Deasupra cascadei, insule si ostroave impart raul in mai multe cursuri ce alimenteaza cataractele. O portiune importanta din rau cade intr-o prapastie ingusta si semicirculara, cunoscuta sub numele de "Garganta do Diablo" - "Gatul diavolului"; rezultatul acestei impresionante caderi a fost descris ca "plonjonul facut de un ocean in abis". Aceasta sectiune este vizibila atat din partea braziliana cat si din cea argentiniana. Multe din cascadele individuale sunt rupte la jumatate de tapsanul iesit in afara; refractia luminii in apa si picaturile ce tasnesc din toate partile creaza aici o portiune plina de curcubee. De la marginea "Gatului diavolului", la 150 de metri in aer se ridica o perdea de ceata.
Dintre nenumaratele insule din apropierea cascadelor, cea mai importanta este Insula Grande San Martin, situata in aval de "Gatul diavolului", pe partea argentiniana. De pe aceasta insula se poate admira un numar considerabil dintre cataracte. Intre cascadele individuale ce pot fi vazute de pe potecile din padure de pe partea argentiniana, se numara si Dos Hermanas, Bozzetti, San Martin, Escondido si Rivadavia. De asemenea, de pe partea braziliana se poate vedea o imagine magnifica a cascadelor. Cateva dintre cascadele vizibile de pe partea braziliana sunt cele cunoscute sub numele de: Benjamin Constant, Deodoro si Floriano.
Primul explorator spaniol care a vizitat cascadele a fost Alvar Nunez Cabeza de Vaca in 1541. In 1897, Edmundo de Barros, un ofiter brazilian, a conceput planul unui parc national la
cascada Iguacu.
