurarea este absolut necesara, fetele fiind inclinate si in mare parte spalate. Aproximativ la jumatatea parcursului, ajungem in punctul de confluenta cu Vilcelul Ghinturii. Din acest loc deosebim in stinga, Creasta si Coltul Ghinturii, iar in peretele opus, despicatura uriasa ce formeaza Traseul Fisurii Morarului (grad de dificultate 5B).

Urcind in continuare, obstacolele vaii iau aspectul unor hornuri verticale, pe care le trecem prin ramonaj. De pe platformele largi ce perrnit regrupari usoare, Acele Morarului, privile sub un unghi neobisnuit, apar in toata maretia lor. Catre obirsie, valea devine tot mai aspra, parte din obstacolele finale constituind tot atitea probltune, in special pentru alpinistii incepatori; exista insa posibilitati ca ele sa fie evitate, fara a devia prea mult de pe talveg.

Trasee de legatura. 1: Din Strunga Crestei Ascutite, coborind catre sud, pe fata bogat inierbata a Vaii Cerbului, ajungem in Briul Mare al Morarului. Urmat la dreapta (spre vest), acesta conduce in poteca Omul - Poiana Costilei (spre Omul, vezi indice 7A; spre Poiana Costilei - Busteni, vezi indice 7B).

2. Din Strunga Crestei Ascutite putem urma linia de cumpana, spre est, de la capatul careia coborim la obirsiiie Vaii Bujorilor, iar pe firul acestei vai sau de-a lungul malurilor acoperite cu bogate covoare de smirdar, ajungem in circa 20-30 minute in drumul Pichetul Rosu - Poiana Costilei (pentru Poiana Costilei - Busteni, vezi indice 6D; pentru Pichetul Rosu, vezi indice 6A).


33 B. VALEA RIPA ZAPEZII


Generalitati. Ascensiunea directa a Vaii Ripa Zapezii, pe portiunea Poiana cu Urzici - Confluenta firelor superioare ale vaii (cota medie 1960), iar in continuare, fie pe talvegul Ripei Crucii (de la confluenta, firul din dreapta, cum urcam), fie pe acela al Ripei Mari (de la confluenta, firul din stinga), prezinta un parcurs intrerupt de un mare numar de saritori, de inaltimi variate si in parte surplombante. Traseul, dificil (gradul 2A), este accesibil alpinistilor cu o buna pregatire tehnica. Materiale: o coarda, pitoane, carabiniere. Durata: 2-3 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore. Variantele care urmeaza portiuni din fir, precum si coastele pe alocuri foarte expuse ale vaii, fiind mai putin dificile (gradul 1B), sint accesibile alpinistilor pregatiti. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata: 3-4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 33, pina la semnalarea in text a Vaii Ripa Zapezii.

Descrierea traseului. Dupa ce lasam in dreapta confluenta cu Valea Adinca si trecem peste primele blocuri si trepte stincoase, care marcheaza intrarea pe traseul Ripei Zapezii, valea este intrerupta curind si la mici intervale de doua saritori inalte si usor surplombante. Escalada lor directa, desi posibila, fiind insa dificila, le vom ocoli urmind prin stinga vaii (cum urcam), un horn ingust, pina la inaltimea unui mic briu care, urmat pe o fata foarte inclinata, ne readuce in fir deasupra saritorilor sus-amintite. Din acest punct trecem prin stinga, un nou obstacol de peste 12 m inaltime, urmind o fisura foarte ingusta, marginita in dreapta de o lespede neteda.

In continuare, o saritoare de cca 10 m inaltime se escaladeaza prin dreapta, cu revenirea in fir pe sub o mare cornisa. Alte doua saritori pot fi trecute direct sau evitate, respectiv prin dreapta si stinga vaii, dupa care ajungem la confluenta cu Vilcelul Ripei Mici. (Obirsia acestui afluent, situata sub creasta ce ne separa de Valea Adinca (dreapta, cum urcam), constituie punctul de pornire pe traseul Peretelui Nordic al Acului de Sus).

Pina la Briul Mare al Morarului, doua saritori aproape verticale pot fi escaladate direct sau ocolite prin stinga; urcind un horn stincos, marginit de un mic tanc. La cca 30 m in amonte de briu, ajungem la confluenta celor doua mari fire ale Ripei. Firul din dreapta cum urcam, denumit Ripa Crucii, coboara din strunga cuprinsa intre Degetul Prelungit (Acul Crucii) si Acul de Sus, primul si cel mai inalt dintre coltii de creasta ai Morarului; firul din stinga (Ripa Mare) debuseaza de sub strunga cuprinsa intre Acul Mare (stinga, cum urcam) si Degetul Rosu (dreapta).

a) Ascensiunea Ripei Mari. Prima saritoare, de cca 20 m, poate fi escaladata cu usurinta prin peretele din stinga, dupa care firul se ingusteaza vizibil, ascunzindu-se in nenumarate hornuri intrerupte de saritori, in parte dificile, in timp ce coastele din stinga vaii (cum urcam), desi foarte inclinate, permit o ascensiune mai usoara. Incepind din dreptul Briului de Mijloc al Morarului (sau Briul Mic), urcam o portiune, paralel cu Ripa Mare, pina la Briul Acelor. Deasupra acestei platforme inguste, si dupa ce ocolim prin stinga o ruptura de panta, ne orientam spre dreapta, pe un traseu ce ne readuce curind pe fir, pe care-l urmam pina in strunga dintre Acul Mare si Degetul Rosu, unde ascensiunea ia sfirsit.

b) Ascensiunea Ripei Crucii. Din dreptul Briului Mare al Morarului urmam un traseu paralel cu Ripa Crucii (care ramine in stinga noastra) peste o serie de platforme si praguri in parte acoperite cu vegetatie, pina la inaltimea Briului Acelor, deasupra caruia valea este barata de o ruptura de panta verticala si foarte inalta. Pentru continuarea ascensiunii, ne orientam spre stinga, de-a lungul Briului Acelor, carc ne conduce curind la baza hornului dintre Degetul Prelungit si Acul Rosu. Urcind acest horn pe o mica portiune, trecem fara dificultate o treapta inclinata si apoi un canion de cca 4 m, dupa care, printr-o traversare spre dreapta, saltam peste o muchie ingusta si reintram imediat in fir.

Din acest punct escalada continua pe coastele din dreapta vaii (cum urcam). Aceasta portiune fiind foarte expusa si de o inclinatie, in plan transversal, de 60-70°, impune o alegere cit mai atenta a platformelor ce vom urma, parte din ele fiind discontinue. La cca 30 m sub creasta, reintram pe firul vaii, care ne conduce direct in Strunga Acului de Sus. Alpinistii antrcnati pot trece obstacolele ce bareaza firele Ripei Zapezii fie prin escalada libera, fie prin asigurare la coarda simpla si in pitoane. Alpinistii mai putin antrenati, vor urma insa, numai variantele ce ocolesc marile obstacole, prin coastele vaii.

Trasee de legatura. 1. Din Strunga Acului Mare (sau a Acului de Sus) coborind coastele inclinate, insa lipsite de obstacole, ale fetei sudice a Morarului (corespunzatoare Vaii Cerbului), pe un parcurs ce urmeaza una din sistoacele care coboara catre S, ajungem dupa cca ½ ora deasupra Vaii Cerbului. Din acest punct vom alege cu atentie un traseu de legatura cu firul vaii, ale carui coaste sfirsesc, in unele locuri, in rupturi cu panta foarte inalte.

2. In al doilea traseu de legatura coboara pe coasta sudica a Morarului pina in Briul Mare. Acesta urmat la dreapta, spre SV, conduce in poteca Vaii Cerbului, de unde putem urca la cabana Omul (indice 7A); coborind V. Cerbului, ajungem in Poiana Costilei, iar de aici la Busteni, dupa 1½ ore (indice 7B).

Caracteristica traseului iarna. In conditiuni de iarna, ascensiunea vaii se efectueaza direct pe fir, a carui panta generala este de cca 50°. Parte din saritori raminind descoperite, prezinta in portiunea superioara placi compacte de gheata, ceea ce face ca trecerea lor sa fie foarte dificila. Adaugam ca zapezile de suprafata, care din cauza inclinatiei vaii aluneca aproape continuu, se transforma peste marile saritori in adevarate cascade. In concluzie, ascensiunea Ripei Zapezii, desi lipsita de dificultati tehnice, trebuie intreprinsa cu multa prudenta, data fiind panta puternica si neintrerupta ce prezinta de la intrarea pe traseu si pina la creasta.


33 C. VALEA ADINCA


Generalitati. Grad de dificultate: 1A; traseul, usor, este accesibil alpinistilor incepatori. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata: 2 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 33, pina la semnalarea in text a Vaii Adinci.

Descrierea traseului. Dupa ce trecem de grohotisul ce acopera conul de dejectie care ia sfirsit in Poiana cu Urzici, ajungem la confluenta vailor Ripa Zapezii si Adinca, de unde ne abatem imediat ia dreapta, pe firul acesteia din urma. Doua tancuri de aspectul unor pirarnide inalte, denumite Coltii Vaii Adinci, domina coastele din stinga vaii (cum urcam). Firul este intrerupt de mici trepte si saritori a caror trecere directa nu prezinta nici o dificultate. Valea intersecteaza la altitudinea de 1950 m Briul Mare al Morarului, dupa care este barata de o prima saritoare mai inalta, ce poate fi escaladata direct sau ocolita prin coastele din dreapta firului (cum urcam). La mica distanta de acest obstacol lasam in stinga doua hornuri inguste si puternic inclinate, care spinteca abruptul Morarului pe toata inaltimea lui. In continuare, urcam pe un parcurs tot mai putin inclinat pina la obirsia vaii, de unde, urmind spre stinga o coama secundara, iesim in Creasta Morarului, pe linia de cumpana dintre V. Morarului (la dreapta, spre nord) si V. Cerbulai (la stinga).

Trasee de legatura. Urcind catre vest, coama larga si pe alocuri inierbata a Morarului, ajungem dupa circa o ora a cabana de pe Virful Omul, de unde putem cobori pe una din numeroasele poteci ce se desprind din acest punct culminant al Bucegilor (vezi ,,Legaturi de la Vf. Omul', indice 3B).

Caracteristica traseului iarna. Ascensiunea V. Adinci este usoara si ia sfirsit la vest de zona framintata a Acelor Morarului. Adaugam ca firul vaii, care poate fi coborit intr-un timp minim (cca 30 minute), prezinta cea mai directa legatura intre Creasta Morarului si Poiana cu Urzici.


33 D. BRIUL MARE AL MORARULUI (PRIN V. MORARULUI)


Generalitati. Grad de dificultate 1A; traseul, usor, este accesibil alpinistilor incepatori. Materiale: 1 coarda pentru coechipieri. Durata, din V. Morarului in V. Cerbului: cca 2 ore. De la Busteni la baza traseului: cca 4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 33, pina la semnalarea in text a Briului Mare al Morarului. Din Valea MoraruJui, briul se indreapta catre E-SE, urmind versantul nordic al masivului, traverseaza pe rind, Vilcelul Morarului si Valea Adinca, urca spre Ripa Zapezii, pe care o intersecteaza sub confluenta firelor superioare, denumite Ripa Crucii si Ripa Mare, iar dupa ce trece peste V. Poienii si firele de obirsie ale Vaii Bujorilor, atinge linia de creasta. De aici, se orienteaza catre SV (spre dreapta) traverseaza succesiv firele Vilcelului Fintinitei, Sistoaca Rosie si Sistoaca Dracilor, se pierde in pajistile inierbate care, in contrast izbitor cu salbaticia versantului nordic, acopera pe suprafete intinse clinurile sudice ale muntelui, si ia sfirsit in V. Cerbului (confluenta Vaii Cerbului cu V. Caldarilor).

Trasee de legatura. Din Valea Cerbului, poteca urmata la dreapta, urca spre Vf. Omul (indice 7A); la stinga ajungem, coborind firul Vaii Cerbului, in Poiana Costuei, (indice 7B), iar de aici la Busteni (indice 7C sau 6E).


Fig. 072

Fig. 073


34. VALEA BUCSOIULUI

Ramificatii pe artera: Vilcelul Portitelor; Vilcelul Grohotisului; 34 A. Briul Mare al Bucsoiului.

(Traseele fara indici sint mentionate in textul arterei).


Generalitati, Valea Bucsoiului este singura dintre vaile cu caracter alpin de un interes mai deosebit din versantul rasaritean al Masivului Bucsoi. De la obirsia, situata in amfiteatrul de mare altitudine cuprins intre imensul arc de piatra al Bucsoiului Mare si Creasta Estica (denumita si Bucsoiul Mic), firul vaii coboara catre NE, se strecoara printre coaste stincoase, prin hornuri si pe sub maluri acoperite cu intinse tufarisuri de jnepeni, iese in Poiana Bucsoiului, care ofera unul din cele mai vaste peisaje asupra complexului de creste si vai ale acestui versant, iar dupa ce intersecteaza poteca Pichetul Rosu -Malaesti, se adinceste in padurile Vaii Glajariei.

Ascensiunea Vaii Bucsoiului se poate efectua, fie direct pe fir, intrerupt de citeva saritori dificile, fie pe coastele vaii, de-a lungul unui hatas aproape continuu. Grad de dificultate: 1B; traseul de coasta este accesibil alpinistilor incepatori; traseul pe fir, numai alpinistilor pregatiti. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata: Poiana Bucsoiului - cabana Omul: 3-5 ore.

Itinerar pina la baza arterei. 1. Din Busteni, poteca marcata cu semnul triunghi rosu porneste de la capatul de sus al str. Costila (Caminul Alpin), urmeaza Plaiul Munticelului, iese dupa aproape 2 ore in Poiana Costilei - Poiana V. Cerbului, unde intersecteaza poteca Busteni - V. Cerbului - Omul. De aici, continuind catre N cu acelasi marcaj (triunghi rosu), traverseaza Poiana Batrinilor, urca spata puternic inclinata care conduce in Poiana Morarului si coboara in Poiana Pichetului Rosu, de unde, lasind la dreapta drumul Diham, - Predeal, se abate catre stinga, urca prin padure si debuseaza in marea poiana a Bucsoiului, unde intersecteaza firul vaii (3-4 ore de la Busteni).

2. Drumul Busteni - Diham urmeaza V. Cerbului pina la Gura Dihamului (1 ora); de aici, poteca marcata cu semnul banda rosie, iese, dupa un parcurs usor, pe flancul sudic al Dihamului, acoperit de pasuni intinse, se abate la stinga (spre V), trece succesiv prin Poiana Izvoarelor si Poiana Pichetului Rosu si ajunge in Poiana Bucsoiului, dupa cca 2 ore de la cabana Oura Dihamului (3 ore de la Busteni).

3. De la Predeal, drumurile spre Poiana Bucsoiului converg in Poiana Pichetul Rosu (traseul indice 10 sau traseul indice 11). Durata: 3-4 ore.

4. De la Risnov, drumul urmeaza un parcurs lung pina la vechea uzina de unde urca la cabana Malaesti (semn banda albastra), iar de aici la stinga, spre E, pe poteca marcata cu semn triunghi rosu, (traseul indice 6C), traverseaza linia de creasta a Bucsoiului Mare (,,La Prepeleac') si iese in Poiana Bucsoiului, dupa cca 1 ora de la cabana Malaesti si 3-4 ore de la Uzina Electrica.

Descrierea traseului. Pornind din Poiana Bucsoiului, urmam firul vaii, la inceput acoperit cu bolovanis, si intram curind intr-o cheie foarte ingusta, trecind cu usurinta peste o prima saritoare. Din acest punct malurile vaii se indeparteaza lasind catre stinga o coasta intinsa, ce urca in Creasta Bucsoiului Mic. Traseul se desfasoara in continuare pe fir, fara sa prezinte vreun obstacol mai deosebit, cu exceptia a doua mici saritori. Mai sus, ajungem in dreptul Vilcelului Portitelor, care coboara din stinga, de sub coastele nordice ale Bucsoiului Mic, unindu-se cu Vilcelul Grohotisului la mica distanta in amonte de confluenta cu V. Bucsoiului (grad de dificult. al ambelor vilcele: 1B). Traseul continua spre dreapta, urmind fagasul putin adinc ai vaii. Intre acesta si vilcelul afluent isi face loc o coama lunga, marginita la extremitatea superioara de un turn de o forma foarte caracteristica, al carui virf este acoperit cu un pilc de jnepeni. La mica distanta in amonte de confluenta cu Vilcelul Portitelor, o prima saritoare surplombanta (cca 20 m inaltime), a carei escalada directa este dificila, poate fi evitata pe coastele din stinga vaii, dupa care reintram imediat in fir.

Dupa un scurt interval, firul vaii intra intr-un canion intrerupt de doua saritori, dintre care prima poate fi escaladata direct, iar cea de a doua, usor surplombanta, ocolita prin stinga. Curind dupa trecerea canionului, ajungem la inaltimea Briului Mare al Bucsoiului, in dreptul Turnului cu Jnepeni, pe care-1 lasam in stinga (cum urcam).

Pentru Briul Mare al Bucsoiului - vezi indice 34 A.

Din dreptul turnului, de unde valea patrunde intr-un canion intunecos si salbatic, urmam firul intrerupt curind de o saritoare si continuam escalada printr-un haos de blocuri pravalite, care dau vaii, pe aceasta portiune, o mare inclinatie. Trei sute de metri mai sus, si dupa trecerea unei mici saritori, in mijlocul canionului apare o muchie ingusta si stincoasa, care desparte firul principal (dreapta cum urcam) de un mic horn ce urca spre stinga si se pierde curind pe fetele stincoase ale Bucsoiului Mic. Urmam aceasta coama prin mijloc, dupa care reintram spre dreapta, in firul principal.

Deasupra acestui punct valea se orienteaza brusc spre SV, iar fetele din stinga si dreapta vaii, desi accentuat inclinate, devin accesibile. La mica distanta in amonte, valea primeste din dreapta, cum urcam, un vilcel stincos, pe unele portiuni de aspectul unui horn, ce scapa dintre doi colti ascutiti. (Pe acest vilcel de o inclinatie accentuata, se poate ajunge, dupa o escalada mai dificila, sub Vf. Bucsoi). De la confluenta valea se adinceste intr-un horn intrerupt de o saritoare cu fereastra, dupa care micsorindu-si tot mai mult inclinatia, ajunge la obirsie, sub Saua Bucsoiului.

Trasee de legatura. Din saua care leaga Vf. Bucsoiului (N) cu flancurile nordice ale Vf. Omul (S) putem urma fie spre stinga, drumul la cabana Omul (indice 8C), unde ajungem dupa 20 - 30 min, fie spre dreapta, la Vf. Bucsoi, iar de aici prin ,,Prepeleac', la Pichetul Rosu sau Malaesti (indice 8D).

Caracteristica traseului iarna. Valea Bucsoiului prezinta o panta generala mijlocie. Ascensiunea vaii poate fi intreprinsa cu usurinta, insa numai pe o zapada consistenta; contrar, pericolul avalanselor este iminent, dat fiind numarul torentelor ce aflueaza catre firul principal, precum si configuratia generala a vaii (coaste intinse, foarte inclinate).


34 A. BRIUL MARE AL BUCSOIULUI


Generalitati. Grad de dificultate: 1A; traseul, usor, este accesibil alpinistilor incepatori. Materiale: o coarda. Durata pina in V. Morarului: 1 - 2 ore. De la Busteni la baza traseului: 4 - 5 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 34, pina la semnalarea in text a Briului Mare al Bucsoiului.

Descrierea traseului. Din dreptul Turnului cu Jnepeni, unde Briul Mare traverseaza firul Vaii Bucsoiului, ramura din dreapta (cum privim spre abrupt), foarte rar strabatuta de drumeti, se indreapta catre NE, traversind numeroase vilcele si torente ce intretaie acest versant, intre care Vilcelul Bucsoaia, Vilceaua Crapata, pina dincolo de Valea Rea, de unde se pierde in coastele ce coboara din Creasta Bucsoiului Mare catre NE.

Ramura din stinga urca din V. Bucsoiului, pe sub Turnul cu Jnepeni, traverseaza curind Vilcelul Grohotisului, de unde dirijindu-se brusc catre E, ajunge in dreptul unui fir avind aspectul unui horn (afluent al Vilcelului Portitelor). In punctul de traversare a hornului briul prezentind o discontinuitate, urmam o platforma stincoasa si ingusta, dupa care trecem imediat peste muchia ce ne separa de Vilcelul Portitelor. De.aici, briul urca tot mai puternic, trece peste Sistoaca Rasarita, iar dupa ce strabate o zona acoperita cu vaste tufarisuri de jnepeni, atinge linia de creasta a Bucsoiului Mic, sub peretele stincos denumit ,,Creasta La Balaur'. Din acest punct indreptindu-se brusc catre SV (spre dreapta), traverseaza curind Sistoaca Timbalului, de unde in coboris tot mai repede ajunge in punctul unde se uneste cu o ramura inferioara a briului, iar dupa un parcurs usor ia sfirsit in V. Morarului, in dreptul Briului Mare al Morarului.

Trasee de legatura. Din V. Morarului itinerarul poate fi continuat fie de-a lungul Briului Mare al Morarului catre SE (vezi indice. 33D), fie urcind V. Morarului, pina la cabana Omul, pe un parcurs obositor de cca 2 - 3 ore (vezi indice 33), fie, in sfirsit, coborind hatasul vaii, care ne conduce dupa o ora in Poiana Morarului, iar de aici prin Poiana Costilei la Busteni (vezi indice 6D), sau la Pichetul Rosu (vezi indice 6A).

Caracteristica traseului iarna. Ca si celelalte trasee de traversare, parcurgerea Briului Mare al Bucsoiului este conditionata de cantitatea si consistenta zapezii. Astfel, sint epoci in care briul poate fi urmat cu usurinta, dupa cum in altele, aceeasi incercare devine temerara. Adaugam ca, de-a lungul coastelor ce cad din Bucsoiul Mare catre NE, briul traverseaza o zona caracteristica de avalanse, iar pe culme, zapezile depozitate in mase considerabile, formeaza numeroase cornise.


Fig. 074

Fig. 075

VALEA MALAESTI

Ramificatii pe artera: Valea Caprelor; Valea Pietrelor; Turnul Malaesti: 35A. Extrema Stinga din Peretele Central; 35B. Traseul Tavanelor din Peretele Central.

(Traseele fara indici sint mentionate in textul arterei).


De la Busteni 1. Drumul Munticelului (capatul de sus al str. Costila) marcat cu semn triunghi rosu, prin Poiana ,,La Masuratoarea Ursilor' (cota 1310 m) - Poiana Costilei - Poiana Morarului -Pichetul Rosu - Poiana Bucsoiului, la cabana Malaesti. 4 - 5 ore (descris in detaliu la indice 6).

2. Drumul Vaii Cerbului (bd. Nestor Urechia) marcat cu semn banda rosie, prin Gura Dihamului - Poiana Dihamului - Poiana Izvoarelor - Poiana Bucsoiului, la cabana Malaesti, 4 - 5 ore (descris in detaliu la indice 8).

De la Predeal: 1. Traseele indici 10 si 11 converg in Poiana Pichetul Rosu. De la Pichetul Rosu, prin Poiana Bucsoiului - Prepeleac (marcaj triunghi rosu) la cabana Malaesti, 5-6 ore de la Predeal.

De la Risnov: De la Uzina Electrica - Valea Malaesti (marcaj banda albastra), drumul urca la cabana Malaesti, unde ajungem dupa 2-3 ore, (traseul indice 12).

Descrierea arterei. Urmind de la cabana Malaesti, poteca ce urca spre S, prin fundul caldarii inferioare, lasam imediat in stinga, peste albia pietroasa a Vaii Malaesti, confluenta cu V. Caprelor, (grad de dificult. 1A) al carei fir intretaie frontal versantul apusean al Bucsoiului. Drumul traverseaza in continuare caldarea inferioara, se abate curind spre dreapta, urcind pieptul stincos care marcheaza limita superioara a caldarii, iar dupa 25-30 min de la cabana, iese in caldarea mijlocie a vaii. Dupa un parcurs usor se ramifica la stinga, poteca se urca spre Briul Caprelor (marcaj triunghi albastru), lasind in dreapta fagasul stincos al Vaii Pietrelor, (grad de dificult. 1B) al carei fir principal, intrerupt de numeroase saritori, coboara de sub Vf. Bucsoi.

Peisajul este dominat in aceasta regiune de silueta masiva a Turnului Malaesti. Cele trei fete ale acestui puternic contrafort se inalta deasupra vilcelelor care marginesc spre nord si spre sud, iar frontal, deasupra Vaii Malaesti (Peretele Central). Pentru a ajunge la baza principalelor trasee cunoscute in Peretele Central (singurul care a fost cercetat pina astazi), ne indreptam in directia turnului, pornind de la bifurcatia potecilor: V. Malaesti -Briul Caprelor.

Pentru Turnul Malaesti - Extrema Stinga din Peretele Central - vezi indice 35 A. Pentru Turnul Malaesti - Traseul Tavanelor din Peretele Central - indice 35 B

Drumul urca in continuare o treapta intermediara, dupa care iese in caldarea superioara, inchisa catre S de marele zagaz de piatra de la obirsia vaii, intretaiat de Hornurile Malaesti. Pentru continuarea drumului la Vf. Omul, fie prin hornul din dreapta (cum privim spre fundul vaii), fie pe poteca ce urca in serpentine, coastele din stinga vaii (cum urcam), vom urmari descrierea de la indicele 12A.


35 A.  TURNUL MALAESTI: EXTREMA STINGA DIN PERETELE CENTRAL


Generalitati. Prin varietatea obstacolelor si desfasurarea aeriana a escaladei, acest traseu poate fi considerat ca unul dintre cele mai interesante din zona superioara a V. Malaesti. El urmeaza o inlantuire de fisuri distincte, ceea ce ne da putinta sa-l identificam cu usurinta, in special pe parcursul primelor lungimi de coarda, care sint si cele mai dificile. Grad de dificultate: 5B. Traseul, foarte dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m; pitoane; 20 carabiniere. Durata, de la baza peretelui: 3-4 ore.

Itinerar pind la baza traseului: vezi artera indice 35, pina la semnalarea in text a Turnului Malaesti - Extrema Stinga din Peretele Central. Din punctul de bifurcatie a potecilor: V. Malaesti - Briul Caprelor, urcam prin grohotis cca 200 m, avind ca reper conul de dejectie al vilcelului ce margineste in stinga (cum privim spre perete) Turnul Malaesti. Cu cca 60 m inainte de gura vilcelului, distingem la extremitatea stinga a Peretelui Central (corespunzator Vaii Malaesti), o fisura, pe alocuri acoperita cu vegetatie si inclinata spre dreapta, care marcheaza intrarea pe traseul nostru, comuna cu aceea a Traseului Tavanelor, descris la indice 35B.

Descrierea traseului. In cursul primei lungimi de coarda urmam aceasta fisura, trecind peste o succesiune de obstacole de dificultate medie, ce iau sfirsit dupa cca 35 m, pe o platforma inierbata. In cea de a 2-a L.C. ajungem mai intii la baza unei surplombe, a carei escalada o efectuam direct, folosind pitoanele de pe traseu. In continuare, o fisura de 15 m ne permite sa atingem un prag destul de larg, pe care ne regrupam. Cea mai frumoasa portiune a traseului urmeaza. In cursul celei de a 3-a L.C. de-a lungul unei fisuri deschise, in interiorul careia prizele foarte solide, ne dau posibilitatea sa inaintam fara ajutorul pitoanelor, care nu se pot fixa pe acest pasaj decit cu mare dificultate. De aici, urcind in diagonala spre stinga, atingem o noua platforma de regrupare.

Prin executarea unei piramide trecem peste portiunea spalata cu care incepe a 4-a L.C., al carei parcurs este surplombant; imediat deasupra, traversam oblic spre dreapta o muchie ingusta, pina la baza unei fisuri sinuoase, pe care o urcam frontal. In partea finala, pasajul, foarte dificil, se tranforma intr-un horn cu prizele friabile; il trecem folosind pitoanele aflate pe parcurs, dupa care ne regrupam pe o platforma inierbata (adaugam ca pe aceasta portiune pitoanele nu sint bine fixate). A 5-a L.C. urmeaza in diagonala citeva praguri care, desi puternic inclinate, se escaladeaza cu usurinta, datorita prizelor solide si numeroase. Parcursul masoara cca 40m si ia sfirsit pe un briu larg, de unde traseul devine mai usor. Dupa o noua regrupare escalada continua cca 100 m peste citeva platforme inierbate, ce intretaie in zig-zag fata framintata a peretelui.

In partea finala a escaladei ajungem, de-a lungul unei mici creste, la virf.

Coborirea. Imediat sub virful turnului, pe fata care priveste spre sud, este fixat un piton pe care il folosim pentru a cobori printr-un rapel lung de 20 m, in talvegul unui vilcel. Coborirea continua de-a lungul acestuia pina in punctul unde se orienteaza spre dreapta. De aici, pentru a evita marile lui saritori, efectuam un rapel, dupa care intilnim curind poteca V. Malaesti.


35 B. TURNUL MALAESTI: TRASEUL TAVANELOR DIN PERETELE CENTRAL


Generalitati. Marile surplombe din zona mediana a Peretelui Central (corespunzator Vaii Malaesti), alcatuiesc, in ansamblu, cele mai caracteristice obstacole de pe parcursul Traseului Tavanelor. Escalada se efectueaza la coarda dubla si cu ajutorul scaritelor, fara de care unele pasaje nu pot fi trecute. Grad de dificultate: 5B; traseul, foarte dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire superioara. Materiale: 2 corzi a 40 m; pitoane; 20 carabiniere; scarite. Durata de la baza peretelui: 3-4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 35 pina la semnalarea in text a Traseului Tavanelor. Din punctul de bifurcatie a potecilor: V. Malaesti - Briul Caprelor, urcam prin grohotis cca 200 m, vizind conul de dejectie al vilcelului ce margineste in stinga (cum privim spre perete) Turnul Malaesti. Cu cca 60 m inainte de gura vilcelului, distingem la extremitatea stinga a Peretelui Central, o fisura pe alocuri acoperita cu vegetatie si inclinata spre dreapta care marcheaza intrarea pe Traseul Tavanelor, comuna cu aceea a traseului descris la indice 35A. (Extrema Stinga din Peretele Central). .

Descrierea traseului. Prima lungime de coarda se desfasoara de-a lungul fisurii sus-amintite, peste o serie de obstacole de dificultate medie, ce iau sfirsit la inaltimea unei platforme inierbate. A 2-a L.C., de cca 30 m, incepe cu o traversare catre dreapta care ne conduce dupa 10 m, in dreptul unei fete; efectuam escalada acestui pasaj, in partea finala surplombant, folosind cele 2 pitoane de pe traseu, dupa care traversam 4 m spre dreapta si urcam un pasaj final de 10 m.

Considerata cheie a traseului, cea de a 3-a L.C. se desfasoara in lungul unei fisuri bine definite, care ia sfirsit dupa 10 m. Din acest punct traversam o fata inclinata si lipsita de prize (cca 3 m), pina la inaltimea unei fisuri, pe care o escaladam prin opozitie, pe o inaltime de circa 12 m. In continuare, urmam o fata friabila, inaintind in diagonala spre dreapta, pina in dreptul unui briu ingust si inclinat in afara, pe care ne regrupam. De-a lungul unui mic horn, cuprins intre perete si o lespede inalta, urcam in cursul celei de a 4-a L.C. pina la baza unei fete puternic inclinate. Utilizind o serie de prize mari si bine incastrate in perete, escaladam acest obstacol, la capatul caruia ne regrupam.

A 5-a L.C. ne conduce sub marele tavan format din patru surplombe esalonate oblic catre dreapta. Urmind o serie de fisuri discontinue, de-a lungul carora inaintam folosind escalada ,,prin opozitie', ajungem in dreptul primei surplombe. De aici si dupa trecerea fringhiei prin pitoane, traversam spre dreapta, o fata umeda si alunecoasa, situata sub prima surplomba, dupa care ne regrupam la inceputul celei de a doua surplombe, avind ca sprijin pentru picioare scaritele de fringhie. Urmeaza a 6 L.C. al carei parcurs sinuos ne obliga sa dam o atentiune deosebita la trecerea fringhiilor prin carabiniere, pentru a evita blocarea.

Traversarea pe sub surplombele a 2-a si a 3-a sfirseste sub o fata pe care o urcam in diagonala catre dreapta, pina sub cea de a 4-a surplomba, a carei escalada frontala o efectuam cu ajutorul scaritelor. Deasupra acestui obstacol urmam linia unei fisuri inalte de circa 15 m, dupa care, printr-o trecere spre dreapta ne regrupam pe o platforma. In continuare, traseul devine mai putin dificil, obstacolele desfasurindu-se de-a lungul unei fete in parte inierbate, care masoara circa 100 m.

In general, escalada acestei portiuni urmeaza linia de creasta care duce catre virf, cu mici deviatii spre dreapta si spre stinga. Pitoanele de asigurare de pe parcurs usureaza descifrarea traseului. Ultima regrupare o efectuam pe platforma ingusta de pe virful Turnului Malaesti, unde escalada Traseului Tavanelor ia sfirsit.

Coborirea. Imediat sub virf, pe fata expusa spre sud, este fixat un piton pe care il utilizam pentru a cobori, printr-un rapel lung de 20 m, in talvegul unui vilcel. In continuare, coborirea se desfasoara de-a lungul vilcelului pina in punctul unde acesta se orienteaza spre dreapta. De aici, pentru a evita marile lui saritori, efectuam un rapel care ne conduce in apropierea potecii V. Malaesti.

Fig. 076

Fig. 077 Trasee in Turnulet


PERETELE BATRINA - TATARUL MARE

Trasee: 36A. Traseul Frontal din Turnul Seciului; 36B. Traseul Nemes; 36C. Muchia Nordica din Turnul Seciului; 36D. Figura Soimilor; 36E. Traseul Central din Turnul Seciului; 36F. Muchia Estica a Turnuletului; 36G. Fata Sud-Vestica a Turnuletului; 36H. Muchia Vestica a Turnuletului; 36 I. Valea Horoaba; 36 J. Fisura din Peretele Tatarulul Mare.


Generalitati. Traseele cu caracter tehnic din Peretele Batrinei, de pe fetele si muchiile marilor piramide de calcar ale Turnului Seciului si Turnuletului, iar izolat de acestea, pe firul Vaii Ialomita, spre S, din Peretele Cheilor Tatarului Mare (pe dreapta vaii), alcatuiesc in ansamblu ultima grupa cu caracter alpin a Bucegilor si singura situata in zona interioara a acestui masiv, in apropierea Pesterii Ialomita. Catre aceasta regiune converg, pornind din Sinaia, Busteni si Pietrosita - urmatoarele cai de acces:


De la Sinaia, prin Virful cu Dor - Pestera Ialomitei (ind. 1)

,, ,, ,, ,, ,, ,, ,, ,, ,, ,, Piatra Arsa - ,, ,, ,, ,, ,, ,, ,, " "  (ind. 2)

,, ,, ,,Busteni ,, ,, ,,V. Urlatorilor -,, ,, ,, ,,  ,, ,, ,, ,, (ind. 4)

,, ,, ,, ,, ,, " " ,, ,, V. Jepilor -,, ,, ,, ,, ,, ,, ,, ,, " " (ind. 5)

,, ,, Pietrosita, prin V. Ialomitei - ,, " ,, ,, ,, ,, ,, ,, ,,(ind. 17)


Valorificarea acestei regiuni, astazi considerata ca una dintre cele mai propice pentru antrenamentele de alpinism, a fost infaptuita de instructorii scolilor tehnice alpine organizate de C. C. S.

Descrierea arterei. De la cabana Pestera, drumul marcat cu semnul cruce albastra conduce prin Poiana Manastirii, si prin ,,Cheita', iar apoi catre S, prin Cheile Mari ale Pesterii, pina in dreptul Poienii Colti, unde ajungem dupa un parcurs usor de cca 15 min. Parasind poteca principala, urmam la dreapta hatasul ce urca in diagonala o coasta usor inclinata, trecem curind printr-o rariste si peste citeva mici piraie, dupa care intram in padure, urcind pe portiunea finala o coasta repede. De aici ne abatem, dupa un scurt parcurs, la stinga, de-a lungul unui luminis marginit de pereti verticali, iar dupa ce traversam o perdea de molizi, patrundem in incinta Turnurilor, unde distingem pe rind: in fata, piramida Turnului Seciului; pe planul imediat urmator si catre stinga, Turnuletul, iar in dreapta, formind fundalul de o forma semicirculara al ambelor turnuri, Peretele Batrina, brazdat de fisuri si hornuri, intretaiate la mici intervale de numeroase surplombe.

Pentru o mai usoara identificare a traseelor, adaugam ca turnurile sint despartite de perete, printr-un culoar podit cu trepte de stinca si grohotis, denumit ,,Gangul Peretelui Batrina', iar turnurile intre ele, prin Strunga Turnurilor.

Pentru traseele din Peretele Batrina si din Turnuri, un prim itinerar conduce la dreapta si in sus prin Gangul Peretelui Batrina, iar un al 2-lea, la stinga, pe la baza Turnului Seciului si Turnuletului.

A. Itinerar prin Gangul Peretelui Batrina. Urcam prin dreapta pe sub perete, pina la baza unei rupturi de panta, de unde observam pe fata Turnului Seciului (stinga, cum urcam) un prag de piatra, care marcheaza intrarea pe Traseul Frontal.

Pentru Traseul Frontal - vezi indice 36 A.

Trecind in continuare peste ruptura de panta de mai sus, patrundem in Gangul Peretelui Batrina. La cca 6-8 m in dreapta, distingem cu usurinta un horn vertical, care constituie reperul si primul obstacol al Traseului Nemes din Peretele Batrina.

Pentru Traseul Nemes - vezi indice 36 B.

La mica distanta identificam in stinga noastra, in dreptul unui pasaj acoperit cu vegetatie inalta, treptele care formeaza Muchia Nordica din Turnul Seciului (Traseul Comanescu).

Pentru Muchia Nordica - vezi indice 36 C.

De aici coborim de-a lungul unei fete stincoase, cca 10 m, lasam in stinga Strunga Turnurilor si iesim in fata imensei piramide a Turnuletului. Este punctul de unde distingem la dreapta, in Peretele Batrina, un prag stincos, care urca la baza unei serii de surplombe de culoare galben-rosiatica. Acestea marcheaza intrarea pe traseul Fisurii Soimilor.

Pentru Fisura Soimilor - vezi indice 36 D.

B. Itinerar pe la baza Turnurilor, De la bifurcarea itinerariilor de mai sus, urmind spre stinga hatasul ce se strecoara pe la baza Turnului Seciului, iar in continuare, pe la aceea a Turnuletului, distingem, dupa o distanta de cca 15 m in dreapta si la 20 m deasupra noastra, un horn cu roca de culoare ruginie, a carui axa prelungita in jos marcheaza intrarea pe Traseul Central din Turnul Seciului.

Pentru Traseul Central - vezi indice 36 E.

De aici hatasul, care incepe sa coboare, conduce, dupa cca 15m, in punctul din care putem observa deasupra si la dreapta noastra, Strunga Turnurilor. Este locul din care, privind jumatate la dreapta, distingem in Peretele Turnuletului un mic briu ce urca in diagonala si care marcheaza intrarea pe Traseul Muchiei Estice a Turnuletului.

Pentru Muchia Estica a Turnuletului - vezi indice 36 F.

Coborind pe sub perete, de-a lungul unui pasaj acoperit cu grohotis, ajungem dupa 10 m in dreptul unui intrind al peretelui, intrerupt la citiva metri deasupra noastra de o surplomba perfect vizibila, de unde incepe escalada Fetei SV a Turnuletului.

Pentru Fata SV a Turnuletulul - vezi indice 36 G.

In sfirsit, ocolind Turnuletul pe sub peretele de SV, atingem, dupa un urcus usor de cca 25 m, punctul de patrundere pe traseul Muchiei Vestice a Turnuletului unde ia sfirsit Gangul Peretelui Batrina.

Pentru Muchia Vestica a Turnuletului - vezi Indice 36 H

Din acest punct coborim pe sub Peretele Batrinei, traversam o zona acoperita cu grohotis, la limita unui perete de mica inaltime, trecem pe linga doua grote din care tisnesc citeva mici izvoare, iar de aici, continuind drumul pe sub perete si catre stinga, coborim curind in firul Vaii Horoaba, sub marea cadere de apa denumita ,,Cascada Burlacului'.

Pentru V. Horoabei - vezi indice 36 I.

Pentru fisura din Peretele Cheilor Tatarului Mare urmam din Poiana Colti spre S, poteca Vaii Ialomita. Cu 20 m inainte de intrarea in chei si dupa ce traversam firul Vaii Ialomita, distingem in peretele acestui gang urias, marea fisura care urca in frinturi scurte la creasta.

Pentru Fisura din Peretele Tatarulul Mare - vezi indice 36 J.


36 A.  TRASEUL FRONTAL DIN TURNUL SECIULUI


Generalitati, Traseul urca o treapta stincoasa si verticala de cca 35 m inaltime, care ia sfirsit dupa o mica traversare, pe o platforma larga. Ultimii 20 m urmeaza linia directa a unei fisuri, pina la creasta. Escalada se efectueaza la coarda dubla. Grad de dificultate: 4 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, pitoane, carabiniere. Durata pentru 3 echipieri: cca 1 ora.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 36, pina la semnalarea in text a Traseului Frontal.

Descrierea traseului. Dupa ce urcam prin ,,cataratura libera' un bloc inalt de pe platforma caruia incepe ascensiunea propriu-zisa, traseul, care din acest punct se escaladeaza la coarda dubla, urmeaza initial o treapta verticala ce ia sfirsit sub o surplomba, pe la baza careia efectuam o traversare spre stinga. Trecem, in continuare, peste o serie de blocuri si ajungem sub o spalatura de stinci. Acest pasaj dificil odata depasit, escalada se desfasoara de-a lungul unui prag de piatra, in diagonala. Urmeaza o traversare spre dreapta, dupa care urcam un pasaj vertical, pina la prima platforma de regrupare. De aici traseul trece peste un al 2-lea perete de aceeasi inclinatie, dupa care, 15 m mai sus, ia sfirsit pe o muchie ascutita, la capatul careia gasim un piton de rapel. Coborirea se efectueaza pe fata corespunzatoare Gangului Batrina, printr-un rapel de cca 40 m.


36 B. TRASEUL NEMES


Generalitati. Traseul se desfasoara peste un lung pasaj in diedru, care urca frontal fata verticala a Peretelui Batrina, si se escaladeaza la coarda dubla. Grad de dificultate: 3 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, pitoane, carabiniere. Durata pentru 3 echipieri: 1-2 ore.

Itinerar pina la baza traseului - vezi artera indice 36, pina la semnalarea in text a Traseului Nemes.

Descrierea traseului. Prima portiune urmeaza linia unei fisuri deschise, a carei escalada o efectuam prin ramonaj. In partea superioara, pasajul, devenind usor surplombant, necesita fixarea citorva pitoane. Cea de a 2-a L.C. prezinta un parcurs vertical, care urca de-a lungul unei fisuri ce brazdeaza fata vestica a peretelui. In partea finala escalada urmeaza un pasaj inclinat si plin de vegetatie, care atinge linia de creasta, luind sfirsit in coastele usor inclinate si impadurite ale muntelui. Inapoierea prin padure fiind foarte complicata, recomandam revenirea la baza traseului, in care caz utilizam pentru efectuarea rapelurilor, pitoanele fixate pe parcurs.


36 C.  MUCHIA NORDICA DIN TURNUL SECIULUI (Traseul Comanescu)


Generalitati. Grad de dificultate: 2 A; traseul este accesibil, alpinistilor pregatiti. Materiale: 2 corzi de 40 m, pitoane, carabiniere. Durata pentru 3-4 echipieri: cca 30 minute.

Itinerar pina la baza traseului - vezi artera indice 36, pina la semnalarea in text a Muchiei Nordice.

Descrierea traseului. Punctul de pornire se situeaza la limita superioara a Strungii Turnurilor, traseul urmind o coama aeriana intrerupta din loc in loc de citeva mici tancuri. Un pasaj vertical cu prizele nesigure, care constituie cea mai dificila portiune a escaladei, a fost inzestrat, la scurt timp dupa premiera, cu un cablu, astazi utilizat foarte rar. Coborirea se efectueaza printr-un rapel de 30 m, utilizind acelasi piton care serveste si pentru intoarcerea din Traseul Central.


36 D.  FISURA SOIMILOR


Generalitati. Fisura Soimilor intretaie printr-o despicatura adinca, fata abrupta a Peretelui Batrinei, pe o inaltime de aproximativ 100 m. Traseul, prezentind o serie de pasaje de mare dificultate, se escaladeaza la coarda dubla. Grad de dificultate: 4 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale tehnice: 2 corzi a 40m, 20 carabiniere, pitoane. Durata: cca 2 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 36, pina la semnalarea in text a Fisurii Soimilor.

Descrierea traseului. Punctul de patrundere pe traseul Fisurii Soimilor se situeaza. pe platforma cea mai de jos a Strungii Turnurilor. In cursul primei L.G., un prag de aproximativ 15 m ne conduce la baza unui perete format din calcare de o nuanta galben-rosiatica, pe al carui pravalis distingem o serie de surplombe suspendate ce se desfasoara catre dreapta, pe o portiune de cca 10 m. Ultima surplomba din acest ansamblu de obstacole grele ne obliga sa efectuam o trecere directa, dupa care, cu ajutorul citorva pitoane escaladam un horn, la capatul caruia o mica grota ne permite o prima regrupare.

Traseul celei de a 2-a L.C., cu mult mai usor decit cel precedent, trece peste o serie de blocuri acoperite din loc in loc cu vegetatie si printr-un horn al peretelui, unde identificam un cuib de soimi; detaliul a facut ca traseului sa i se atribuie, de catre echipa care l-a escaladat in premiera, denumirea de Fisura Soimilor. Dupa trecerea hornului sus-amintit, ne regrupam intr-o grota ingusta si inospitaliera, captusita cu calcare foarte poroase. A 3-a L.C. se desfasoara initial peste o surplomba de o structura cu totul particulara, dupa care escalada continua de-a lungul unui diedru vertical, inalt de 15 m. O traversare usoara catre stinga, trece peste un pasaj cu un relief foarte framintat, a carui escalada este dificila din cauza unor obstacole ce surplombeaza usor. Pe ultimii 10 m stinca dispare aproape cu desavirsire. Aceasta portiune finala este foarte pariculoasa, deoarece escalada continua vertical pe mici trepte de iarba.

Intoarcerea printr-o padure de molid prezentind un parcurs foarte complicat, vom urma linia ce se strecoara de-a lungul coamei peretelui, in directia Vaii Ialomita.


36 E. TRASEUL CENTRAL DIN TURNUL SECIULUI


Generalitati. Escalada urmeaza initial un pasaj in diedru si vertical, iar in continuare un horn ingust si inalt, intrerupt pe aproape 2/3 din desfasurarea lui, de numeroase surplombe. Grad de dificultate: 4 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: cca 1 ora.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 36, pina la semnalarea in text a Traseului Central.

Descrierea traseului. In cursul primei L.C., trecem peste un pasaj vertical, vizind in partea finala un scoc adinc ce ia sfirsit sub o surplomba, a carei roca prezinta o culoare rosie-ruginie, foarte distincta. Pe desfasurarea celei de a 2-a L.C. escaladam citeva puncte puternic surplombante, dupa care ascensiunea ia sfirsit pe o mica platforma situata sub virf. Escalada se efectueaza la coarda dubla. Coborirea in rapel, urmeaza fata estica spre Gangul Batrina.


36 F. MUCHIA ESTICA A TURNULETULUl


Generalitati. Traseul trece peste o fata usor surplombanta, iar in continuare, de-a lungul unei muchii foarte inguste si inclinate, care ia sfirsit in Vf. Turnuletului. Grad de dificultate: 4 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor, cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: cca 1 ora.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 36, pina la semnalarea in text a Muchiei Estice a Turnuletului.

Descrierea traseului. Prima L.C. urmeaza un briu ingust care ia sfirsit sub o serie de fisuri ce se succed in diagonala si spre dreapta, pe fata peretelui care surplombeaza usor. La capatul acestor obstacole ne regrupam pe un briu larg. In cursul celei de a 2-a L.C. executam o traversare spre stinga, in lungul unui prag stincos, extrem de expus, dupa care escalada urmeaza linia unei creste ascutite si verticale, care prezinta in partea finala o portiune spalata si lipsita de prize. In mod obisnuit in acest loc se utilizeaza o scarita, care usureaza mult trecerea. In continuare, traseul urca un pasaj cu prizele foarte friabile, ce ia sfirsit in imediata apropiere a punctului din care putem distinge un molid, de trunchiul caruia, printr-un rapel de 20 m, coborim in Gangul Batrina.


36 G. FATA SUD-VESTICA A TURNULETULUl


Generalitati. Traseul urrneaza linia unei fisuri care imparte simetric peretele sud-vestic al Turnuletului, urcind la virf peste o serie de obstacole foarte expuse. Pasajul final fiind surplombanl, impune o complicata manevra de corzi. Grad de dificultate: 4 A;, traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 echipieri: cca 1 ora.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 36, pina semnalarea in text a Fetei Sud-Vestice a Turnuletului.

Descrierea traseului. Pornind de la baza Turnuletului, lasam in dreapta panta ce scapa din Strunga Turnurilor si, cu putin inainte de punctul in care poteca se abate spre dreapta, observam in perete o firida surplombata de o streasina uriasa. Este locul de unde incepe ascensiunea Fetei Sud-Vestice a Turnuletului. Escaladind aceasta prima portiune, urmata de un prag de piatra, ajungem sub un pasaj de o forma convexa, a carui trecere este foarte dificila. Urmeaza o portiune verticala, de-a lungul unei fisuri oblice si pe o fata neteda. Dupa 30 m escaladam un horn prin ramonaj, pina la epuizarea celor 40 m de coarda, la capatul carora intilnim o prima si excelenta platforma de regrupare. Pe desfasurarea celei de a 2-a L.G. efectuam o traversare spre stinga, dupa care, escalada continua peste o noua surplomba. De aici urcam un horn complet lipsit de prize, dupa care, urmind fetele din dreapta, ajungem foarte curind in virf.

Printr-un rapel de 20 m pe fata corespunzatoare Strungil Turnurilor, coborim in Gangul Batrina.


36 H. MUCHIA VESTICA A TURNULETULUI


Generalitati. Escalada, care urmeaza o muchie verticala, se efectueaza la coarda dubla. Grad de dificultate: 4 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 15 carabiniere, pitoane. Durata pentru 3 erhipieri: cca 1 ora.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 36, pina la semnalarea in text a Muchiei Vestice a Turnuletului.

Descrierea traseului. Din imediata apropiere a potecii ne angajam in escalada (prima L.C.) vizind un scoc vertical si lung de 15 m, la extremitatea caruia intilnim o fisura orizontala ce se orienteaza spre dreapta. Atit scocul cit si fisura sint situate pe fata nord-vestica a peretelui. La capatul acestui pasaj muchia este intretaiata de un mic briu care se prelungeste pina la o platforma situata pe fata sud-vestica a peretelui.

Traseul celei de a 2-a L.C., cu mult mai dificil decit cel precedent, urmeaza o coama cu prize foarte mici si rotunde. In unele locuri, escalada ,,prin opozitie' devine imperioasa si cere capului de coarda multa suplete si atentie. De aici ne angajam spre stinga, pe un pasaj in diedru, pina in punctul in care acesta surplombeaza. In continuare, efectuam o mica traversare, de asta data spre dreapta, si iesim pe linia directa a muchiei. Citeva blocuri suprapuse si cu totul instabile, permit, totusi, escalada pina in dreptul unui pasaj surplombant si foarte expus, a carui trecere constituie punctul de maxima dificultate a traseului.

Pina la virf obstacolele devin tot mai usoare, cu exceptia ultimilor metri, care impun o mare atentie in alegerea prizelor, pe aceasta portiune, extrem de friabile. Coborirea se efectueaza printr-un rapel de 20 m, utilizind pitonul anume batut pentru intoarcere, si ia sfirsit in culoarul ce desparte Turnuletul de Gangul Batrina.


36 I.  VALEA HOROABA


Generalitati. Grad de dificultate: 1 A, traseul usor, este accesibil alpinistilor incepatori. Materiale: o coarda pentru coechipieri. Durata de la intrarea pe fir pina la obirsie: 2 - 3 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera indice 36, pina la semnalarea in text a Vaii Horoaba.

Descrierea traseului. V. Horoaba isi are obirsia sub Vf. Tapului (Culmea Strunga), de unde coboara catre S, intre intinsele poduri ale muntilor Batrina si Strungile Mari. In zona inferioara, firul vaii patrunde intr-un canion adinc, trecind peste o inlantuire de saritori, trepte si jgheaburi puternic erodate de ape si de inaltimi ce variaza intre 5-15 m. Aceasta portiune este cunoscuta sub numele de Canionul Horoabei (in vechea toponimie, Gangul Horoabei). Potrivit aceleiasi toponimii, numele de Horoaba este atribuit portiunii cuprinse intre confluenta acestei vai cu V. Ialomitei si V. Lesnitei de unde poarta pina la izvoare, denumirea de V. Batrina. La capatul inferior al gangului, apele Horoabei, care pina aci au curs nebanuite pe sub un pat de calcare, revin la suprafata (Izvorul Burlacului) trecind peste o serie de mici saritori si blocuri. Peretele din dreapta (cum coborim) este sfredelit de un tunel. Pe malul opus, doua arcade de piatra par a fi vestigiile unei pesteri, prabusita sub actiunea continua si necrutatoare a apelor. La mica distanta in aval, firul Horoabei formeaza o cascada de peste 10 m, dupa care apele ei zorind pe sub peretii Batrinei, se pierd in desisul unei vaste paduri de molid, iar citeva sute de metri mai jos, conflueaza cu V. Ialomitei, la Padina.


36 J. FISURA DIN PERETELE TATARULUI MARE


Generalitati. In Cheile Tatarului Mare, peretele din dreapta firului V. Ialomita este brazdat, in imediata apropiere a intrarii dinspre N, de o despicatura uriasa, cunoscuta sub denumirea de Fisura din Peretele Tatarului Mare. Aceasta urca, in frinturi usoare si peste o serie de portiuni surplombante, la creasta. Grad de dificultate: 5 A; traseul, accentuat dificil, este accesibil alpinistilor cu o pregatire avansata. Materiale: 2 corzi a 40 m, 25 carabiniere, pitoane. Durata pentru 2 echipieri: 3-4 ore.

Itinerar pina la baza traseului: vezi artera 36, pina la semnalarea in text a Fisurii din Peretele Tatarului Mare.

Descrierea traseului. Prima L.C. urmeaza o fisura pe care inaintam cu ajutorul scaritelor si prin tractionare la coarda dubla. La capatul celor 40 m ne regrupam pe o platforma foarte ingusta, sub o surplomba. De aici, printr-o traversare spre stinga, prindem o fisura ce urca oblic catre dreapta, cca 20 m. O noua traversare, extrem de dificila si aeriana, cere multa atentie; prizele lipsind aproape cu desavirsire, iar o asigurare eficace aproape imposibila din cauza friabilitatii micilor fisuri din perete. Acest pasaj de extrema dificultate[12], ia sfirsit pe o platforma foarte inclinata. Pentru o mai buna regrupare, ne abatem citiva metri in stinga, pe un briu larg, care traverseaza intregul perete.

In continuare, parcursul celei de a 3-a L.C., care se desfasoara vertical pe aproximativ 40 m, este intrerupt din loc in loc de mici streasini. Dupa o noua regrupare trecem, in cursul celei de a 4-a L.C., o fisura de un unghi foarte deschis intrerupta in partea finala de o surplomba. Acest obstacol o data trecut, continuam escalada frontal, peste o noua serie de surplombe, esalonate pe un parcurt de cca 40 m. Partea finala a traseului, corespunzatoare celei de a 5-a L.C., se escaladeaza fara multe dificultati si ia sfirsit, dupa cca 20 m, in apropierea unui virf de unde, pe poteca ce coboara intr-un vilcel din apropiere, revenim in V. Ialomitei.

Fig. 078  Jepii Mici. Peretele Sudic al Claii. A. Traseul 23 August. B. Traseul Gentianei. C. Traseul 25 Octombrie. D. Muchia Strungii. E. Traseul Floarea de Colti



NOI TRASEE STABILITE IN BUCEGI

TRASEE IN PERETELE SUDIC AL CLAII MARI


Prezentam mai jos o serie de noi trasee de o valoare tehnica deosebita efectuate in Masivul Jepii Mici (Peretele Sudic al Claii), considerat in trecut ca lipsit de elemente interesind alpinismul de grad superior. Pentru a ajunge la baza Peretelui Sudic al Claii, urmam din Busteni Drumul Urlatorilor (descris la ind. 4). Din punctul ,,La Vinclu' primul fir stincos ce-l intilnim, este acela al Vaii Comorilor.

Parasind poteca, urcam aceasta vale si lasam in stinga un prim vilcel - din ansamblul firelor de obirsie ale Comorilor - dupa care ajungem curind la confluenta cu un al doilea fir, care coboara din dreapta. Pe fetele inierbate din stinga acestuia, intilnim dupa cca 50 m, un hatas ce se orienteaza jumatate la dreapta, traverseaza talvegul vilcelului si se continua pe briul care se strecoara spre dreapta, pe sub Peretele Sudic al Claii.

De-a lungul briului se succed, in ordinea de mai jos, punctele de patrundere pe urmatoarele trasee:

Traseul 23 August. Gr. dificult. 6 B; 9 lungimi de coarda; pitonat poate fi escaladat de o echipa compusa din 2 alpinisti, in 7 - 11 ore.

Traseul Gentianei. Gr. dificult. 5 B; 9 lungimi de coarda; pitonat; poate fi escaladat de o echipa compusa din 2 alpinisti, in 5-7 ore.

Traseul 25 Octombrie. Gr. Dificult 5 B; 9 lungimi de coarda; pitonat; poate fi escaladat de o echipa compusa din 2 alpinisti, in 6-8 ore.

Muchia Strungii. Gr. dificult. 5 B; 7 lungimi de coarda; pitonat; poate fi escaladat de o echipa compusa din 2 alpinisti in 4 - 6 ore.

Traseul "Floarea de Colti'. Gr. dificult. 5 B ; 7 lungimi de coarda; pitonat; poate fi parcurs de o echipa compusa din 2 alpinisti in 5-7 ore.

Traseele de mai sus iau sfirsit pe Coama Claii Mari, care urmata la stinga, spre vest, conduce in Saua Briului Mare al Jepilor. Acesta strabatut spre nord, coboara dupa 2 ore in Valea Jepilor (Valea Jepilor-Busteni, vezi ind. 5 E), iar spre sud, in Drumul Urlatorilor (Drumul Urlatorilor - Busteni, vezi ind. 4 C).


TRASEE IN PERETELE BRINEI (COSTILA).


Traseul Hornul din Blidul de sub Streasina. Acesta este primul traseu tehnic ce-l intilnim, urcind Briul Costilei din Valea Alba. El se desfasoara imediat dupa ce briul iese de sub marele tavan semicircular, denumit Blidul de sub Streasina. Traseul (grad de dificult. 4 B), urmeaza un horn blocat de surplombe, prezinta 5 lungimi de coarda, este pitonat si poate fi parcurs de o echipa compusa din 2 alpinisti, in 2 - 3 ore. In continuare, trecem, de-a lungul Briului Costilei, pe la baza traseelor: Muchia Blidului Uriasilor (ind. 21 B); Fata Nord-Estica a Blidului (ind. 21 C) si Hornul din Blidul Unasilor (ind. 21 D).

Fig. 079 Costila. Peretele Brinei. A. Muchia din Santinela Blidului Uriasilor. B. Muchia Gavanului Mare. C. Traseul Viespilor din Gavanul Mic.

Muchia Hornului din Blidul Uriasilor. Din punctul in care briul este intrerupt de bolovanisul ingramadit pe talvegul Blidului Uriasilor, urcam catre dreapta, pina ce depasim punctul de patrundere in Hornul Blidului (despicatura uriasa, blocata de surplombe). Dupa circa 25 m distingem muchia ce se desfasoara paralel cu traseul amintit (care ramine in stinga, cum privim spre perete). De-a lungul acesteia se desfasoara Traseul Muchiei Hornului (grad de dificult. 5 A), care prezinta 7 lungimi de coarda, este pitonat si poate fi parcurs de o echipa compusa din 2 alpinisti, in 2 - 3 ore.

Fisura Sudica din Blidul Uriasilor. Dupa ce traverseaza Blidul Uriasilor, hatasul conduce in urcus, pe malul opus al Blidului; aci, distingem in Peretele Brinei, o fisura inclinata spre dreapta, blocata in partea superioara de o serie de surplombe, caracterizate printr-o roca de culoare ruginie. Partea inferioara a peretelui (sub fisura) este formata dintr-o fata framintata si acoperita cu iarba, de-a lungul careia incepe escalada Fisurii Sudice din Blidul Uriasilor. Traseul (grad de dificult. 4 B) prezinta 4 lungimi de coarda, iar portiunea surplombanta din partea superioara, nu este pitonata. Durata escaladei pentru o echipa din 2 alpinisti, 2 - 3 ore.

Traseul Tavanelor din Peretele Brinei. La aproximativ 30 - 40 m in dreapta punctului de intrare pe traseul precedent, de-a lungul unei placi verticale, complet spalata si de o culoare vinata cenusie, se desfasoara Traseul Tavanelor din Peretele Brinei, (grad de dificult. 4B). Traseul prezinta 4 lungimi de coarda. Portiunea din treimea superioara (comuna cu Fisura Sudica) nu este pitonata. Durata escaladei peniru o echipa de 2 alpinisti, 2 - 3 ore.

Muchia din Santinela Blidului Uriasilor. Privind spre perete, identificam la cca 10 m in dreapta punctului de patrundere pe traseul Fisurii Santinelei din Blidul Uriasilor (descrisa la ind. 21 E), intrarea pe traseul Muchiei din Santinela Blidului Uriasilor. Aceasta se efectueaza pe fata Blidului, de-a lungul unei fisuri ce ne conduce mai intii oblic catre dreapta si apoi pe muchie. Traseul (grad de dificult. 4 B) prezinta 5 lungimi de coarda, este pitonat si poate fi parcurs de o echipa compusa din 2alpinisti, in 2-3ore.

Muchia Gavanului Mare, Din dreptul traseului de mai sus, Briul Costilei face un ocol larg pe fata muntelui, strabatind o zona bogat inierbata la capatul careia se inalta, ca un urias contrafort ce sprijina peretele, Muchia Gavanului Mare. Escalada acestui traseu urmeaza initial incinta Gavanului Mare (Fata nordica), si numai in partea superioara, iese pe linia de creasta. Traseul (grad de dificult. 5 A) prezinta 4 lungimi de coarda, este pitonat si poate fi escaladat de o echipa compusa din 2 alpinisti, in 3- 4 ore. La cca 25 m in dreapta traseului de mai sus, cum privim spre perete, se situeaza intrarea pe Traseul Central din Gavanul Mare (descris la ind. 21 F). Dupa ce parasim Gavanul Mare, urmind Briul Costilei in sus spre Hornul lui Gelepeanu, ajungem curind in Gavanul Mic (sau Gavanul de Sus). Partea superioara a acestuia formeaza un perete puternic framintat si cu roca foarte friabila.

Fig .080  Morarul. A.Vilcelul Tancurilor. B. Traseul Coltul Mosului

Traseul Viespilor din Gavanul Mic. Privind in partea stinga a Gavanului Mic, de-a lungul unor obstacole surplombante, legate intre ele prin hornuri si fisuri, distingem usor intrarea pe Traseul Viespilor (grad de dificult. 5 A) care prezinta 4 lungimi de coarda, este pitonat si poate fi parcurs de o echipa compusa din 2 alpinisti, in 3-  4 ore.

Traseul Mos Geleeanu. In sfirsit cu 40-50 m inainte de a ajunge in punctul din care se desprinde catre est, Creasta Vaii Albe, se desfasoara, pe fata Stincii lui Gelepeanu, traseul cu acelasi nume, (grad de dificult 3 B) care prezinta 3 lungimi de coarda, este pitonat si poate fi parcurs de o echipa compusa din 2 alpinisti, in 1-2 ore.


VILCELUL TANCURILOR


Ascensiunea vilcelului (grad de dificult. 2 B) incepe din Poiana Morarului, de unde urcam primele obstacole, in parte acoperite de zapada, care usureaza trecerea lor; cele mai multe dintre ele ramin insa descoperite (saritori puternic surplombante), astfel incit escalada directa se efectueaza prin asigurare in pitoane. De la obirsia vaii iesim in Brina Mare a Morarului, pe care urmind-o la dreapta, coborim in Valea Morarului, iar de aci in poteca Pichetul Hosu - Poiana Costilei (spre Busteni, vezi indice 6 D).


COLTUL GHINTURII


Din Poiana Morarului (artera indice 33) intram pe Valea Poienii, pina in punctul unde aceasta primeste din stinga (cum urcam), primul afluent (Vilcelul Ghinturii). Parasim valea si urcam cca 20 m peste saritorile acestui vilcel, dupa care escaladind fata din stinga (cum urcam), iesim pe muchia si apoi pe Coltul Ghinturii. Traseul, care urmeaza in buna parte muchia stincoasa a coltului, ia sfirsit pe virf, de unde, printr-un rapel de 40 m, pe fata ce vizeaza strunga coltului, revenim la obirsia Vilcelului Ghinturii. Traseul (grad de dificult. 4 A) prezinta 5 lungimi de coarda, este pitonat si poate fi parcurs de o echipa compusa din 2 alpinisti, in cca 2 ore.


FISURA MORARULUI


Urcind Vilcelul Ghinturii distingem, dupa cca 70 m din Valea Poienii, pe fata din dreapta (cum intram), o fisura verticala de cca 170 m inaltime, denumita Fisura Morarului (grad de dificult. 5 B), a carei escalada necesita pentru o echipa de 2 alpinisti, cca 3 ore. Coborirea se efectueaza prin rapel, pina deasupra obirsiei Vilcelului Briului Inflorit si apoi prin Vilcelul Ghinturii si Valea Poienii, in Poiana Morarului.


TRASEUL COLTUL MOSULUI


Urmind din Poiana Morarului, firul Vilcelului Tancurilor, ajungem la baza celui de-al treilea virf proeminent (din aval in amonte), denumit Coltul Mosului, situat pe MuchiaTancurilor (in dreapta cum urcam). Traseul (grad de dificult. 4 A), prezinta 4 lungimi de coarda, este pitonat si poate fi escaladat de o echipa cornpusa din 2 alpinisti, in cca 2 ore.

Coborirea se efectueaza prin rapel, in Strunga Tancului Retezat, iar de aci, un al doilea rapel ia sfirsit in Vilcelul Tancurilor.





Redactor responsabil : RETINSCHI ALEXANDRU Tehnoredactor : PANAITIDE NESTOR

Dat la cules 4.9.1961. Bun de tipar 12.10.1961. Aparut 1962. Comanda nr. 311.

Tiraj 14.000+ 120 brosate  Hirtie velin ilustratii de 84 g/m2, 84x100/32.

Coli editoriale 20.4. Coli de tipar 21,5. Planse tipar tipo 1.

Planse tipar offset 1. A. 0565. C. Z. pentru bibliotecile mici 796 (R).

Tiparul executat sub comanda nr. 11.409 la Combinatul Poligrafic Casa Scinteii, Piata Scinteii,

Bucuresti - R.P.R.


Scanare , OCR si editare : Rosioru Gabi

Email : rosiorug@yahoo.com

Carte pusa la dispozitie de catre M.H., CAR Galati, careia ii multumesc si pe aceasta cale.



Denumirea de "Platoul Bucegilor', desi improprie, fiind insa larg raspindita in turism, este mentinuta si in lucrarea de fata; de asemenea denumirile de "pod", si "podis', atribuite de locaintci, aceleiashi forme de relief.

In lucrare apar si celelalte forme uzitate: briu, brineac.

Aceasta vale poarta. in portiunea inferioara, numele de V. Sf. Ana.

in timpul iernii de la cabana urmam traseul indicat de stilpii de marcaj pe versantul vestic al Virfutui Bucura pe deasupra Vaii Gaura pina in prima sa de linga Virful Gavanele de unde revenim pe fata Vaii Cerbului in traseul de vara.

Acest monument, inalt de 33 m. a fost ridicat in memoria eroilor cazuti in luptele de pe V. Prahovei, in primul razboi mondial.

in Poiana Costilei se poate ajunge si prin Plaiul Munticelului (traseul 6).

Vechiul nume, "La Politie" (adesea modificat in "Polite' sau "Polita'), se trage de la fostul post de frontiera, care se afla aci, inainle de primul razboi mondial.

In aceasta zona au fost descifrate in ultimul timp o serie de trasee tehnice de mare dificultate, intre care traseul "23 August' din Peretele Sudic al Claii (Grad de dificultate, 6 B).

L. C. - Lungime de coarda.

O prima varianta, care conduce spre acelasi virf, urmeaza in lung, muchia ce se contureaza deasupra Briului Subtire, iar o a doua, Creasta Nordica a Picaturii

Pentru o mai usoara identificare a principalelor fire din bazinul superior al Vaii Costila, acestea au primit denumiri potrivit pozitiei sau aspectului lor.

Adaugam ca pe aceasta portiune rolul secundului este greu, el neputind sa execute traversarea decit numai dupa ce efectueaza un rapel de 3 m.

Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }