QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate geografie

Carpatii Orientali










CUVINT DE INCEPUT


,,De cum patrund pe teritoriul tarii, Carpatii vestesc - o data cu primele lor inaltimi - noianul de frumuseti pe care le vor risipi, de aci mai departe, pina la Dunare. Uriasele piscuri ale Pietrosului Mare si Inaului se inalta semete, strajuind largul cuprins de culmi si vai ale Rodnei, forme de relief in care natura a strins, laolalta, cite putin din pitorescul celorlalte masive din Carpati.'

Sint cuvintele cu care autorul lucrarii de fata incepea prezentarea hartii Muntilor Rodnei, un modest indreptar turistic oferit drumetilor nostri ca anexa la brosura de 16 pagini, editata citiva ani in urma de catre O.N.T. Carpati (nr. 11 din colectia „Muntii nostri'). Brosura a fost primul pas facut pentru ca despre „cenusareasa drumetiei romanesti' sa se dea citeva date orientative dare sa-i ajute pe indragostitii de plaiurile carpatine in cautarile de noi comori peisagistice in muntii nostri.




Desi, pe plan turistic, Muntii Rodnei se situeaza alaturi de Bucegi, Retezat si Fagaras, ei au fost prea putin cercetati, atit din cauza asezarii lor periferice, cit si ca urmare a numarului mic de cabane si a lipsei marcajelor sau potecilor corespunzator amenajate. Pina la aparitia brosurii amintite, nici bibliografia turistica n-a contribuit prea mult la dezvoltarea drumetiei in Muntii Rodnei. Ea nu cuprindea lucrari turistice propriu-zise despre acesti munti; articolele sau notele aparute sporadic in revistele de specialitate, ca si pliantele, tiparite cind si cind, nu ofereau drumetilor decit un minim de informatii, suficiente doar pentru cunoasterea partiala a citorva dintre obiectivele turistice ce abunda in Muntii Rodnei.

Lucrarea de fata incearca sa faca un pas inainte pe calea inlesnirii unei mai fructuoase cercetari turistice a celui mai inalt dintre masivii muntosi ai Carpatilor Orientali. Ea este alcatuita prin dezvoltarea schemei folosite la intocmirea brosurii amintite mai inainte. Mentionam ca, in harta anexata acelei brosuri, am cuprins, schematic, prevederile proiectului nostru, intocmit cu gindul inzestrarii Muntilor Rodnei cu o retea de poteci marcate, trasee ce consideram ca raspund, si in momentul de fata, cerintelor unei orientari de ansamblu pentru cercetarea turistica a masivului. Acest proiect de marcaje a fost partial realizat pe teren, astfel incit, in informatiile ce urmeaza, prevederile lui sint mentinute in totalitatea lor. Sfatuim pe drumetul ce patrunde - pentru intiia data - in Muntii Rodnei, sa-si aleaga un traseu ce urmareste fidel sinuozitatile culmii principale a masivului. In acest fel, el va realiza o cuprinzatoare cunoastere de ansamblu a Muntilor Rodnei, fapt ce ii va fi nespus de util in alte deplasari pe care. dupa aceea, le va face pentru cercetarea mai amanuntita a obiectivelor turistice risipite de-o parte si de alta a culmii principale.

In cuprinsul lucrarii noastre, descrierea drumului de creasta - lung de peste 40 km - este facuta pentru ambele sensuri, pentru ca indicarea numai a unei singure directii de mers pe culmea aceasta lunga constituie un important impediment pentru drumetii ce ar alege celalalt sens.

Pentru descrierea drumurilor ce au ca tel cercetarea tezaurului de frumuseti adunat pe un versant sau altul al culmii principale, am ales criteriul stabilirii atit a unor trasee in circuit, cit si a itinerarelor care traverseaza masivul sau fac legatura intre creasta si localitatile situate in vaile ce-l inconjura. Timpurile de mers indicate de noi au o valoare medie; in ele nu se cuprind decit popasurile scurte, cerute de caracteristicile traseului descris. De stationarile mai indelungate, proprii fiecarui drumet (popasurile pentru o odihna prelungita, timpul rezervat mesei, ragazul ce se acorda descifrarii elementelor privelistii din jur, minutele cerute de realizarea unei ,,valoroase' imagini fotografice etc.), urmeaza sa se tina neaparat seama atunci cind se intocmeste itinerarul unei etape sau cel al unei zile de mers.


AUTORUL      



PREZENTARE GENERALA


Inauntrul limitelor ce determina aria Carpatilor Orientali, masivul cristalin, inalt, al muntilor Rodnei si Suhardului face parte din grupa nordica a acestora, Carpatii Beskido-Maramureseni, grupa ce se intinde la NV de culoarul de-a lungul caruia curg riurile Ilva si Somesul Mare (spre V) si Dorna (spre E). In literatura geografica mai veche aceasta subdiviziune a Carpatilor Rasariteni era cunoscuta sub numele de Carpatii Padurosi. Pentru compartimentul sudic al grupei (zona in care se inalta masivele Rodna-Suhard, Maramures, Tibles etc.) se foloseste frecvent si denumirea de Muntii Maramureseni.[1]

Muntii Rodnei, asa cum ne intereseaza din punct de vedere turistic, sint despartiti de culmea sud-estica a Suhardului prin saua de pe versantii careia se aduna firele de obirsie ale Somesului Mare (S) si cele ale vaii Prelucile (N); pasul Rotunda (l 284 m) este punctul de altitudine maxima al acestei sei.

La NE si N, Masivul Rodnei este separat de muntii propriu-zisi ai Maramuresului prin falia Dragos Voda (Bistrita Aurie-Visau); de la pasul Prislop catre V, intre acesti doi colosi de roci cristaline patrunde zona rasariteana, mai ingusta, a „Tarii” Maramuresului.

Catre V - regiune in care formatiile de gresii si marne ale flisului acopera rocile cristaline - limita Muntilor Rodnei o formeaza Valea Carelor (catre N) si piriul Salauta (inspre S); vecinul dinspre V al Muntilor Rodnei este Masivul Tiblesului, cu poala-i sudica de muncei impaduriti. In S, o alta falie (valea superioara a Somesului Mare) desparte Masivul Rodnei de Munceii Birgaelor; in aceasta parte, hotarul Rodnei este acelasi cu cel al grupei Muntilor Beskido-Maramureseni si se desfasoara de-a lungul culoarului Birgaie-Cimpulung.


Limitele turistice. Din punct de vedere turistic, conturul Muntilor Rodnei este mai cuprinzator decit aria inchisa cu izohipsa[2] de l 500 m suprafata pe care (din punct de vedere geografic) formele de relief au o inaltime ce justifica denumirea de ,,munti'.

Pentru a simplifica orientarea, aratam mai in amanunt limitele „turistice” ale Masivului Rodnei, admitind ca acestea urmeaza fundul vailor care il inconjura si prin care curg firele de apa mentionate in cele ce urmeaza. In partea de rasarit a Muntilor Rodnei, acolo unde culmea principala a masivului se prelungeste catre SE cu cea a Suhardului, altitudinea maxima a hotarului o aflam in pasul Rotunda (l 284 m). De aici catre S coboara firele de apa care, unite cu piriul Matragunilor, sporesc debitul Izvorului Paltinisului, primul curs de apa de-a lungul caruia se desfasoara hotarul estic al Muntilor Rodnei. Mai departe, debitul acestui piriu este sporit, succesiv, cu suvoaiele ce coboara prin vaile Izvorul Prelucilor, valea Zmaului, valea Gagii si piriul Arin.

La 675 m alt., dinspre E, ajung la hotar apele vaii Maria Mare, care, impreuna cu cele amintite, dau nastere riului Somesul Mare. Firul vaii acestuia - de la obirsie si pina la confluenta cu piriul Salauta, in dreptul localitatii Salva (308 m) - formeaza hotarele sud-estic si sudic ale Muntilor Rodnei.

Hotarul vestic, de la Salva catre N, urmeaza fundul vaii Salauta, pina la pasul Setrefu (817 m). Dincolo de cumpana apelor limita de V a Muntilor Rodnei se suprapune peste firul Vaii Carelor, pina la confluenta acesteia cu Iza, la 555 m alt. Depasind Gura Carelor, hotarul masivului urca spre E, de-a lungul Izei, pina in Dealu Moiseiului. De aici mai departe, indreptindu-se catre N, linia de contur a muntilor Rodnei coboara in valea Visaului, in aval de comuna Moisei (581 m).

De la Moisei si pina la pasul Prislop, serpuirile piriului Visau chenaruiesc Muntii Rodnei, pe poala lor nordica; aici, in pasul Prislop, hotarele masivului ating un punct de altitudine maxima (1413 m). Din pasul Prislop mai departe, catre E-SE, Bistrita Aurie desparte Muntii Rodnei de vecinii lor dinspre N, Muntii Maramuresului. In punctul Rotunda (din aval de gura piriului Prelucile), Bistrita Aurie iese de pe teritoriul Muntilor Rodnei.

Pentru a incheia lungul ocol de ape (cca 180 km), hotare inauntrul carora se situeaza cei aproape 1300 km2 cit masoara aria turistica a masivului, din catunul Rotunda (985 m) urcam in susul vaii Prelucile, pina in pasul Rotunda, loc din care am pornit sa inconjuram Muntii Rodnei pe la poalele lor.


Relieful. Ceea ce face ca Muntii Rodnei sa constituie unul dintre obiectivele turistice demne de a fi cercetate este salbaticia reliefului, in permanenta prefacere sub actiunea vintului, ploilor si gerurilor, aspectul cursurilor de apa ce curg vijelios printr-un adevarat paienjenis de vai, uluce puternic adincite si, pe alocuri, daltuite de lunecarea ghetarilor, infatisarea si repartitia hainei sale vegetale pe versanti, modificarile pe care i le imprima interventia omului etc.

Inlantuit in chenarul de ape pe care le-am considerat a fi limitele turistice ale Muntilor Rodnei se inalta un bloc masiv de roci, caracterizat mai ales de existenta a trei mari compartimente, pe care cercetarile geografice le individualizeaza in Masivul Pietrosul Rodnei, Masivul Inaului si Muntii Batrina.

Masivul Pietrosul Rodnei este situat in partea centrala a Muntilor Rodnei; el se intinde, catre E, pina la o linie ce urmeaza valea superioara a Bistritei (in N) si pe cea a Aniesului (in S). Linia vestica a masivului este mai putin clara; o admitem trasa insa de-a lungul vailor Batrina (N) si Rebra (S), intre aceste limite este cuprinsa cea mai intinsa si mai inalta zona a Muntilor Rodnei (vf. Pietrosul Rodnei, 2 303 m) si tot aici intilnim formele de relief ce situeaza masivul pe primul plan in ceea ce priveste aspectul sau alpin: creste inalte, vaste caldari glaciare, numeroase lacuri de altitudine, vai salbatice cu povirnisuri repezi si inalte (in N) sau culmi desfasurate in lungi picioare de munte (spre S) etc.

In ceea ce priveste masivitatea, varietatea formelor de relief si bogatia de obiective turistice, compartimentul estic al Muntilor Rodnei, Masivul Inaului, nu ramine prea mult in urma Pietrosului Rodnei, vecinul sau apusean. Piscul central al masivului (vf. Inau: 2 800 m) este un puternic nor orografic, din care pornesc mai multe culmi greoaie, dispuse radiar in jurul uriasului con al Inaului. Actiunea glaciatiei cuaternare (vai, zanoage, ochiuri de mare), mai putin reprezentata in acest compartiment, a daltuit totusi un relief plin de farmec si, pe alocuri, de o salbaticie rar intilnita in alte zone ale Muntilor Rodnei.

Sub denumirea de Muntii Batrina cuprindem zona vestica a Muntilor Rodnei. Cu o alcatuire geologica diferita de cea a masivelor Inau si Pietrosul Rodnei, inaltati mai putin decit acestia, Muntii Batrina prezinta aspecte morfologice si de peisaj deosebite de cele intilnite in celelalte doua compartimente ale Muntilor Rodnei. Obiectivele turistice din aceasta zona sint totusi suficient de atragatoare pentru a justifica organizarea unor interesante peregrinari pe culmile, peste plaiurile si prin vaile Muntilor Batrina.

Cel mai de seama element orografic al Muntilor Rodnei il reprezinta creasta inalta a masivului care - din virful Pietrosul Rodnei si pina in virful Rosu - urmeaza un traseu caracterizat de existenta a numeroase sinuozitati, presarate cu piscuri care depasesc frecvent 2 000 m alt.

Virful Pietrosul Rodnei, decanul de altitudine al crestei, este, in acelasi timp, si cel mai inalt pisc ce se intilneste pe intreaga arie a Carpatilor Orientali. Din Pietrosul Rodnei se intinde, catre S, primul sector al crestei inalte: Pietrosul Rodnei (2 303 m) - Rebra sau Manina (2 269 m) - Buhaescu Mare (2122 m). Intre aceste piscuri se inscriu doua curmaturi adinci, dintre care cea mai spectaculoasa este cea a Pietrosului (2114 m); la SE de Buhaescu Mare, o sa mai larga, tarnita „La Cruce' (numita si saua Buhaescului Mare), este locul din care creasta inalta a Muntilor Rodnei isi schimba orientarea NS de pina aici.

Intre tarnita „La Cruce' (l 984 m) si saua „intre Izvoare' (l 820 m), creasta urmeaza o linie puternic serpuita, ca un S, cu orientarea generala NV - SE. Pe aceasta portiune trei virfuri se inalta peste 2 000 m: Obirsia Rebrei (2 055 m), Cormaia (2 044 m) si Repedea (2 077 m). Saua „Intre Izvoare', desfasurata larg intre vf. Repedea si vf. Negoiasa Mare, poarta si numele de Tarnita Negoieselor; pe versantii ei intilnim doua importante obiective turistice: locul „La Carti' si lacul de culme de la „Fintina lui Ratifoi'.

Dincolo de saua ,,Intre Izvoare' si pina in vf. Puzdrele (2 188 m) creasta inalta a Muntilor Rodnei, orientata SV - NE, urca la peste 2 000 m (piscurile Negoiasa Mare 2 049 m si Negoiasa Mica 2 013 m), adincmdu-se apoi, la 1920 m alt., in Tarnita Birsanului. Din vf. Puzdrele creasta isi schimba brusc directia si - pina in vf. Aniesul Mare (2 169 m) - pastreaza orientarea NV - SE; pe aceasta zona, altitudinea minima se intilneste in Tarnita Negoiescului Mic (2055 m).

Intre vf. Aniesul Mare si saua Gargalaului creasta Muntilor Rodnei se desfasoara, de la V la E, cu o usoara arcuire catre N in dreptul muntelui Cimpoiesul. De-a lungul acestei portiuni de culme se intilnesc: vf. Laptelui (2 145 m), Tarnita Negoiescului Mare (l 963 m), cel de al doilea virf al Laptelui (2003 m), vf. Galatului (2057 m), Curmatura Galatului (l 920 m), vf. Cimpoiesul (l 942 m) si saua Gargalaului (l 925 m). 

Inca din piscul Ciompoiesul creasta inalta a Muntilor Rodnei incepe a se arcui larg, cu concavitatea catre SV, orientare ce ia sfirsit in vf. Omului. De-a lungul acestui urias arc de piatra creasta serpuieste in vf. Cimpoiesul (l 942 m), saua Gargalaului (l 925 m), vf. Gargalau (2159 m), vf. Claii (2119 m), vf. Putredu (2060 m), vf. „La Cepe' (2089 m) si vf. Omului (2135 m). Intre vf. Omului si piscul de 2 125 m alt. creasta inalta a Muntilor Rodnei se desfasoara apoi pe o directie ce se abate prea putin de la orientarea V - E. In aceasta zona, notam ca elemente orografice importante vf. Omului, saua Cisia (l 970 m), vf. Cisia (2 043 m), Tarnita lui Putredu (l 960 m) si cota 2125 m.

Fig01. Virful Inau

Aceasta din urma cota este locul in care creasta prezinta o noua inflexiune; de aci si pina in vf. Rosu ea pastreaza orientarea NV - SE si se desfasoara astfel: cota 2125 m, vf. Tomnatec (2 051 m), Gaura Inaului sau saua Tomnatecului (l 987 m), cota 2 123 m (pe Coasta Neteda), vf. Inau (2 280 m), saua Inautului (2050 m), vf. Inaut (2225 m) si vf. Rosu (2 115 m).

Din creasta inalta a masivului se ramifica un mare numar de culmi si picioare de munte - unele, prelungi si domoale (in S): altele, scurte si pravalite (in N). Dintre acestea, culmea intinsa catre V, din vf. Buhaescu Mare pina in pasul Setrefu, si cea desfasurata spre E (culmea Prelucile Gagii) intereseaza in mod deosebit pe drumeti, intrucit suita de culmi si creste inaltate intre pasul Setrefu si pasul Rotunda (culmile Setrefu - Buhaescu Mare si Inau - Rotunda ce prelungesc, de-o parte si alta, portiunea de creasta inalta cuprinsa intre virfurile Buhaescu Mare si Inau) alcatuieste ceea ce numim „culmea principala' a Muntilor Rodnei. Acest element orografic este cel mai de seama obiectiv turistic din masiv. De-a lungul „culmii principale' se inscrie un traseu turistic care, o data parcurs, pune pe drumet in situatia de a avea o cuprinzatoare cunoastere de ansamblu a Muntilor Rodnei.

Celelalte culmi secundare, ramificate din culmea principala, constituie si ele obiective turistice prin aceea ca, de-a lungul lor, serpuiesc mai totdeauna carari ciobanesti ce pot fi folosite si de catre drumeti. Spatiul rezervat lucrarii de fata nu ne ingaduie sa staruim insa prea mult asupra alcatuirii si aspectului acestor culmi. Ne marginim deci sa dam numai un „inventar' al celor ce consideram a fi mai importante, urmind ca, in capitolul „trasee turistice', sa revenim asupra celor strabatute, in total sau in parte, de itinerarele in cauza.

a) Din Pietrosul Rodnei, catre NE, se ramifica o creasta salbatica, cu pravalisuri repezi, cercetata mai ales de indragostitii de rute alpine: Pietrosul Rodnei (2 303 m) - muchia Pietrei Albe (2197 m si 2 128 m) - vf. Piatra Alba (l 990 m).

- Celelalte culmi ramificate din Pietrosul Rodnei poarta urmatoarele denumiri: Piciorul Mosului, de-a lungul caruia se inscrie traseul turistic Borsa - Pietrosul Rodnei, culmea Borsei (Piciorul Pietrosului), culmea Hotarului.

b) Dintre culmile secundare ramificate din zona inalta a muntelui Batrina, importanta din punct de vedere turistic este mai ales culmea Batrina - vf. Zapodilor, ale carei sinuozitati, desfasurate pe versantul sudic al Muntilor Rodnei, constituie cumpana de ape dintre bazinele Strimbei, de-o parte si cele ale Gusetului (Obirsia Rebrei) si Telcisorului, de alta. Principalele piscuri in care culmea isi inalta greabanul ei de stinca sint: vf. Muncelu (l 602 m) - vf. Tomnatec (l 379 m) - vf. Cocorisului (l 357 m) - vf. Hoitul (l 176 m) - vf. Chicerii (l 056 m). Pe culme, si apoi de-a lungul piriului Telcisorul, se desfasoara un traseu mult circulat de localnici si de turistii care, in drum spre casa, coboara pe aici de pe culmea principala.

c) Vf. Cormaia este pivotul din care, catre S, se ramifica lunga culme secundara ce face cumpana de ape dintre bazinele vailor Gusetu-Rebra si Cormaia. Piscurile principale ce impodobesc culmea sint: vf. Cormaia (2 044 m) - Coasta Neteda (l 954 m) - vf. Tapului (2024 m) - vf. Pietros (2003 m) - vf. Paltinului (l 789 m) - vf. Detunata (l 754 m) - vf. Craia (l 660 m) - vf. Dusilor (l 536 m) - vf. Magurii (l 374 m).

d) Din piscul vecin (vf. Repedea), de pe creasta inalta a Muntilor Rodnei, se ramifica, tot catre S, culmea Repedea-Magura Porcului, cumpana de ape intre bazinele vailor Cormaiei si Aniesului. Denivelarile culmei individualizeaza urmatoarele piscuri mai inalte: vf. Repedea (2 077 m), - vf. Nedeia (l 855 m) - vf. Mirasa (l 754 m) - vf. Rabla (l 901 m) - vf. Nedeia Grajdului (l 856 m) - vf. Muncelu (l 621 m) - Magura Porcului (l 021 m).

e) Pornind, la inceput, catre SV, culmea ramificata din vf. Omului (2 135 m) prezinta in Saua Lazilor (l 760 m) o inflexiune catre S. De aci, mai departe, culmea trece prin piscurile: vf. Corongisului (l 988 m) - vf. Paltinisului (l 545 m) - vf. Capatinei (1264 m) - vf. Priporul Pietrei Albe (l 203 m). In lungul culmii, o carare ciobaneasca duce pina in valea Somesului Mare, unde ajunge, la sosea, intre localitatile Anies si Rodna. Intre virfurile Corongis si Paltinis se afla formatia carstica Poarta lui Benes.

f) Virful Inau este un puternic nod orografic, din care se ramifica unele dintre cele mai salbatice culmi secundare ale Muntilor Rodnei:

- Creasta Inau - vf. Omului, ca si culmea Prelucile Gagii au fost mentionate atunci cind am aratat ce intelegem prin „culmea principala' a masivului.

- Principala culme sudica ramificata din vf. Inau, culmea Curatel, este cumpana de ape dintre vaile Cobasel si Izvorul Bailor. Pe spinarea culmii se inscrie unul dintre traseele turistice mult frecventate: orasul Rodna - vf. Inau. Culmea, orientata NE - SV, este caracterizata de urmatoarele elemente orografice: vf. Inau (2 280 m) - saua Inaului (2 180 m) - vf. Hirosul (l 654 m) - Curatel (l 520 m) - vf. Capul Benesului (l 590 m) - Poala Inautului (l 168 m).

- Creasta inalta a Muntilor Rodnei, in sectorul ei estic, are desfasurarea: vf. Inau - saua Inautului - vf. Inaut - vf. Rosu. Ramificata apoi in citeva scurte picioare de munte, creasta este cumpana de ape intre bazinele vailor Cobasel si Gagii.

- Culmea Piciorul Plescutei are orientarea SV - NE si atinge urmatoarele cote: vf. Inau (2280 m) - vf. Ciungilor (2019 m) - Muncelutu (l 728 m) - vf. Plescuta (l 573 m). Piciorul Plescutei separa bazinele vailor Bilei si Lalei.

g) Dintre culmile secundare, ramificate catre N din creasta principala, mentionam pe cele de-a lungul carora serpuiesc poteci turistice:

- Vf. Cimpoiesul (l 942 m) - Poiana Stiol (l 525 m) - vf. Stiol (l 612 m) - Bitca Prislopului (l 543 m).

- Vf. Galatului (2 057 m) - Buza Dealului (l 640 m) - Fata Meselor (l 664 m).


Hidrografic S-a aratat mai sus ca Muntii Rodnei (Ia periferia lor) sint incinsi cu un adevarat chimir de ape. Afluentii acestora au scobit o retea de vai dese si adinci care confera Muntilor Rodnei un loc aparte in pitorescul Carpatilor nostri, intrucit spatiul nu ne ingaduie sa insistam asupra tuturor vailor din masiv, vom mentiona pe scurt numai afluentii mai importanti ai celor patru riuri de hotar ale caror bazine superioare se situeaza, in parte, pe suprafata ocupata de Muntii Rodnei: Bistrita Aurie, Somesul Mare, Visaul si Iza.

a) Bistrita Aurie este denumirea locala pe care Bistrita o poarta incepind de la confluenta Izvorului Bistritei cu Izvorul Putreda; de la aceasta furca de ape si pina la Rotunda, Bistrita Aurie masoara 15 km lungime. Primul piriu, numit si Bistricioara (5 km lungime), izvoraste din caldarea Cimpoiesul - Gargalau si conflueaza cu Izvorul Putreda, la circa 1170 m alt. Izvorul Putreda (7 km lungime) isi are obirsia pe versantul nord-estic al culmii principale, in zona Tarnitei lui Putredu, la l 684 m alt.

Principalii afluenti ai Bistritei Aurii ce curg pe aria Muntilor Rodnei sint:

- Valea Bilei (10 km lungime), care izvoraste din caldarea Coasta Neteda - Inau, din Fundul Bilei (l 902 m).

- Valea Lala (10 km lungime) ce-si are obirsia in amonte de taul Lala Mica, la circa 2 000 m alt. De-a lungul vaii trece traseul turistic vf. Inau - Gura Lalei (l 015 m). Cele mai de seama obiective turistice de pe vale sint cele doua tauri: Lala Mica (l 920 m) si Lala Mare (l 815 m), ultimul fiind considerat a fi cel mai frumos lac glaciar al masivului.

b) Pentru localnici, Somesul Mare poarta acest nume incepind din aval de Gura Mariilor (675 m). De aci si pina la Salva (308 m) riul masoara 62 km lungime.

Firele de obirsie ale Somesului Mare au fost indicate mai sus, atunci cind s-au aratat limitele turistice ale masivului. Dintre afluentii sai mai insemnati, care curg pe aria Muntilor Rodnei, mentionam urmatoarele cursuri de apa:

- Valea Cobasel (9 km lungime) izvoraste de sub saua Inaului si se varsa in Somes, dupa ce a strabatut comuna Sant;

- Izvorul Bailor, numit impropriu de turisti Valea Vinului (13 km lungime), izvoraste din caldarea sud-vestica a Inaului. El primeste (pe dreapta) apele Izvorului Rosu (7 km lungime) si pe stinga pe cele ale Vaii Vinului. Se varsa in Somesul Mare dupa ce traverseaza orasul Rodna. De-a lungul acestor piraie trec poteci turistice care conduc catre zona Cisia - Inau.

- Valea Aniesului masoara 20 km lungime si conflueaza cu Somesul Mare in dreptul localitatii Anies. Componentii principali ai piriului sint: Aniesul Mare (10 km lungime), ale carui izvoare coboara de sub creasta principala, din caldarea sudica a Cimpoiesului; Aniesul Mic are 9 km lungime si firele-i de obirsie urca pina sub saua „Intre Izvoare', la circa l 777 m alt, De-a lungul vaii, o cale ferata forestiera ajunge pina dincolo de confluenta Anieselor, iar o poteca turistica conduce la creasta, in zona Gargalau - Galati.

- Una dintre cele mai frumoase vai ce brazdeaza versantul sudic al Muntilor Rodnei este valea Cormaia (22 km lungime). Obirsia Cormaiei se afla in caldarea sudica a muntelui Cormaia, iar confluenta piriului cu Somesul Mare se situeaza in amonte de orasul Singeorz-Bai.

- Cea mai lunga vale, situata in intregime in cuprinsul Muntilor Rodnei, este valea Rebra (41 km lungime), intilnirea ei cu Somesul Mare are loc la un kilometru in amonte de localitatea Rebrisoara, iar firele de obirsie ale vaii se afla pe versantii vestici ai virfului Cormaia si la sud de vf. Obirsia Rebrei.

- Unindu-se cu Somesul Mare in dreptul comunei Rebrisoara, valea Gersa (23 km lungime) izvoraste de sub vf. Piciorul Negru (l 368 m), pisc situat pe cumpana de ape dintre Rebra si Telcisor. In bazinul superior al vaii se afla pestera Tausoarele.

- Valea Salauta (37 km lungime) este ultimul tributar al Somesului Mare al carui bazin se situeaza (in parte) pe teritoriul Muntilor Rodnei. Izvoraste din zona pasului Setrefu si ajunge la Somesul Mare in dreptul localitatii Salva. Principalul sau afluent este piriul Telcisorul (14 km lungime), care se varsa in Salauta dupa ce a traversat localitatea Telciu. Firele de obirsie ale Telcisorului se rasfira pe versantii sudici ai obcinelor Rebrisoara si Frumuseaua. In lungul acestui afluent, de la Telciu la Valea Seaca, urca o cale ferata forestiera.

c) Valea Visaului (30 km lungime pina la iesirea de pe aria Rodnei) curge paralel si la nord de culmea principala a masivului. Aceasta vale izvoraste de sub pasul Prislop si primeste de pe teritoriul Muntilor Rodnei urmatorii afluenti mai de seama:

- Valea Fintinii, cu piriul Cimpoiesul (principalul sau fir de obirsie), se varsa in Visau in dreptul satului Fintina, In jurul confluentei se situeaza atit cele doua mari constructii ale complexului turistic Borsa, cit si amenajarile ce servesc practicarii sporturilor de iarna (trambuline pentru sarituri si pirtii de schi).

- Izvorul Negoiescului (6 km lungime), ale carui fire de obirsie se afla in caldarile nordice ale complexului Puzdrele - Galatul. Confluenta piriului cu Visaul este situata in dreptul comunei Poiana Borsei. De-a lungul vaii se desfasoara un traseu turistic, iar catre obirsia ei se afla cabana Puzdra.

- Piriul Repedea (10 km lungime totala) poarta acest nume din aval de Gura Noaselor, punct unde se aduna citeva fire de apa, din care cele mai importante sint piraiele Buhaescu. Intilnirea Repedei cu Visaul se face pe teritoriul comunei Gura Repedea.

- Valea Pietroasa (7 km lungime) isi are obirsia in caldarile nordice ale Pietrosului Rodnei. Piriul colecteaza apele iezerului Pietrosul si pe cele ale cascadei pravalite de sub creasta Pietrei Albe si se varsa in Visau, in dreptul orasului Borsa.

- Ceilalti afluenti ai Visaului (Piriul Hotarului, Valea lui Dragos, Izvorul Negru etc.) sint mai putin cercetati de turisti, astfel incit nu staruim asupra lor.


d) Valea Izei scalda versantii si poalele Muntilor Rodnei pe o intindere mai mica (circa 13 km) decit celelalte trei riuri de hotar amintite mai inainte. Ea izvoraste de sub creasta principala a masivului, din zona cuprinsa Intre Batrina si Muncelu. Principalii sai afluenti ce coboara din masiv sint: Iscioara, valea Repede si Izvorul Carelor.


Aspectul geologic. Sprijinindu-ne pe rezultatele cercetarilor si pe concluziile trase de citiva dintre geologii romani (Th. Krautner, I. Bancila etc.), schitam in cele ce urmeaza un sumar „portret' geologic al muntilor Rodnei, ale carui trasaturi credem ca sint suficient de conturate pentru a ajuta pe drumeti in cunoasterea a ceea ce este esential in acest domeniu.

Ca si restul catenei carpatice, Muntii Rodnei s-au inaltat in perioada marilor cutari ale scoartei pamintului, in era secundara, patrunzind ca un pinten lat spre V, intre Depresiunea Birgaelor si cea a Maramuresului. Alcatuirea si aspectul orografic al masivului au cunoscut, dupa aceea, modificari continue, framintarile de mai tirziu ale scoartei si actiunea agentilor fizici, aducind si ele insemnate prefaceri in infatisarea pe care Muntii Rodnei o capatasera inca din prima faza de orogeneza. In tertiar (miocen) s-au produs, de exemplu, deplasarile de strate care, Intre altele, au dat nastere faliilor din sudul si nordul masivului; adinca ruptura din N (falia Dragos Voda) a imprimat Muntilor Rodnei caracterul de horst, hotaritor pentru aspectul salbatic al versantului in cauza.

In linii mari, relieful actual al Muntilor Rodnei a fost modelat in pliocen si cuaternar. Fundamentul masivului este alcatuit din sisturi cristaline de epizona, iar cuvertura este formata in mare parte tot din sisturi cristaline (mezozonale, de data aceasta). Toate aceste sisturi (fundament si cuvertura) sint strabatute de diorite, gnaisuri, granite etc.

O mare varietate de roci prezinta cuvertura, mai ales In zonele vestice si sudice ale masivului, unde rocile eruptive mai noi (dacite, andezite etc.) sint insotite de roci sedimentare (marne, gresii, calcare etc.): in zona Inaului intilnim importante masive de parasnaisuri, micasisturi si clorosisturi. Merita a fi mentionate conglomeratele cu cuart alb si gresiile calcaroase din V (Piatra cea Oneroasa), calcarele numulitice si recifale (Fundul Izei si Izvorul Batrina), sisturile argilo si marno-calcaroase (Valea Carelor si valea Salauta, catre Romuli).

Prezenta rocilor eruptive noi este atestata de numeroasele „maguri' pe care le intilnim atit de des in lungul faliei sudice (valea superioara a Somesului Mare) si care imprima peisajului din aceasta parte a Muntilor Rodnei un caracter aparte.

O alcatuire geologica atit de variata a creat in Muntii Rodnei un peisaj deosebit de atragator prin multiplele sale infatisari. Impresia puternica pe care o da severitatea formelor de relief, ridicate in creste salbatice si adincite in pravalisuri mari, sau sentimentul de liniste pe care il incerci purtindu-ti privirea in lungul domoalelor culmi sudice ale masivului nu stau cu nimic mai prejos de emotia ce te stapineste in fata semetiei peretilor de stinca daltuiti in roca mai moale a calcarelor risipite ici si colo pe intinsul ocean de piatra al Muntilor Rodnei. Incintarea cu oare cercetezi lumea de basm a adincurilor (pestera Tausoarelor) sau fiorii de teama ce pun stapinire pe intreaga-ti fiinta atunci cind strabati unele ganguri subterane - strimte, joase si biciuite de navalnice vine de apa (Jgheabul lui Zalion) - sint elementele unei suite de impresii care-ti vor ramine mereu nesterse in amintire.

In epoca glaciatiei (cuaternar), relieful Muntilor Rodnei a fost destul de puternic modificat, in special pe versantul nordic al masivului. Urmele ghetarilor de circ si de vale, care au curs prin ulucele de piatra ale simburelui cristalin cutat in culmi inalte, pot fi identificate cu usurinta atit in adincile zanoage scobite in stinca, cit si in depozitele de morene si de „berbeci' risipite in caldari sau adunate, ca praguri, de-a curmezisul vailor. Faptul ca actiunea ghetarilor a fost extrem de redusa la S de culmea principala a masivului face ca, in aceasta zona, urmele glaciare sa nu poata fi identificate decit in citeva mici circuri de sub coama. In schimb, pe versantul nordic, stratul gros de gheata, in lunecarea lui la vale, a sapat caldari impresionante: intre acestea, complexul de zanoage incins ca un briu de arcul ce-l formeaza masivele spinari al muntilor Pietrosul Rodnei, Buhaescu Mare, Repedea si Puzdrele este cel mai spectaculos ca infatisare si maretie. Vaile ce-si au obirsia in caldarile nordice au fost si ele puternic erodate de limbile de gheata ce coborau catre altitudini mai joase.

De un farmec deosebit - elemente de mare atractie turistica - sint si celelalte vestigii ale actiunii ghetarilor din Muntii Rodnei. Este vorba de numeroase lacuri glaciare, iezere sau „ochiuri de mare', risipite in caldarile superioare ale masivului.[3] Dintre ele, iezerele Buhaescului (lacuri de vale) si taul Lala Mare (lac de Zanoaga) sint cele a caror infatisare este mai plina de poezie si de frumusete.


Flora. Portretul vegetal al Muntilor Rodnei este caracterizat indeosebi de existenta padurilor care imbraca vaile si culmile pina in jurul a l 700 m alt. Golul alpin este mai intins in partea de rasarit a masivului, unde padurea coboara la altitudini mai joase. In afara fagetelor, care se ridica aici pina la circa l 380 m, padurile de sus ale Rodnei sint alcatuite mai ales din brad si molid. Tufarisurile de durzai (Pinus pumilia Haenke), nume sub care este cunoscut de localnici jnepenisul, extind zona plantelor lemnoase la altitudini superioare celor pina la care ajunge molidul.

Prin lunile iunie si iulie, covoarele de smirdar (Rhododendron kotschyi), adevarate vetre de vapai rosietice, coloreaza viu plaiurile si versantii Zanoagelor pe suprafete intinse. Tufe dese de afini podesc golul alpin, iar in lastarisul tinar ce se ridica viguros, tufarisurile de zmeura cresc uimitor de bogat. In sfirsit, in zonele de calcar din jurul Cormaiei si Pietrei Rele reintilnim minunata floare-de-colti (Leontopodium alpinum), podoaba a naturii ce trebuie ocrotita in mod deosebit, pentru a preintimpina disparitia ei din masiv.

Ca o raritate la altitudini mari, semnalam existenta in Muntele Saca, la aproape l 600 m inaltime, a unor mici intinderi de teren pe care cresc minunate narcise de munte. Pe povirnisurile Inaului cresc frumosi trandafiri galbeni, salbatici, dar placut mirositori, iar in jnepenisurile din zona lacului Lala Mare se intilneste zimbrul, unul dintre copacii care imbracau muntele in timpul glaciatiei cuaternare.


Fauna. Salbaticiunile care traiesc in Muntii Rodnei sint destul de numeroase; intre acestea, ursul este un soi de „vedeta' a masivului. Nu lipsesc nici lupul, fiara singeroasa, si nici vulpea vicleana si mare nimicitoare a puietului vietatilor mai marunte. Mistretul traieste mai ales in faget, iar pisica salbatica, dihorul si vidra fac parte dintre animalele care insufletesc desisul padurilor si malurilor apelor. Daca cerbul este destul de raspindit in Muntii Rodnei, capra neagra a disparut cu desavirsire, atit din cauza primului razboi mondial, cit si a braconajului practicat in trecut fara menajamente. Trofeele de capra neagra situasera Muntii Rodnei printre masivii carpatici ce se bucurau de o deosebita faima cinegetica: record mondial in anul 1910; premiul II la expozitia din Viena (1910); premiul III la expozitia de la Leipzig (1930) etc. Pentru repopularea muntilor Rodnei cu capre negre s-au intreprins (incepind din anul 1964) o serie de actiuni ce se spera a fi incununate de succes., preconizindu-se ca in 10-15 ani efectivul de capre negre din Muntii Rodnei sa se ridice la circa 150 de exemplare. Notam astfel existenta unui tarc (16 hectare) amenajat in rezervatia naturala „Pietrosul Mare' in care, sub ingrijirea paznicilor de specialitate traiesc iezii de capra neagra prinsi in ultimii doi ani in Retezat. Dupa acomodarea cu noul lor mediu de viata, iezii acestia, cit si cei ce vor fi adusi aici in viitor, vor fi pusi in libertate pentru a spori, si din punct de vedere faunistic, comoara de pitoresc a Muntilor Rodnei.

Intre pasarile ce traiesc in masiv, cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix) si pajurile sint adevarate podoabe ale Muntilor Rodnei; primul nu se intilneste in masivii limitrofi.

In undele repezi ale piraielor Rodnei, ca si in apele reci ale „ochiurilor de mare', adapostite in fundul Zanoagelor glaciare, sageteaza numerosi pastravi, iar Visaul este unul dintre cele doua riuri din tara (Visau si Bistrita) in care mai traieste lostrita.


Clima. Climatul caracteristic Muntilor Rodnei este cel al muntilor inalti. Situarea masivului intr-o zona in care latitudinea variaza intre 47 si 48 grade, orientarea crestei principale si directiile culmilor secundare, cit si diferentele mari de altitudine fac ca topoclimatul Muntilor Rodnei sa poata fi considerat drept „subpolar' (clima aspra, umeda, vinturi persistente etc.).

Volumul precipitatiilor este ridicat: peste l 200 mm anual. Cele mai multe ploi cad aici in perioada mai-iulie; golul alpin din imediata apropiere a piscurilor inalte primeste o cantitate redusa de precipitatii sub forma de ploaie, dar se imbraca in groase cojoace de omat in timpul iernii. Abundenta zapezilor si persistenta lor pe inaltimi, dincolo de limitele clasice ale iernii (pina catre sfirsitul lunii iulie), favorizeaza mult practicarea sporturilor de iarna. De asemenea, nu rareori, drumetul poate fi sfichiuit, in plina vara si pe culme, de lapovite reci sau de ninsori capricioase.

Temperaturile medii inregistrate in Muntii Rodnei ating valori deosebite de cele semnalate in alte regiuni carpatice romanesti (0°C, media anuala;  -9°C in ianuarie; 4 .. 10°C in iulie).

Vinturile predominante sint cele ce sufla din NV si NE. Din unele observatii facute in masiv rezulta ca directia din care bat vinturile indica suficient de bine mersul vremii. Astfel, vinturile dinspre E prevestesc timp frumos; cele dinspre N si NE aduc vreme friguroasa, iar vinturile care sufla dinspre V sau de la SE aduc ploi abundente. Vinturile locale bat, dimineata, dinspre vale catre virf; seara, ele sufla in directia opusa.


Prezenta omului. Viata pastorala, intens dezvoltata in Muntii Rodnei, ne ofera rare dar neasteptate prilejuri de a descoperi obiceiuri si alcatuiri ale stinelor, care arata ca pe aceste meleaguri pastoritul se practica cu multe sute de ani in urma. Adaposturile pacurarilor, armele lor de aparare, uneltele stinei si obiceiurile care insotesc activitatea pastorala mai au si azi elemente de un arhaism care a ramas mai nealterat decit in alti masivi ai Carpatilor. Folclorul local este de o frumusete si originalitate mult deosebite de cele pe care le aflam in alte regiuni ale patriei noastre.

Munca ce se desfasoara in exploatarile miniere din jurul oraselor Rodna si Borsa sau la taierile de paduri de pe tot intinsul masivului constituie motive temeinice pentru ca Muntii Rodnei sa fie cercetati cu un si mai viu interes. Citeva statiuni balneoclimaterice, intre care Singeorz-Bai este cea mai importanta, atrag multi oameni ai muncii, veniti aici fie pentru a-si cauta sanatatea, fie pentru a petrece concediul de odihna. Notam, de asemenea, existenta a numeroase izvoare cu ape minerale: Valea Vinului, Anies, Borsa, Zavoaiele Borcutului (la obirsia Vaii Strimba), „La Borcut' (sub pasul Prislop) etc.


Toponimia. Este bine ca, la o prima luare de contact cu plaiurile Rodnei, drumetul sa fie avizat asupra unor particularitati toponimice, mai frecvente aici decit in alte parti ale Carpatilor nostri. Enumeram pe cele mai caracteristice:

a) Numeroase forme de teren poarta denumiri identice.

Se intilnesc in Muntii Rodnei multe „repezi”: valea Repedea (bazinul Visaului); piriul Repede (afluent al Izei). valea Repede (se varsa in Salauta); vf. Repedea (2077 m). Valea Vinului este un afluent al Izvorului Bailor si acelasi nume il poarta unul din piraiele ce se varsa in Cormaia. Valea Sacii conflueaza cu Izvorul Bailor in aval de localitatea Valea Vinului dar o Vale Seaca (uneori tot Valea Sacii) este unul din firele de obirsie ale piriului Telcisorul.

Puzderia de „neck-uri', rezultat al unei intense activitati vulcanice, face ca, de o parte si de alta a Salautei si a cursului superior al Somesului Mare, apelativul „magura' sa dea multa bataie de cap in orientare: vf. Magurii (l 195 m, 1374 m, 1093 m, 860 m, l 057 m), Magura Sabii (l 115 m), vf. Maguricii (595 m), Magura Porcului (l 021 m), Magura Mare (1189 m), Magura Mica (l 119 m), Magura Sturzilor etc.

Nedei sint si ele destule: vf. Nedeia (l 855 m), vf. Nedeia Grajdului (l 856 m). Nedeia Saca, Nedeia Birladelor. Tot asa stau lucrurile si cu „munceii': vf. Muncelu (l 793 m, l 602 m, l 621 m), vf. Muncelutu (l 728 m) etc.

Situatii analoge prezinta si toponimicile: Coasta Neteda, Rebra, Prislop, Pietrosul, Paltinul, Prelucile, Tomnatec etc.

b) In Muntii Rodnei, folositi pentru pasunat de nasaudeni (pe versantul sudic) si de maramureseni (in N), piscurile culmii principale au primit, pe alocuri, denumiri duble: Muncelu-Piatra cea Gheroasa; Batrina-Celariu; Rebra-Manina etc.

O mentiune speciala pentru vf. Rebrei (2 269 m), situat pe culmea Pietrosul Rodnei - Buhaiescu Mare. Amplasamentul piscului in raport cu bazinul vaii Rebra nu justifica numele, intilnit mai mult in literatura stiintifica si turistica decit in limbajul localnicilor. Batrinii de prin partea locului ii spun, mai ales, Manina, toponimic intilnit si in hartile topografice mai vechi. In dictionare, „manina' are semnificatia de „namila'. In lucrarea „Neamul romanesc in Ardeal', Nicolae lorga spune: „ ne apropiem de manina intunecoasa a Prislopului

c) In lucrarile mai vechi care fixeaza rezultatul cercetarilor (geologice, in special) intreprinse in Muntii Rodnei, pentru unele obiective s-au dat denumiri necorespunzatoare toponimiei locale. Mentionam citeva dintre ele: Bucureasa si Bucuiescu, in loc de Buhaescu; Negriasa, in loc de Negoiasa; piriul Pietrosul, in loc de valea Pietroasa, Setrevu, in loc de Setrefu etc.

d) Patru localitati situate in Muntii Rodnei (trei la hotarele lor si una inauntrul ariei masivului) poarta denumiri cu rezonanta latina: Romuli, Salva, Nepos si Parva. „Nasul' lor a fost losif al Il-lea, imparatul Austriei, care, cu prilejul unei calatorii de inspectie in regiunea unde isi aveau sediul regimentele de graniceri romani (infiintate intre 1762-1763), i-a salutat pe localnici spunindu-le: „Salve Romuli parva nepos' (Salut pe stranepotii lui Romulus). Cu acest prilej, patru dintre noile sate graniceresti au primit ca nume cite unul dintre cuvintele frazei de salut.

Fig02. Gura fintinii. Hotel turistic

Este interesant de stiut ca in Muntii Rodnei se mai intilnesc si alte toponimice cu rezonanta latina. In afara de denumirile de locuri, originea latina a populatiei de pe aceste meleaguri se reflecta si in denumirea obiectelor folosite de ciobanii rodneni in activitatea lor pastorala. Pentru a da un singur exemplu, reproducem un pasaj din lucrarea prof. univ. Tiberiu Morariu, citata in bibliografie: „Ca arma de aparare contra fiarelor se intrebuinteaza pusca, iar in cazuri urgente taciunele aprins sau facea. Acest obiect numit si faci sau fa’ce[4] se pregateste dintr-un lemn de buhas lung de 4 m, crapat la un capat, iar in crapaturi se mai pune iasca sau vacalie. „Facea' o tin deasupra focului, in coliba, iar in caz de primejdie, fiind foarte uscata - de abia o atingi de foc si se aprinde. Iesind cu ea afara, dat fiind curentul de aer ce se naste cind este purtata in fuga, se formeaza scintei care provoaca spaima animalelor salbatice.'

e) In capitolul „informatii turistice' se mentioneaza in mod special toponimicile care redau deosebit de plastic infatisarea formelor de teren (Piatra cea Gheroasa, La Carti etc.).

f) In transcrierea numelor de locuri, ape si forme de teren, s-a respectat pronuntia locala: Visau, Inau, Tomnatec etc.).


Pesterile. Zonele cu roci sedimentare din Muntii Rodnei sint presarate si cu insemnate depuneri de calcare (eocene), ale caror caracteristici sint insa diferite de cele ale calcarelor (mezozoice) din masivii carpatici unde s-au dezvoltat spectaculoasele fenomene carstice ce incinta ochiul din Carpatii Apuseni si cei Meridionali.

Fata de intinderea lor, Muntii Rodnei numara putine pesteri; nici una dintre ele nu adaposteste bogatia de frumos care face faima celor din alte parti ale Carpatilor (cum sint pesterile Pojarul Politei, Topolnita, Meziad). In schimb, in masiv se afla cea mai adinca pestera de pe teritoriul patriei noastre, pestera Tausoarele, ea fiind si a treia in ceea ce priveste lungimea totala a galeriilor sale.

Fig03 (1)

In Muntii Rodnei se cunosc, pina in prezent, urmatoarele pesteri: Tausoarele, Jgheabul lui Zalion, Pestera lui Maglei, pestera de la obirsia Strimbei (in apropierea izvoarelor Vaii Seci), Pestera Zinelor, pestera din Dealul Popii (Baia lui Schneider) si Pestera de sub Paltin. Pentru citeva dintre ele dam unele informatii ce credem ca sint utile turistilor care strabat plaiurile Muntilor Rodnei; folosim in acest scop datele din publicatiile Institutului de speologie „Emil Racovita' din Cluj.


1. Pestera Tausoarele (fig. 1), cunoscuta si sub denumirea de pestera de la Izvorul Tausoarelor, face parte din complexul carstic Tausoare-Zalion. cel de-al treilea element al complexului fiind resurgenta (izbucul) lor, Izvorul Rece. Ea este situata la cca 950 m alt. In versantul sting al vaii Izvorul Tausoarelor din bazinul superior al vaii Gersa. A fost descoperita in anul 1955 de catre invatatorul Leon Birte din catunul Gersa IV, comuna Rebrisoara, care este si custodele ei.

Accesul la pestera se face fie prin valea Telcisorului (circa 2 ore de urcus din puncul „La Funicular', capatul liniei ferate inguste Telciu-Valea Seaca), fie din valea Gersa (7 km de la Parva). In linie aeriana, pestera Tausoarele, adinca de 350 m, masoara 900 m lungime; strabatindu-i insa galeriile cunoscute pina acum, distanta dintre gura de intrare (950 m alt.) si fundul pesterii (600 m alt.) este de 5 050 m.

De-a lungul galeriilor curge apa Izvorului Tausoarele, captata prin citeva sorburi si fisuri; in fundul pesterii, printr-un sorb, apa din galerii patrunde intr-un canal subteran din care iese apoi la zi in izbucul Izvorul Rece (550 m alt), situat in peretele sting al vaii Telcisorului (afluent al piriului Salauta), la 25 m in aval de punctul de confluenta al apelor acestei vai cu Izvorul Susitei. In traseul sau, canalul de golire trece pe sub cumpana de ape a bazinelor Gersei si Telcisorului, pe sub vaile citorva dintre afluentii acestuia din urma si pe sub albia piriului Ursului, ceea ce constituie un rar fenomen hidrografic.

Pestera Tausoarele este scobita in calcare compacte (uneori gresoase), cu vine de calcit. Intre stratele de calcar se intercaleaza sisturi bituminoase, iar unele dintre galeriile pesterii contin depuneri de gips. Legate prin coridoare lungi si inguste, salile mari ale pesterii Tausoarele, o pestera relativ tinara si inca activa, adapostesc putine podoabe de piatra (stalactite, stalagmite, baldachine, draperii etc) In peretii ei se gasesc fosile paleontologice, foraminifere, numuliti etc. si pe tavanele salilor din apropierea intrarii sint agatati, ciorchine, numerosi lilieci.

Pentru valoarea ei stiintifica, pestera Tausoarele a fost declarata monument al naturii, cu caracter de rezervatie stiintifica, vizitarea ei fiind permisa numai cu aprobarea prealabila a Comisiei monumentelor naturii de pe linga Academia Republicii Socialiste Romania. Pestera este inchisa cu o poarta metalica.


2. Pestera Jgheabul lui Zalion este situata la circa 800 m alt. catre obirsia Piriului Orbului, afluent al Vaii Seci. A fost descoperita tot de catre Leon Birte, in anul 1958. Accesul la pestera se face din punctul ,,La Funicular” (vezi mai sus pestera Tausoarele); in subteran se patrunde pe o galerie descendenta care debuseaza intr-un aven de 44 m adincime, adevarat horn cu un diametru ce nu depaseste 3 m.

In linie aeriana, Pestera Jgheabul lui Zalion masoara 475 m; lungimea desfasurata a galeriei insumeaza 535 m, iar adincimea pesterii este de 130 m. In mare parte, galeria este foarte ingusta; pe alocuri, pentru a fi strabatuta, a trebuit sa fie practicate largiri ale culoarelor, astfel incit sa se poata trece mai departe, tiris. Pe traseul pesterii exista numeroase cascade cu debit mare; citeva din ele se trec direct prin suvoiul apei.

Formatiile concretionare se intilnesc numai in treimile de capat ale galeriei, la intrare si in fundul pesterii. Scurgerea piriului ce strabate pestera se face (ca afluent al canalului subteran prin care se goleste pestera Tausoarele) tot in izbucul Izvorul Rece. Pestera Jgheabul lui Zalion este considerata ca o galerie laterala a pesterii Tausoarele.


3. Pestera lui Maglei este situata la 985 m alt. catre N de pestera Tausoarele si la mica distanta de aceasta, pe dreapta vaii Izvorului lui Maglei (un afluent al Piriului Ursului, paralel cu Izvorul Tausoarelor). Este o grota adinca de 6 m, cu descendenta verticala si se termina cu o sala de mici dimensiuni. La viituri, pestera se transforma in ponor al vaii.


4. Pestera Zinelor de la Preluca. In bazinul superior al vaii Rebra, la 934 m alt., se afla gura Izvorului Zinei, piriu ce izvoraste de sub Tarnita Prelucii. In golul alpin din apropierea tarnitei, la l 435 m alt., se afla Pestera Zinelor, formata dintr-o galerie descendenta ce masoara 30 m lungime.


5. Pestera de sub Paltin. Pe Coasta Neteda (un picior de munte de pe dreapta Izvorului Laptelui) se afla virful Paltinului (l 520 m), pe versantii caruia creste din abundenta floarea-de-colti. Sub acest virf exista o grota a carei galerie, orizontala, masoara circa 20 m lungime. In literatura turistica mai veche se mentioneaza aceasta grota drept „Pestera Zinelor' din calcarul Muntelui Laptelui.


In afara pesterilor amintite mai sus, in Muntii Rodnei formatiile carstice sint destul de rare. Printre ele se situeaza Poarta lui Benes (din Saca), cunoscuta si sub denumirea de Poarta Corongisului. Este „o arcada lata cit sa treaca un om' si se afla pe piciorul de munte Corongis-Paltinis-Priporul Pietrei Albe, cumpana de ape dintre Valea Aniesului si Izvorul Bailor.

Notam de asemenea izbucul de pe stinga piriului Iza-Izvor, numit de localnici „Izvorul Albastru al Izei'.



INFORMATII TURISTICE


A. CAI DE ACCES


Pentru a ajunge in localitatile de la periferia masivului, puncte de unde putem porni catre obiectivele turistice situate in Muntii Rodnei, avem la indemina o retea de cai ferate si una de sosele. Calea ferata se inscrie mai ales de-a lungul limitelor sudice si vestice ale masivului, inspre N, ca si pe latura sud-estica a teritoriului Muntilor Rodnei, drumul de fier nu parcurge decit o parte din hotarele masivului. Nici o cale ferata normala nu patrunde inauntrul perimetrului in care sint situati Muntii Rodnei.

In schimb soselele care duc in apropierea Muntilor Rodnei inconjura fara intrerupere masivul, chiar pe la periferia lui, unele patrunzind si catre interior (Rebrisoara-Gersa, Rebrisoara-Parva si Rodna-Valea Vinului).


a) Cai ferate. La poalele Muntilor Rodnei se poate ajunge cu usurinta calatorind pe urmatoarele linii de cale ferata:

1. Linia ferata Suceava Nord-Cluj. Pe aceasta linie calatoresc atit drumetii ce pornesc spre Muntii Rodnei din sudul tarii si Transilvania, cit si cei ce se indreapta spre masiv venind din Bucovina si Moldova. Si unii si altii folosesc traseul acesta, fie pentru a cobori In statiile Ilva Mica, Feldru, Nepos, Rebrisoara, Nasaud sau Salva, fie pentru a-si continua drumul pe linia Ilva Mica - Rodna Veche sau pe linia Salva-Visaul de Jos si, mai departe, catre Borsa.

De la Vatra Dornei, trenul strabate regiuni cu un piesaj deosebit de variat, urmind fundul si versantii vailor sau furisindu-se prin minunate paduri de conifere. In cale, catre S, privirea se avinta pina pe crestele viorii ale Calimanilor. Din statie in statie, urcind mereu, trenul ajunge in sara Cosna, dupa ce a trecut prin Rosu, Cindreni si Floreni. Urmeaza statia Gradinita si apoi coborisul vertiginos catre Tara Nasaudului, prin Larion, Silhoasa si Lunca Ilvei. Abia de la Ilva Mare. la Magura Ilvei. In dreptul Poienii Ilvei sau la Lesul Ilvei iti dai seama cit de repede a coborit trenul cei aproape 50 km parcursi din culme pina aici. Prima statie mai importanta, Ilva Mica, este nod de cale ferata si intiia gara dincolo de care se intind Muntii Rodnei. De aici inainte, linia ferata defileaza la poalele sudice ale masivului si insoteste Somesul Mare, serpuind pe malurile lui.

La 4 km dincolo de Ilva Mica, trenul face o prima oprire in gara Feldru. Trecind mai departe, la 7 km distanta de aceasta statie se afla gara Nepos; inca 3 km si se ajunge la Rebrisoara, localitate din care se urca la obiectivele turistice situate pe vaile Rebra si Gersa. De Nasaud nu ne mai despart decit 5 km si, la 6 km mai departe, se afla gara Salva (nod de cale ferata). De la Salva inainte linia ferata Suceava Nord-Cluj paraseste teritoriul Muntilor Rodnei.

2. Linia ferata Ilva Mica-Rodna Veche. Este o linie secundara care, in totalitatea ei, urmeaza o parte din hotarul sud-estic al Muntilor Rodnei si este construita pe malul drept al Somesului Mare. Linia masoara 21 km lungime si urca o diferenta de nivel de peste 130 m. Dincolo de Ilva Mica, prima gara se afla la 9 km si poarta numele de Singeorz-Bai, localitate din apropierea careia se poate urca de-a lungul vaii Cormaia. La 7 km NE de Singeorz-Bai trenul opreste in halta Maierul, iar dupa inca 3 km, in halta Anies (o poteca turistica marcata conduce pe creasta principala a Muntilor Rodnei). Ultima statie a acestei linii se afla la 3 km dincolo de Anies. Este gara Rodna Veche situata la periferia vestica a orasului Rodna. De aci pornesc doua importante marcaje turistice: triunghi rosu (spre Inau) si punct albastru (catre Inau si Gura Lalei).

Aceasta cale ferata este folosita de drumetii care vor sa urce pe un traseu mai direct in zona virfului Inau; pentru aceasta ei vor parcurge intreaga linie ferata Ilva Mica-Rodna Veche, coborind in statia ei terminus.

3. Linia ferata Salva-Visaul de Jos-Cimpulung pe Tisa. Prin gara Salva trec foarte multi dintre drumetii ce vor sa cerceteze Muntii Rodnei. Sint turistii care au pornit de pe aproape intreg cuprinsul tarii, cu exceptia celor ce vin dinspre NV (Sighet- Visau). Principalele statii pe aceasta linie sint: Cosbuc, Telciu, Fiad, Romuli, Dealu Stefanitei. Din aceste localitati pornesc carari de munte, unele frecvent folosite si de turisti; Dealu Stefanitei este cap de traseu pentru cei ce vor sa parcurga, de la V la E, lunga culme principala a Muntilor Rodnei. Mai cu osebire insa, aceasta linie de cale ferata este folosita pentru a se ajunge la Visaul de Jos, statie din care, tot cu trenul, calatoria se poate continua pina la Borsa, cel mai cunoscut centru turistic din Muntii Rodnei. Pe portiunea Salva-Visaul de Jos. aceasta linie ferata traverseaza Carpatii (de la S la N), urmind in urcus. Valea Salauta, iar la coboris vaile Carelor si Iza. Zonele de-a lungul carora se desfasoara linia ferata sint pline de pitoresc, podurile, viaductele, tunelurile etc. Intregind armonios peisajul natural al locurilor strabatute de calea ferata.

4. Linia ferata Cimpulung pe Tisa-Borsa. Din cei 92 km cit masoara aceasta linie, numai 8 se desfasoara la poalele Muntilor Rodnei, de la Moisei la Borsa. Intre Visaul de Jos si Moisei trenul opreste mai intii in halta Visaul de Sus, dupa care urmeaza gara cu acelasi nume. La 9 km mai departe se ajunge in halta Moisei, prima statie de pe teritoriul Muntilor Rodnei. De aci si pina la Borsa, capatul liniei, mai sint inca 8 km. Pe parcursul final dintre Moisei si Borsa, de la fereastra vagonului putem prinde intiia panorama desfasurata mai larg asupra muntilor catre care ne indreptam: masiva piramida a Pietrosului Rodnei, cu puternicele ei contraforturi nordice, se infatiseaza privirii cu o staruitoare chemare spre inaltimi.


b) Sosele. Trebuie mentionat din capul locului ca dintre soselele ce inconjura Muntii Rodnei, nici una nu constituie o prea mare ispita pentru turistii auto-moto.

Soseaua Sighet-Vatra Dornei. Din aceasta sosea (DN 18) numai portiunea cuprinsa intre Moisei si Rotunda intereseaza direct Muntii Rodnei. Autobuzele IRTA fac curse regulate fie pe anumite sectoare ale soselei, fie pe intreaga ei intindere (de la Sighet la Vatra Dornei). Una dintre cursele locale (Sighet-Fintina) are ca statie terminus hotelul complexului Borsa. Orarul acestor curse se schimba in functie de anotimp.

Soseaua Sighet-Vatra Dornei patrunde pe teritoriul Muntilor Rodnei in dreptul localitatii Moisei (581 rn). In imprejurimile Moiseiului (Ia circa o jumatate de ora de mers cu piciorul, pe valea Izvorul Manastirii) se poate vizita manastirea ..Izvorul Negru”. Remarcabile sint ramasitele bisericii de lemn ce dateaza din secolul al XVIl-lea. Cel mai interesant obiectiv turistic ce poate fi admirat la Moisei este insa „monumentul de o stranie si cutremuratoare frumusete', realizat aici de sculptorul Vida Geza cu concursul nemijlocit al localnicilor (alegerea materialului, cioplirea lemnului etc.). Pentru o mai buna prezentare a monumentului, transcriem inspiratele rinduri inchinate acestei opere de arta de catre Geo Bogza.

La Moisei „ au fost impuscati, in toamna anului 1944, cind in spatiul carpatic soarta fascismului fusese pecetluita, douazeci si noua de tarani maramureseni, pentru ca incercasera sa dobindeasca mai devreme cu citeva clipe o libertate ce venea in mod inexorabil. Legati de miini si de picioare, ingramaditi in doua case de la marginea satului, au fost ucisi cu focuri de mitraliera trase pe fereastra. Dar, cum s-a intimplat de multe ori in asemenea sinistre imprejurari, unul dintre ei a scapat, acoperit de trupurile celorlalti, aducind prin viu grai marturie asupra josnicei crime'

„ Din soseaua principala care leaga Maramuresul de Bucovina, peste Prislop, o alee porneste spre zona paduroasa a unor coline din apropiere, transformindu-se la poalele primei inaltimi intr-o scara monumentala cu trepte de granit. Deasupra, pe locul netezit si prefacut in vatra, sint asezati In cerc doisprezece stilpi masivi de stejar, sculptati in felul mastilor maramuresene care reprezinta lupta dintre viata si moarte. In mijloc, o lespede de piatra, ca un altar, cu o inscriptie in memoria celor ucisi. Totul este sobru, sever, plin de simboluri si semnificatii profunde reintegrind in nobilele traditii ale Maramuresului amintirea celor douazeci si noua de fii ai sai, ucisi de cea mai rea fiara ce si-a purtat vreodata pasii pe acolo'

La E de Moisei intilnim localitatea Borsa, ale carei sate se insira in lungul soselei pe o distanta apreciabila. De-o parte si de alta a drumului casele oraselului sint raspindite pe vai, pina sus catre munte. Gara Borsa, statie terminus a caii ferate Visaul de Jos-Borsa, se afla pe stinga soselei si in imediata ei apropiere. Daca, dupa calatoria cu trenul, coborim in gara Borsa, vom iesi in spatele statiei, in „drumul tarii', si vom porni pe sosea, la stinga. De o parte si de alta a drumului se tin lant cladirile folosite ca locuinte sau sedii ale institutiilor si intreprinderilor. Riul Visau curge in stinga noastra si curind ajungem la podul metalic pe care trecem pe dreapta apei. Dupa pod, ocolind la dreapta, soseaua intilneste in curind calea ferata industriala care leaga cara Borsa de intreprinderile miniere de la Baia Borsa. Decovilul vine din stinga noastra, intersecteaza soseaua si se indreapta apoi spre E, intercalindu-se intre sosea si riul Visau. De aici inainte casele sint mai rare si alcatuiesc acea parte a comunei Borsa cunoscuta sub numele de Joseni. Pietrosul Rodnei se vede mereu, in dreapta noastra, strajuind zarea cu creste zimtuite si cu pereti negri de umbra.

La aproximativ o jumatate de ora de la gara ajungem intre cladirile care formeaza centrul oraselului Borsa (675 m alt.). Dincolo de zona in care cladirile oraselului sint mai dese, se desprinde, la dreapta, o ulita (ulita Pietroasa). Pe aceasta ulita care, la inceput urmeaza versantul sting al vaii Pietroasa, se poate ajunge, din Borsa, pe cea mai directa cale, pe virful Pietrosul Rodnei, piscul culminant al masivului.

In Borsa, ca si in satele ei (Repedea, Poiana Borsa, Fintina) sint izvoare cu ape minerale feruginoase, carbogazoase, bicarbonatate. Ne continuam drumul pe soseaua ce se apropie foarte mult de malul drept al Visaului. Desi urcusul este uniform, monotonia traseului este alungata de minunata priveliste din dreapta noastra, unde se profileaza Pietrosul Rodnei si culmea principala a Muntilor Rodnei. Curind ajungem in punctul unde un drumeag se desprinde spre dreapta. Sintem la Gura Repedei (720 m), loc din care putem urca pe creasta, in zona virfurilor Repedea-Buhaiescu Mare. Dupa Gura Repedei soseaua trece mai departe, prin locuri in care casele sint mai rare. Dupa inca o jumatate de ora de mers pe sosea se ajunge la o noua ramificatie de drumuri, spre dreapta desprinzindu-se iarasi o ulita de sat. Ne aflam la Poiana Borsei (740 m), la Gura Negoiescului, loc din care se poate ajunse pe cel mai scurt traseu la cabana Puzdra.

Dincolo de Gura Negoiescului urcusul devine tot mai pronuntat. In apropierea unei borne kilometrice intilnim o noua ramificatie de sosea, care, prin sat duce la hotelul turistic. Ne aflam in satul Fintina, unde se gasesc principalele amenajari ale complexului turistic Borsa si de unde pornesc traseele turistice spre cabana Puzdra, pasul Prislop si creasta Galatul-Gargalau. In sus de aceasta ramificatie soseaua urca, trece peste valea Hasmasul Mare si descrie un mare sir de serpentine pe clinele muntelui Prislop.

Pasul Prislop (l 413 m), „predeal' de altitudine, este cel mai inalt punct pe care il atinge soseaua Sighet-Vatra Dornei. De aici se desparte un drumeag care trece, spre N, peste virful Prislop si o carare larga ce duce, peste muntele Stiol, catre creasta Muntilor Rodnei. Situat in gol de munte, pasul Prislop este un punct de mare atractie prin larga panorama alpina desfasurata in jur.

Din pasul Prislop soseaua coboara pina la Vatra Dornei. Pina la punctul Birjaba (l 157 m) serpentinele ocolesc, prin paduri de conifere, Magura Birjabei (l 562 m), pe care o lasa in stinga, agatindu-se sus, pe malurile Izvorului Birjabel sau pe cele ale Izvorului Bistritei. Birjaba este un punct de exploatare forestiera, insemnat mai ales prin faptul ca aci. pe Izvorul Bistritei, este amenajat primul hait din lungul sir al celor ce mai zagazuiesc inca,  in aval, Bistrita Aurie.

De aci inainte soseaua coboara tot pe malul sting al suvoiului Bistritei Aurii, fara sx se mai insurubeze insa in serpentine atit de scurte ca pina la Birjaba. Trecem pe linga punctul forestier Vilcanescu si ajungem apoi la Sesuri (l 065 m). Aci aflam o asezare forestiera mai insemnata, cu schela pentru legarea plutelor, cu cabane pentru muncitori, cantina, magazine alimentare si birouri.

La citiva kilometri mai jos de Sesuri soseaua trece prin punctul forestier Gura Lalei (l 015 m). Desi mai putin important decit cel precedent, acest punct este dotat si el cu cabane pentru muncitori si un magazin mixt. De-a lungul drumului forestier construit pe firul vaii Lala se intra pe traseul turistic taul Lala Mare - vf. Inau - muntele Benesul - orasul Rodna.

Citiva kilometri in aval de Gura Lalei, soseaua trece prin fata sanatoriului Rotunda (985 m). Aci coboara soseaua care, peste pasul Rotunda, leaga valea Somesului Mare cu valea Bistritei Aurii si tot aici sfirseste lungul traseu turistic ce parcurge, in intregime, si de la V la E, culmea principala a Muntilor Rodnei. In jurul sanatoriului, citeva casute de munte formeaza satul Rotunda, dincolo de care soseaua Sighet - Vatra Dornei paraseste teritoriul Muntilor Rodnei.

Fig 04. Vedere de pe Aniesul Mare spre vf. Laptelui si Tarnita Negoiescului Mare

Soseaua Salva - Moisei. Aceasta sosea (DR 172) traverseaza culmile din grupa nordica a Carpatilor Orientali, legind caile de comunicatie de pe valea Somesului Mare cu cele de pe valea Visaului. Ea porneste de la Salva (308 m), ca o ramificatie a soselei Dej - Rodna - Rotunda, si ajunge in N. la Moisei (581 m), in soseaua Sighet-Vatra Dornei. Peste Carpati, soseaua Salva - Moisei trece prin pasul Setrefu (817 m). Din Salva si pina pe culme, soseaua urmeaza fara abatere firul vaii Salauta si, dupa ce trece peste munte, coboara in Valea Carelor, urca de-a lungul Izei, traverseaza o neinsemnata cumpana de ape (Dealu Moiseiului) si coboara apoi pe linga apa Visaului, in dreptul comunei Moisei. Traseul strabate regiuni de un pitoresc cu totul aparte, soseaua urmind vaile care despart Munceii Tiblesului de Muntii Rodnei.

Dintre localitatile prin care trece aceasta sosea, comuna Cosbuc si satul Dealu Stefanitei sint cele ce retin mai mult interesul turistilor. In prima (fostul Hordou) s-a nascut poetul G. Cosbuc. a carui amintire se pastreaza si prin casa memoriala de aci, deschisa intre orele 8 si 16 (luni si joi inchis). Cealalta localitate mentionata, satul Dealu Stefanitei, este cap de traseu pentru parcurgerea catre est a lungii culmi principale a Muntilor Rodnei.

Pentru a veni in ajutorul drumetilor care, coborind in gara Dealu Stefanitei, isi propun sa parcurga traseul de creasta chiar din pasul Setrefu, vom descrie mai in amanunt drumul pe sosea, incepind de la gara. Mentionam ca soseaua din spatele statiei este noua; vechea sosea ajungea pe culme la V de punctul prin care trece peste munte drumul nou. Din spatele garii Dealu Stefanitei soseaua urca in serpentine croite prin mijlocul padurii de rasinoase ce imbraca muntele. Din statie si pina pe culme, urcind serpentinele, facem 4500 de pasi. La 817 m alt. (pasul Setrefu) soseaua noua intretaie atit vechea sosea, cit si o poteca pe care se intra in drumul de creasta, pe traseul direct. Pe sosea circula autobuze IRTA.

Soseaua Salva - Rotunda. Aceasta sosea (DR 171) este cea de a doua artera care trece peste inaltimile grupei nordice a Carpatilor Orientali. Ea leaga asezarile din valea Somesului Mare de cele risipite de-a lungul Bistritei Aurii.

Venind dinspre Cluj si Dej, soseaua intra pe hotarul Muntilor Rodnei In dreptul comunei Salva (308 m). Dupa ce depaseste punctul de ramificatie din care, pe malurile Salautei, soseaua Salva-Moisei urca spre pasul Setrefu (cca o ora de mers de la Salva), soseaua noastra ajunge in orasul Nasaud (331 m).

Orasul Nasaud este un important centru cultural al Transilvaniei. Poetul Gheorghe Cosbuc a urmat aici cursurile liceului care astazi ii poarta numele. In muzeul din Nasaud se pastreaza numeroase documente, manuscrise vechi, pretioase exponate cu specific folcloric si piese ce infatiseaza aspecte legate de stiintele naturii. Situat pe Bd. Republicii nr. 25, muzeul este deschis (afara de luni) intre orele 9-13 si 16-19; duminica el poate fi vizitat intre orele 9 si 19. In apropiere de Nasaud, la Prislop, se afla si muzeul Liviu Rebreanu (casa memoriala). In afara de marti si vineri, muzeul este deschis zilnic intre orele 7-13 si 15-17. La tirgul saptaminal din Nasaud pot fi admirate minunatele costume ale urmasilor granicerilor de altadata: chimire si cojoace brodate, clopuri mici si negre impodobite cu pene de paun, fotele (pinzeturile) femeiesti cu dungi de diferite culori etc.

Privit din jurul Nasaudului profilat in spatele dealurilor de pe dreapta Somesului Mare, Masivul Rodnei apare ca un vast grup de „munti masivi, greoi si impaduriti'. Insotind apele Somesului, la o ora de mers de la Nasaud, soseaua ajunge in comuna Rebrisoara (341 m), localitate situata la confluenta vaii Gersa cu Somesul Mare. Dincolo de Rebrisoara si tinind mereu malul drept al Somesului Mare, strajuita spre N de munceii sudici ai Muntilor Rodnei, soseaua trece prin marginea satului Nepos si strabate apoi comuna Feldru (385 m), in care ajunge dupa un parcurs de trei ore de la Rebrisoara.

De la Feldru inainte, o data cu Somesul Mare pe care il trece de pe un mal pe altul, soseaua se indreapta catre NE si, dupa 1½ ora de mers, ajunge la periferia vestica a comunei Ilva Mica (415 m), localitate in dreptul careia Somesul Mare primeste, pe stinga, apele piriului Ilva. In comuna functioneaza citeva mari fabrici de cherestea.

De la Ilva Mica inainte, soseaua urmeaza malul drept al Somesului Mare, se dirijeaza catre N si, dupa inca o ora si jumatate, ajunge in orasul Singeorz-Bai (435 m), localitate balneoclimaterica situata pe valea piriului Borcut, vestita pentru calitatea apelor sale minerale (carbogazoase, bicarbonatate, clorosodice, radioactive). La circa o jumatate de ora de mers de la parcul bailor, in valea Tatarilor, bioxidul de carbon ce emana din adincuri. In trecerea lui prin pinza de apa subterana, face un zgomot ca de clocot.

Continuind drumul pe sosea in snsul Somesului Mare, dupa ceva mai mult de o ora de mers de la Singeorz-Bai intilnim comuna Maieru (483 m), dupa care trecem prin satul Anies (400 m), unde inainte de halta CFR, pe stinga soselei, un izvor de borviz a fost captat in teava. La Maieru, intr-o cladire noua, se afla instalat unul dintre cele mai originale si interesante muzee satesti. Zestrea acestuia este alcatuita din stravechi

unelte de munca ale localnicilor, ceramica veche, documente privind trecutul comunei, cusaturi populare, costume graniceresti nasaudene etc. Intre exponate se afla si un catalog ce a apartinut lui Vasile Rebreanu (tatal scriitorului), care, intre 1887 si 1898. a fost invatator in Maieru.

Din satul Anies porneste poteca marcata cu banda albastra, care (trecind peste culmea principala a Muntilor Rodnei) conduce in valea Visaului, la grupul de amenajari turistice din satul Fintina (Complexul turistic Borsa). La o ora si un sfert de la Maieru, soseaua Salva - Rotunda ajunge in localitatea Rodna (540 m), prin care trec doua trasee turistice ce conduc spre Inau (marcajele triunghi rosu si punct albastru incep chiar din spatele garii Rodna Veche, de la 530 m alt).

Orasul Rodna adaposteste ruinele unei vechi biserici gotice, distrusa de tatari in secolul al XlIl-lea. In apropierea localitatii, romanii moldoveni au facut exploatari miniere (in veacurile XV si XVI). Daca de la Salva pina la Rodna soseaua strabate regiuni din ce in ce mai frumoase, fiind strajuita de munceii Rodnei (pe stinga) si de cei ai Muntilor Birgaului (pe dreapta), dincolo de Rodna soseaua urca iar muntii inconjuratori ingusteaza mult valea Somesului Mare. Ici si colo se deschid frumoase perspective spre creasta Muntilor Rodnei si catre Munceii Birgaului.

Comuna Sant (584 m), numita in trecut si Rodna Noua, se afla la o ora si jumatate de mers de la Rodna. Localitatea este un veritabil muzeu de arhitectura populara si folclor. Casele, unele cu etaj, de piatra si lemn, strajuite de porti din piatra, respira un aer de trainicie.

Intre Sant si Rotunda distanta este mai mare: 3-4 ore de mers. Pe aceasta portiune se intilnesc cele mai incintatoare aspecte peisagistice de pe intregul traseu. Pina la altitudinea de 675 m, loc unde se aduna piraiele care formeaza obirsia Somesului Mare, soseaua urmeaza foarte indeaproape malurile riului, trecind de pe un mal pe altul. De aici, de la Gura Mariilor inspre N, soseaua urca din greu si, dupa ce trece de confluenta cu valea Prelucii, incepe sa patrunda adinc in munte, desfasurindu-se de-o parte si de alta a numeroaselor piraie ce coboara dinspre creste. Urcind puternic, prin mijlocul unor intinse paduri de conifere, la altitudinea de l 284 m, in pasul Rotunda soseaua trece peste culme, parasind bazinul Somesului Mare si intrind In cel al Bistritei Aurii. De pe cumpana de ape, soseaua coboara domol, apoi un larg ocol ii ingaduie sa traverseze piriul Izvorul Ses. Nu departe de aici se trece peste Bistrita si, aproape imediat, soseaua Salva - Rotunda intilneste pe cea care leaga Sighetul de Vatra Dornei. In jurul punctului de intilnire a soselelor se afla citeva case de munte adunate in preajma sanatoriului Rotunda sau de-a lungul drumului.

Pe o parte din soseaua Salva - Rotunda circula autobuze D.G.T.A. Orarul acestor curse se schimba In raport cu anotimpurile si el este indicat in „Mersul autobuzelor', brosura pe care D.G.T.A. o tipareste de doua ori pe an.


B. CAI DE PATRUNDERE


Existenta numeroaselor drumuri forestiere construite in ultimii doi-trei ani, cit si faptul ca cele aflate acum in lucru vor deveni practicabile foarte curind, fac necesara gruparea intr-un capitol aparte a unui minim de date informative asupra acestor cai de comunicatie. Dam astfel turistilor (auto-moto sau pedestri) posibilitatea de a gasi, adunate la un loc, elementele care sa-i ajute in alegerea celui mai potrivit traseu de-a lungul caruia pot patrunde (cu vehiculul propriu sau cu cele de ocazie) cit mai aproape de punctul din care, pe poteci de munte, isi vor continua apoi calea catre obiectivele turistice vizate. Inglobam in acest capitol si date ce privesc atit caile ferate forestiere, cit si unele dintre drumurile de caruta ce urca spre obirsia vailor masivului, intrucit si acestea pot fi folosite drept cai de patrundere catre potecile turistice.

1. Valea Lata. Constructia drumului forestier existent pe aceasta vale a fost terminata de curind. Drumul se ramifica din DN 18, in punctul Gura Lalei (l 015 m), si se desfasoara catre S, mergind pe stinga piriului Lala. Pe aceasta cale se urca o diferenta de nivel de aproape 200 m, drumul inlocuind pe o buna distanta vechea poteca turistica. La o jumatate de ora de mers pe acest drum se afla un grup de cabane forestiere (cu dormitoare pentru muncitori), iar in Gura Lalei, intre soseaua nationala si firul de apa al Bistritei Aurii, functioneaza un magazin mixt. bine aprovizionat si cu produse alimentare. In apropierea acestuia, pe un bot de deal, s-a construit o confortabila cabana forestiera.

In continuarea drumului_forestier, pe poteca de cal (marcaj punct-albastru), se poate urca la lacul Lala Mare (1815 m alt; 2½ ore de mers cu piciorul) si, in continuare, pe vf. Inau (2 280 m alt. si 4 ore de mers cu piciorul).

Valea Bilei. Pe aceasta vale nu exista inca drumuri forestiere, dar constructia lor urmeaza a fi realizata intr-un scurt rastimp. Se vor crea astfel conditiile pentru deschiderea unui nou traseu turistic catre zona Inaului, pe o cale plina de privelisti atragatoare si de inedit. Diferenta de nivel dintre Gura Bilei si vf. Inau este de circa l 200 m.

Valea Putreda. In ceea ce priveste drumul forestier de pe aceasta vale, situatia este aceeasi ca pe valea Bilei. Realizarea drumului va usura accesul pina la Gura Birjabei (l 157 m) de unde - fie pe valea Putreda fie de-a lungul plaiului ciobanesc ce urca „In Cocioarbe' (l 400 m) si pe „La Cuptor' (l 770 m) - se poate atinge culmea principala a Muntilor Rodnei, ajungindu-se pe vf. Tomnatec (2 051 m) si apoi in Gaura Inaului (l 987 m).

Tot din Gura Birjabei, in urcus pe poteca desfasurata de-a lungul Izvorului Bistritei (Bistricioara) se poate ajunge in Poiana Stiol (l 525 m) si apoi pe culmea principala a masivului, in saua Gargalaului (l 925 m).

Valea Repedea (bazinul Visaului). Pe valea Repedea - unul dintre piraiele care, in amonte de Borsa, se varsa in Visau, ca afluent pe stinga acestuia - urca un vechi drum forestier ramificat (ca ulita din sat) din DN 18, de la 720 m alt. Pe acest drum, la Gura Noaselor (confluenta piraielor Buhaescu) la 947 m alt., pe dreapta izvorului Gardina se afla o mica cabana forestiera, cu grajd pentru cai.

Drumul nu este accesibil autoturismelor. Deseori viiturile Repedei rup terasamentul facind imposibila circulatia oricarui vehicul pina la refacerea drumului. De la Gura Noaselor se poate urca pe culmea principala a Muntilor Rodnei, urmind cararile de pe vaile: Izvorul Buhaescu Mic (se ajunge pe culmea Buhaescu Mare - Pietrosul Rodnei); Izvorul Buhaescu Mare (cu acces in zona Cormaia-Negoiasa); piriul Gardina (poteca iese in zona Tarnitei Birsanului). Diferentele de nivel care, din Gura Noaselor, trebuie urcate pentru atingerea obiectivelor de pe creasta mentionate aici, se situeaza intre 1000 si l 300 m.

Valea Izei. Valea aceasta este una dintre cele mai frumoase vai ale Muntilor Rodnei: are infatisarea unor chei strimte si salbatice, pe fundul carora piriul si drumul forestier isi impart parcimonios dreptul de existenta. Haina grea de padure ce imbraca versantii vaii ii da acesteia un farmec deosebit. Drumul forestier se ramifica din soseaua Moisei-Sacel, in punctul de maxima altitudine prin care aceasta trece peste culmea Dealului Moisei (pe sosea circula autobuzele D.G.T.A.). Pe o distanta ce se parcurge in doua ore, drumul forestier se desfasoara pe versantul drept al piriului Iza, trecind pe la Fundul Izei (Iza-Izvor), in amonte la Poiana Izei.

Din Fundul Izei mai departe, drumul forestier urca de-a lungul vailor Ciungi si Dunga Ousorului, pentru a ajunge pe culmea principala a Muntilor Rodnei, la cota 1207 m, aproximativ la jumatatea distantei dintre vf. Muncelu (V) si vf. Batrina (E). De la cota l 207 m drumul coboara in Valea Strimba, pe care o parcurge pina la Romuli, localitate situata pe valea Salautei. Se preconizeaza ca, in curind, acest drum forestier sx serveasca drept traseu pentru autobuzele ce vor circula dinspre Moisei (localitate situata pe valea Visaului) catre Romuli.

La Fundul Izei exista un grup de cabane pentru muncitorii forestieri, un magazin mixt (bine aprovizionat si cu alimente) si un centru pentru colectarea fructelor de padure. Acesta din urma este amplasat pe stinga piriului Iza-Izvor in care se varsa o bogata vina de apa care, de sub un enorm bloc de stinca, tisneste ca un izbuc puternic. O placa de marmura, fixata pe stinca, arata ca volbura de apa poarta numele de „Izvorul Albastru al Izei'. Deasupra acestuia s-a amenajat o terasa incheiata ca o platforma din busteni, protejata de un acoperis de dranita, loc de odihna pentru vizitatorii locurilor.

Valea Iscioarei. De-a lungul acestei vai - numita impropriu Izisoara - pe traseul unui vechi drum de caruta, a fost construit un drum forestier care, strabatut in ½ ora, inlesneste accesul turistilor ce vor sx urce catre culmea principala a Muntilor Rodnei, strabatind o cale cu peisaje pline de farmec.

Valea Iscioarei este un afluent pe stinga Izei, iar drumul forestier se ramifica la fel ca si cel de pe valea Izei, tot din soseaua Moisei-Sacel, mai in aval de ramificatia precedenta.    

Valea Repedea (bazinul Izei). Nu departe de Sacel, in amonte de periferia estica a acestei localitati, Iza primeste (ca afluent pe stinga ei) piriul Repedea. Valea isi are obirsia pe versantii nord-estici ai Muncelului (l 793 m) si de-a lungul ei a inceput constructia unui drum forestier ce va usura si accesul turistic catre zona vestica a culmii principale a Muntilor Rodnei (Preluca si vf. Muncelu).

Valea Repedea (bazinul Salautei). Aproximativ la jumatatea distantei dintre localitatile Dealu Stefanitei si Romuli se varsa in Salauta, pe stinga ei, valea Repedea, care (ca si cealalta vale a Repedei) printr-unul din firele ei de obirsie izvoraste din aceeasi regiune a culmii principale, insa de pe versantii sud-estici ai acesteia. Drumul forestier construit in lungul acestei vai, drum ce poate fi parcurs in 1½ ora usureaza accesul catre zona vestica a culmii Muntilor Rodnei (Preluca, Muncelu etc).

Valea Teiului. Coborind dinspre pasul Setrefu catre Romuli, inainte de a intra in aceasta din urma localitate, se ajunge la Gura Teiului, locul de confluenta cu Salauta a unui piriu ce coboara dinspre vf. Tiflei (l 432 m). Drumul forestier ce urmeaza a se construi pe valea Teiului va constitui calea de acces catre o zona turistica de interes local, remarcabila pentru haina-i de padure.

Valea Strimba. In centrul comunei Romuli, din DR 172 se ramifica spre E un drum comunal care, dupa ce trece pe sub viaductul de cale ferata, urca in susul Vaii Strimba. La bifurcarea de drumuri se afla un panou indicator ale carui date sint insa depasite, in prezent, de constructia drumurilor forestiere de pe aceasta vale.

Dupa ce lasa in urma ultimele case ale satului, drumul comunal devine drum forestier. Pe aceste drumuri, in doua ore de mers, se parcurge distanta ce separa punctul de ramificatie (situat in apropierea viaductului) de „Zavoaiele Borcutului', zona de confluenta a piraielor Birloaia si Izvorul Pietrei (Izvorul Taului Mic), loc din care, in aval, piriul poarta numele de Valea Strimba. La „Zavoaiele Borcutului' (grup de cabane forestiere) drumul se ramifica; unul dintre firele caii urca, timp de o ora, pe valea Birloaia. Cealalta ramificatie strabate valea Izvorului Pietrei, pina catre obirsia ei, si trece peste culme (cota l 207 m), unde se intilneste cu drumul forestier ce urca dinspre Fundul Izei. S-a realizat astfel o cale rutiera, accesibila autoturismelor, care leaga (pe un traseu mai direct) asezarile din valea Salautei (Romuli) de cele din bazinul Visaului (Moisei). Tot in valea Izvorului Pietrei - dintr-un punct situat la aproximativ ½ ora in amonte de ,,Zavoaiele Borcutului' - se desprinde catre NE un alt drum forestier care urca spre zona vf. Batrina (pe culmea principala a Muntilor Rodnei). Se preconizeaza ca aceasta ramificatie de drum forestier sa fie prelungita in lungul culmii, catre tarnita ,,La Cruce'. In acest caz, accesul autoturismelor va fi posibil intr-o zona din care va mai fi necesara numai o ora de mers cu piciorul pina pe vf. Pietrosul Rodnei.



Valea Telcisorului. Pe aceasta vale - care isi are obirsia pe versantii sudici ai unei culmi secundare a Muntilor Rodnei (Obcina Frumuselei - vf. Cocorisului - Obcina Rebrisoarei) si se varsa in Salauta, in dreptul comunei Telciu - nu exista inca drumuri forestiere. Transportul lemnului provenit din bazinul Telcisorului se face pe o cale ferata industriala care, intr-un viitor apropiat, va fi demontata si inlocuita cu un drum forestier.

Calea ferata forestiera porneste din statia C.F.R. (halta Telciu-transbordare) aflata pe linia de cale ferata normala Salva-Visau (in dreptul km 46 de pe DR 172) si, dupa 10 km de parcurs, ajunge in punctul „La Funicular' sau „Valea Seaca'. In statia de plecare, ca si in punctul terminus al caii ferate forestiere se afla cabane pentru muncitorii forestieri si cite un magazin mixt, bine aprovizionate si cu produse alimentare.

Din halta Telciu-transbordare calea ferata forestiera coboara o data cu apele piriului Salauta, fiind, pina in dreptul localitatii Telciu, paralela cu soseaua (DR 172). Din Telciu, localitate vestita pentru frumusetea costumelor nationale ale locuitorilor ei, linia ingusta coteste la stinga, pe ulita de sat, angajindu-se apoi in urcus, pe dreapta piriului Telcisorului, pina ajunge „La Funicular' (554 m). Aici conflueaza piraiele Dosu Batrin (cu afluentul sau, piriul Pietrei) si Valea Seaca (unita mai inainte cu Piriul Orbului). De-a lungul acestor fire de apa (Valea Seaca si Dosu Batrin), s-au construit inca de pe acum drumuri forestiere care usureaza accesul turistilor ce urca spre culmea secundara amintita mai sus.

Din punctul „La Funicular'. In ¾ de ora de mers, se ajunge la pestera Jgheabul lui Zalion (880 m), sau se poate trece cu usurinta (aproape 1½ ore de mers cu piciorul) in bazinul vaii Rebra. la punctul numit „intre Rebre'. Pe culmea „Prisloape', cumpana de ape, se ajunge urmindu-se fie firul Vaii Orbului, fie poteca de cal si sleaul de caruta desfasurate pe versantul sting al acestei vai (pe sub „Sesuri'). Din saua de la Prisloape se coboara linga firul de apa al Rebrisoarei Seci, de-a lungul careia, apoi, se ajunge (pe drum forestier) foarte repede la „Intre Rebre'.

Tot de „La Funicular', urmind un stravechi plai ciobanesc, se poate ajunge pe culmea principala a Muntilor Rodnei, in zona virfului Batrina (l 710 m).

Fig 05. Creasta Tomnatec- Inau

Valea Gersa (Lunca Gersei). Aceasta vale, unul dintre afluentii din dreapta Somesului Mare, strabate o regiune de interes local a Muntilor Rodnei, obirsia ei aflindu-se pe versantul sudic al vf. Piciorul Negru (l 368 m), pisc situat pe culmea ce separa bazinul Telcisorului de cel al Rebrei. De-a lungul vaii urca un drum comunal care, catre bazinul superior al piriului, devine drum forestier permitind circulatia autoturismelor.

Pornind catre N, drumul ce urca de-a lungul vaii se ramifica din soseaua DR 171, din imediata apropiere a podului de peste apa piriului Gersa, situat in fata bisericii satului Rebrisoara. In preajma rascrucii de drumuri functioneaza un magazin satesc mixt, bine aprovizionat, si un bufet. Gara Rebrisoara se afla la aproape ¼ de ora departe de acest punct, in afara localitatii si in dreptul bornei km 33 de pe soseaua DR 171.

Valea Gersa este intens populata, satele insiruite de-a lungul ei purtind denumirea de Gersa I, II, III si IV. In fiecare din aceste sate functioneaza magazine mixte, suficient de bine aprovizionate si cu produse alimentare. Drumul ce serpuieste in lungul vaii usureaza accesul si in zonele de unde se face trecerea din bazinul Gersei in cel al Rebrei (la „Intre Rebre' ca si in aval de acest punct). In bazinul de obirsie al piriului Gersa, la 950 m alt., se afla pestera Tausoarele.

Valea Rebrei. Drumul forestier de pe aceasta vale incepe din localitatea Parva (514 m), din dreptul km 17 al soselei DR 36, cale ramificata din DR 171 la km 33+500. In afara perioadelor de ploi abundente, timp in care se produc deteriorari locale ale drumului forestier, acesta este accesibil circulatiei autoturismelor.

Din drumul forestier principal, desfasurat in sus de Parva, se desprind alte citeva drumuri secundare ce urca de-a lungul afluentilor Rebrei (Piriul Ursului, Izvorul Negru etc.), pe distante ce pot fi parcurse in circa o ora. Principala rascruce a drumului forestier de pe valea Rebrei se afla in punctul numit „Intre Rebre', loc din care se ramifica inca doua drumuri forestiere. Unul din ele se desfasoara de-a lungul piriului Gusetu (poate fi parcurs in doua ore, trecind pe la Gura Izvorului Cretii), cu o bifurcare in susul piriului Gusetelu. Cel de al doilea drum forestier ramificat la ,, Intre Rebre' strabate, in circa 1½ ora vaile Rebrisoara Seaca, Pebra Mare si Piriul Bortii, trecind pe sub Piciorul Berbecului.

Folosind autovehicule proprii sau autoremorcile care urca de-a lungul vaii Gusetu (cabane forestiere la Poiana Marului) se scurteaza simtitor drumul de acces catre culmea principala a Muntilor Rodnei, in zona din jurul tarnitei „La Cruce' (1984 m). Cea de-a doua ramificatie (de la „Intre Rebre') a drumului forestier inlesneste accesul catre saua Prisloapelor (loc pe unde se trece in bazinul Strim-bei, pentru a ajunge in punctul „La Funicular') si catre Obcina Rebrisoarei (picior de munte ramificat din culmea secundara desfasurata intre virfurile Cocorisului, Tomnatec si Muncelu). In punctul „Intre Rebre' se afla un grup de cabane forestiere si un magazin mixt ce ofera posibilitati pentru o buna aprovizionare cu produse alimentare.

Valea Cormaia. Aceasta vale face parte din grupul celor mai lungi vai ce brazdeaza versantul sudic al Muntilor Rodnei. Ea conflueaza cu Somesul Mare, pe dreapta acestuia, la circa l km In amonte de orasul Singeorz-Bai. Prin firele sale de obirsie, Cormaia urca pina sub fetele vestice ale culmii principale a Muntilor Rodnei, in zona ce face parte din portiunea serpuita a acesteia, cuprinsa intre tarnita „La Cruce' si vf. Repedea (2 077 m). Parcurgerea traseului din lungul vaii se face, astazi, destul de usor, folosind drumul forestier ce se desfasoara pe o lunga distanta in susul piriului, incepind de la confluenta Cormaiei cu Somesul Mare (km 59 de pe soseaua DR 171). Drumul forestier parcurge valea Cormaia de la gura ei trecind prin dreptul Izvorului Saucii, pe sub clinele vestice ale culmii Mirasa (l 754 m) - Nedeia (l 855 m).

Pe vale, la punctul ,,Detunata' (trei ore de mers din soseaua nationala) exista un grup de cabane pentru muncitori si un magazin mixt de la care se poate face aprovizionarea cu produse alimentare. Din drumul forestier principal se ramifica altele, de importanta secundara care pe distante ce pot fi parcurse in aproximativ o ora, urca pe piraiele Molidisu, Valea Vinului si Valea Pietrelor.

Valea Cormaia merita a fi mai intens cercetata de catre drumeti, fiindca ea abunda in locuri si zone ce te intimpina cu un adevarat potop de privelisti vibrind de frumusete. Trebuie mentionata mai ales puzderia de cascade, impresionante ca debit si inaltime, care marcheaza varsarea in Cormaia a afluentilor din jumatatea superioara a vaii.

Valea Aniesului De-a lungul acestui piriu nu circula autovehicule, singura cale de acces rutier pe fundul vaii fiind un sleau de caruta. In schimb, o cale ferata forestiera urca din localitatea Anies pina departe, catre firele de obirsie al izvorului Aniesul Mare (Izvorul Cepelor). O ramificatie a acestei cai ferate forestiere, desprinsa la confluenta Anieselor se desfasoara o bucata de drum in susul Izvorului Aniesul Mic.

Aceste cai ferate usureaza accesul turistilor catre culmea principala a Muntilor Rodnei, in zona Gargalaului si, respectiv, in cea a tarnitei ,,Intre Izvoare' (piscurile Repedea-Negoiasa Mare). Se preconizeaza ca, intr-un viitor apropiat, calea ferata sa fie demontata si inlocuita cu un drum forestier.

Legatura intre linia ferata normala si aceasta cale ferata forestiera se face din halta Anies (statie C.F.R. pe linia Ilva Mica-Rodna Veche), situata pe dreapta soselei Nasaud-Rotunda (DR 171). la km 66 + 150. Din halta, o linie de garaj conduce (dupa 2-300 m), in „depozit', nume sub care este cunoscuta „gara mica'. De aici se pleaca cu trenul forestier pe linia ingusta desfasurata in susul Aniesului si al celor doua fire de obirsie ale sale (Aniesul Mare si Aniesul Mic).

Din localitatea Anies porneste traseul turistic marcat cu banda albastra si care, in lungul vaii Aniesului si peste culmea principala a Muntilor Rodnei, conduce la complexul turistic Borsa (satul Fintina).

Izvorul Bailor. In dreptul oraselului Rodna se varsa in Somesul Mare Izvorul Bailor, impropriu numit si Valea Vinului. Acest din urma nume il poarta un afluent de pe stinga Izvorului Bailor care se varsa in piriul principal, la S de confluenta acestuia cu Izvorul Rosu (in dreptul localitatii climaterice Valea Vinului). Punctul de confluenta al Izvorului Bailor cu Izvorul Rosu este situat catre periferia nordica a localitatii climaterice Valea Vinului, in locul numit „La Gatere' (740 m). Intre orasul Rodna si Valea Vinului, de-a lungul vaii, pe un parcurs de 2 ore, se desfasoara o sosea de importanta locala, ramificata din DR 171 (curse regulate de autobuze). Pe sosea se intilnesc marcajele triunghi rosu si punct albastru care conduc pe Inau.

Cel de-al doilea semn, ramificat in zona de N a orasului Rodna, vristeaza si traseul spre Gura Lalei. De „La Gatere', soseaua Rodna-Valea Vinului se imparte in doua ramificatii de drum forestier. Primul urca, timp de o ora in susul vaii Izvorul Rosu, de-a lungul careia se intilneste o noua furca de piraie: Izvorul Cisiei sau Lazilor cu Izvorul Rosu (numit deseori si Izvorul Ciungilor sau Paltinului). Din zona de confluenta a acestora, drumul forestier continua sx se desfasoare, urcind de-a lungul vaii Izvorul Rosu. Din furca de piraie amintita, urca pe Piciorul Cisiei o poteca ciobaneasca (drumul turistic este marcat cu triunghi albastru) care ajunge pe culmea principala a Muntilor Rodnei, in zona vf. Cisia (2 043 m).

Cel de-al doilea drum forestier ramificat in punctul „La Gatere' si marcat cu triunghi rosu, urca in susul vaii Izvorul Bailor, defilind prin fata gurilor de galerie ale minelor din care se extrau pretioase minereuri neferoase, trecind pe linga „Casele Baii' (grup de cabane pentru muncitorii minei). Drumul trece pe sub versantii vestici ai Hirosului, al carui virf se inalta pina la l 654 m alt. Folosind autovehiculele ce transporta lemne pe acest drum, se scurteaza simtitor calea de acces catre vf. Inau (2280 m).

Valea Cobasel. Avindu-si obirsia sub saua Inaului, piriul Cobasel coboara de-a lungul versantului sudic al zonei rasaritene a Muntilor Rodnei si se varsa in Somesul Mare, pe dreapta acestuia, in dreptul localitatii Sant. Drumul forestier construit de-a lungul vaii se desfasoara pe o distanta ce se parcurge in 1½ ora. El se ramifica din soseaua DR 171, la km 77, pornind din imediata apropiere a bisericii comunei Sant, si usureaza simtitor accesul drumetilor ce vor sx urce pe creasta principala a Muntilor Rodnei, pe partea unde se situeaza vf. Inau, principalul obiectiv turistic din aceasta zona. Parcurgerea salbaticei vai a piriului Cobasel ofera un minunat prilej pentru cercetarea unei regiuni a Muntilor Rodnei care, desi mai putin cunoscuta, nu este citusi de putin lipsita de pitoresc.

Valea Gagii constituie o cale scurta de acces pentru cei care vor sa urce, din soseaua DR 171 (desfasurata pe firele de obirsie ale Somesului Mare), catre obiectivele turistice situate in zona estica a culmii principale a Muntilor Rodnei (in saua Inautului). De-a lungul vaii nu urca inca drumuri forestiere, astfel de amenajari fiind in prezent in stadiul de proiect.


C. ADAPOSTURI SI MARCAJE


a) Adaposturi. Una din cauzele pentru care Muntii Rodnei - desi pe intinsul lor se afla multe si insemnate obiective turistice - sint putin, cercetati este si aceea ca drumetii nu gasesc in masiv conditii pentru cazare. In momentul de fata, singurele amenajari potrivite acestui scop sint constructiile Complexului turistic Bor.sa. Acesta dispune de o cabana si un hotel turistic (in satul Fintina) si de cabana Puzdra (situata in caldarea Negoiescului). Cele doua unitati de la Fintina sint amplasate una pe soseaua DN 18, la km 157 si la 830 m alt. (cabana) si alta pe botul de deal ce domina Valea Fintinii, pe dreapta ei, la 850 m alt. (hotelul turistic). Accesul la hotel se face pe soseluta ele 1+160 km lungime, ramificata din soseaua nationala, in imediata apropiere a primei cabane.

Situate la periferia nordica a masivului, cabana si hotelul turistic constituie o excelenta baza materiala atit pentru organizarea unor rute in circuit, de interes local insa, cit si pentru parcurgerea itinerarului Fintina-Cabana Puzdra. Ele folosesc insa prea putin drumetilor care, strabatind culmea principala a Muntilor Rodnei, cerceteaza regiunea de mare altitudine a masivului. Constructiile complexului turistic Borsa ofera un confort ce le situeaza printre adaposturile turistice bune din Carpatii nostri: apa curenta, dusuri, lumina electrica (microhidrocentrala proprie). Capacitatea de cazare este de 224 locuri, repartizat in camere cu 1-4 si 6-10 paturi. La parterul hotelului turistic functineaza un bufet si un restaurant-cantina. De asemenea, in aceeasi cladire se afla o agentie CEC, posta si telefon, iar in fata cladirii pot fi parcate 15-20 de autovehicule. In curtea din spatele hotelului turistic spatiul de parcare este mult mai incapator.

Din complexul turistic Borsa fac parte si amenajarile realizate in imprejurimile Gurii Fintinii si destinate practicarii sporturilor de iarna (pirtii de schi, trambuline pentru sarituri etc.).

Cabana Puzdra (l 540 m) este o alta constructie a complexului turistic Borsa; cabana nu ofera insa decit un confort cu totul redus: apa de izvor, lampi cu petrol, dormitoare comune (30 locuri in dormitoare cu priciuri). La cabana functioneaza un bufet permanent. Cabana Puzdra, situata in caldarea superioara a Negoiescului, se afla la 3 ore de mers de cabanele de la Gura Fintinii. Este foarte indicata atit pentru schiori, cit si ca loc de popas in drumurile ce se organizeaza catre zona centrala a culmii principale a Muntilor Rodnei (Curmatura Galatului, l 920 m alt), de care o desparte circa ½ ora de urcus cu piciorul. Accesul la cabana se face si de la Borsa: 6 km pe soseaua Borsa-Prislop, apoi urcus pe valea Negoiescului (marcaj triunghi albastru).

Tot pe versantul nordic al Muntilor Rodnei, imediat in aval de iezerul Pietrosul, la 1830 m alt., se afla constructiile statiei meteorologice, unde cazarea turistilor nu este permisa decit in cazuri de forta majora (accidente, conditii climaterice deosebit de grele etc.). In localitatea climaterica Valea Vinului, la 715 m alt., se afla o confortabila casa de odihna, la care insa turistii nu au acces decit daca sint locuri neocupate de cei veniti la odihna. Uneori, in sezonul de iarna, casa de odihna isi schimba profilul fiind pusa la dispozitia turistilor, ca orice cabana.

Tot pe versantul sudic, in caldarea de sus a Aniesului Mare si sub saua Gargalaului, se afla „refugiul' Gargalau, o constructie a fostei exploatari miniere, care ofera conditii precare de adapost, il mentionam aici fiindca sagetile stilpilor de marcaj semnaleaza existenta acestui refugiu, bun si el la nevoie.

Drumetii care cerceteaza Muntii Rodnei pot afla adapost si in cabanele pentru muncitorii forestieri, cind gazdele au locuri disponibile in camere si vor sa primeasca oaspeti. Stinele, amplasate in genere la limita inferioara a golului alpin, constituie si ele adaposturi pentru drumeti, daca baciul vrea sa ofere gazduire pentru o noapte. O mentiune speciala trebuie facuta pentru stina din Lala Mare, care constituie un loc de mas peste noapte.

Fata de cele aratate mai sus. In momentul de fata, rezolvarea optima a problemei cazarii turistilor ce vor sa cerceteze Muntii Rodnei o constituie folosirea cortului (propriu sau imprumutat). Intr-un viitor apropiat, situatia aceasta va fi mult imbunatatita: din fonduri centralizate s-au repartizat judetului Cluj sumele necesare construirii, in Muntii Rodnei, a doua mari cabane care vor fi date in folosinta cel mai tirziu in anul 1970. S-a propus ca aceste cabane sa fie amplasate in zona Buhaescu - saua ,,Intre Izvoare' si respectiv, in regiunea Inaului.


b. Marcaje. S-a aratat in cuvintul de inceput ca pe harta brosurii Muntii Rodnei (editata de ONT-Carpati in colectia ,,Muntii nostri') a fost trasat proiectul de marcare a potecilor turistice din masiv si ca, partial, lucrarea a si fost executata pe teren. Fata de aceasta imprejurare, in lucrarea de fata mentionam prevederile proiectului amintit, figurind si pe harta traseul drumurilor ce vor fi marcate. Situatia de pe teren este aratata la descrierea potecilor turistice, unde se face mentiune despre portiunile de carari marcate pina in prezent. S-au prevazut a fi marcate urmatoarele zece trasee:

1. Drumul de creasta: Dealu Stefanitei-vf. Cormaia-vf. Inau-pasul Rotunda-Rotunda. Semnul marcajului: banda rosie.

2. Traseul: Borsa-Pietrosul Rodnei-tarnita ,,La Cruce'. Semnul marcajului: banda albastra.

3. Traseul: Poiana Borsei-cabana Puzdra- Curmatura Galatului. Semnul marcajului: triunghi albastru.

4. Drumul de traversare a masivului: cabanele de la Fintina-saua Gargalaului-valea Aniesului- localitatea Anies. Semnul marcajului: banda albastra.

5. Traseul: satul Fintina-pasul Prislop (pe sosea). Semnul marcajului: banda galbena.

6. Traseul: satul Fintina-Poiana Stiol-pasul Prislop. Semnul marcajului: triunghi rosu.

7. Drumul de legatura: cabanele de la Fintina- Buza Dealului-cabana Puzdra. Semnul marcajului: punct albastru.

8. Traseul: orasul Rodna-localitatea climaterica Valea Vinului-Curatel-vf. Inau. Semnul marcajului: triunghi rosu.

9. Traseul: localitatea climaterica Valea Vinului-vf. Cisia. Semnul marcajului: triunghi albastru.

10. Drumul de traversare a masivului: orasul Rodna-Benesul-saua Inaului-valea Lalei-Gura Lalei. Semnul marcajului: punct albastru.


In schitele de harta ce insotesc descrierea traseelor turistice, culorile semnelor de marcaj sint reprezentate in negru, astfel:

Fig. 06



TRASEE TURISTICE


A. DRUMUL DE CREASTA (DE LA V LA E)


Cea mai de seama dificultate careia trebuie sa-i faca fata drumetul care parcurge drumul de creasta consta in faptul ca putinele cabane din masiv sint situate departe de acest traseu. Rezolvarea problemei popasului de noapte si a adapostului pe vreme rea consta in folosirea cortului. In lipsa acestuia, vom fi obligati sx recurgem la stinele si bordeiele pacurarilor rodneni sau, atunci cind conditiile climaterice sint favorabile, sa ne gospodarim pentru a petrece noaptea sub cerul liber.

Fragmentarea in etape, inegale ca durata, a drumului de culme n-o facem alegind drept criteriu distanta ce se poate parcurge intr-o zi de mers. Sfirsitul etapei il stabilim fie in locurile unde gasim sau ne putem organiza un adapost, fie acolo unde se intilnesc ramificatii importante de carari pastorale sau incrucisari de trasee turistice.


1. Dealu Stefanitei-Batrina.

Marcaj (in proiect): banda rosie. Timp de mers: 8 ore.


Intrucit multi dintre cercetatorii Muntilor Rodnei fac drumul de apropiere cu trenul, coborind in gara Dealu Stefanitei, alegem acest loc ca punct de plecare pentru descrierea primei etape a traseului de creasta, parcurs de la V la E. Coboriti din tren in statia Dealu Stefanitei (680 m), iesim in spatele garii, de unde, cotind la dreapta, pornim pe sosea, in jos. In dreptul gurii piriului Fundoaia parasim soseaua, cotind la stinga, si incepem urcusul pe noul drum forestier, avind in dreapta firul vaii piriului Fundoaia.

Drumul se alatura curind malului drept al apei si, dupa un scurt parcurs, traverseaza piriul, pe stinga lui. Trecem printre livezile acoperite cu finaturi bogate si apoi parasim drumul forestier, urmind un drumeag lateral. Pe masura ce inaintam, drumul nostru, devenit carare larga, paraseste de-a binelea firul vaii pornind sx urce de-a coasta, pe Dealu Viezurelui.

Suisul pe Dealu Viezurelui devine tot mai greu. Numai dupa ce ne abatem o data cu plaiul, catre stinga, intilnim o portiune de traseu, care duce, de-a coasta, in suis mai domol. Curind insa indemnam iarasi din greu, la deal, pe cararea devenita din nou pieptisa. In plin pripor ajungem intr-o cruce de poteci (980 m: 35 min). Poteca intilnita aici este perpendiculara pe cararea de-a lungul careia am venit pina acum. Cotind la stinga, urcam in continuare, mai domol insa decit pina aici. Dupa circa 10 min de mers ajungem la capatul priporului, sus, intre brazi (fig. 2). Mai departe cararea se indreapta catre stinga si, in urcus usor, strabate o pajiste (Poiana Susii). Trecem apoi pe o culme mica si coborim domol pina in dreptul unei casoaie din stinga potecii, de unde reincepem urcusul. Drumeagul, acoperit cu pietre-lespezi, urca prin padure. La inceput, predominant este molidul: mai apoi, amestecat cu acesta apare si fagul, care, mai sus, ramine singurul component al padurii.

In plin codru intilnim o furca de poteci. Din fata si din dreapta cararii pe care mergem ni se alatura. piezis, o adevarata alee. Sositi in furca potecilor, ocolim la stinga, sub un unghi de aproape 130° fata de directia urmata pina aici. Pe drumul cel nou mergem la inceput de-a lungul aleii, in urcus domol. Urcam apoi pieptis prin padurea din care fagul a disparut cu totul, lasind loc molidului. In marginea padurii cararea ne scoate intr-un luminis larg. Am ajuns in „Preluca de sub Capul Muntelui'. La citeva zeci de pasi mai sus de liziera padurii poposim la „Stina din Preluca' (1370 m; l ora si 50 min).

De la stina ne continuam drumul, fara sa deslusim in zecile de hatase de oi vreo poteca mai bine conturata. Ocolim intocmirile stinei, lasindu-le in stinga, mergem roata pe linga vatra noroioasa a seciului oilor si urcam pe „fata muntelui'. In susul stinei pacurarii au prins un izvor in uluc si jgheaburi, pentru a usura adapatul turmelor. Mai sus de stina poteca se alege bine intre cararile oilor si urca acum pe plai, de-a coasta, pina intr-o tarnita. Din aceasta sa, dupa un ocol larg spre stinga, urmam potecuta ce suie in continuare, de-a coasta, pe plai si intram curind in padurea de molid. In primul luminis pe care il intilnim in cale aflam un ocol de stina parasita, cu un bordei darapanat.

De aci coborim usor si de-a coasta intr-un fir de vale (l 510 m; 2½ ore), unde un izvor cu apa cristalina este prins in uluc si se varsa apoi intr-un jgheab lung. Locului i se spune „La Jgheaburi'. Mai sus de acest loc, in stinga noastra, ajunge una dintre cararile de pe culme care vine din pasul Setrefu. Din punctul numit „La Jgheaburi' pornim mai departe, cotind la dreapta, si trecem pe la „Holalauri', coborind de-a coasta. Curind intram in padurea prin care coborim repede pina in „Preluca cu Bulbuci', luminis plat si deschis in padure.

Fig 07 (2)

De la „Preluca cu Bulbuci' coborisul continua prin padure. Cararea trece mereu peste firele de apa ce vin dinspre stinga. Cel de al treilea fir de vale este mai bogat in apa. Vilcelul urmator este un jgheab natural, scobit in stinca, ale carui ape se scurg de pe „Piatra cea Gheroasa'. Acesta este numele sub care este cunoscut, de catre nasaudeni, virful Muncelu, caruia, deseori, acestia ii spun pur si simplu „Piatra'. Avem de-a face cu acea dubla toponimie pe care am mentionat-o ca fiind destul de frecventa in Muntii Rodnei.

Dincolo de vilcel reincepem urcusul prin padure (fig. 3), intre copacii careia intilnim mai tirziu un alt luminis, o noua preluca. Din aceasta poiana, schimbind directia de mers, cotim jumatate la stinga si continuam urcusul; la scurt timp dupa aceea iesim din padure (l 410 m; 3½ ore). In fata se desfasoara o minunata priveliste asupra crestei principale a Muntilor Rodnei, acea alternanta nesfirsita de piscuri si culmi pe care o putem urmari, de aici. pe intreaga ei intindere dintre vf. Batrina si vf. Pietrosul Rodnei. In fata si mai catre stinga distingem pentru intiia oara silueta fierastruita a vf. Muncelu.

Fig 08. Nori pe creste

Vf. Muncelu, vf. Pietrei sau Piatra cea Gheroasa (l 793 m) se infatiseaza privirii ca o adevarata piramida, cladita neregulat, din blocuri mari de piatra, suprapuse in multe straturi groase. Fetele piscului sint atit de framintate de iesindurile acestor straturi, incit, de departe, pare ca muntele scoate in afara niste uriase gheare din labele pe care le tine ascunse sub platosa de piatra. Privindu-l de aici, iti dai seama cit de plastica este denumirea de „Piatra cea Gheroasa' pe care i-au dat-o nasaudenii.

Imediat linga liziera padurii ne aflam intr-o sa din care continuam drumul, coborind de-a coasta, prin goliste, pe sub poalele Muncelului. Strabatem Preluca de sub Piatra (l 389 m) si apoi o poiana care - ceva mai departe si in stinga ei - adaposteste o stina destul de aratoasa. Dupa ce trecem de stina, intram in padure, aflindu-ne tot pe Obcina Pietrei, culme de-a lungul careia incepe coborisul. La o buna distanta de stina intilnim in padure, o poiana de forma ovala (l 207 m; 4 ore), prin care trece peste culme drumul forestier ce urca din valea Izei si coboara in Valea Strimba, la Zavoaiele Borcutului.

Fig 09 (3)

De aci reincepem urcusul care nu-i inca priporos, dar este continuu. Dupa un timp patrundem intr-un alt luminis al padurii. In poiana se mai zaresc resturile unei stine. Traversam poiana cotind usor la dreapta si - la capatul de sus al luminisului - ajungem in marginea ocolului de stina, in partea lui dreapta. Continuind drumul prin padure, urcam fara intrerupere. In prima poiana pe care o intilnim dupa plecarea de la stina parasita, este necesar un popas mai indelungat, in urma efortului depus.

Pornim iarasi la drum, urcind in continuare prin padurea ai carei copaci se raresc tot mai mult (fig. 4). Dupa trecerea unui pripor, scurt dar foarte inclinat, ne aflam pe latura stinga a unei poieni. Mergind mai departe, lasam golistea padurii in dreapta, inspre vale. Cotim deci la stinga si continuam urcusul printre copacii din susul poienii. Dupa 10 min de mers atingem liziera padurii (l 650 m; 5 ore), iesind in golul alpin. In fata noastra, catre NE, creasta inalta a Muntilor Rodnei se desfasoara in toata splendoarea ei, in primul plan profilindu-se culmea Buhaescu - Rebra. Mai dintr-o parte, Pietrosul Rodnei trimite din departare o solie a bogatiei de frumos in intampinarea careia ne indreptam.

De la liziera padurii cotim la dreapta, fixindu-ne ca punct calauzitor piscul Batrina (l 710 m) catre care mergem, fara a urca insa la virf. Alegem deci cararea ce evita piscul, astfel incit vf. Batrina, cu semnalul sau geodezic, ramane in stinga. De mentionat, si pentru vf. Batrina, aceeasi dubla toponimie intilnita si in cazul Muncelului: maramuresenii il numesc Batrina; nasaudenii il cunosc sub denumirea de Celariu.

Fig 10 (4)

In urcus de-a coasta cararea ne duce aproape de buza caldarii nordice a Batrinei, care ramine in stinga. In curind, printr-o sa larga, pasim peste culme, parasind Zanoaga Batrinei, pentru a trece de-a lungul zonei superioare a vastei caldari scobite de ape pe fata de sud a crestei principale. Poteca se desfasoara pe margine de hau, ocolind larg capatul de sus al ridurilor stincii prin care se preling sagalnicele fire de apa ale izvoarelor piriului Lespezi, unul din componentii vaii Obirsia Rebrei. Intilnim in drumul nostru o sa (l 798 m; 5 ore, 50 min), Tarnita Batrinei, scobita in culme de apele ce se scurg catre S pe unul dintre firele piriului Lespezi.

Tarnita urmatoare (fig. 5) este locul in care ne putem abate putin din traseul de creasta, pentru a afla un adapost in care sx petrecem noaptea sau un loc in care sx facem un popas mai indelungat. Din sa, o carare coboara catre stinga, in caldarea estica a Batrinei, trece peste un fir de apa al Izvorului Batrina si urca apoi la bordeiul stinei din Jneapanu (l 815 m; 6 ore, 20 min), loc unde se termina prima parte a traseului de creasta, atunci cind il strabatem de la V la E. Locurile unde se afla stina se cheama „In Jnepeni'.

Socotind ca pentru popasurile mai lungi e nevoie de aproximativ 1½ ora, etapa intii poate fi strabatuta in 8 ore (timp mediu).


2. Batrina - vf. Buhaescu Mare.

Marcaj (in proiect): banda rosie. Timp de mers: l ora, 40 min.


Parasind, dupa o noapte de odihna, coliba de piatra (bordeiul principal al stinei din Jneapanu), incepem urcusul intreptindu-ne catre E-SE. Pentru aceasta ne alegem ca element de orientare jnepenisul de pe coasta caldarii, hatis incilcit de crengi elastice, pe care-l depasim lasindu-1 in stinga. Vom rezista tentatiei de a urma un drum prin luminisurile dintre durzai, fiindca, pina la urma, aceste cai se infunda in desis, silindu-ne sa revenim in josul pilcului de jnepeni.

Pe drumul ales, lipsit de carari batute, dupa aproape 30 min de mers vom atinge culmea (2 010 m) ce separa Izvorul Batrinei de piriul Gropilor. Peste muchie se casca Zanoaga Gropilor care, chiar sub noi, la 1970 m, adaposteste micul tau al Gropilor. Din cauza unui prag de piatra care-l strajuieste, lacul nu se zareste din locul in care ne aflam. Din punctul in care am ajuns pe culme, urcam de-a lungul crestei catre semnalul-fluture implintat de topografi pe vf. Gropilor. Poposind pe virf (2 063 m; 40 min), ne aflam chiar pe creasta principala a masivului, in locul in care am fi ajuns direct daca, din saua de l 800 m alt., nu ne-am fi abatut catre stina din Jneapanu. Si vf. Gropilor, cunoscut ca atare de catre maramureseni, are doua nume: nasaudenii ii spun Cucuiasa, iar denumirea „Bucuiescu', pe care o intilnim in hartile si pe schitele ce insotesc studiile geologice ale lui Th. Krautner, este gresita si nu trebuie retinuta, fiindca provoaca dificultati in orientarea pe teren.

Fig 11 (5)

In continuare traseul strabate un sir de coborisuri domoale, alternate cu urcusuri mai pronuntate, trecind, la 2 070 m alt., printr-o sa mai importanta. Pe alocuri, creasta este foarte ingusta, ceea ce nu creeaza insa dificultati pentru parcurgerea ei. Dupa circa 40 min de la plecarea din vf. Gropilor, se ajunge pe Buhaescu Mare (2122 m; l ora, 20 min), punct din care se ramifica cea mai inalta dintre ramurile crestei Muntilor Rodnei (Buhaescu Mare - Pietrosul Rodnei, orientata S-N). Aci cararea se bifurca: spre stinga urca pe virful Pietrosul Rodnei; spre dreapta poteca urmeaza, mai departe, creasta inalta de-a lungul sectorului ei estic.

Socotind ca pentru popasurile mai lungi este nevoie de aproximativ 20 min, etapa a doua poate fi strabatuta in l ora, 40 min (timp mediu).


3. Buhaescu Mare - Tarnita Negoieselor.

Marcaj (in proiect): banda rosie. Timp de mers: 2 ore.


De pe vf. Buhaescu Mare (2122 m) cotim la dreapta si ne continuam drumul, coborind catre SE (fig. 5). Coborisul inceput de pe vf. Buhaescu Mare ia sfirsit in tarnita „La Cruce', numita si Tarnita Buhaescului. Prin sa (l 984 m; 20 min), cararea de creasta trece de pe un versant pe altul, de pe buza vaii Obirsia Rebrei, pe versantii de sus ai caldarii Buhaescului Mare. Punctul de trecere a cararii prin sa este insemnat cu o cruce mare de lemn, infipta intre bolovani. Existenta in tarnita a citorva izvoare este unul dintre argumentele ce au justificat propunerea noastra pentru construirea in acest punct a unei cabane turistice.

De linga troita din sa ne continuam calea urmind linia de cumpana a apelor. Ca element de orientare ne serveste un grup de stinci ce se contureaza in fata; la inceput cararea poate fi insa cu greu deslusita din iarba deasa si inalta crescuta pe plai. Urcam usor, aproape pe nesimtite (fig. 6). In vecinatatea grupului de stinci ascutite, hatasul apare destul de lamurit si se strecoara pe sub steiuri. Semnalul geodezic de pe piscul Obirsia Rebrei ramine in stinga cararii pe care ne aflam. In plina zona de stinci mari si colturoase cararea suie pe un loc de altitudine maxima. In fata se profileaza silueta piramidei Cormaiei, iar in dreapta, Coasta Neteda, care se desfasoara in jos, catre fundul vaii Obirsia Rebrei.

Pentru continuarea drumului, din locul in oare ne aflam, ne alegem ca element de orientare povirnisul rasaritean al Cormaiei si mergem, chiar pe sub culme, pe buza uneia dintre Zanoagele Buhaescului, pina ajungem intr-o cruce de poteci. Aici, catre S, se inalta vf. Catina (2025 m), iar locurile sint cunoscute si sub numele „La Catini'. Ramificatia din stinga, vristata cu rare semne de marcaj, este o poteca buna pentru mersul cu caii si coboara in „Zanoaga cu Catini'. Din crucea de poteci, daca nu vrem sa parasim creasta, continuam drumul indreptindu-ne spre S si urcind pe vf. Cormaia, unde, dupa aproape o ora de la plecare, atingem altitudinea de 2 044 m. Exista si un hatas lateral care evita urcusul pe virf, ocolind piscul pe dreapta. Virful urmator, Repedea (2077 m) il urcam fie direct, fie il evitam, mergind pe hatasul care, ca si in cazul Cormaiei, il ocoleste prin dreapta.

De pe vf. Repedea, ne abatem aproape in unghi drept si - trecind peste pietroaie colturoase sau pe lespezi - coborim catre E, pina in locurile numite „La Carti'[5], situate pe versantul estic al Tarndtei Negoieselor. Aici, urcind din Zanoaga Catinilor, ajungem poteca de cal pe care am parasit-o inainte de a incepe urcusul catre vf. Cormaia.

Din locul „La Carti'1, mai departe, drumul de creasta continua spre E, coborind catre fundul Tarnitei Negoieselor, saua larga scobita intre caldarea Repedei (N) si valea Aniesului (S). De sub clina vestica a tarnitei izvoraste un izvor bogat, Fintina lui Ratifoi, ale carui ape se aduna chiar pe culme, intr-un ochi lunguiet de apa. Scurgerea acestuia se pierde imediat in adincurile de calcar ale muntelui. Tarnita Negoieselor (l 820 m), cu Fintina lui Ratifoi si cu micul tau pe care apele acestuia il formeaza in sa, chiar pe culme, constituie locurile cunoscute si sub numele de saua „Intre Izvoare'. Paienjenisul de carari ce se aduna aici, ca si posibilitatea de a afla un adapost (destul de precar) ne fac sa fixam in aceasta zona sfirsitul etapei a treia a drumului pe culmea principala. Pentru aceasta, din Tarnita Negoieselor, pe care am strabatut-o in lungul ei, ne abatem din drumul de creasta usor catre dreapta si coborim inspre valea Aniesului, mergind de-a coasta (spre E), pina la bordeiul din locurile numite „La Tau' (l 800 m; 1½ ora). Adaugind timpul necesar popasurilor, etapa a treia poate fi parcursa in aproximativ 2 ore.

Fig 12 (6).

Pe coastele dintre Cormaia si Repedea si, mai ales, printre catinii de pe versantii sud-estici ai acestui din urma virf, cresc flori de albumeala (Leontopodium alpinum), floarea-de-colti, cunoscuta in Muntii Rodnei sub denumirea de „steluta'. In ceea ce priveste toponimia locala, trebuie tinut seama ca in multe din reprezentarile topografice mai vechi ale masivului, cit si intr-o serie de lucrari insotite de astfel de schite, Tarnita Negoieselor si virfurile Negoiasa (Mare si Mica) apar cu apelative eronate: Negriesele si Negriasa sau Negreasa. Vom evita intrebuintarea acestor denumiri, pentru ca, cerind lamuriri pacurarilor intilniti in cale, sa nu intimpinam dificultati in orientarea pe teren.


4. Tarnita Negoieselor - Curmatura Galatului.

Marcaj (in proiect): banda rosie. Timp de mers: 4 ore.


In cea de a patra etapa a traseului de creasta - strabatuta de la V la E - vom porni de la bordeiul vacarilor (l 800 m) aflat in locul de sub vf. Negoiasa, numit „La Tau'. De aici, ne indreptam catre clina estica a Tarnitei Negoieselor, urcind de-a coasta. Pe masura ce urcam, ne abatem constant spre dreapta. Suisul este astfel mai pieptis, dar ne scoate direct in drumul de creasta. Ajunsi pe culme, cotim la dreapta, in urcus continuu. Cararea nu se vede prea lamurit prin iarba si printre bolovani; urmind insa „dosul muntelui', vom cauta sa raminem cit mai aproape de culme, pe care o vom atinge, cind si cind, lasind jnepenisul mai spre vale.

In drumul de-a lungul Negoieselor vom fi atenti la poteca pe care o alegem si nu o vom parasi, pentru a patrunde in jnepenis, decit numai dupa ce ne incredintam ca aceasta se vede lamurit si dincolo de incilcisul ramurilor de jneapan impletite in fel si chip. Dupa ultimul pilc de jnepeni cararea urca pe versantul inierbat al muntelui si ne scoate iarasi la creasta, pe vf. Negoiasa Mare (2049 m). In fata se zareste, in zilele senine, vasta sa dintre Puzdre si vf. Aniesul Mare, adincitura a culmii, cu profil caracteristic, unde ajunge si poteca noastra, dar si o carare ce evita escaladarea Negoieselor.

De pe Negoiasa Mare inainte urmam mereu coama culmii. Pentru inceput, printre blocuri colturoase de piatra coborim o coasta inclinata, ajungind astfel in prima sa din Tarnita Birsanului (fig. 7). In dreapta se deschide, afund, gavanul vast de stinca, din care porneste Izvorul Mare, unul din afluentii Andesului Mare. Din prima sa a Birsanului urcam apoi pe spinarea ridicata in mijlocul intinsei tarnite dintre Negoiese si Puzdre. In cap de urcus, un popas mai indelungat ne da prilejul sx admiram larga perspectiva chenaruita inspre azurul cerului de linia zbuciumata a crestei dintre Cormaia si Pietrosul Rodnei. Privita din locurile in care ne aflam, magnifica suita de caldari, zanoage si circuri ale sistemului glaciar Pietrosul - Puzdrele ni se infatiseaza ca o vistierie de aspre frumuseti alpestre. Dincolo de geana vinata a crestelor se inalta Muntii Maramuresului, intre care Toroioaga se intrece in maretie cu piscurile mai indepartate.

La plecarea din covata Tarnitei Birsanului, ne continuam drumul orientindu-ne dupa saua larga desfasurata intre „Piatra Mare' a Puzdrelor (2188 m) si vf. Aniesul Mare. Trecem printr-o poiana cu iarba deasa, apoi, prin locuri ce nu mai au aspectul de creasta sau culme, ne indreptam pasii piezisi la stinga, chiar daca avem impresia ca urcam nu catre sa, ci spre virf (fig. 7).

Poposim citeva clipe sub Puzdre, pe spinarea unui picior de munte coborit, catre S, din „Piatra Mare'. Urcam apoi de-a coasta cotind jumatate la dreapta, pentru a ajunge in saua Puzdrelor, numita, mai ales, Tarnita Negoiescului Mic (2055 m). In stinga, jos, la mai putin de o suta de metri diferenta de nivel, se vad doua dintre cele cinci lacuri ale Negoiescului. In dreapta se adinceste larga vale a Izvorului Mare, unul din firele de obirsie ale Aniesului Mare.

Fig 13 (7)

Dupa ce parasim Tarnita Negoiescului Mic, incepem sx urcam din greu prin iarba plaiului pina la borna de beton (2169 m; 2 ore 7 min) implintata pe vf. Aniesului Mare. Vom evita, astfel, ocolirea piscului acesta inalt pe care sintem ispititi s-o facem, cu gindul ca ne vom usura urcusul. Versantele muntelui sint aici destul de abrupte si traseul care ocoleste virful este atit de dificil, incit urcusul direct este mai usor decit orice alta cale.

Daca sansa ne favorizeaza si sosim pe vf. AniesuL Mare intr-o zi cu „cer fara nori', atunci popasul ce ni-l ingaduim aci este un prilej de a tezauriza in amintire impresii de o incontestabila valoare artistica. Defilarea privelistilor din jur - una mai frumoasa sau mai salbatica decit alta - naste, din contraste, armonii. In departari, perspectivele sint tivite cai cite o geana de piele ce prelungesc catre zenit coamele de piatra; de-o parte si de alta a piscului, creasta inalta a masivului si culmile ce pornesc din ea iti fura privirea; desisul de vaioage prin care larmuieste puzderia betelii de argint a unor fire de apa ce alearga pripit catre vale iti poarta nemijlocit gindul catre frumusetea unor zone peste care nu ti-ai purtat inca pasii. Mai aproape de locul unde ne aflam, peste vale si catre SE, sageata ascutita a virfului Corongis, strajer al lungii culmi implintate intre vaile Aniesului Mare (V) si Izvorul Rosu (E) ne trimite solii de semetie alpestra.

Fig 14. Vedere de pe Cisia. In fund Inaul - Plescuta

De pe vf. Aniesul Mare mai departe, in drumul de creasta, cararea coboara intr-o sa de altitudine. Catre dreapta si ceva mai in urma, puzderie de bolovani colturosi, negri, alcatuiesc o fata a vf. Aniesul Mare, ce pare o cascada impietrita in curgerea ei peste peretele stincos, pravalit din pisc catre fundul vaii Izvorul Laptelui. Din sa, urmind cararea usor de deslusit pe muchia crestei, urcam pe vf. Laptelui (2 145 m). De pe el, spre stinga, se vede (pentru prima oara in acest drum) cabana Puzdra.

Dupa ce depasim acest virf, drumul coboara in alta sa, Tarnita Negoiescului Mare (l 963 m), de unde trece peste un alt pisc al Laptelui si se lasa apoi in prima sa de sub vf. Galatului (fig. 8). In continuare se poate evita urcusul direct peste virf. Pentru aceasta ar trebui sa cotim putin la dreapta si, urmind curba de nivel, sa iesim tot pe creasta, la est de vf. Galatului (35 min). Pornim totusi de-a lungul crestei, urcind direct pe vf. Galatului (2 057 m; 3 ore), de unde se desfasoara o priveliste larga si de o exceptionala frumusete, nu mult diferita insa de cea admirata de pe ivf. Aniesul Mare.

Incepem apoi coborisul catre Curmatura Galatului. De la altitudinea medie de 2 015 m, ne-am putea abate la stinga, pe o creasta secundara ingusta. Pe acest drum se poate ajunge, trecind pe linga ramasitele cantonului Galatului, la cabana Puzdra, pe o cale mai directa decit cea care porneste din Curmatura Galatului. Dificultatile traseului (jnepenisuri incilcite, bolovanis haotic si orientare dificila) interzic acest drum turistilor lipsiti de experienta ceruta pentru deplasarile in zone alpine inalte, salbatice. Ceva mai jos de cota 2 015 m intilnim locul in care iese, in creasta principala, poteca pe care am fi putut ocoli vf. Galatului prin dreapta. Continuam coborisul pe culme si poposim apoi in Curmatura Galatului (l 920 m; 3¼ ore). In mijlocul tarnitei se afla o groapa mocirloasa, inconjurata de urmele fostei gari de funicular (caramizi, birne putrezite etc.). De-a lungul curmaturii trece un drumeag de caruta, fosta sosea a vechii exploatari miniere de la Anies care, in sectorul ei nordic, este traseul turistic ce conduce la casa Puzdra. In sa intilnim primul sol al marcajului de pe culme (executat de aici si pina la Rotunda): un stilp metalic, fara sageata, cu semnul banda rosie.

Adaugind circa 50 min pentru popasurile mai lungi, etapa a 4-a poate fi parcursa in 4 ore (timp mediu).


5. Curmatura Galatului - saua Gargalaului.

Marcaj: banda rosie (traseul de culme); triunghi albastru, neaplicat inca pe teren (traseul catre cabana Puzdra). Timp de mers ½ ora.


Inainte de a parasi locurile de aici, vom arunca o ultima privire catre minunata panorama din jur. Inspre N, cuibarite in Zanoaga superioara a Cimpoiesului, se afla patru mici tauri. Mai jos si pe dreapta se inalta peretii albi de calcar ai Pietrei Rele, ispita staruitoare pentru amatorii de alpinism. Jos, in valea Visaului, se zaresc cele doua cabane ale Complexului turistic Borsa si citeva din casele satului Fintina. Printre ele, panglica alba a soselei infasoara muntele, urcind, catre E si SE, pina in pasul Prislop. Deasupra ei, asaltat de padurea de molid, se inalta crestetul culmii Cearcanul - Cornul Nedeii, piscuri punctate ici si colo, sub linia de creasta, cu stinci albe de calcar. In departare, spre N V, strajuiesc Muntii Maramuresului, dominati maiestuos de vf. Pop Ivan, cu profilul indulcit de piclele adunate in fund de zare.

Fig 15 (8)

Din Curmatura Galatului si pina in saua Gargalaului (fig. 8), traseul urmeaza drumeagul fostei exploatari miniere. El se desfasoara pe versantul sudic, aproape imediat sub culme, ocolind astfel virful Cimpoiesul si alte piscuri situate pe linia crestei. Notam existenta celor citeva pilcuri de jnepeni de pe marginea drumului, intre care se poate alege un loc foarte potrivit pentru instalarea cortului. De aici continuam calea pe drumeagul de caruta, lasind (in dreapta) milul si putina apa a unui lac de culme. Depasim curind un izvor si ajungem apoi la o prima ramificatie de drumuri. Catre dreapta, un drum de caruta coboara in valea Aniesului Mare; inaintam, in urcus mai pronuntat, avind ca reper, in fata noastra, stilpul de marcaj cu sageti ce strajuieste cararea. La aproape 50 de pasi de ramificatia drumului de caruta pe care am intilnit-o mai inainte, urca (dinspre dreapta) poteca marcata cu banda albastra, ce vine (pe la refugiul Gargalau) de la Anies. Punctul in care aceasta carare ajunge pe culme este semnalat de doua sageti vopsite pe o piatra din marginea drumului pe care ne aflam. De aici, marcajul banda albastra ne insoteste pe ultimii 60-70 m, pina in saua Gargalaului, unde drumurile se despart iarasi, si unde aflam stilpul cu sageti, o troita metalica si borna de beton ce marcheaza altitudinea tarnitei. Stilpul metalic poarta patru sageti indicatoare:


banda albastra. Spre Anies, prin refugiul Gargalau, 12 ore, 32 km;

banda albastra. Spre hotelul turistic Borsa, 3 ore, 8 km;

banda rosie. Spre vf. Inau, prin vf. Cisia, 6 ore, 13 km;

banda rosie. Spre cabana Puzdrele, 3 ore, 6 km.


Este necesar sa facem urmatoarele precizari asupra acestor indicatii: banda albastra nu apare decit de-a lungul primilor 200 m ai potecii care coboara, spre N, la hotelul turistic Borsa; din Curmatura Galatului si pina la cabana Puzdra, marcajul (nu banda rosie, ci triunghi albastru) nu a fost inca executat pe teren.

Peisajul ce poate fi admirat de pe intregul parcurs al celei de-a cincea etape a drumului de creasta este dominat de culmea cu impunatoarea piramida a vf. Corongis care inchide, catre SE, uriasul amfiteatru din care isi aduna o parte din ape Aniesul Mare. In saua Gargalaului (l 925 m; 30 min) ia sfirsit portiunea traseului de culme, in desfasurarea lui la E de Curmatura Galatului.


6. Saua Gargalaului - vf. Inau.

Marcaj: banda rosie. Timp de mers: 5½ ore.


Pentru a parcurge in continuare, de la V la E, culmea principala a Muntilor Rodnei, pe portiunea cuprinsa intre Gargalau si Inau, pornim din saua Gargalaului, de linga stilpul cu sageti (fig. 9) indreptindu-ne spre SE. Urmind potecuta ce se strecoara pe linga pilcuri mici de jnepeni, urcam la inceput citeva zeci de pasi in lungul unei mici culmi care desparte caldarea din stinga de un jgheab bolovanos ce sfirseste intr-o sa. De aici urcam piezis la dreapta si de-a coasta, catre spinarea unui picior de munte al Gargalaului. In primul sector al traseului locurile sint acoperite cu pilcuri de jnepeni si afinisuri. Jos, in stinga, intre culmea Stiol si Piciorul Oncului se casca in adinc caldarea Izvorului Bistritei.

Pe spinarea piciorului de munte ajungem dupa aproximativ 8 min de la plecarea din saua Gargalaului. Aici intilnim o carare mai deslusita printre pietroaie si prin iarba. In dreapta si jos, de vale, se vad ramasitele caselor Gargalau si fosta colonie a vechii exploatari miniere, Aniesul. De pe spinarea piciorului de munte reluam directia de mers catre S-SE, urcind intr-o mica sa. De aici continuam urcusul pe clina din dreapta geografica a vilcelului ce coboara intr-o sa a crestei. Urcind destul de pronuntat, ajungem apoi in sa, la obirsia vilcelului sus-amintit.

Fig 16 (9)

Din sa, fara carare vizibila, cotim jumatate la dreapta si urcam de-a coasta, catre virf. Poteca incepe saapara mai lamurit tocmai sus, in apropierea piscului. Din aceasta regiune se vede jos, in stinga noastra, micul tau din Zanoaga superioara a Izvorului Bistritei. Continuam urcusul inspre creasta care se afla in dreapta si iesim curind pe culme, loc de unde vedem, lamurit, si nu prea departe, semnalele geodezice de pe virfurile Gargalau si Claii. Din locul in care am ajuns cotim la stinga si - prin iarba deasa a plaiului - urcam pina in vf. Gargalau (2 159 m; 50 min) unde, pe baliza, sint puse semnele marcajului banda rosie. In acest punct poteca marcata isi schimba directia. Vom fi atenti la orientare, mai ales pe ceata, caci o creasta secundara (nemarcata, dar destul de inalta) ne imbie sa ne indreptam spre E. Din dreptul balizei, drumul cel bun o ia catre dreapta si, fara carare, coboara spre o creasta stincoasa, aflata la circa 200 m mai departe.

Pentru a continua deci drumul de creasta, de pe vf. Gargalau ne indreptam spre SE si, coborind pe culme, urmam directia generala aratata de linia piscurilor „La Cepe' - virful Omului. In fata si in prim plan se contureaza profilul caracteristic al vf. Claii (2119 m), pe care il vom urca frontal, pe traseul marcat. El poate fi insa ocolit prin dreapta. In acest caz, vom depasi grupul de pietroaie si stinci de sub vf. Claii, trecind pe sub steiurile pe care le lasam in stinga.

Dupa ce trece de vf. Claii, cararea ne scoate sub „Cepe', In saua dintre aceste doua piscuri. De aici inainte ne orientam dupa parapetul de stinci al Cepelor, catre care ne indreptam urcind. Vom tine spre dreapta zagazului de steiuri, dirijindu-ne catre linia de creasta. Urcam apoi peste digul de stinci si, sus, o luam de-a lungul pietrariei cladarita ca un baraj, coborind apoi peste o zona acoperita cu depozite haotice de steiuri si lespezi mari. In josul bolovanisului iesim in saua situata la N de vf. Omului. Din sa mergem mai departe, suind pe creasta catre virf. Spre dreapta avem adinca vale a Izvorului Cepelor. Cararea evita urcusul pe vf. Omului si ne scoate intr-o sa (2 125 m; l ora, 40 min), in stinga piscului, spre E de virful care se inalta cu citiva metri mai sus de locul in care ne aflam.

Desi poteca ocoleste piscul, recomandam o abatere (de 50-60 m spre dreapta), pentru a nu fi lipsiti de prilejul de a admira o panorama cuprinzatoare asupra intregului masiv. Daca pina aici Muntii Rodnei au oferit privirii fragmente de peisaj (este drept, destul de intinse), de aici putem face insa un tur de orizont in care vom cuprinde atit desfasurarea crestei principale, cit si pe cea a culmilor secundare, larga zona pe cuprinsul careia se situeaza lumea de frumuseti alpine, raspindite cu darnicie, pina departe la orizont.

Privind catre S (cu spatele in directia din care am ajuns pe virf), in prim plan zarea este strapunsa de linia ascutita a crestei ce culmineaza in vf. Coronigis (l 988 m). Fata ca de clestar a unui lac, situat pe cumpana de ape, este o minunata oglinda pentru acest pisc a carui infatisare domina intreaga panorama desfasurata la S de culmea Muntilor Rodnei; silueta-i zvelta si izolarea fata de uriasii crestei principale ii confera o maretie deosebita, desi altitudinea lui nu atinge nici 2 000 m. In stinga, catre E, se desfasoara acea framintata portiune a crestei principale care culmineaza la 2 280 m alt. In vf. Inau; spre NV, drumul pe care am venit este vegheat de uriasul picior al Aniesului Mare, dincolo de care isi ridica crestetul colosii de stinca ai masivului: Puzdrele, Pietrosul Rodnei, Rebra.

Din saua de sub vf. Omului, schimbind directia de mers, cotiim spre stinga aproape in unghi drept, astfel incit pentru continuarea drumului ne indreptam catre E. Semnele de marcaj sint vristate pe linia de creasta. Pe versantul sudic se tes numeroase hatase de oi, care permit ocolirea crestei si evita denivelarile ei. Dar, folosind una dintre aceste carari, vom fi lipsiti de satisfactia ce o da descifrarea frumusetii peisajului salbatic ce caracterizeaza zanoaga nordica a vaii Putreda. Urmam deci semnele de marcaj si, lasind in stinga un mic grup de stinci, coborim de-a lungul crestei. In stinga se adinceste impresionanta imensa caldare a Putredei, iar de cealalta parte a culmii, inspre dreapta, fata muntelui se pravaleste in fundul vastei cupe a muntelui din care se aduna firele de obirsie ale Izvorului Cisiei.

Prin saua Cisiei (l 970 m), unul dintre hatasele de oi care urca din Zanoaga Putreda trece peste creasta principala a Muntilor Rodnei si, marcat cu triunghi albastru, coboara pina la confluenta Izvorului Cisiei cu Izvorul Rosu, ajungind apoi la Valea Vinului. In sa este montat un stilp metalic cu trei sageti ce poarta urmatoarele indicatii:

triunghi albastru. Spre cabana Valea Vinului, prin valea Izvorul Rosu, 3 ore, 8 km;

banda rosie. Spre hotelul turistic Borsa, prin vf. Gargalau, 5 ore, 14 km;

banda rosie. Spre cabana Puzdrele, prin Curmatura Galatului, 6 ore, 20 km.

Mentionam ca din saua Gargalaului pina la hotelul turistic Borsa marcajul nu a fost inca executat pe teren; din Curmatura Galatului la cabana Puzdra, marcajul nu exista decit ca proiect de viitor.

Fig 17 (10)

Continuind drumul din sa mai departe, dincolo de vf. Cisia (fig. 10), pierdem din altitudine, desi in tarnite trebuie sx urcam versantii lor estici. Urcam apoi in panta mai inclinata coasta virfului din fata si revenim intr-o zona de altitudine mai joasa. In dreapta cararii si foarte aproape de ea strajuieste singuratic un bord (stinca inalta, izolata), din preajma caruia se desfasoara o minunata panorama asupra Zanoagei Putreda. Cararea tivita pe buza caldarii coboara in Tarnita lui Putredu (l 960 m; 2 ore, 25 min), sa a crestei inalte a Muntilor Rodnei, scobita intre caldarea Putreda (Ia N) si vastul amfiteatru din S, sediu al Obirsiei firelor de apa din care se formeaza Izvorul Rosu. In sa se inalta o troita de lemn caracteristica pentru motivele folclorice in care este cizelata. In acest loc, alaturi de banda rosie intilnim iarasi semnele marcajului triunghi albastru, care ajunge aici venind din dreapta, ca o ramificatie finala a traseului turistic care, de la Valea Vinului, urca in saua Cisia. Locul in care aceasta din urma ramificatie intilneste marcajul banda rosie nu este semnalat. Apreciem ca aici este nevoie de un stilp de marcaj cu sageti si texte lamuritoare, cu atit mai mult cu cit in acest punct urca si un drum de acces la creasta, rasucit in serpentine dese pe versantul nordic.

Din Tarnita lui Putredu, continuind mersul pe sub creasta ce ramine in stinga, vom avea grija ca, urcind, sanu ne indepartam de culmea pe care de altfel ajungem in curind. Ne aflam acum deasupra Zanoagei de est a caldarii Putreda, dupa ce am depasit prin dreapta vf. Claii (2 061 m). Pina aici am trecut printr-o serie de tarnite si peste inaltimile unor piscuri de mai mica insemnatate. In fata privirea se sprijina pe silueta maiestuoasei piramide a Inaului, din care, catre stinga, se desprinde un picior masiv, cunoscut sub numele de Piciorul Inaului sau Plescuta.

Ultimul virf urcat pina aici este un pisc plesuv de pe care putem cerceta, privind peste saua de sub noi, aspectul alpin al versantului de pe clina opusa a tarnitei. Catre dreapta, pe versantul sudic, se vad stincile dezgolite de vegetatie; un fir de torent a ros adinc roca din zona superioara a coastei, scobind (pina sus, in „Gaura Inaului') un vilcel bolovanos si greu accesibil.

Ajunsi in sa (l 986 m; 3 ore), citim scris pe stinca cu vopsea rosie: „alpin'. Aceasta semnalare isi are justificarea in faptul ca, in continuare, linia de creasta (stincoasa si ascutita) prezinta pasaje de cataratura, accesibile ca dificultate, dar care dau emotii din cauza inclinatiei pronuntate a pantelor celor doi versanti ai crestei. Pentru a evita acest pasaj (nerecomandat drumetilor lipsiti de antrenament sau celor carora abisurile le provoaca ameteli) o ramificatie a traseului - marcata tot cu banda rosie - coboara o diferenta de nivel apreciabila (70-80 m). Poteca aceasta conduce la inceput prin bolovanisul vilcelului mentionat mai sus. Dupa aceea cararea trece pe versantul opus al vilcelului, strecurindu-se pe sub perete si lasind (jos, in dreapta) o zona umeda in care mustesc izvoare. Pe o terasa a acestei zone identificam citeva lacuri de altitudine, intre care unul are o suprafata mai intinsa. Locurile poarta denumirea „La Tau' si, dincolo de ele, urcam din greu pentru a reveni in linia de creasta, pe vf. Tomnatec (2 051 m). De pe pisc coborim in „Gaura Inaului' (l 987 m; 3 ore, 22 min). Din acest punct se ramifica o carare, care, de-a lungul versantului numit Coasta Neteda, ajunge pe Hirosul, evitind urcusul pe Inau.

Jos, in Zanoaga Fundul Bilei (Ia stinga), se zaresc cele doua tauri ale Inaului. In fata, in prim plan, sta de straja un pisc de 2123 m si, dincolo de el. Inaul (fig. 10). Din Gaura Inaului mai departe indemnam din greu intr-un urcus pieptis de-a lungul culmii Coasta Neteda. Poposim pe virful de 2123 m si coborim apoi intr-o sa din care vom da penultimul asalt in drumul spre Inau. In continuare urcusul se face tot de-a lungul coastei, pe cararea ce urmeaza buza Zanoagei din stinga. Priporul crestei pare ca nu se mai sfirseste si, rasuflind din greu, poposim in ultima sa de sub Inau, la 2240 m (fig. 11). Lasam aci sacii si (pe drumul cu rare semne de marcaj) pornim, usurati de povara, pe ultimul urcus, care ne scoate in vf. Inau (2 280 m; 4 ore, 20 min), sub piramida semnalului geodezic, sub „cusca', cum i se spune de catre padurarii rodneni.

Fig 18 (11)

Adaugind la timpurile de mers indicate mai sus inca o ora, pentru popasurile mai lungi, etapa a sasea poate fi parcursa in 5½ ore (timp mediu). Pe Inau vom zabovi mai indelung decit ar fi necesar, numai pentru a potoli ritmul prea viu al respiratiei dat de truda urcusului: de pe virf, uluitorul aspect al peisajului ce ne inconjura pare a fi o suita nesfirsita de frumuseti, pe care numai uriasul caleidoscop al naturii le poate slefui atit de maiestrit. In zilele cu cer limpede, spre E-SE descifram cu usurinta zvelta silueta a Pietrelor Doamnei de pe crestetul Raraului; pe geana zarii de deasupra Calimanilor, catre NE se estompeaza profilul impunator al Ceahlaului. Mai in apropiere, sub noi si catre E-NE, se casca haul cu pravalisurile Zanoagelor Lalei; dincolo de prispa unei terase glaciare, reflexul sagetilor de lumina zvirlite de soare scapara straluciri diamantine pe oglinda de apa a taului Lala Mare, care de aici ne infatiseaza numai o mica parte a chipului sau impodobit cu verdele intunecat al jnepenisului, inspre N, relieful framintat al caldarii Bilei te infioara prin salbaticia vailor adinci si aspectul dur al Zanoagelor, forme de teren peste care curgerea ghetarilor de altadata a tras brazde uriase sau a semanat, puzderie, bolovanisul de morena. Catre V, faldurile hlamidei de piatra a culmii sint impodobite cu un lung sirag de piscuri vegheate de manina indepartata a Pietrosului Rodnei, profilata la orizont, in stinga Puzdrelor, care, privite de aici, par mult mai semete decit colosii de piatra ce ii tin tovarasie pe culme.


7. Virful Inau - taul Lala Mare.

Marcaj: banda rosie; din Saua cu Lac si punct albastru Timp de mers 1¼ ora.


Continuarea drumului de creasta in parcursul de la V la E o facem urmind varianta traseului care coboara la taul Lala Mare. Aceasta, atit pentru a putea ajunge la acest lac alpin, unul dintre cele mai importante obiective turistice din Muntii Rodnei, cit si pentru ca traseul direct (saua Inaului - vf. Inaut) nu este marcat decit pe o distanta de citeva sute de metri. De pe vf. Inau (2280 m) facem cale intoarsa coborind in saua de sub el. De aci lasam (Ia dreapta) cararea pe care am urcat pina in sa si ne continuam calea coborind inainte, pe culmea Hirosului, pina ce in poteca, intilnim un lac de culme. In lipsa unei toponimii locale, am dat acestui loc denumirea de „Saua cu Lac'. Locul reprezinta cel mai insemnat punct de rascruce a drumurilor marcate, intilnit pina acum in Muntii Rodnei. In sa (2 120 m) sint plantati doi stilpi metalici care poarta sapte sageti ce indica astfel directiile de mers catre diferitele obiective turistice din masiv:

banda rosie. Spre cabana Puzdra, prin curmatura Galatului, 8 ore, 26 km;

banda rosie. Spre Dealu Stefanitei, 18 ore, 50 km;

banda rosie. Spre hotelul turistic Borsa, prin saua Gargalaului (intrarea in tr. nr. 7, banda albastra), 8 ore, 20 km;

triunghi rosu. Spre cabana Valea Vinului, 4 ore, 11 km;

punct albastru. Spre Rodna, 6 ore, 16 km;

punct albastru. Spre Gura Lalei, 4 ore, 12 km;

banda rosie. Spre Rotunda, 6 ore, 16 km.

In completarea indicatiilor de pe sagetile stilpilor de marcaj, facem urmatoarele precizari: lipseste sageata care sx arate semnul de marcaj si directia de mers catre vf. Inau; din Curmatura Galatului la cabana Puzdra traseul nu este inca marcat; din Curmatura Galatului si pina la Dealu Stefanitei, practic vorbind, traseul nu este marcat, banda rosie neputind fi intilnita pe aceasta portiune de creasta decit de 10-15 ori; intre saua Gargalaului si hotelul turistic Borsa traseul nu este marcat decit pe cei circa 200 m din apropierea tarnitei; pe portiunea saua Inaului - vf. Inaut semnul banda rosie nu este aplicat decit pe o distanta de 2-300 m. El este vristat insa pe intreg traseul ce conduce la Lala Mare, de unde urca apoi la creasta.

Pe drumul dintre Saua cu Lac si taul Lala Mare poteca este jalonata cu stilpi metalici si marcata cu un dublu semn: banda rosie si punct albastru. Coborirea se face de-a lungul unei poteci bolovanoase ce lasa, in dreapta, panta abrupta care sfirseste in fundul vaii Cobasel. Dincolo de aceasta, printr-o arcuire catre dreapta, se inalta creasta desprinsa din vf. Inau si care culmineaza in doua piscuri semete: vf. Inaut (2 225 m) si vf. Rosu (2 115 m). Semnalam greseala ce se face frecvent, uneori si de localnici, si care consta in inversarea denumirilor acestor doua virfuri: Inautul este piscul situat intre vf. Inau si vf. Rosu si nu invers.

Pe masura ce coborim, ochiul prinde, mereu mai departe, privelistea ulucului lung al vaii Lala. Dupa circa 6-700 m din Saua cu Lac ajungem in saua Inautului, unde marcajul banda rosie se bifurca: spre E, catre vf. Inaut, se indreapta varianta potecii care urmeaza traseul de culme. Ea nu este insa marcata decit pe primele sute de metri dincolo de bifurcatie. Cealalta poteca marcata este cea pe care o urmam.

Coborind in continuare, de la aproximativ l 960 m alt., zarim spre stinga o parte din oglinda de apa a taului Lala Mica. Ajungem apoi pe pragul de sus al caldarii, de unde in Zanoaga se vede lacul Lala Mare, de forma pentagonala, tivit (in parte) cu un briu intunecat de jnepeni ce pornesc chiar de linga fata apei. Dincolo de tau, pe poala estica a Piciorului Inaului, se zareste acoperisul de sindrila al stinei din Lala Mare, adapost potrivit pentru noapte dupa un drum mai lung pe crestele si prin vaile Muntilor Rodnei.

De pe pragul de terasa coborim mai departe, pe o carare ce trece mai sus de taul Lala Mare, care, la inceput, ramine sub noi, in stinga potecii. Traversam firul de apa care alimenteaza lacul; hatasul pe care coborim apoi trece in ocol pe malul rasaritean al taului. Ajunsi in partea opusa aceleia prin care se face alimentarea lacului, intilnim si traversam suvoiul care poarta apele taului in firul vaii. Cararea trece mai departe, printre jnepeni si peste pietroaie. La numai 30-40 de pasi dupa trecerea peste suvoi, intilnim un alt fir de apa care coboara dinspre Inau. zbatindu-se in spume printre bolovanii mari ai vaii. Este piriul ce curge din taul Lala Mica, unul din firele de obirsie ale vaii Lala. Confluenta acestor suvoaie prin care se scurg apele celor doua tauri se afla la citeva zeci de pasi mai departe.

Fig 19

Trecind prin iarba sau pasind din bolovan in bolovan, ajungem apoi la stina din Lala Mare (l 735 m; 57 min), folosita in ultimul timp ca vacarie. In lipsa de alt adapost, atunci cind se apropie inserarea sau vremea rea, vom ramine aci fie pentru a petrece noaptea, fie pentru a astepta conditii atmosferice mai prielnice continuarii drumului. Cu popasurile mai lungi facute pe drum, etapa a saptea (Inau - Lala Mare) poate fi strabatuta in l ora, 15 min (timp mediu).


8. Lala Mare - Prelucile Gagii - Rotunda.

Marcaj: banda rosie. Timp de mers: 5 ore.


Sfirsit de traseu pentru etapa precedenta, stina din Lala Mare este in acelasi timp si locul din care incepem drumul de strabatere a ultimei portiuni din creasta Muntilor Rodnei, mergind de la V la E. Plecind de la stina, ne indreptam catre S. La inceput ne insotesc cele doua semne de marcaj (banda rosie si punct albastru) ce vristeaza cararea orientata spre vf. Inaut, piscul din fata noastra. Trecem peste firul vaii Lala, mai jos de confluenta piraielor prin care se scurge apa taurilor Lala Mare si Lala Mica.

Dupa traversarea firului vaii cotim la stinga si mergem pe cararea ce se strecoara pe sub jnepeni, dar in apropierea lor, pina ajungem la primul stilp de marcaj. Lacul Lala Mare se afla la 150 pasi mai departe, in dreapta. Stilpul poarta sageti indicatoare vristate cu semnele de marcaj ce conduc la Rotunda (banda rosie) si, respectiv, la Gura Lalei (punct albastru). Directia sagetii ce indica sensul de mers spre Rotunda pare nefireasca, din cauza ocolului pe care cararea il face in cautarea unui traseu mai putin dificil. Urmind acest ocol, parcurgem o distanta de aproape doua sute de pasi si incepem apoi sacoborim (cotind in unghi drept spre dreapta) catre un stilp de marcaj fara sageata.

Dupa acest de al doilea stilp metalic, coborim usor in fund de vilcel, catre Dosul Gagii. Stina Lala Mare se afla exact in stinga noastra, peste vale. Vilcelul in care ne gasim este presarat cu mari blocuri eratice, printre care se incolacesc crengi de jnepeni si cresc tufe dese de afin si smirdar (redodendron). In mijlocul durzailor, un zimbru inalt, relict glaciar, sta parca de straja. Continuind coborisul, la doua sute de pasi dincolo de pin trecem printr-o scobitura de teren dominata de un prag al stincii, inalt de peste cinci metri. Depasind acest mal, cararea coboara repede printre jnepeni catre un stilp de marcaj; dincolo de acesta se afla un pilc de pini pe care, asa cum ne apar aici, zdrentuiti de vinturile naprasnice ce sufla in timpul iernii, ni-i imaginam cu greu iesind biruitori in lupta ce o dau cu vitregia viscolelor si cu izbiturile maselor de aer ce suiera peste culmi si in lungul vailor de sub creste.

Stilpul de marcaj se afla in locul din care poteca, urcind si coborind usor de-a coasta, urmeaza aproape curba de nivel. In jos pe vale si jumatate la stinga se vede stina Lesenilor. Intilnim in cale inca un zimibru, crescut razlet intre jnepeni. Pe trunchiul copacului se afla vristat semnul de marcaj. De aci reincepem urcusul prin culoarul deschis de secure printre durzai. In stinga, valea Lalei s-a adincit mult. Cararea este bine jalonata cu stilpi metalici. Dinspre creasta coboara un vilcel cu albie larga dar putin adinca. Poteca urca pe stinga acestui vilcel si, in citeva serpentine scurte, ne scoate pe culme, intr-o sa (l 789 m; 48 min). In acest loc intilnim o carare perpendiculara pe poteca de-a lungul careia am venit: este drumul de culme ce coboara din dreapta, de pe vf. Inaut (fig. 11). Din sa, privelistea este magnifica, desfasurindu-se inspre V-NV, de la Inau pina dincolo de Rotunda. Munceii Birgaului se vad spre SE si dincolo de ei, in zare, se profileaza Calimanii.

Din sa, cotind spre stinga, continuam drumul mergind acum de-a lungul coamei spre virfurile Gagii si Jgheabului. Plaiul este bine marcat cu stilpi metalici. Intre blocurile mari de steiuri vinat-cenusii sint risipiti multi bolovani de cuart. Poteca se desfasoara pe „fata muntelui' si ramine mereu sub culme, pe versantul sudic. In jur, afinisuri multe, tufe de smirdar si de merisor. Iesirea pe culme se face intr-o sa cu stilp indicator avind doua sageti, vristate amindoua cu acelasi semn de marcaj: banda rosie. Saua este incadrata inspre valea Lalei cu jnepenis si pini izolati. De la stilp catre stinga, printre jnepeni, se ramifica o carare care coboara in valea Lalei, la stina Lesenilor.

Din sa, de linga stilpul cu sageti, continuam calea mergind inainte, de-a coasta, pe cararea ce se strecoara prin iarba, pe sub culmea Prelucile Gagii; vf. Jgheabului ramine in stinga. La mult timp dupa plecarea din sa intilnim linga carare (in dreapta) un bord vinat. In dreapta, de vale, pe tapsanul unui picior de munte si la liziera padurii se vad acareturile unei stine.

Pornim mai departe, catre stilpul de marcaj ce se profileaza pe cer in saua din fata. Cu doua sute de pasi inainte de stilp trecem peste un firav fir de apa, ce seaca in anii cu veri calduroase. Peste piciorul de munte din fata poteca urmeaza un traseu aflat intre culmea principala din stinga (vf. Jgheabului) si saua care se adinceste in dreapta, la 100-150 de pasi mai jos. Traseul este marcat cu doi stilpi metalici; de la bordul vinat, primul stilp ne apare ca fiind asezat chiar in sa; al doilea se afla dincolo de spinarea piciorului de munte (fig. 12).

Fig 20 (12)

De la acest stilp inainte se merge pe plai, pe sub culmea pe care o avem mereu in stinga. Cararea este bine jalonata cu stilpi metalici. Coborind de-a coasta, ajungem intr-un desis de piriiase ce se preling dinspre stinga. Primul izvor (l 665 m; 1 ora, 50 min) se intilneste la aproape zece minute dupa trecerea peste piciorul de munte despre care am amintit mai sus. In dreapta, peste vale, se vad intocmiri de stina. Continuam samergem pe plai in coboris domol, de-a coasta. In punctul unde coborisul devine mai accentuat, se afla un stilp de marcaj fara sageata. Piezis in dreapta, nu prea departe si in margine de padure, se afla o alta stina.

De la stilpul indicator incepem un coboris mai pronuntat, pe o poteca ce se desfasoara tot pe coasta si care devine curind drum bun de caruta. In fata se vede Stina din Preluci. Pe aici, stilpii de marcaj au devenit o raritate, fiind asezati la mari distante unul de altul. Ultimul este situat in apropierea unui molid izolat si, nu departe de el, intilnim o bifurcare de drumuri. Una din carari se desfasoara in fata, fara denivelari. Drumul nostru coboara piezis la dreapta, catre un stilp de marcaj, dincolo de care ajungem la o noua bifurcare de drumuri; aici, potecii noastre i se alatura un drum ce vine din dreapta si din urma. In stinga drumeagului nostru se insiruie etajate pe coasta citeva jgheaburi prin care apa izvoarelor de aici trece din unul in altul. In dreapta, valea incepe sase imbrace cu strai de padure. Inainte si piezis catre dreapta se vad acareturile Stinei din Preluci (fig. 12).

Din furca de drumuri adunate sub cascada de jgheaburi continuam coborisul. Cotim apoi la dreapta si trecem chiar pe linga Stina din Preluci, organizata in prezent ca stina model. Urcam apoi usor pe culmea Prelucilor (l 400 m; 2½ ore), loc in care drumul face un larg ocol spre stinga. In interiorul curbei drumului se afla o mare troita de lemn. Ceva mai departe, in stinga si pe culme, se zareste inca o stina. Mai incolo - catre dreapta si jos in vale - se afla grajdurile unei vacarii care par destul de aproape. Mergem de-a coasta prin locurile zise „Pe Santuri' (fig. 13), coborind in albia larga a Obirsiei unui vilcel si, prin rariste de bradet, ocolim larg la dreapta. In mijlocul buclei ocolului, in afara ei si in stinga noastra, in padure se vede scobitura unei sei a culmii, loc prin care se poate trece in bazinul vaii Lala. Pe acelasi larg ocol pe care drumul il face catre dreapta, urcam usor prin rariste de copaci, trecind printr-o zona de teren mocirlos. Drumeagul de caruta a ramas mai in stinga si curind reintram pe el. Intilnim iarasi stilpi de marcaj; unul este plantat in punctul de maxima altitudine a drumului. De aci aruncam o ultima privire in urma, pentru a ne lua ramas bun de la piscurile inalte ale crestei Muntilor Rodnei; virfurile Rosu, Inaut si Inau se vad inca destul de lamurit. In fata, peste pasul Rotunda, piscurile altor masive isi arata chipul; intiiul lor vestitor este vf. Scorusi (Cosorobii).

Fig 21 (13)

Din culme, de linga stilpul de marcaj, ocolim catre stinga si dupa citeva zeci de pasi, in apropierea drumeagului, intilnim vagi urme ale ultimului razboi mondial (transee etc.). In stinga, peste vale, se vede soseaua care duce in valea Bistritei Aurii, la Rotunda. Coborim de-a lungul unei poieni in care molizii rari inlatura monotonia unei prea mari intinderi de pasune. Din snopul de carari care se risipesc prin poiana alegem pe cea mai apropiata de linia stilpilor de marcaj si ajungem curind intr-o sa, linga un astfel de indicator. La doua sute de pasi dincolo de stilp se intinde padurea, in care intram mergind printre urmele santurilor vechilor transee.

In dreptul resturilor fundatiei unei cazemate iesim in soseaua mare, chiar in pasul Rotunda (l 284 m; 3 ore, 10 min). Un stilp metalic cu sageata are indicatia: „Spre lacul Lala si vf. Inau'. Pe sageata este vristat semnul de marcaj banda rosie. De linga stilpul de marcaj din pasul Rotunda cotim la stinga si incepem coborisul pe sosea. Stilpii metalici sint din ce in ce mai rari si semnele de vopsea rosie, asternuta pe fondul alb al marcajului, apar mai ales pe capacii de linga drum. Soseaua coboara continuu, printr-o regiune in care padurea creste viguros. Intr-un mare cot al soselei trecem peste un pod de lemn, de pe stinga pe dreapta Izvorului Ses (fig. 13). Coborind in continuare, ajungem la podul de peste Bistrita Aurie. La 250 de pasi dincolo de Bistrita soseaua noastra intilneste drumul national cu indicativul DN 18 (985 m; 4 ore), care coboara din pasul Prislop si, prin Cirlibaba si Iacobeni, se indreapta catre Vatra Dornei. In unghiul facut de intilnirea soselelor, pe partea de E a soselei pe care am venit, sint grupate cladirile sanatoriului TBC Rotunda. Pe soseaua principala, nu departe de sanatoriu, s-au adunat citeva modeste case si gospodarii de munte, astfel incit exista totusi unele posibilitati de adapostire - desi foarte putine - atunci cind terminam excursia in fapt de seara.

Cu popasurile mai lungi facute in cale, ultima etapa a drumului de creasta, pe traseul parcurs de la V la E, cere 5 ore de mers (timp mediu).


a) Drum de creasta: portiunea Buhaescu Mare - Pietrosul Rodnei.

Marcaj (in proiect): banda albastra. Timp de mers: 2¾ ore.


Traseul acesta, tot de creasta, este o ramificatie a celui ce se desfasoara de-a lungul culmii principale a Muntilor Rodnei. El urmeaza portiunea de creasta inalta ramificata spre N din vf. Buhaescu Mare (2122 m) si sfirseste pe Pietrosul Rodnei, la 2303 m, altitudinea maxima din Muntii Rodnei si de pe intregul cuprins al Carpatilor Orientali (fig. 14).

De pe vf. Buhaescu Mare, venind pe culmea principala dinspre vf. Gropilor, cotim la stinga pentru a cobori in saua de sub pisc (2 073 m). Din sa urcam de-a lungul culmii inierbate si poposim apoi pe piscul de 2 218 m. Vazute de aici, Iezerele Buhaescului, cuibarite in Zanoaga estica, sint parca si mai frumoase.

Continuind drumul, sintem amagiti la inceput de un coboris fara insemnatate. Dar imediat urcam din greu la deal, pe un hatas care ne scoate pe vf. Rebra (2 268 m; 50 min). De aici mai departe, pina in curmatura de sub Pietrosul Rodnei (2 114 m), urmeaza un coboris care iti pune la grea incercare gleznele si genunchii. Ajuns jos, te lamuresti ca n-ai cistigat decit 40 m inaltime fata de saua de sub Buhaescu Mare. Pietrosul Rodnei trebuie urcat abia de-acum inainte, cu un nou efort; mai avem de invins o diferenta de nivel de aproape 200 m.

Din Curmatura Pietrosul urcusul este la inceput pieptis si se face de-a lungul crestei, prin iarba si printre pietroaie. Dupa pripor panta se mai domoleste putin; in fata o momiie - hotar - de munte, movilita cladita din pietre, in mijlocul carora este implintata o borna de lemn, constituie un bun reper pentru orientare. Cu 70 de pasi inaintea acestei momii, pe culme (2 230 m; l ora, 27 min), se ramifica poteca in serpentine ce coboara in caldarea de NE a Pietrosului, carare de-a lungul careia se ajunge la taul Pietrosul si la cabana „meteorului'. Un stilp cu sageti plantat aici indica directiile de mers pentru atingerea obiectivelor turistice din zona.

Fig 22 (14)

Din punctul in care cararea ce urca de la taul Pietrosul ajunge pe culme, cotim piezis la stinga si, dirijindu-ne catre N-NV, incepem ultimul suis spre virf. Trecem de „mejda' de hotar si, urcind peste steiuri mari, poposim sub virf, pe un mic gorgan de lespezi. In continuare cararea urca pe scarile cioplite in piatra si, suind usor, ajunge in vf. Pietrosul Rodnei (2 303 m; l ora, 40 min). Pe virf, in interiorul unui tarc de sirma ghimpata, se afla cladirea statiei meteorologice automate. Cu popasurile mai lungi, imperios necesare in acest drum destul de obositor, timpul de strabatere a etapei este de 2 ore, 45 min (timp mediu).

Insiruind nume de locuri si timpi de mers, orice itinerar care - intr-un astfel de „grafic turistic' - inscrie si numele Pietrosului Rodnei, trebuie sx prevada si un popas mai indelungat pe virf. Daca aerul tare al inaltimilor te invaluie aici intr-o zi in care, strabatind clestarul azuriu al cerului, zimbetul soarelui scapara prietenoase trimbe de lumina, pe un astfel de timp, clipele de odihna de pe Pietrosul Rodnei se fac ore. Tezaurul de neasemuita splendoare alpina ce te inconjura se cere descifrat in tihna si cu migala Culmi si creste se ramifica in chip de uriasa roza a vinturilor, intre spitele careia noianul piramidelor masive de roci inlantuie o imensa hora de piscuri sfredelitoare ale vazduhului; stradania de a stabili intre aceste numeroase cohorte ale gigantilor de stinca o ierarhie a valorilor peisagistice ramine nefinalizata: de peste tot te asalteaza pitorescul.

Fig. 23 Vedere din pasul Prislop catre Inau

Catre NV, golful lung al Depresiunii Maramuresului trimite un mesaj de frumusete pe care policromia satelor il risipeste intre gurguiele impadurite ale munceilor vulcanici insirati, in spatele Tiblesului, pina dincolo de Gutii, si salbaticia manunchiului de creste pe care Muntii Maramuresului le rasfira, din virf in virf, catre geana siniliu-vinata a Tatrei cehoslovace. Intr-acolo identificam lungi straji de piscuri: Toroioaga, Pietrosu, Farcau, Stogu, Corbu, Nenisca Mare, Bendereasca, Pop Ivan etc. Strajuind Visaul si implintindu-se apoi intre Bistrita Aurie si Moldova, pintenul sud-estic al Muntilor Maramuresului tiveste catre NV zarea orizontului cu o lunga culme ce imbina armonios asprimea citorva piscuri ascutite cu aspectul domol al unei spinari de munte inaltate in virfuri imblinzite: Cearcanu, Cornu Nedeii, Salasmurile, Magurita. Un picior al culmii, coborit din Cornu Nedeii catre S, ajunge in pasul Prislop, loc prin care, cu multe veacuri in urma, a trecut Dragos Voda, descalecator de tara noua.



Purtindu-ne privirea spre S de cupa Prislopului, intrezarim - departe, in spatele Inaului - o alta cununa de frumuseti alpestre: in stinga piscului, departe catre soare-rasare, crenelurile Pietrelor Doamnei tin tovarasie namilei greoaie a Giumalaului; catre SE, peste Birgaie si dincolo de Calimani, Ceahlaul abia se ghiceste in tremurul departarilor. Din Inau catre V se intinde lunga culme principala a muntilor Rodnei, cu acea inlantuire de privelisti ce alcatuiesc un spectacol uluitor, ansamblu armonios de forme, culori si poezie. Din cercetarea insemnarilor de pe harta intinsa pe una din lespezile ce acopera crestetul Pietrosului Rodnei aflam numele ciclopilor de piatra care, intre Inau si Muncelu, sprijina pe greabanul lor oceanul de smarald al cerului.


b) Drum de creasta: portiunea Pietrosul Rodnei - vf. Buhaescu Mare.

Marcaj (in proiect): banda albastra. Timp de mers: 2 ore.


Plecind de pe vf. Pietrosul Rodnei, se indreptam spre E, coborind in josul scarilor statiunii meteorologice automate peste bolovani si lespezi, de-a lungul crestei. Catre stinga, jos in Zanoaga, se zaresc taul Pietrosul si constructiile statiei meteorologice din josul lacului (fi-g. 14). Lasam mai jos si catre dreapta „mejda' hotarului de munte si, la circa 70 de pasi mai departe, ajungem in punctul de ramificatie a cararii ce coboara la taul Pietrosul, in zanoaga (2 230 m; 10 min). Din furca de poteci ne indreptam spre S, pe culmea imbracata in covor de iarba deasa. Catre stinga se vad patru dintre Iezerele Buhaescului situate in zona numita „La Iezere'. Trei dintre ele, cele din fata, sint etajate in cascada.

Un timp mergem pe teren aproape orizontal. Dupa aceea coborim repezit de-a lungul coamei, prin iarba deasa, pina in Curmatura Pietrosului (2 114 m); in continuare ne angajam in suis greu pe coasta repede a virfului, ajungind astfel pe Rebra, pisc cunoscut de localnici si sub numele de Manina (2 269 m; 50 min). De aoco mai departe coborim un drum priporos, ajungind intr-o mica sa, de unde urcam apoi usor pe piscul de 2218 m. In continuare panta devine iarasi inclinata, coborisul desfasurindu-se de-a lungul coamei, pe teren inierbat. In saua de sub Buhaescu Mare (2073 m; l ora, 17min), ne aflam la cea mai mica altitudine in care se coboara pe aceasta portiune de creasta. Depasind saua, indemnam din greu la deal si pe vf. Buhaescu Mare (2123 m; 1½ ora) sfirsim traseul de creasta desfasurat intre Pietrosul Rodnei si punctul de inflexiune a crestei inalte a masivului. Adunind la timpul dat mai sus si popasurile mai lungi, etapa aceasta poate fi parcursa in 2 ore (timp mediu).


B. DRUMUL DE CREASTA (DE LA E LA V)


1. Rotunda - Prelucile Gagii - Lala Mare.

Marcaj: banda rosie. Timp de mers: 7½ ore.


De la E la V culmea principala a Muntilor Rodnei se desfasoara intre pasul Rotunda si pasul Setrefu, itinerar pe care il descriem cu intentia de a indica un traseu care pe alocuri paraseste inaltimile crestei si se abate pe carari ce serpuiesc pe sub coama muntelui. Realizam astfel un parcurs mai comod, in cursul caruia sintem lipsiti de prilejul de a admira doua sau trei vaste perspective alpestre, care insa nu difera prea mult de cele privite de pe piscurile vecine.

Calatorind pe soseaua DN 18, ne vom opri in fata sanatoriului TBC Rotunda, punct situat la V si in amonte de Cirlibaba. Din fata portii sanatoriului facem citeva zeci de pasi mai departe, pe linga sanatoriu, apoi parasim soseaua principala, luind-o catre stinga pe un drum de importanta secundara. In rascrucea de drumuri se afla un stalp indicator al marcajului banda rosie. Curind dupa parasirea soselei principale (250 pasi) trecem pe un pod de lemn peste apa Bistritei Aurii (fig. 13) si incepem urcusul pe soseaua Rotunda - Rodna - Salva. La peste l km de la plecarea din dreptul sanatoriului, soseaua se intoarce aproape in loc, trecind de pe dreapta pe stinga vaii Izvorul Ses. Continuam drumul, urcind prin padure. Semnele de marcaj sint vristate pe copaci, la distante mari unul de altul. Curind intram intr-o zona in care padurea, taiata acum citiva ani, a crescut viguros. Stilpii metalici indicatori ai marcajului incep saapara, rari inca, pe marginea drumului. Urcusul pe sosea sfirseste in pasul Rotunda (l 284 m; l ora, 20 min), linga ruinele unei fundatii de cazemata, locul fiind insemnat si cu un stilp metalic ce poarta sageti indicatoare cu textul aproape sters.

De la stilpul metalic parasim soseaua si, ocolind fundatiile cazematei, cotim la dreapta si incepem urcusul pe drumeagul croit de-a lungul culmii. In continuare, orientati dupa semnele de marcaj vristate pe copaci, iesim din padure intr-o poiana intinsa. La 200 de pasi dincolo de liziera padurii, intr-o sa larga, intilnim un stilp de marcaj fara sageata.

De la stilp urcusul devine ceva mai pieptis. Cararile de oi se tes prin iarba si printre copacii risipiti rar pe intinsul poienii. Sus pe culme este montat un stilp de marcaj (l 380 m; 2 ore), la care ajungem urcind continuu. De linga stilp prindem intiia imagine cu adevarat montana. In fata sectorul estic al culmii inalte a Muntilor Rodnei (Inau - Inaut Rosu) perdeluieste zarea. De pe culme cotim la dreapta pe drumeagul de caruta si, ocolind larg catre stinga, coborim usor prin rariste de padure. Prin acest ocol evitam o zona de teren mocirlos care ramine in interiorul buclei drumului. Pe la mijlocul ocolului - in dreapta, in padure - se contureaza profilul unei adincituri a culmii, sa prin care se poate cobori in bazinul vaii Lala. Dupa ce am trecut de sa, incepem sx urcam de-a coasta un vilcel putin adinc. Catre fundul acestui vilcel, in stinga si pe clina lui dreapta, nu departe, se vad grajdurile unei vacarii. Copacii padurii s-au tras mult in laturi, astfel incit drumul, ocolind larg la dreapta, strabate o poiana intinsa. In dreapta, in interiorul curbei, se afla o stina si mai apoi o troita mare de lemn.

Ocolul drumeagului sfirseste pe culmea Prelucilor. De aici cotim la dreapta si coborim usor prin fata celei de-a doua stine a Prelucilor, stina model (fig. 12). Dincolo de stina drumeagul coteste la stinga si urca pina la o bifurcare de drumuri (l 460 m; 2 ore, 40 min). Inainte de bifurcare, pe coasta din dreapta sint montate in cascada citeva jgheaburi pentru adapatul vitelor. Apa cade din uluc in uluc pina in carare.

Din bifurcarea de drumuri, catre stinga si in unghi foarte ascutit, porneste pe teren, aproape orizontal, un drumeag bine conturat. Nu ne continuam insa mersul pe acest drumeag. Urcam din bifurcare mai departe, folosind cararea din dreapta. Trecem pe linga un stilp de marcaj si iesim intr-o noua bifurcare de drumuri; sleaul pe oare il intilnim aici vine din dreapta, pe curba de nivel.

Din furca de drumuri continuam a urca pe cele doua carari unite, trecind imediat pe linga un stilp de marcaj asezat foarte aproape de un molid izolat. Stilpii metalici sint rari pe aici si in zilele cu ceata vom avea grija sx ne orientam mai ales dupa drumeagul ce urca de-a coasta si este destul de usor de deslusit pe plai. Punctul din care urcusul incepe a se domoli este marcat cu un stilp metalic. Pe calea aceasta, mai lina, cararea se desfasoara de-a coasta, prin gol alpin. Catre stinga, inspre vale, se vede o stina. Urcind usor, intram intr-o zona in care, dinspre culmea din dreapta, coboara citeva izvoare; dintre ele, ultimul este cel mai sarac in apa. Cararea, mai bine marcata acum cu stilpi metalici, urca domol de-a coasta pe sub culme si in stinga ei. Sus, pe spinarea unui picior de munte, este plantat un stilp indicator (l 680 m; 4 ore). Trecem peste culme, ajungind apoi la un alt stilp de marcaj. Saua piciorului de munte se afla mai jos, la circa 100 de pasi in stinga. In fata, peste vale, pe un tapsan, se vede o stina cu multe acareturi. Dupa trecerea peste piciorul de munte marcat de cei doi stilpi metalici, cararea coboara domol si la 200 de pasi dupa ultimul stilp intilnim cel din urma izvor din care ne mai putem umple bidonul (fig. 11). Mai departe, ne vom putea potoli setea numai la suvoiul prin care se scurge apa din taurile Lala.

Dincolo de izvor, linga carare si in stinga ei, intilnim un bord, o stinca vinata care tisneste semet din iarba si dintre pietroaiele mai marunte ce o inconjura. De la aceasta stinca izolata reincepem a urca mereu de-a coasta, tot domol, pe cararea care lasa tot timpul culmea in dreapta. Mult mai tirziu ea suie intr-o sa (l 721 m; 4 ore, 26 min), In care se afla un stilp cu sageti ce arata directiile de mers si marcajul (banda rosie). Din poteca pe care ne aflam se ramifica spre dreapta o carare larga ce coboara in valea Lala, la stina Lesenilor. In dreapta si spre vale saua este incadrata cu tufe dese de jnepeni, dintre care rasar multi zimbri, pini singuratici sau crescuti in pilcuri mici.

Din aceasta sa ne reluam mersul pe cararea ce se mentine inca un timp in stinga culmii si - printre afinisuri, tufe de smirdar (rododendron) sau merisor - urcam mereu de-a coasta. Traseul este bine marcat cu stilpi metalici si in cale intilnim numeroase blocuri de cuart. Vom fi atenti sa nu trecem de locul in care o ramificatie a cararii paraseste culmea; aceasta se afla intr-o sa (l 789 m; 5 ore), In punctul de unde poteca pe care am venit pina aici incepe sasuie mai pieptis catre vf. Inaut. Nu vom urca pe acest drum (care este traseul direct de culme, nemarcat inca), ci, pentru a termina prima etapa a itinerarului ce strabate de la E la V culmea principala, coborim in valea Lalei. Din sa cotim deci la dreapta si incepem coborisul pe o carare ce se pravale pe clina stinga a unui vilcel cu albie larga dar putin adinca. Citeva serpentine usureaza acest coboris repezit. Cararea, trasata cu citiva ani in urma prin deschiderea unui culoar de-a lungul vegetatiei arborescente, este bine jalonata cu stilpi metalici.

Coborisul repede de pe clina stinga a vilcelului se sfirseste linga un zimbru singuratic, vristat cu semnul de marcaj. De aici inainte, tot pe poteca larga taiata prin jnepenis, mergem aproape pe curba de nivel pina la un alt stilp de marcaj. In continuare cararea urca binisor, se lasa apoi intr-o scobitura ca o albie a coastei, din care suie apoi linga ultimul pin pe care-l intilnim crescut razlet in jnepenis. Dincolo de acest loc urcam usor din fundul vilcelului, pina la un stilp metalic de la care cotim la dreapta. Suim mereu de-a lungul taieturii facute pentru deschiderea printre jnepeni a drumului catre vale. Iesind dintre jnepeni cotim la stinga si, la 200 de pasi mai departe, intilnim un stilp de marcaj cu doua sageti (l 815 m; 5 ore, 40 min). Ambele sageti poarta acelasi semn de marcaj, banda rosie, si indicatii asupra traseului. In acest punct se ramifica si drumul catre Gura Lalei, itinerar marcat cu punct albastru. Taul Lala Mare se afla foarte aproape de stilpul metalic (la circa 150 pasi).

Intrucit este indicat ca prima etapa a drumului de creasta sasfirseasca la stina din Lala Mare, de la stilpul de marcaj schimbam orientarea de pina aici, facind aproape cale intoarsa. Parasim foarte curind marcajul (care coboara in vilcelul din dreapta) si prindem o carare de oi ce merge paralel cu taul Lala Mare, prin dreapta lui si mai jos de jnepenisul care ramine in stinga. Firul vaii Lala, in care s-au unit cele doua suvoaie de golire a taurilor Lala Mare si Mica, il traversam printr-o zona acoperita cu jnepeni. Dincolo de piriu cotim la dreapta si - prinzand una dintre numeroasele hatase de oi - ajungem la casoaia stinei din Lala Mare (l 735 m; 5 ore, 50 min), loc unde inchidem prima etapa a drumului, de la E la V, pe lunga culme principala a Muntilor Rodnei. Cu popasurile mai mari, necesare pe drum, aceasta etapa poate fi strabatuta in 7½ ore (timp mediu).


2. Taul Lala Mare - vf. Inau.

Marcaj: banda rosie si punct albastru. Timp de mers: 2½ ore.


De la stina din Lala Mare (l 735 m) pornim., catre spatele stinei, indreptindu-ne - in urcus prin iarba si peste pietroaie - spre taul Lala Mare (fig. 11). Dupa putin timp intilnim un suvoi repede (scurgerea apelor taului Lala Mica), iar la 30-40 de pasi mai departe traversam piriul prin care se scurg apele taului Lala Mare. Ceva mai catre vale aceste doua piraie se unesc, sporind volumul de apa al vaii Lala Mare, ce se afla in dreapta noastra. Intilnim un stilp cu sageti si semne de marcaj (banda rosie si punct albastru). De la stilpul de marcaj mergem in continuare spre Inau, pe cararea ce se arcuieste pe malurile taului. Ajunsi in zona sudica a lacului, traversam piriul prin care se face cea mai importanta alimentare cu apa a taului. Dincolo de suvoi, departindu-ne de lac pe cararea ce urca de-a coasta, ajungem pe pragul de terasa al Zanoagei care pe fundul sau adaposteste lacul, ramas acum in spatele nostru.

Urcusul continua prin caldare pe o carare uneori greu de deslusit prin iarba si printre pietroaie. In urma, taul Lala Mare nu se mai vede, fiind ascuns de pragul caldarii peste care am trecut. In schimb, ajunsi ceva mai sus, prindem cu privirea in dreapta o parte din oglinda de ape a taului Lala Mica. Mai departe avem de strabatut inca un lung drum prin caldarea de sus a Lalei, cale care - dupa ce urcam o buna diferenta de nivel - ne scoate pe Hirosul, in Saua cu Lac, situata pe culmea ramificata spre S-SV din vf. Inau. In saua de pe culme (2120 m; 1½ ora) se afla doi stilpi de marcaj pe ale caror sageti sint indicate marcajele ce trec prin tarnita:

banda rosie. Spre Dealu Stefanitei, 18 ore, 50 km;

banda rosie. Spre cabana Puzdra, prin Curmatura Galatului, 8 ore, 26 km;

banda rosie. Spre hotelul turistic Borsa, prin saua Gargalaului (intrarea in tr. 7, banda albastra), 8 ore, 20 km;

triunghi rosu. Spre cabana Valea Vinului, 4 ore, 11 km;

punct albastru. Spre Rodna, 6 ore 16 km;

punct albastru. Spre Gura Lalei, 4 ore, 12 km;

banda rosie. Spre Rotunda, 6 ore, 16 km.

Din Saua cu Lac cotim spre dreapta si - pe cararea de-a lungul careia semnele de marcaj sint sterse aproape cu totul - urcam mai departe spre Inau. In saua de sub virf, lasam jos sacii si, urcind ultimii pasi fara povara, poposim pe vf. Inau (2 280 m; l ora, 40 min), cel mai inalt dintre piscurile peste care se trece in drumul de creasta dintre pasul Rotunda si Dealu Stefanitei. Adaugind timpul necesar popasurilor mai lungi, etapa a doua poate fi parcursa in 2½ ore (timp mediu).


3. Virful Inau - saua Gargalaului.

Marcaj: banda rosie. Timp de mers: 5 ore.


Dupa popasul de pe Inau revenim in saua de sub virf pentru a ne relua sacii. Din sa parasim drumul pe care am urcat si, cotind la dreapta, coborim de-a lungul culmii Inau-Tomnatec, pe o carare ce cu greu o putem deslusi prin iarba (fig. 10). Coborisul este destul de priporos si ne scoate intr-o sa a crestei. Din sa mai departe, in urcus scurt, ajungem pe motul de piatra cu altitudinea de 2 123 m. De pe cota reincepem drumul in coboris de-a lungul crestei si poposim in „Gaura Inaului' (l 987 m; 36 min), adinca scobitura a culmii.

Drumetii neobisnuiti cu potecile ce strabat creste ascutite vor evita portiunea de creasta care urmeaza si vor cobori pe „La Tau', de unde revin pe culme in saua de la V de Tomnatec (l 986 m). De aici inainte drurnul trece tot pe culme si, mai apoi, se lasa sub ea, la stinga crestei. Trecem o serie de mici piscuri si scobituri ale culmii; dintre ele, cea mai importanta este acea in care urca dinspre dreapta, din caldarea Putreda, in serpentine dese, cararea ce trece peste creasta din bazinul Bistritei Aurii in cel al Somesului Mare.

Mai departe, pe un drum plin cu fagase facute de ape, coborim in Tarnita lui Putredu (l 960 m; l ora. 35 min), unde intilnim primele semne ale marcajului triunghi albastru, care urca aici dinspre Valea Vinului. Din tarnita reluam urcusul mergind pe poteca de la S de buza caldarii. Notam - fiind de mare ajutor pentru orientarea pe ceata - existenta linga poteca a unei stinci izolate (bord, in limbaj local). De la stinca aceasta urcam usor, depasind mai multe denivelari. Dupa ce lasam in dreapta vf. Cisia (fig. 9), drumul larg inierbat coboara in saua Cisia (l 970 m). Prin aceasta tarnita trece o alta carare importanta ce traverseaza creasta conducind din Valea Vinului in caldarea Putreda. Locul este insemnat cu un stilp de marcaj si sageti indicatoare:

triunghi albastru. Spre cabana Valea Vinului, prin valea Izvorul Rosu, 3 ore, 8 km;

banda rosie. Spre hotelul turistic Borsa, prin vf. Gargalau, 5 ore, 14 km;

banda rosie. Spre cabana Puzdrele, prin Curmatura Galatului. 6 ore, 20 km.

Din saua Cisiei incepem un lung urcus pe culme, ce sfirseste intr-o sa (2 125 m; 2 ore, 40 min) situata imediat sub vf. Omului. Din acest loc, evitind urcusul pe virf si cotind la dreapta, ne indreptam catre N, coborind in saua urmatoare a crestei, de cealalta parte a piscului, punct cu o minunata priveliste catre Pietrosul Rodnei. In continuare urcam peste un cimp intins acoperit cu bolovani si o luam apoi de-a lungul digului de steiuri din care este alcatuita creasta. Coborim scurt parapetul de piatra si poposim in saua ele sub „Cepe'.

Mai departe cararea urca usor, depasind prin stinga vf. Claii. Vom fi atenti la alegerea potecii, intrucit pe coasta muntelui se tes numeroase hatase de oi. Alegem cararea ce merge aproape pe curba de nivel si ne scoate dincolo de vf. Claii, in saua de sub Gargalau. De aici inainte, lasind in dreapta un grup de steiuri mari, incepem urcusul catre vf. Gargalau (2159 m; 3 ore, 20 min), pe care ajungem dupa 15 min de la plecarea din ultima sa. De linga semnalul geodezic de pe pisc continuam drumul, coborind pe culme. Dupa 5 min parasim culmea si ne lasam de vale, piezis la dreapta. Pe o carare greu de deslusit prin iarba si printre pietroaie, ajungem intr-o sa, obirsie de vilcel. Din sa cotim la stinga si coborim domol in josul vilcelului. La dreapta, in adincul Zanoagei Izvorului Bistritei se zareste oglinda unui lac alpin. Ne aflam pe versantul drept al vilcelului si, intr-o mica sa, trecem pe spinarea scunda a piciorului de munte, continuind apoi drumul spre N-NV de-a lungul culmii.

Parasim spinarea piciorului de munte si, mergind spre N-NV, pe linga pilcul de jnepeni si printre tufe de afini, intram intr-un vilcel din care urcam usor pe spinarea unei culmi scunde. Coborim pe aceasta culme citeva zeci de pasi si, dincolo de jnepeni, poposim in saua Gargalaului (l 925 m; 3 ore, 50 min), capatul etapei Lala Mare - saua Gargalaului. Aici se afla un stilp de marcaj, pe ale carui sageti se poate citi:

banda albastra. Spre Anies, prin refugiul Gargalau, 12 ore, 32 km;

banda albastra. Spre hotelul turistic Borsa, 3 ore, 8 km;

banda rosie. Spre vf. Inau, prin vf. Cisia, 6 ore, 13 km;

banda rosie. Spre cabana Puzdrele, 3 ore, 6 km. Cu popasurile mai lungi, etapa a treia poate fi strabatuta in 5 ore (timp mediu).


4. Saua Gargalaului - Curmatura Galatului.

Marcaj: banda rosie care pe aproximativ 100 m este dublata de banda albastra. Timp de mers: l/2 ora.


Din saua Gargalaului, marcata cu o borna de beton, o troita metalica si un stilp cu sageti indicatoare, o luam pe drumeagul de creasta ce coboara catre S-SV (fig. 8) si intilnim curind o bifurcare de drumuri. Cararea din stinga (nemarcata) coboara spre casele Gargalau. Ne continuam calea inainte, pe drumeagul de caruta, ramasita soselei ce a servit vechii exploatari miniere de la Anies. Dupa circa 50 de pasi intilnim o noua bifurcatie de drumuri: ramura din stinga, marcata cu banda albastra, coboara tot la casele Gargalau. Mergind inainta pe sleaul de caruta, trecem mai sus de izvorul din stinga drumeagului si facem un scurt popas linga pilcurile de jnepeni de aci. Locurile sint potrivite pentru un popas cu cortul: pajiste frumoasa, adapost sub culme, lemn de foc in apropiere, apa de baut nu prea departe. Continuam drumul pe soseluta fostei exploatari miniere, in urcus abia simtit, si ajungem curind in Curmatura Galatului (l 920 m, 27 min). Timpul total de mers, necesar pentru strabaterea etapei a patra, este ½ ora (timp mediu).

Fig. 24 Gura Fintinii. Cabana de la sosea


5. Curmatura Galatului - Tarnita Negoieselor.

Marcaj: (in proiect): banda rosie. Timp de mers: 4 ore.


Curmatura Galatului este locul in care pe teren ia sfirsit marcajul banda rosie, intilnit pe drumul de la Rotunda pina aici: un stilp metalic fara sageti, asezat chiar pe linia culmii, incheie marcajul drumului de creasta. De aci mai departe, pina la Dealu Stefanitei, drumetul va trebui sa se orienteze dupa harta, urmarind atent desfasurarea culmii principale a Muntilor Rodnei si descifrind din zecile de hatase intilnite in cale pe acelea ce conduc mai bine de la un pisc la altul.

Exista posibilitatea de a parcurge traseul de creasta mergind de-a lungul versantilor, pe sub culme, pe cararile ciobanesti sau pe hatasele oilor si in unele portiuni pe poteci mai largi, adevarate drumuri de caruta. Vom reusi sa trecem astfel de la o tarnita la alta, fara a mai urca zecile de virfuri insirate pe linia culmii. In felul acesta drumul este mai putin obositor, dar ne va rapi prilejul de a admira panoramele vaste, pline de farmec si armonie, ce se succed de o parte si alta a culmii ca secventele unui minunat film alpin care pune in valoare caracteristicile fiecaruia dintre versante.

Privelistea asupra clinelor nordice este dominata de specificul aspru al vailor si caldarilor glaciare, cu muchii ferme, cu urme, infatisari si alcatuiri ce marturisesc forta cu care limbile de gheata au ros si au framintat stinca. In contrast cu acestea, versantul sudic prezinta panorame mai odihnitoare: pantele sint relativ domoale si mult mai lungi; ele se pierd in perdeaua de umbra a padurilor, dincolo de care se desfasoara alte privelisti a caror frumusete, in zilele senine, poate fi deslusita spre valea Somesului Mare si mult mai departe peste ea. Intrucit insa unele virfuri sint lipsite de poteci sau acestea au fost napadite de jnepenisuri, traseul descris in continuare va ocoli uneori linia crestei. Aceste abateri de la traseul ideal - ce ar urma in mod riguros culmea - tin totusi seama de zonele cu peisagii caracteristice si folosesc, atit cit ingaduie terenul, potecile mai umblate.

Din Curmatura Galatului, indreptindu-ne pasii spre vest (fig. 8), vom incepe un urcus mai pronuntat catre vf. Galatului, uriasa piramida de piatra ce se identifica cu usurinta venind de la Inau incoace. Punctul de l 995 m alt. este locul in care ne abatem din drumul de creasta pentru a ocoli piscul (ce ramine in dreapta), urmind o carare care ne scoate in saua de la V de virf. Din aceasta tarnita un scurt urcus ne poarta pe virf. Laptelui (2 003 m), de pe care coborim apoi in Tarnita Negoiescului Mare (l 963 m). De aci putem contempla pentru prima data in drumul de creasta vasta caldare a Negoiescului, cu valea ce poarta acelasi nume si care se deschide larg pina in localitatea Poiana Borsei. Pe versantul de E al Zanoagei se vede cabana Puzdra, pina in prezent singurul adapost turistic de altitudine. Putem urmari, de asemenea, o parte din traseele ce leaga cabana de alte obiective turistice: drumul de pe valea Negoiescului (triunghi albastru) si poteca nemarcata ce urca in Curmatura Galatului.

Din Tarnita Negoiescului Mare (fig. 7) ne continuam calea pe cararea care la inceput se desfasoara pe versantul nordic, pentru a evita o zona de stinca. Urmeaza apoi un urcus obositor catre inca un virf al Laptelui, ale carui pante ne dau impresia unei adevarate ascensiuni. De pe virf (2145 m; l ora, 10 min), coborim scurt intr-o sa bolovanoasa si, dupa o scurta portiune cu panta mai domolita, reincepem urcusul catre vf. Aniesul Mare. Jos, in dreapta, se vede Tarnita Negoiescului Mic, curmatura ce separa vf. Aniesul Mare de vf. Puzdrele. Pe vf. Aniesul Mare (2 169 m; l ora, 20 min) ne putem ingadui un popas mai indelungat, pentru a contempla in voie larga panorama ce se desfasoara in jur. In directia dinspre care am venit serpuieste, pina la Inau intreaga culme rasariteana a Muntilor Rodnei; spre V, pina dincolo de Buhaescu Mare, alaiul piscurilor inalte uimeste prin salbaticie si semetie. Catre E, spre Inau, peisajul domol si cu pante inierbate este caracterizat de o culme lunga, arcuita, incepind din vf. Gargalau catre dreapta, pina in piscul Omului care domina imprejurimile prin inaltimea sa. De aci mai departe culmea se fringe iarasi catre E si ramine ascunsa privirii; singur crestetul Inaului se profileaza in ultimul plan, inalt strajer al crestei. O culme masiva, ramificata catre SV din vf. Omului inchide zarea catre SE; piscul din capatul ei estic, vf. Corongis, domina peisajul cu zvelta-i piramida ce aminteste profilul Matterhornului indepartatilor Alpi.

Doua case, care ne par aratoase de la aceasta distanta, situate la liziera padurii, pe versantul dintre Gargalau si vf. Omului, constituie ceea ce cindva a purtat numele de „refugiul Gargalau'. Constructiile, complet parasite acum, nu mai ofera azi drumetilor decit o camera goala si neprimitoare. Catre V, in directia opusa turului de orizont prezentat mai sus, peisajul este de-a dreptul impresionant. Vaile nordice si caldarile de la obirsia lor, daltuite de curgerea ghetarilor, infatiseaza privirii forme de relief ce retin indelung atentia. Virfurile crestei, cu versante mai stincoase, marturisesc o tinerete ce da farmec peisajului. Ramura nordica a culmii inalte a Muntilor Rodnei, arcuita spre dreapta, se inalta impresionindu-ne prin masivitate si semetie; virfurile Rebra si Pietrosul Rodnei, despartite de o curmatura adinca, par de aici foarte inalte si greu accesibile. In dreapta, singuratice si grave, piscurile Puzdrelor domina intregul decor si inchid catre E vasta caldare glaciara (Pietrosul Rodnei - Puzdrele) strajuita de numeroase piscuri inalte.

In continuarea drumului de creasta (fig. 7), de pe vf. Aniesul Mare schimbam directia de mers, indreptindu-ne catre NV intr-un coboris priporos care ne conduce in Tarnita Negoiescului Mic (2 055 m). Aici, pe o stinca, scrisa cu vopsea rosie, se citeste indicatia „Spre Puzdrele'. Din acest loc, privind catre dreapta (N), zarim in fundul Zanoagei cinci mici lacuri glaciare, in a caror oglinda de apa se reflecta piscurile inalte din jur: Puzdrele, Aniesul Mare si vf. Laptelui.

Parasind Tarnita Negoiescului Mic inaintam de-a lungul unui hatas, pe linia plesuva si joasa a culmii, lasind vf. Puzdrele in dreapta. Dupa aceea, facind un ocol larg de la dreapta spre stinga, strabatem locuri in care pasunea este impestritata cu pilcuri de ienuperi si petice de jnepenisuri. Dupa ocolul facut pe drum ne angajam pe o carare ce duce spre SV. Ne aflam pe culme si din drum admiram paienjenisul zecilor de fire ale piraielor Buhaescu care, coborind de pe versantele inalte ale Rebrei si Pietrosului Rodnei, alcatuiesc obirsia vaii Repedea.

Depasim pe rind Tarnita Pietrei Mari si complexa Tarnita a Birsanului, care, in ciuda faptului ca aici culmea a pierdut simtitor din inaltime, ne coboara destul de mult in punctele de inseuare. Ne ingaduim ragazul unui scurt popas in punctul de cea mai joasa altitudine a tarnitei (l 920 m; l ora, 50 min). De aici pina sub vf. Negoiasa strabatem o zona de jnepenisuri arse, care dau peisajului un aspect dezolant. Dupa multe serpuiri desfasurate in fel si chip printre radacinile pirjolite, poteca se alege, conturindu-se clar pe creasta. Apoi ea incinge versantul de NE al crestei, evitind clinele de sus ale virfurilor Negoiasa (Mica si Mare), care sint complet acoperite cu jnepenisuri (fig. 6).

Inainte de a incepe urcusul, trecem pe linga un lac de mici dimensiuni si strabatem apoi o zona impadurita cu jneapan. Ne angajam pe coasta Negoieselor strabatind o poteca bolovanoasa, traversata ici si colo de piraiele cu apa limpede ce zoresc spre dreapta, larmuind sagalnic pe calea ce le apropie de fundul vaii Repedea. Cararea trece pe rind pe linga trei baltoace care, in primele zile ale verii, au aspectul unor lacuri de mici dimensiuni. In continuare poteca patrunde intr-o zona mai larga, unde - spre dreapta si la 50-60 de pasi mai departe - se afla un lac de circa 15 m diametru. Curind apar alte trei ochiuri de apa, mai mult mocirle. Strabatem dupa aceea o perdea de jnepenisuri, dupa care prindem linia de creasta ce formeaza tarnita „intre Izvoare', cunoscuta si ca Tarnita Negoieselor. Popasul de la sfirsit de etapa il facem la bordeiul din locurile numite ,,La Tau' (l 800 m; 3 ore), punct situat mai jos, in stinga crestei si inainte de fundul tarnitei. Adaugind popasurile mai lungi, parcurgerea celei de a cincea etape dureaza 4 ore (timp mediu).

Mentionam ca de la inceputul urcusului pe sub Negoiese si pina in tarnita „intre Izvoare' se intilnesc de trei ori semnele rosii ale unui vechi marcaj, desfasurat cindva in lungul crestei principale a Muntilor Rodnei, dar care acum a disparut, sters de scurgerea timpului si de asprimea climatului de altitudine.


6. Tarnita Negoieselor - saua Buhaescului Mare (tarnita „La Cruce').

Marcaj (in proiect): banda rosie. Timp de mers: 2½ ore.


De la bordeiul situat in. punctul numit „La Tau' (1800 m) ne indreptam catre V, urcind de-a coasta spre fundul Tarnitei Negoieselor, pe un drum mai fara carare, prin iarba si printre bolovani. Tarnita „Intre Izvoare' este strabatuta de o carare ce ne conduce cind pe un versant, cind pe altul, trecind uneori de-a curmezisul perdelelor de jnepenisuri, alteori prin locuri priporoase sau de-a lungul unor luminisuri plate, acoperite cu iarba moale si matasoasa. Pe versantul sting, catre S, o vasta zona pastorala acopera fata muntelui. Aici, la tot pasul, mustesc izvoare cu unde limpezi. Intilnim pe traseul potecii un piriu care curge pe jgheabul ce si l-a sapat chiar pe greabanul culmii vf. Repedea, pisc al carui crestet se inalta in fata.

In cale, la circa 10 min de la bordei, apare o zona de stinci izolate ale caror strate, cladarite in fel si chip, lasa impresia unor uriase tomuri aruncate unul peste altul. Locul este bine adapostit, iar izvoarele din apropiere si iarba matasoasa crescuta printre lespezi ofera un potrivit prilej de a lua masa sau pentru o odihna mai indelungata. Aci (locurile sint numite „La Carti') vom lasa fantezia sa zburde in voie si vom trai sentimentul ca ne aflam in mijlocul unei biblioteci uriase, ale carei carti de piatra au fost rasturnate din rafturi si ravasite de cine stie ce naprasnica framintare a scoartei terestre.

In aceste locuri drumurile se aleg din nou. Pe linia crestei urca un hatas prizarit ce trece peste virfurile Repedea si Cormaia; este traseul direct pe care de data asta il parasim, indreptindu-ne catre dreapta si de-a coasta pe o poteca larga ce incinge caldarea superioara a vaii Repedea, pe aproape doua treimi din desfasurarea ei, dupa care se abate spre stinga, urcind pe creasta principala a Muntilor Rodnei. Pe aceasta carare intilnim iarasi unele semne de vopsea (banda rosie) si citeva sageti pe lespezi, care indica directia de urmat (fig. 6).

Dupa ce poteca a parcurs prin caldare o parte din lungul arc de cerc amintit, drumurile se despart. Catre dreapta, fara a parasi Zanoaga, una din ramificatiile potecii urca spre un lac singuratic, cel mai intins dintre cele intilnite in ultimele etape ale drumului nostru. De la tau, pastrind aceeasi directie, cararea aceasta se indreapta spre saua dintre virfurile Rebra si Pietrosul Rodnei. Spre stinga, si mai bine conturata, se desfasoara cealalta ramificatie a cararii, poteca pe care ne continuam drumul si care ne conduce in urcus pe coasta inierbata. Prin citeva schimbari de directie cararea aceasta ne dezvaluie o bogata suita de splendori alpine, cind inapoi (catre piscurile Negoiasa, Aniesul Mare si Puzdrele), cind spre N, in dreapta, unde ghetarii de altadata si torentii de obirsie ai vaii Repedea au daltuit in coastele Rebrei si in cele ale Pietrosului Rodnei terase si zanoage ce par aninate de peretii muntelui. Pasunea, jnepenisurile intinse, buchetele de ienuperi, lacul si vasta lume de piatra, elemente ale unor comori de inegalabil pitoresc, ne retin indelung privirea, facindu-ne sa uitam de oboseala urcusului care se apropie in sfirsit de capat.

La creasta iesim dincolo de ruptura de panta ce caracterizeaza coborirea de pe vf. Cormaia, aflat pe traseul direct, dar mult mai dificil, ce se desfasoara din zona „La Carti', peste vf. Repedea, pina aici. Dupa iesirea pe creasta drumul aproape ca nu coboara, nici nu urca. Aceasta este impresia ce o lasa cararea de pe aceasta portiune a crestei inalte a Muntilor Rodnei. Locurile sint acoperite cu pasune si tot asa le vedem si mai departe. Hatase de oi conduc pe sub linia crestei, lasind in dreapta vf. Obirsia Rebrei si trecind prin fata unui grup de steiuri, gramadite aici in pravalirea lor de pe coastele piscului. Din acest loc, pe o carare batuta, coborim in tarnita „La Cruce' (l 984 m; 1½ ora), linga o troita de lemn implintata in sa. In apropiere, citeva izvoare dau nastere unui piriias ale carui unde coboara in salturi zglobii catre valea afunda a Rebrei. Cu popasurile mai lungi, etapa a sasea se parcurge in 2½ ore (timp mediu).


7. Tarnita „La Cruce' - vf. Batrina.

Marcaj (in proiect): banda rosie. Timp de mers (pe sub culme): l ora.


Pentru a ajunge din tarnita „La Cruce' la Batrina, drumetul are de ales intre doua variante: calea de-a lungul crestei, peste vf. Buhaescu Mare, vf. Gropilor etc., sau cararile ce ocolesc denivelarile dintre piscurile insirate pe culme. Intrucit primul drum a fost descris atunci cind s-au aratat particularitatile traseului de creasta (de la V la E), in cele ce urmeaza vom da amanunte asupra celui de-al doilea traseu (fig. 5).

Din tarnita „La Cruce' ne abatem catre stinga de-a lungul versantului sudic, ocolind astfel o buna parte a liniei de creasta din aceasta zona. Poteca larga care, pe alocuri, ar fi buna chiar ca drum de caruta, mergind aproape de-a coasta, incinge vasta caldare a vaii Rebra, al carei coronament il formeaza citeva virfuri ale culmii, rotunjite si acoperite cu pasune. Drumul pe care-l urmam nu este obositor, poteca desfasurindu-se mai mult in coboris. De altfel, incepind de la vf. Buhaescu Mare, catre V culmea incepe si ea sa piarda din altitudine, vf. Gropilor fiind ultimul pisc ce depaseste 2 000 m. Intilnim izvoare mai la tot pasul. In ultima portiune a etapei (la ¾ de ora de la tarnita ,,La Cruce') ajungem linga o alta troita de lemn, ridicata tot pe culmea care aici este imbracata, pe intinderi mari, cu jnepenisuri. Pentru a le evita, cararea pe care mergem se inscrie din nou pe versantul sudic (fig. 4). Ajunsi iarasi pe culme, identificam inca o troita. Succesiunea lor constituie un pretios sprijin in orientarea pe timp de ceata, fiind de un real folos atit pacurarilor care le-au ridicat, cit si turistilor ce parcurg traseul de creasta. In acest punct, nu departe de troita si chiar pe culme, se afla oglinda de apa a unui lac singuratic.

„Cusca' geodezica ce se vede in fata, pe vf. Batrina, ne vesteste ca pina la capatul etapei a saptea nu mai avem mult. Ajungem pe pisc (l 710 m) dupa l ora de mers de la tarnita „La Cruce'.


8. Virful Batrina - Dealu Stefanitei.

Marcaj (in proiect): banda rosie. Timp de mers: 6 ore.


In zona vf. Batrina cararile se aleg iarasi (fig. 4). Cea din stinga se angajeaza in coboris de-a lungul unei culmi care sfirseste la „Valea Seaca', statia terminus a decovilului ce urca pe valea Telcisorului. Cealalta carare ce se ramifica sub vf. Batrina (drum pe care-l urmam in continuare) se abate spre dreapta, ocolind piscul. Curind dupa aceea, printr-o intoarcere scurta la stinga, se indreapta catre V, intrind in padure. Tinind dreapta unei poieni, cararea coboara pravalit, strecurindu-se printre rarii copaci din marginea luminisului. O data cu indesirea copacilor coborisul se mai domoleste. In mijloc de codru, dintr-un luminis putem admira o minunata perspectiva alpina. In planul din fata strajuieste Piatra cea Gheroasa; dincolo de ea, in departare si catre stinga se contureaza, usor estompat in zare, Tiblesul si munceii ce-l inconjura (fig. 3).

Iesind din luminisul padurii, continuam coborisul pina in dreptul unui vechi seci de stina. Lasam in stinga vatra stinei si ajungem curind la liziera padurii, prin care continuam coborisul pina intr-o poiana alungita (l 257 m; l ora, 40 min). Si de aici se deschide o minunata panorama asupra piramidei zdrentuite a Munceiului, care uimeste prin aspectul sau salbatic si straniu. Din poiana urcam de-a lungul Obcinei Pietrei, prin padurea tinara. In dreapta cararii se afla resturile unei cabane forestiere. Nu departe de ele intram in Preluca de sub Piatra (l 389 m), o minunata poiana, cu o stina ce ramine in dreapta cararii. Din preluca drumul continua, urcind, pina intr-o sa. De aci ajungem de indata in padurea prin care incepem un coboris, la inceput mai repezit. In primul luminis pe care il intilnim schimbam directia de mers, cotind la dreapta, si continuind coborisul ajungem la un vilcel ale carui ape coboara dinspre vf. Muncelu. Dupa ce traversam firul jgheabului de piatra al vaii, incepem saurcam numai prin padure. Intilnim in cale inca doua firisoare de apa. Si acestea coboara tot din dreapta, dinspre vf. Pietrei. Curind dupa aceea ajungem in Preluca cu Bulbuci (l 410 m; 3 ore), numita asa din cauza puzderiei florilor de bulbuci care o impodobesc prin iunie.

Urcusul prin padure continua si dincolo de Preluca cu Bulbuci (fig. 2). Dupa ce iesim dintre copaci, trecem prin locurile numite „Holalauri', cotim la stinga si, urcind in continuare, ajungem Intr-un fir de vale. Locurile au capatat numele „La Jgheaburi', din cauza ca apa izvorului este condusa prin uluc intr-un jgheab pentru adapatul turmelor. De aici, urcind spre dreapta, se poate ajunge In pasul Setrefu, dupa ce se trece pe linga Capul Muntelui.

Alegem drumul ce coboara spre Dealu Stefanitei, astfel incit de la punctul numit „La Jgheaburi' urmam cararea ce coteste la stinga si mai urcam usor, timp de aproape 8 min, prin padure. Dupa acest rastimp poposim intr-o poiana, de unde avem o incintatoare priveliste asupra ulucului adinc si lung al vaii Salauta.

Din luminisul acesta, ce a adapostit cindva o stina, reincepem coborisul care pina in gara Dealu Stefanitei nu va mai fi intrerupt de nici un urcus. Curind padurea de molid se termina, astfel incit continuam coborisul de-a coasta, pe plai, pina intr-o sa. Din sa, poteca se desfasoara tot pe plai si coboara pe linga o serie de jgheaburi in care este prinsa apa izvoarelor. Cararea se risipeste apoi in zeci de hatase ce duc la stina aflata mai jos. Ocolim seciul stinei lasindu-1 in dreapta si poposim la stina (l 370 m; 3 ore, 50 min). Poiana prin care am trecut se numeste Preluca de sub Capul Muntelui.

Dupa popasul facut la stina continuam coborisul, intrind in padurea de molid din josul stinei si coborind repezit, devale. Molidul face loc fagului. Poteca si-a mai domolit pravalisul accentuat de pina acum si devine aproape o alee. Ne oprim in locul in care, din alee, o carare se ramifica piezis spre dreapta.

Parasim aleea si continuam coborisul pe aceasta carare. Printre fagi incepe sa apara si molidul care, pina la urma, ajunge sa alcatuiasca singur padurea prin care mergem acum. Cararea acoperita cu lespezi mici, de parca ar fi pietruita de om, isi accentueaza panta si iese dintre copaci in dreptul unei colibe de lemn, ridicata sub poala de padure, in dreapta potecii. De aici inainte urcam usor pina pe o mica culme, dincolo de care, printr-o pajiste minunata, ne reluam coborisul, la inceput destul de domol. In mijlocul unui pilc de molizi (l 050 m; 4½ ore), panta potecii se schimba si mergem intr-un coboris repezit, pe cararea ce coteste la dreapta. Panta se mai domoleste apoi si ajungem curind intr-un loc unde, din cararea noastra, se ramifica la dreapta o alta poteca. O luam pe aceasta ramificatie mergind repede, devale, printre fineturi. Pe o scurta portiune de drum coborisul e mai lin, apoi pravalisul reincepe de-a coasta pe Dealu Viezurelui, pe care ne aflam inca de cum am ajuns pe culmea intilnita inainte de casa de sub poala padurii.

Fig 25. Caldarea Repedea. Virfurile Rebra si Pietrosul Rodnei

Poteca, devenita drum de caruta, intra pe vale, in drumul forestier desfasurat de-a lungul piriului Fundoaia, pe unde iesim in soseaua Salva-Moisei (DR 172), la 750 m alt., dupa 5 ore de mers de la Batrina. Cotim la dreapta pe sosea si in gara Dealu Stefanitei terminam lungul drum pe care, din Rotunda si pina aici, am strabatut de la E la V intreaga culme principala a Muntilor Rodnei. Daca adaugam si popasurile mai lungi, facute in cale, etapa ultima a drumului de creasta se parcurge in 6 ore (timp mediu).


C. DRUMURI IN CIRCUIT


1. Borsa - Pietrosul Rodnei - Iezerele Buhaescului - Gura Noaselor - Repedea - Borsa.

Marcaj (Borsa - Pietrosul Rodnei, in curs de executie): banda albastra. Timp de mers: 12 ore.


Proiectul intocmit pentru marcarea potecilor turistice din Muntii Rodnei prevede, pentru prima parte a traseului (de la Borsa la Pietrosul), semnul banda albastra. In prezent s-a inceput executarea marcajului pe teren.

Intrarea pe traseu se face din Borsa, prin ulita Pietroasa (675 m), din dreptul km 147 + 100 de pe soseaua (DN18) Borsa-Prislop. Pe ulita, la circa 40 de pasi de ramificatia din sosea, trecem pe un pod de lemn apele Visaului. Gura Pietroasei se afla in aval de pod (dreapta), la circa 50 de pasi. Pe la pod continuam drumul, cotind pe ulita la stinga, si aproape imediat o luam iarasi spre dreapta. Intre timp am trecut si peste Pietroasa, si ne aflam acum pe stinga, in apropierea piriului. Urcam pasind peste bolovanii mari cu care ulita este pavata mai mult de natura decit de om. Drumul taie un cot al piriului, astfel incit, curind, acesta ramane mult in stinga. Pe marginea ulitei, in „rigola', curge un firav fir de apa, razletit pe aici din izvorul principal al vaii.

La 10 min. de la soseaua Borsa - Prislop, din locul in care ulita prezinta o tripla ramificatie, o luam pe drumeagul din mijloc, urcind in continuare peste acelasi pavaj bolovanos, pina ajungem la o noua ramificatie de drumuri: cel din stinga conduce la citeva gospodarii risipite pe spinari de munte si pe clinele vaii. Ne urmam calea urcind inainte, pe ulita principala. Urcusul este continuu, si aproape uniform ca inclinare. Curind depasim o alta rascruce de ulite. Pe masura ce inaintam casele devin tot mai rare. In schimb finaturile si holdele se intilnesc la tot pasul. Inca o bifurcare de drumuri: cel din stinga coboara la casele din vale; ulita din dreapta, cea pe care o urmam, suie mereu.

O varianta a drumului scurteaza calea, trecind prin ograda unei gospodarii ale carei acareturi ramin in dreapta. In continuare drumul se intinde de-a lungul spinarii de munte. Sus pe dimb, intr-o furca de cai, ajunge, venind din dreapta, un sleau de caruta. De la rascruce cotim la stinga, coborind usor la inceput si urcind apoi pe spinarea muncelului. In fata, Pietrosul Rodnei ne apare impunator si brazdat de unghere, in a caror umbra intrezarim cite o farima din salbaticia reliefului ce caracterizeaza piscul.

O cararuie ne taie drumul. Ne aflam pe culme (860 m; 40 min) si poteca trece, printr-o usoara scobitura a spinarii de munte, din bazinul Vremesului in cel al Pietroasei. Dincolo de sa, tot in lungul culmii, urcam ceva mai pieptis. De pe laturi, drumului nostru i se alipesc mereu poteci; alte carari se despart intr-o parte si alta. Sus, pe dimb, urcusul se indulceste putin si apoi drumul devine aproape orizontal; dupa aceea ne angajam intr-un coboris usor.

In fata, risipite printre molizii rari, gospodariile de munte, grupate mai multe la un loc, sint strajuite de Pietrosul Rodnei, cu vastele lui zanoage scobite in peretii nordici ai meterezului de stinca. Tot mai des intilnim rascruci de drumuri si de poteci care se tes intr-o parte si alta, conducind la gospodariile risipite in jur. Orientarea nu este insa grea fiindca sleaul drumului principal, acum tare bolovanos, este mai larg si pastreaza aceeasi directie. Un drum ceva mai aratos decit o poteca ni se alatura venind din dreapta si din urma. Ne continuam insa calea pe drumeagul principal, care urca lin pina intr-o noua furca de drumuri. Sleaul din dreapta este mai neumblat, de aceea mergem inainte, pe drumul batut. Ajungem curind in dreptul ultimei case de sub munte (l 060 m; l ora, 20 min.). Casa se afla in dreapta si ceva mai departe de drum. De aci inainte, pina sub taul Pietrosul, nu vom mai intilni nici o alta constructie care sa fie locuita in tot timpul anului. Citeva casoaie (conace) risipite si mai sus, in apropierea drumului, sint adaposturi cu totul rudimentare. Daca ne-a prins noaptea sau vremea rea prin aceste locuri, este bine sa stim ca satul se termina aici.

Din dreptul acestei ultime gospodarii drumeagul urca in continuare. Ne-am apropiat bine de peretii Pietrosului. In dreapta, un pilc de molizi a fost ingradit cu gard de leasa. Sus, catre coltul gardului, intilnim o rascruce de drumuri formata de cararea ce taie in curmezis poteca lata pe care urcam. Panta devine tot mai pieptisa si poteca incepe a se desfasura in serpentine. Pina sub padure, intr-o parte si alta a drumului, dar mai departe de el, se vad citeva colibe de lemn. Una dintre ele se afla sub padure (l 180 m; l ora, 40 min), in dreapta. Este ultimul adapost inainte de a ajunge in aval de taul Pietrosul, la constructiile statiei meteorologice. Drumeagul urca in serpentine taiate de scurtaturi si carari laturalnice, si strabate un intins raris de molizi. Nu folosim scurtaturile, ci urmam sinuozitatile drumului, cistigind inaltime fara sa depunem eforturi istovitoare.

Dupa un lung urcus, iesim din padure si traversam firul unui vilcel, de unde cotim la stinga si suim pe versantul sau drept, mergind pe serpentinele ce se desfasoara prin padurea tinara. Ajungem astfel pe spinarea de munte a Piciorului Mosului (l 460 m; 2 ore, 20 min). Continuam a urca pe drumeagul pietros ale carui serpentine se indesesc, scurtindu-si lungimea dintre coturi. Din loc in loc lespezi late si groase de calcar - adevarate blocuri de stinca - pardosesc poteca sau se rinduiesc in parapete puternice si albe. Un urcus mai lung de-a coasta ne scoate intr-o furca de drumuri. Drumeagul din stinga coboara intr-un parchet de padure tinara, intr-o directie ce nu intereseaza traseul nostru, care continua a se dirija catre virf. Intr-un cot de serpentina iesim din padure. In fata si spre stinga firul argintiu al piriului Pietroasa, pravalit in cascada, coboara de pe terasa deasupra careia se afla taul Pietrosul, zvirlindu-se peste parapetele de piatra pe aproape 300 m inaltime.

Mai departe, pe gol alpin, urcam de-a coasta, revenind pe versantul vestic al Piciorului Mosului. Pe coasta cresc afinisuri dese, tufe rare de jneapan si o vegetatie inchircita. Un pilc de conifere, cu arborii piperniciti si sfirtecati de crivat, reprezinta avangarda molidisului care se ridica dinspre vale din padurea tinara. Doua fire de apa, foarte apropiate unul de altul, coboara din stinga, taind drumul. Distantele dintre coturile serpentinelor se maresc continuu si inclinisul cararii devine mai pronuntat. Jnepenisul de pe coasta a fost fie defrisat, fie ars, ca safaca loc pasunii. Locurile sint acoperite cu afinisuri, cu rododendron si cu merisor.

Ocolurile potecii ne conduc iarasi pe versantul rasaritean al Piciorului Mosului, dindu-ne astfel prilejul sa admiram mai de aproape frumusetea salbei de cascade prin care coboara piriul Pietroasa. In drum sau in apropierea lui intilnim mereu blocuri de calcar, lespezi mai marunte sau steiuri inalte de roci calcaroase. Dupa ce facem un ultim ocol spre dreapta, urcind de-a coasta, zarim - inainte si in stinga - cladirea statiei meteorologice (fig. 14). Coborim o diferenta de nivel de circa 10 m si ajungem la statia (l 830 m; 3½ ore) asezata in caldare, pe versantul estic al Piciorului Mosului, in aval de taul Pietrosul. In fata, catre V, se desfasoara pravalisul de steiuri ale greabanului Piciorului Mosului. In continuare ne indreptam catre S-SV si traversam firul de apa prin care se face golirea taului Pietrosul, mergind acum pe dreapta vaii. La tau (l 870 m) ajungem dupa 10 min de la plecarea din fata cabanelor „meteorului'. Din punctul in care trecem peste scurgerea lacului cotim la stinga si urcam spre poteca de cal ramasa de la construirea statiei meteorologice automate de pe vf. Pietrosul Rodnei. Ajunsi la drumeag, cotim spre dreapta si urcam de-a coasta pe traseul usor de identificat inca de la cabanele „meteorului'. Taul Pietrosul se afla in dreapta noastra, mai jos, in fund de Zanoaga.

Primele coturi de serpentina incep din dreptul unui grup de stinci mai inaltate decit pietroaiele cu care este captusit fundul caldarii. Serpentinele se desfasoara printre pietroaie, pe peretele abrupt al zanoagei nord-estice a Pietrosului Rodnei. Cu cit urcam mai sus intilnim tot mai multe tufe de coacaza. Urcusul, desi mult indulcit de serpentinele potecii, pare ca nu se mai sfirseste. Din locul in care am iesit pe culme (2 230 m; 4 ore, 50 min) cotim la dreapta si urcam catre N-NV, peste bolovanisul crestei. Inainte de a atinge piscul intilnim o movila de lespezi, veche mejda de hotar. De aici, mereu peste pietroaie si pe trepte de stinca, urcam in continuare, dar mai domol decit pina acum. Pe vf. Pietrosul Rodnei (2 303 m; 5 ore) ia sfirsit portiunea de traseu parcursa pina aici numai in urcus continuu.

Pentru a intra in traseul circuitului propus, de pe virf facem cale intoarsa, coborind catre E, peste bolovanisul din lungul crestei, pina in punctul din care porneste spre stinga prima serpentina a cararii ce coboara in Zanoaga Pietrosului. Continuam apoi drumul coborind spre S, pe culmea imbracata in covor des de iarba. Inainte si spre stinga, jos in caldare, se vad patru dintre „ochiurile de mare' pe linga care vom trece in drumul nostru. Trei dintre tauri, cele din fata, sint dispuse in cascada.

Dupa o portiune de drum aproape orizontala, un coboris mai pronuntat ne scoate in saua dincolo de care un grup de stinci colturoase strajuiesc o alta sa, Curmatura Pietrosului, de sub pravalisul nordic al Rebrei. Drumul nostru nu trece prin curmatura, ci, parasind linia de creasta si cotind la stinga, incepe sa coboare in caldare, indreptindu-se catre cele patru iezere pe care le-am vazut de sus. Intrucit poteca este aproape inexistenta pe aici, ne orientam dupa grupurile de steiuri aflate mai jos, pe care cautam sale avem in dreapta. Peretele Zanoagei, pravalit in adinc, este captusit cu grohotis haotic si iarba deasa. Ici si colo se tes hatase de oi. Mai jos intram pe un vilcel sec, de-a lungul caruia continuam coborisul pe o panta tot atit de inclinata ca si pina aici.

Ajungem curind in dreptul primului iezer, pe linga care trecem mergind pe brina din susul lui. Apele taului coboara un prag de piatra inalt de aproape 10 m si se varsa in cel de-al doilea tau (l 895 m; 6 ore), o adevarata bijuterie alpina. Micut si nu prea adinc, taul are o apa limpede ca de cristal. Fundul lacului este colorat in verde intens, cu reflexe de otel albastrui. Cel de-al treilea tau se afla pe o terasa situata cu mult mai jos. Continuind coborisul (taul ramine in dreapta), trecem de-a lungul scurgerii lui subterane. Abia la 200 de pasi mai departe apare de sub pietre suvoiul puternic prin care se face golirea lacului. Imediat dupa aceea torentul primeste pe dreapta emisarul, sarac in apa, al celui de-al patrulea tau, pe care traseul nostru l-a lasat mai sus, la dreapta. Traversam aceste fire de apa pe dreapta si urmam cararea ce se catara pe un prag inalt de stinca. Suvoiul de scurgere a taurilor formeaza aici o minunata cascada, care vuieste puternic in stinga noastra. Pravalirea zgomotoasa a apei este destramata de coltii stincilor intilnite in cale; cascada se zvirle astfel in jerbe de stropi, carora razele de soare le sporeste frumusetea cu sclipiri diamantine. De pe umarul de piatra ce domina cascada, o priveliste noua se adauga frumusetii acesteia. Jos, spre vale si catre SE se vad intocmirile stinii din Buhaescu Mare. In fata, spre E-NE, se inalta Puzdrele, flancate catre E-SE de Negoiese. Peste Puzdre, in dreapta, se intrezareste o parte din piscul Aniesul Mare.

Pe o carare in panta mare coborim in caldare, indreptindu-ne catre stina (fig. 15). Din punctul in care un hatas desprins din poteca incepe saurce de-a coasta, cotim la stinga si continuam coborisul, apropiindu-ne de piriul care pe aici are aspectul unui adevarat torent. Cotim la dreapta si, pe linga apa, coborim o data cu suvoiul. Trecem printr-un cimp cu brusturi si apoi poposim la stina (l 690 m; 6 ore, 20 min). Ocolul stinei si acareturile ei se afla in furca de ape pe care o fac torentul cu piriiasul ce coboara de pe peretii din dreapta Zanoagei, de sub vf. Rebra. De la stina ne lasam devale, pe unul din hatasurile de oi. Imediat sub tarcul strungii trecem peste izvorul de linga stina si ne continuam calea, mereu devale, pe dreapta torentului. Traversam curind inca un piriias; dincolo de el coborim In continuare pe potecile oilor. Iesim astfel pe malul sting al Izvorului Buhaescu Mic, in apropierea confluentei cu torentul lacurilor. Trecem pe dreapta apei si coborim pe cararea de pe malul inalt al piriului.

Tinem mereu dreapta apei, coborind pe o carare bolovanoasa. In locul din care poteca incepe saurce, avem de ales calea pe care vom merge mai departe: fie pe dreapta apei, ca si pina aici, fie pe plaiul de pe stinga vaii. Traseul din urma constituie calea pe care se iese direct in Gura Moaselor, de-a lungul zbuciumatului curs de apa al piriului Buhaescu. Tentati de inedit, ne hotarim pentru cararea de pe dreapta, continuarea mai vizibila a potecii pe care am venit pina aici. Este un traseu mai dificil, dar plin de surprize, il recomandam numai drumetilor bine antrenati; pe ceilalti ii sfatuim saurmeze traseul de-a lungul vaii Izvorului Buhaesou Mic. Pornind pe calea ce se abate la dreapta, urcam usor printre ienuperi, pe malul drept. Ici si colo apar pilcuri de molizi, astfel incit curind golul de munte ia sfirsit. Trecem prin padure si intr-o goliste intinsa dam de o stina cu acareturi saracacioase (l 480 m; 7 ore). Peste vale, sus pe versantul sting al Izvorului Buhaescu Mic, pe traseul direct, se vad intocmirile unei alte stine. De la stina intilnita in drumul nostru continuam a urca cararea ce ne-a departat binisor de dreapta vaii. Piriul a coborit mult sub noi si larma apelor lui abia se aude aici, dinspre stinga. Coborim prin padure, peste bolovanis de pietre mari. O luam apoi costis, urcind pe nesimtite. Poteca este stricata de ape, napadita de vegetatie si acoperita de arborii cazuti.

Fig 26 (15)

In miez de codru cararea suie pieptis un pripor scurt. Urcusul se sfirseste pe culmea piciorului de munte, intr-o sa impadurita. Ne aflam aici pe cumpana de ape dintre izvoarele Buhaescu Mic si Ciungul (piriul Preluci). Cararea pe care am venit traverseaza culmea piciorului Buhaescu Mic si coboara in valea Ciungului. De-a lungul culmii, prin padure, se desfasoara o alta poteca, cea pe care o vom urma. Din sa o luam deci la stinga si urcam usor pe un mamelon imbracat cu covor de padure. De aici inainte poteca este clar conturata pe inca vreo citeva zeci de pasi, apoi se pierde prin padure. Orientarea nu este insa grea: vom tine mereu directia scurtei carari de pe mamelon si vom cobori, drept devale, pe botul inclinat al piciorului de munte. Se aude tot mai puternic vuietul apelor din vai (si din fata, dar si dinspre dreapta si stinga).

Dupa ce coborim o diferenta de nivel de aproape 300 m, intilnim in padure o carare perpendiculara pe directia din care venim. Cotim la stinga pe aceasta poteca si - coborind in serpentine, mereu prin padure - ajungem in furca de ape (l 135 m; 8 ore) pe care o face piriul Ciungului cu Izvorul Buhaescu Mic. Aci intilnim drumul direct, desfasurat pe firul vaii, pe care l-am parasit pentru a trece de-a lungul piciorului Buhaescu Mic.

Traversam apa Buhaescului Mic si iesim in plaiul de pe stinga vaii. Trecem printr-un pilc de copaci, apoi strabatem o zona unde cu ani in urma padurea a fost taiata, intilnim un vilcel-sant, cu profil in V, sarac in apa, afluent pe stinga Buhaescului. Continuam coborisul strabatind o serie de luminisuri si poieni; curind trecem pe dreapta apei. Pe versantele vaii padurea imbraca locurile cu copaci foarte rari. Revenim pe stinga piriului si la aproape 200 de pasi mai departe intilnim, linga poteca o coliba de lemn, cu un prici asternut uneori cu cetina.

Dincolo de coliba trecem iar pe dreapta apei si, dupa aproximativ 150 pasi, revenim pe malul sting. Nu mult dupa aceea, la Gura Noaselor, punct de confluenta a citorva piraie, poposim in drumul forestier de pe malurile piriului care, de aici, ia numele de valea Repedea (947 m; 8 orc, 40 min). Notam ca, tinind seama de normele stabilite de geografi, numele de Repedea trebuie extins si de-a lungul Izvorului Buhaescu Mare, pina la obirsia lui.

Traseul pe care l-am urmat pina aici ajunge in soseaua forestiera, la podul din imediata apropiere a ingemanarii apelor celor doua izvoare Buhaescu. De aici o luam la stinga, coborind de-a lungul soselei. Cautind un traseu cu panta domoala, drumul trece mereu de pe o parte pe alta a vaii Repedea. Chiar inaintea celui de-al saselea pod construit in aval de Gura Noaselor, intilnim prima coliba de lemn, situata pe dreapta drumului, in finat. Altele sint risipite in fata, pe poalele muntelui.

Prima casa a satului Repedea (765 m; 9 ore) se afla mai departe, in stinga soselei. Continuam drumul prin sat si dupa putin timp trecem pe dreapta apei. La un moment dat soseaua coteste cu 900, la dreapta si apoi, aproape imediat, tot in unghi drept, la stinga. In cel de-al doilea cot al soselei se afla o bifurcare de drumuri (747 m; 9 ore, 15 min). Drumeagul din dreapta este vechiul drum al exploatarii miniere de la Anies care, peste Prislopasul, duce acum la cabana Puzdra. Noi ne continuam drumul pe ulita principala a satului si trecem din nou pe stinga apei. Dupa aproape l l/2 km de la aceasta ultima traversare a Repedei, trecem peste apa Visaului si iesim imediat in soseaua Borsei (720 m; 9 ore, 45 min). Gura Repedei se afla in amonte de podul poste Visau, in apropiere.

Pentru a incheia circuitul de-a lungul caruia am urcat pe Pietrosul Rodnei, am trecut pe „La Iezere' si am coborit de-a lungul vailor Buhaescu Mic si Repedea, cotim la stinga si - urmind soseaua DN 18 - revenim in Borsa (675 m; 10 ore, 20 min), in capul ulitei Pietroasa (km 147 + 100), dupa aproape 3 km parcursi de la Gura Repedei (km 150). Socotind aproximativ inca 2 ore pentru popasurile mai lungi, circuitul Pietrosului poate fi strabatut in 12 ore (timp mediu), astfel incit drumetii lipsiti de antrenamentul cerut pentru drumuri lungi pot imparti acest itinerar in doua etape, organizindu-si masul peste noapte fie la cabanele „meteorului' (daca gazdele primesc oaspeti), fie la stina din Buhaescu Mic.


2. Satul Fintina - cabana Puzdra - Poiana Borsei - Fintina.

Marcaj: Fintina - Puzdra, punct albastru; Puzdra - Poiana Borsei, triunghi albastru. Timp de mers: Fintina - Puzdra, 3 ore; Puzdra - Poiana Borsa - Fintina, 3 ore.


La inceput de drum (825 m alt.) primul semn de marcaj (punct albastru) se afla pe casa cu nr. l 327, situata in satul Fintina, pe soseaua secundara ce leaga cabana Gura Fintinii (pe DN 18, km 157) de hotel (prima cabana a Complexului turistic Borsa). Initial traseul are directia generala NE-SV si se desfasoara in urcus de-a lungul unei ulite a satului. Curind drumul se pierde: orientarea se face dupa semnul de marcaj de pe copacii din apropierea unei carari ce strabate „Prisacile', zona de finaturi si culturi agricole, de unde nu lipsesc nici gospodariile localnicilor. In dreapta drumului susura apele unui piriu ascuns de vegetatie. Raristea de padure, gospodariile satului si imprejmuirile acestora dau o nota aparte peisajului, dominat in fata de culmile Muntilor Rodnei. Privind spre stinga identificam cu usurinta calcarele albe ale Pietrei Rele; in dreapta, cu crestetul acoperit de perdeaua verde-neagra a padurii de molid, se zareste muntele Buza Dealului, primul obiectiv al drumului nostru.

Fig 27. In caldarea Lala Mare

Urcusul este din ce in ce mai pieptis si se desfasoara de-a lungul unui culoar inierbat, deschis prin rariste de padure, adevarata marama de vegetatie scunda ce impodobeste versantul muntelui. Ne aflam pe pirtia olimpica de schi (denumita, in limbaj local, „linia turistica'). Ajunsi in zona de sus a pirtiei de schi cotim la dreapta si, prin iarba plaiului, urcam costis catre o stinca singuratica, un bord aflat in poala de padure (fig. 16). De aci ocolim scurt la stinga, indreptindu-ne in urcus domol catre stina ale carei intocmiri se zaresc in fata, printre copaci. Este stina Birnariei (l 530 m; 1½ ora). De la stina, un iesind al poienii inainteaza mult spre culme, pajistea fiind strinsa aici, pe flancuri, de plantatia de molizi in plina putere. Urcusul, care in aceasta zona se face pe linia de cea mai mare panta, sfirseste dincolo de perdeaua padurii tinere, intr-o poiana luminoasa in care blocurile mari de stinca, risipite in jur, ne vestesc apropierea zonei inalte a muntelui. Ne aflam pe Buza Dealului, intr-un punct in care poteca atinge altitudinea maxima (l 580 m), unde merita sa poposim mai indelung.

Privind inapoi, in directia din care am urcat, identificam destul de usor - jos, devale - cabana Gura Fintinii si hotelul turistic, constructii mari si frumoase, intre care panglica luminoasa a soselei Borsa - Vatra Dornei (DN 18) ce unduieste catre pasul Prislop cuprinde muntele cu un briu lat, incins printre gospodariile satului si taiat prin falnice paduri de molid. Dincolo de sosea, catre NE, pilcurile de padure par aruncate la intimplare prin finaturile aninate pe coasta muntelui; colibele de lemn, acoperite cu sita argintie, au infatisarea unor salasuri ale piticilor din basme, intregul peisaj este plin de farmec si are un deosebit echilibru pictural, desavirsit de prezenta - departe in zare - a culmii Cearcanu - Cornu Nedeii, tulburator final al unei simfonii de privelisti in care forma si culoarea s-au intilnit cu nesfirsitul ocean de azur al cerului.

Fig 28 (16)

De pe Buza Dealului cararea, aproape pierduta prin iarba, face un ocol spre stinga, strecurindu-se prin raristi de molidis tinar. In fata si la dreapta zarea este stavilita de doi colosi ai crestei principale a Muntilor Rodnei: Puzdrele si vf. Aniesul Mare, despartiti de tarnita adinca a Negoiescului Mic. Jos, spre V, se adinceste valea Negoiescului si - dincolo de ea, in spatele altor culmi - orizontul este inchis de creasta masiva desfasurata intre Rebra si Pietrosul Rodnei si continuata cu Piciorul Mosului, pinten lung de stinca neagra de umbra. In stinga, culmea muntelui Buza Dealului este acoperita cu lespezi de mari dimensiuni, alcatuire care a facut ca locurile sa capete numele de „Fata Meselor'.

Dincolo de ocolul pe care il face cararea continuam drumul pe o poteca croita pe la temelia si prin dreapta unor steiuri proeminente. Aplecindu-ne mereu pe sub mantia de cetina a unor crengi de molizi tineri, iesim apoi la lumina in capul de sus al poienii intinse de aici. Dupa un coboris lung dar lin, desfasurat de-a coasta prin goliste, ajungem la resturile stinei-vacarie (l 575 m; 2 ore, 40 min) de linga liziera padurii. Dincolo de aceste locuri coboara (spre valea Izvorului Negoiescu) un fuior dezlinat de hatasuri mai adincite de trecerea vitelor. Urmind traseul marcat, prindem curind o poteca larga, asternuta cu lespezi late si cu pietre aschiate, peste care la inceput curge un suvoi bogat de apa. De jos, dinspre dreapta, se aude vuietul Izvorului Negoiescu. Zgomotul ne da impresia unui torent de mari proportii; in realitate, larma este produsa nu de apa multa, ci de pravalirea rasunatoare a piriului.

Dupa ce coborim intr-un punct de altitudine minima, urcam scurt, tot pe lespezile si bolovanii cararii, pina pe un umar de munte. De aci inainte, fara a mai urca sau cobori, ajungem la capatul primei portiuni a traseului, la cabana Puzdra (l 540 m; 3 ore). Aici marcajul punct albastru ia sfirsit. Cabana este situata in josul caldarii Negoiescului, pe clina ei estica.

Partea a doua a circuitului o constituie coborirea de-a lungul piriului Negoiescu. Aceasta portiune de drum este marcata cu triunghi albastru. De la cabana, lasind in stinga izvorul de sub mal si grajdul cabanei, pornim pe urmele soselutei vechii exploatari miniere. Drumeagul face un ocol larg la dreapta si trece peste numeroasele firisoare de apa ce coboara din stinga. In cotul sleaului de drum intilnim o bifurcare de cai; ramificatia din stinga duce la creasta, in Curmatura Galatului. Din punctul de ramificatie a drumurilor continuam, calea de-a lungul ocolului atit de mult arcuit inspre dreapta, incit ajungem ca de la cabana saparcurgem o spira de elice aproape completa. Ocolul depaseste locul prin care traversam piriul format din firele de apa intilnite dupa plecarea de la cabana. Foarte aproape de trecerea peste piriu se afla o stina dincolo de care intram pe carare in padure. Mai jos, intre copaci, traversam inca un fir de apa. Cararea se cam pierde prin lastaris, dar drumul, in coboris neintrerupt, e usor. Prindem drumul vechi de exploatare forestiera, podit de-a curmezisul cu trunchiuri de molid, din care acum n-au mai ramas decit putregaiuri. Drumul insoteste torentul Izvorului Negoiescu pe dreapta apei. De la cabana si pina aici se poate ajunge insa si pe un drum mai scurt, dar mai povirnit; hatasul acesta coboara direct in valea Izvorului Negoiescu, fara a mai ocoli pe fosta sosea miniera.

Silit de cotiturile capricioase ale torentului, drumul vechii exploatari forestiere trece mereu cind pe un mal, cind pe altul. Pe versantul drept al vaii apar citeva stinci inalte, mult surplombate, a caror inclinare ofera un bun adapost pe vreme rea, atit pentru oameni, cit si pentru animalele de pe pasunile din jur. Dovada sint peretii afumati si unele amenajari de la baza peretilor de piatra. Adapostul se numeste „La Coliba de Piatra' si aspectul locurilor aminteste de „Piatra Pirlita', situata in Poiana Priponului din Bucegi.

Dupa cea de-a cincea traversare a piriului ne aflam pe stinga apei (930 m; 4 ore). La 30 de pasi in aval de aceasta ultima traversare, torentul Negoiescului intilneste apele Piriului Mic, ce curge printr-o vale larga si adinca. In lungul acestei vai, pe dreapta apei, urca un drumeag de caruta despartit din drumul pe care am coborit pina aici. De la confluenta celor doua piraie, continuam sa coborim pe drumeagul de pe stinga Negoiescului. Citeva minute mai tirziu trecem pe dreapta apei si, cam tot dupa atita timp, ajungem intr-o bifurcare de drumuri. Drumeagul din stinga trece, pe podetul de peste piriu, pe stinga apei si conduce la un grup de case. Continuam sa mergem pe soseluta de pe dreapta Negoiescului pina cind intilnim primele constructii ale localitatii Poiana Borsei (840 m; 4 ore, 20 min).

Intram in sat pe drumul ce trece cind pe o parte, cind pe alta a piriului. Dupa a patra traversare a apei ne aflam pe dreapta ei. La vreo suta de pasi mai departe de podetul peste Izvorul Negoiescu trecem apa Visaului. Imediat in aval de pod Izvorul Negoiescu isi impleteste apele cu cele ale Visaului. Dupa trecerea peste pod, la 150 de pasi mai departe, ajungem in soseaua Borsa - Prislop (730 m; 4 ore, 40 min), in dreptul km 153. Ne aflam linga centrul localitatii Poiana Borsei, in punctul numit de localnici „La Birt'.

Ultima parte a circuitului este un traseu de sosea. Din capul ulitei cotim la dreapta si urmam soseaua DN 18 catre SE, in susul Visaului. Dupa 3 km+770 parcursi pe sosea ajungem in apropierea bornei km 157. In stinga drumului, mai in fata, se afla cabana „Gura Fintinii'. Spre dreapta se ramifica soseaua secundara, care, un timp, duce in lungul piriului Fintinii si urca apoi la hotelul turistic. Din soseaua Borsa - Prislop coborim scurt, pe ramificatie, pina la podul de peste Visau; acesta se afla imediat in aval de confluenta izvorului Fintinii cu Visaul. Ne continuam calea, trecind printre casele satului, pe soseaua de pe stinga vaii Fintina, pina la o bifurcatie de drumuri. Bratul din fata al soselei urca mai departe in susul apei; cealalta ramificatie trece peste apa si, cotind la stinga, suie - in serpentina lunga - pina in fata hotelului turistic, unde ajunge (850 m; 5 ore, 40 min) dupa ce a parcurs l km+166 de la abaterea din soseaua Borsa - Prislop. Fara a socoti popasurile mai lungi, circuitul acesta poate fi parcurs in 6 ore (timp mediu).


3. Satul Fintina - Stiol - pasul Prislop - Fintina.

Marcaj (in proiect): intre Fintina, Stiol si pasul Prislop, triunghi rosu; intre pasul Prislop si Fintina (Ia inapoiere), banda galbena. Timp de mers: 7 ore.


Pe acest circuit elementele de principala atractie turistica sint: minunata cascada de pe Piriul Cailor si pasul Prislop. Plecarea pe traseu se face de la hotelul turistic Borsa, de unde fie pe soseluta, fie pe scurtaturi coborim malul priporos al vaii si trecem apa (piriul Fintina) pe stinga ei. Dupa trecerea podetului cotim la stinga si, urcind usor pe ulita satului, depasim intii microhidrocentrala hotelului si apoi priza de apa a acestei instalatii. Traseul capricios al albiei piriului ne sileste ca, de la plecare, sa trecem de cinci ori de pe un mal pe altul. In cale avem insa prilejul sane desfatam privirea cu panorama tot mai cuprinzatoare a culmii din fata: vf. Cimpoiesu si, mai apoi, vf. Paltinisului.

Fig 29 (17)

Curind dupa ultima traversare a piriului Fintina ajungem intr-o rascruce de drumuri: spre dreapta se ramifica un sleau de caruta din care, mai sus si la dreapta, se desprinde o poteca nemarcata ce urca la stina Birnariei. Pentru continuarea traseului nostru, din rascrucea de drumuri pornim pe sleaul din stinga si dupa 10 pasi trecem peste Izvorul Cimpoiesu, la 30 de pasi in amonte de confluenta lui cu piriul Podu Izvorului; din unirea acestor doi torenti ia nastere valea Fintinii (fig. 17). Trecind peste podet ajungem pe stinga piriului Podu Izvorului si ne continuam calea urcind pe sleaul de caruta ce insoteste malul apei. 200 de pasi mai departe de podet trecem pe dreapta vaii. De aici, calea ne poarta pe linga ultimele case ale satului, situate chiar linga firul vaii. Suvoiul de apa, puternic pina acum, a disparut in buretele rocilor calcaroase din care este format muntele.

Dincolo de ultimele case drumeagul paraseste firul vaii si urca pieptis spre stinga, pe versantul drept, intrind in padure. Dupa 250 de pasi cararea revine in firul vaii, pe care il parasim insa imediat, angajindu-ne intr-un urcus aspru, catre stinga. Intilnim apod un jgheab de pamint prin care se corhanesc bustenii si iesim din padure, iarasi linga firul vaii. In dreapta se inalta peretii calcarosi aii Pietrei Rele.

Continuam urcusul peste bolovanisul haotic al albiei aproape seci, mergind dind pe stinga, cind pe dreapta vaii care devine din ce in ce mai salbatica, silindu-ne sapasim din bolovan in bolovan. O data cu cresterea debitului piriului se inmultesc si trecerile de pe un mal pe altul, intr-o poiana mai linistita iesim iarasi la lumina. Versantul sting al vaii, in dreapta poienii, este taiat in pereti inalti de calcar, contraforturi gigantice ale Pietrei Rele. Strabatem poiana de la baza peretilor de stinca si dupa ce trecem printr-un pilc de molizi, poposim la l 273 m alt., in partea de jos a cascadei pe care o face aici Piriul Cailor, firul de obirsie al vaii Podu Izvorului. De la hotelul turistic pina sub cascada am facut 1½ ora (fig. 17).

Cascada, panglica involburata de ape cu luciri argintii, coboara peretele sting al vaii, sarind in vreo zece trepte peste o diferenta de aproape 150 m. Cea mai frumoasa priveliste asupra suvitei de apa inspicata de spuma alba o putem prinde la 2 ore de la rasaritul soarelui, cind este luminata direct si din plin. Mai tirziu spectacolul hirjoanei piriului cu albia-i de piatra intra in umbra si privelistea pierde din farmec, fiind lipsita de sclipirile diamantine pe care razele soarelui le seamana in puzderia de stropi.

Fig 30 (18)

Traversam piriul pe dreapta lui, pe sub cascada, si ne angajam intr-un urcus lung si pieptis care ne va scoate intr-o sa a culmii din fata. Pentru aceasta urmam firul unui vilcel pe versantele caruia se tes hatasurilc de oi, risipite care incotro prin vegetatia prizarita a golului alpin. In peretele din dreapta, cel al Muntelui Cailor, se casca in calcar o gura de pestera. Cu putin inainte de a ajunge in saua de pe culme - in dreapta si nu departe de firul vilcelului - susura picurile sarace ale unui izvoras a carui apa, adunata in gavan de piatra, este rece ca gheata. Deasupra stincii din care iese izvorul si mai in dreapta ei, intre noi si Piatra Rea se zaresc acareturile stinei din Muntele Cailor. Urcusul priporos, inceput sub cascada, ia sfirsit in saua de pe culme (l 530 m; 2½ ore) in marginea poienii Stiolului.

Din sa cautam la stinga si, urcind usor catre NE, urmam drumeagul de caruta desfasurat de-a lungul culmii. Coborim apoi intr-o depresiune in mijlocul careia, la 1510 m alt., se afla un mic lac, innoroit aproape cu totul. Spre stinga se desparte drumeagul care prin Runcul Ars si Podu Izvorului coboara la cabanele de la Gura Fintinii (fig. 18).

De linga balta din mijlocul tarnitei ne reluam mersul de-a lungul sleaului de caruta si, ocolind prin dreapta vf. Stiol, ajungem intr-o alta sa, care desparte bazinul vaii Bistritei (in dreapta) de cel al vaii Visaului, in stinga. Din sa, alternind coborisurile line cu urcusurile usoare si strabatind unele portiuni de teren aproape orizontale, urmam in continuare drumeagul ce se desfasoara prin molidisul rar. Ajungem astfel intr-o ingemanare de drumuri. Este indiferent pe care din ramificatii vom merge, deoarece ele se unesc ceva mai departe. O luam la dreapta pe drumul in stare ceva mai buna si coborim intr-o noua rascruce de carari. In fata si spre stinga se vede pasul Prislop, tesut cu paienjenis de sosele, drumuri si carari. Din furca de drumuri ne indreptam spre stinga si continuam calea coborind pe serpentine. Iesim din padure si, in coboris continuu, trecem pe linga trunchiul uscat al unui molid ale carui tulpini groase par un sfesnic cu trei brate. De la molidul uscat se poate cobori - cotind la dreapta - catre o bucla a soselei ce conduce spre Birjaba. Foarte aproape de aceasta serpentina a soselei se afla un bogat izvor de borviz bun la gust si mult acidulat (locul se numeste „La Borcut').

In continuarea traseului, dupa ce trecem de copacul cu trei tulpini, coborim inainte pe drumul podit cindva cu lobde de lemn, pastrind mereu aceeasi directie. In fata si putin catre dreapta se desfasoara serpentinele soselei DN 18 care coboara spre Birjaba. Curind, in stinga drumeagului si foarte aproape de el, intilnim strunga stinei din Prislop (l 410 m; 3½ ore). Drumeagul merge inainte pe culme, trece pe linga un cimitir al eroilor cazuti in ultimul razboi si, pe linga resturile unei cazemate aruncate in aer, depaseste ruinele fundatiei fostei cabane turistice „Dragos Voda'. El ajunge pe sosea in pasul Prislop, linga troita de lemn acoperita cu tabla, ridicata aici in anul 1901. In apropierea ei, in dreptul km 170+500, se afla indicatorul ce arata ca pe aici trece hotarul dintre judetele Suceava si Maramures.

Privelistea ce se desfasoara in jur este magnifica. Catre S, in spatele magurilor Bitca Birjabei si Bitca Prislopului, aflate in prim plan, zarea este dominata de crestetul culmii principale a Muntilor Rodnei, inaltata catre E in vf. Inau, pisc plesuv si ascutit ca o lama de pumnal. Din Inau traseul crestei poate fi urmarit pina pe vf. Pietrosul Rodnei, care se estompeaza la orizont, mult departe catre V. Spre mijlocul culmii, asa cum privim catre V-SV, vf. Puzdrele, cu piciorul lui nordic (Coarnele), domina autoritar intregul peisaj, detasindu-se net de celelalte piscuri pe care le intrece in farmec si semetie. In spatele nostru, catre N, spectaculoasa culme a Carpatilor Padurosi, inaltata in virfurile Cearcainu, Cornu Nedeii, Salasmurile si Fintinele, completeaza un larg tur de orizont, dezvaluind noi aspecte montane a caror frumusete nu sta cu nimic mai prejos de panorama desfasurata de cealalta parte a zarii.

Fig 31. Vedere spre vest, de pe Rebra

Pentru a incheia circuitul inceput la hotelul turistic Borsa, din pasul Prislop vom incepe coborisul catre NV, pe soseaua Vatra Bornei - Sighet (DN 18), mergind mai mult pe scurtaturile ce ii taie serpentinele. La inceput locurile sint goale de padure si traseul este caracterizat de salba cararilor de oi, rupte si adincite de apa in terenul inierbat. Dupa un sfert de ora de coboris reintilnim soseaua pe care o parasisem la plecarea din pasul Prislop. Din acest punct cotim la stinga si continuam coborisul, de data aceasta pe sosea, strabatind o zona acoperita cu paduri de rasinoase. Din stinga coboara pina in sosea numeroase suvite ale unor piriiase limpezi si reci. La aproape l km de la intrarea pe sosea intilnim (venind din dreapta) o alta scurtatura, pe care continuam coborisul, parasind soseaua (cu exceptia iernii, cararea este mai totdeauna noroioasa si se strecoara printre bolovani sau trece peste lespezi mici). Coborim prin padure si, dupa aproape 5 min de mers, ajungem iarasi pe sosea. De data aceasta trecem direct peste drum si reintram in padure, urmind traseul unei noi scurtaturi, ceva mai lunga decit precedenta. Revenim pe sosea dupa ce, de la pasul Prislop, am coborit o diferenta de nivel de 250 m. Continuam sacoborim pe sosea, cotind la stinga. La l min dupa aceea parasim iarasi soseaua, luind-o spre dreapta; pe scurtatura coborim timp de 4 min prin padure si apoi revenim in sosea (l 130 m; 4 ore, 20 min).

Aici trebuie sa fim atenti fiindca, in continuarea drumului, vom merge pe sosea urcind catre stinga. Ajungem astfel la un grup de case, loc din care, spre dreapta si printre gospodariile de aici, se ramifica un sleau ingust ce intra in padure; este ultima scurtatura a serpentinelor soselei, cea mai lunga dintre toate potecile care au taiat pina aici coturile drumului. La inceput cararea merge prin padure, intr-un coboris lung si povirnit. Curind, dinspre dreapta incepe sase auda murmurul de ape ale Visautului, firul de obirsie al Visaului. Mai la vale padurea incepe a se rari si, pe stinga potecii, apar luminisuri cu finaturi. In josul unuia dintre ele traversam Piriul lancului, un afluent pe stinga Visaului, linga a carui apa ajungem curind. In unele locuri cararea coboara atit de mult linga piriu, incit adesea trebuie sapasim pe pietroaiele malului; aproape prin apa. Padurea se impleteste cu arinisurile si salciile vaii. Dupa ce se departeaza putin de apa, intr-o lunca ceva mai larga, poteca revine linga mal si, printre ruinile unui vechi zagaz de hait, trece peste firul vaii Visaului. Imediat dupa aceea cotim la stinga si urcam costis in soseaua Prislop - Fintina (930 m; 5 ore). De aci ne continuam drumul spre stinga, coborind pe soseaua strajuita pe dreapta de padurea din ce in ce mai rara. In stinga Visaul se afunda tot mai jos, defilind prin fata livezilor cu fin si a ograzilor caselor ce incep sa apara si ele in cale.

Inainte si spre stinga straluceste in soare acoperisul de tigla rosie al hotelului turistic Borsa. Curind intilnim - pe o parte si alta a soselei - citeva case ale satului Fintina, adunate aici in grup mai compact. Trecem un podet, depasim cladirea bufetului si a magazinului „alimentara' si ajungem in fata cabanei Gura Fintinii, situata in dreapta soselei. Imediat dupa cabana, in apropierea bornei km 157, se ramifica spre stinga soseaua secundara de-a lungul careia (dupa un parcurs de l km+ 166) ajungem la hotelul turistic (850 m; 5 ore, 40 min). Adaugind timpul necesar popasurilor mai lungi, circuitul catunul Fintina - Stiol - pasul Prislop - Fintina poate fi parcurs in 7 ore (timp mediu).


D. DRUMURI DE LEGATURA LA URCUS


1. Pasul Setrefu - vf. Muncelu.

Marcaj (in proiect): banda rosie. Timp total de mers: 3 ore.


Din locul in care soseaua Salva-Moisei ajunge in pasul Setrefu, pe cumpana de ape (la circa 4 500 de pasi dupa ce am trecut prin spatele garii Dealu Stefanitei), ne indreptam catre E, pe drumeagul ce urca spre ramasitele unei gospodarii de munte, acum ruinata. Printre culturi agricole si apoi prin padurea tinara, sleaul de caruta, stricat de ape, urca de-a lungul culmii. Pe parcurs nici nu-ti dai seama cind drumeagul se transforma intr-o carare care, cu un larg ocol spre dreapta, trece peste un sir de vaioage; in general, poteca pastreaza pe aici directia SV - NE. Dupa o buna bucata de drum insa, cararea isi schimba orientarea si, cu un ocol larg spre dreapta, se indreapta catre SE. In felul acesta se evita urcusul pieptis pe vf. Capul Muntelui (l 202 m). Mai domol decit traseul direct, poteca noastra urca totusi. Coborisul in „Preluca' ne amageste numai cu speranta unui drum mai usor. Urcam mai departe si depasirea vf. Muncelu (Piatra cea Gheroasa) se face si de data asta tot prin ocolirea piscului. Dincolo de virf, pastrind orientarea spre E, ajungem in punctul unde traseul intilneste pe cel ce a urcat direct aici, venind de la Dealu Stefanitei.


2. Satul Poiana Borsei - valea Negoiescului - cabana Puzdra - Curmatura Galatului.

Marcaj: triunghi albastru (executat pe teren pina la cabana Puzdra; in rest, numai in proiect). Timp de mers: 6 ore.


Localitatea Poiana Borsei este punctul de plecare, intrarea pe traseu facindu-se din locul numit „La Birt', situat in apropierea km 153 de pe DN 18 (soseaua Borsa - Prislop). In prima sa parte, de la Poiana Borsei la cabana Puzdra, traseul se desfasoara catre S, de-a lungul vaii Izvorul Negoiescului. Pe 3 km lungime semnele marcajului triunghi albastru merg de-a lungul ulitei ce strabate satul; in continuare, marcajul se desfasoara in susul vaii Izvorul Negoiescului. Chiar dupa iesirea din sat semnele trec pe stinga vaii; putem insa continua mersul si pe dreapta apei, urmind drumul de caruta care abia dupa 300-400 m intilneste traseul marcat.

Urcam apoi domol pe un drum bolovanos; in stinga, apele inspumate ale piriului larmuiesc saltind peste blocurile de piatra ce-i captusesc albia. In stinga se inalta versantul vestic al muntelui Buza Dealului; din dreapta coboara un picior de munte ramificat din vf. Puzdrele (localnicii ii spun „Coarnele'). Ajungem curind la confluenta Piriului Mic (dreapta) cu Izvorul Negoiescului (stinga), de unde urcam apoi in serpentine prin infurcitura piraielor. Pe un copac de pe dreapta drumului, o sageata de lemn poarta indicatia: „Spre cabana Puzdra'.

La iesirea din padure valea se deschide larg in fata noastra, iar poteca desfasurata pe malul sting al piriului urca domol catre SE. Dupa aproape 15 min de urcus lin, de-a lungul unei zone cu o frumoasa plantatie de molid, pe versantul drept al vaii apar citeva stinci inalte si mult surplombate, numite de localnici „La Coliba de Piatra'. Spatiul de sub stinci ofera un bun adapost pe timp de vreme rea fiind folosit ca atare atit de oameni, cit si de animale. Cu peretii afumati de focurile aprinse sub stinci, locurile amintesc de „Piatra Pirlita' din Bucegi.

Urcam mereu, in panta domoala; uneori intilnim resturi din birnele cu care a fost podit cindva vechiul drum forestier de pe vale. Cind si cind, in aceasta zona, semnele de marcaj parasesc poteca, fiind puse pe versantul opus; acest fapt nu ingreuiaza nici mersul si nici orientarea. Dupa cea de-a sasea trecere peste apa, ne apare in dreapta o cabana forestiera paraginita; din acest loc parasim firul vaii, abatindu-ne usor spre stinga. Intram curind in padurea de molid, ramasa nedefrisata in bazinul superior al vaii, lasind in urma plantatia tinara napadita inca de zmeuris.



Urcusul devine tot mai priporos. In dreapta se aude larma apelor inspumate ale Izvorului Negoiescului in saltul lor peste bolovanisul albiei. Dupa citeva sute de metri de urcus trecem peste niste piraie care, din stinga, curg prin jgheaburi inguste de piatra. La iesirea din padure un piriu cu debit mai mare ne taie calea, coborind de pe versantul Buzei Dealului. Dupa traversarea lui patrundem intr-o zona de teren mocirlos, dupa care marcajul se abate spre stinga, urcind pe linga un gard darapanat. Mai departe drumul ocoleste la dreapta si sfirseste pe vechiul terasament al statiei de funicular, deasupra caruia, la circa 15 m, se afla cabana Puzdra (marcajul triunghi albastru este executat, pe teren, numai pina la cabana).

Dupa popasul la cabana Puzdra (l 540 m), se urca in continuare spre creasta, pe serpentinele fostei sosele de exploatare miniera ce insotea traseul de funicular, in trecerea lui peste culme, din bazinul Aniesului in cel al Visaului. Drumul nu este marcat; proiectul de marcaje prevede aplicarea semnului triunghi albastru (fig. 16) pina in curmatura Galatului.

Poteca pe care urcam porneste din fata cabanei, catre S, si strabate, mergind de-a coasta, o buna parte a caldarii Negoiescului (versantul drept al vaii). Cam din dreptul stinei, situata spre dreapta si In mijlocul Zanoagei, drumul isi schimba directia catre stinga. Urcam astfel pe clinele vestice ale piciorului de munte ramificat din creasta principala a Muntilor Rodnei (in zona vf. Galatului). Aceasta culme coboara catre N, spre satul Fintina; ea poarta, pe greabanul ei, doua obiective turistice binecunoscute celor ce urca de la cabanele Fintina la cabana Puzdra: Buza Dealului si Fata Meselor. Serpentinele largi ale drumului ne poarta in urcus domol si, dupa aproape o ora de mers de la cabana, trecem peste piciorul de munte amintit mai inainte. Urcusul continua totusi, mai mult de-a coasta, pe versantul sting al zanoagei Cimpoiesului.

Din aceasta zona privelistea este mai variata, cu perspective largi. Putem admira de aici infatisarea celor patru lacuri de mici dimensiuni, cuibarite in caldarea Cimpoiesului; in dreapta Zanoagei strajuiesc semetii pereti de calcar ai Pietrei Rele. Catre S orizontul este inchis de colosii de stinca intre flancurile carora se adinceste Curmatura Galatului: in stinga, piscul Cimpoiesului este incins la poale cu pilcuri de jnepeni spinzurati pe coastele abrupte si napadite cu bolovanis mare; spre dreapta se inalta vf. Galatului, pe clinele caruia, de-a coasta, se desfasoara traseul nostru.

In Curmatura Galatului (l 920 m; 6 ore de mers din Poiana Borsei) sfirseste traseul ce duce din valea Visaului la creasta. Aci se afla stilpul metalic de la care, catre E, se desfasoara marcajul banda rosie ce insoteste creasta inalta a Muntilor Rodnei, peste Inau, pina la Rotunda. Spre V, drumul de culme nu este inca marcat.


3. Satul Fintina -Podu Izvorului - saua Gargalaului.

Marcaj (in proiect): banda albasta. Timp de mers ore (timp mediu, total).


Din spatele hotelului turistic, indreptindu-ne catre E - SE, urcam pe linga pepiniera silvica din dreapta cararii. Poteca urca prin finaturile de pe Podu Izvorului, pe linga o leasa de braduti culcati la pamint. Dincolo de imprejmuire, In dreapta noastra, un drumeag de caruta rupt de ape urca in susul unui vilcel putin adinc. Sus, in capul priporului, trecem peste leasa de braduti si poposim in drumul din lungul vilcelului. Ne continuam apoi calea, urcind pe drumeagul de caruta ce trece drept inainte prin padure.

Urcam binisor pina la ,,linia turistica' (alta decit cea de pe Buza Dealului), o fisie larga de padure defrisata pentru pirtia de schi. Aici „linia turistica' este perpendiculara pe directia din care am venit; pentru continuarea drumului vom coti la stinga, urcind de-a lungul pirtiei prin padure. Dupa o suta de pasi un drumeag de caruta trece de-a curmezisul pirtiei. Drumul nostru duce mereu de-a lungul „liniei turistice', care curind coteste la dreapta. Padurea este alcatuita dintr-un amestec de esente in care predomina molidul.

Din dreapta ni se alatura urcind - perpendicular pe directia in care mergem - un drumeag care scurteaza coturile pirtiei de schi. La 50-60 de pasi mai departe ,,linia turistica' face un ocol la stinga si, dupa ce trece printr-o padure tinara, coteste iar spre dreapta. In capul de sus al pirtiei ajungem la Stina din Runc (l 290 m; l ora, 10 min). De la stina o luam catre S - SE, urcind prin poiana de pe Runcul Ars. In fata zarea este inchisa de culmea Galatul - Paltinis - Piatra Rea. Sus, in capul urcusului, urmam, prin poiana, un drumeag asternut aproape orizontal pe plaiul golului alpin. Locurile ne ofera elemente importante pentru orientarea in teren: spre S, vf. Cailor, cascada piriului cu acelasi nume si stina din Muntele Cailor; catre SV vf. Piatra Rea si Cimpoiesu; spre E - SE, vf. Stiol; dinspre S catre SV, valea Piriului Cailor.

Continuam drumul cotind la stinga si mergind catre S - SE in urcus domol pe plai si indreptindu-ne spre padure. In poala de codru intilnim o ramificatie de drumuri. Traseul nostru urmeaza drumeagul din fata care urca peste o zona de bolovanisuri, prin padurea tinara. Iesim curind la gol alpin si urcam catre E - SE de-a lungul unei transei inierbate care duce spre creasta, intr-un punct de altitudine maxima (l 500 m; 2 ore).

In continuare (fig. 17) drumul este lipsit de denivelari si la un moment dat se rasfira in snop de carari. Dintre aceste poteci o alegem pe cea din mijloc si urcam ocolind usor la dreapta. In josul cararii, spre dreapta, se afla un izvor prins in uluc si jgheaburi. Urmind cararea aleasa, poposim curind in Poiana Stiol, linga baltoaca din mijlocul ei. Din acest punct o luam la dreapta, catre SV, mergind pe drumul de caruta ce strabate poiana. Marcaj (in proiect): triunghi rosu si banda albastra. La inceput urcam lin, apoi coborim usor. Inainte si putin la dreapta se vede stina de pe Muntele Cailor. In stinga se adinceste valea larga a Izvorului Bistritei, strajuita pe dreapta ei de Piciorul Oncului, pe versantul caruia se vad intocmirile unei stine.

Trecem prin saua in care iese poteca desfasurata de-a lungul vaii Izvorul Cailor si, indreptindu-ne catre SV, urmam mai departe drumeagul de culme care ne scoate intr-o zona de steiuri mari („catimi', in limbaj local). In stinga, deasupra catimilor, se afla un bordei primitiv al vacariei din valea Izvorul Bistritei.

Urcam lin, avind in fata greabanul cu care Piciorul Oncului porneste din muntele Gargalau. Ajungem astfel la un vilcel cu aspect de sant si trecem pe dreapta apei; piriul este unul din firele de obirsie a Izvorului Bistritei. Cararea urca usor prin gol alpin si prin caldare, spre Gargalau. Curind ajungem pe dreapta unui vilcel mai adinc si mai bogat in apa. Poteca se desfasoara pe versantul sting, in susul vaii. Schimbind directia de mers, traversam firul vilcelului si ne continuam drumul spre S - SE, urcind usor. Cotim apoi la dreapta, mergind un timp pe plaiul aproape orizontal. Curind, suisul devine mai priporos si cararea se indreapta catre pilcul de jnepeni ce imbraca buza caldarii glaciare din fata. Din stinga, sarind peste pragul Zanoagei, un torent coboara inspumat peste bolovanisul de morena. Jos, in vale, spre stinga (pe dreapta caldarii), se zareste un mic tau de forma triunghiulara, colorat in verde inchis, cu luciri metalice, smarald de apa limpede aninat la obirsia vaii.

Ne continuam calea si, sub buza caldarii, trecem peste un fir de apa. Ne indreptam apoi spre stinga - in mers de-a coasta, pe terasa - tintind jnepenii din fata. Pe buza Zanoagei traversam un alt fir de apa. Mai departe, poteca larga urmeaza firul unui vilcel sec si inierbat. Din dreapta ne intimpina firul unei vaiugi laterale, de-a lungul careia urcam un timp. Ne abatem apoi catre stinga, indepartindu-ne de piriu. Curind trecem peste un afluent al acestuia, pasind peste citeva lespezi risipite astfel, incit formeaza un adevarat podet de piatra (fip,. 17).

De aci mai departe ne indreptam catre NV, urcind spre culme, de-a lungul serpentinelor pline de lespezi si bolovanis. Aproape imediat sub culme (sus, in dreapta cararii) se afla un izvor cu apa buna de baut. Dupa un larg ocol catre V si apoi spre SV, ajungem pe culme, linga o stinca izolata si mai inalta decit pietroaiele risipite in jur. Dincolo de bordul linga care am sfirsit urcusul intilnim primele semne ale marcajului banda albastra. Pe traseul lor ne indreptam catre S - SE si, coborind de-a lungul culmii, poposim in saua Gargalaului (l 925 m; 3 ore, 40 min). Tarnita este insemnata cu o borna topografica si o troita metalica; linga ele, un stilp de marcaj arata drumurile turistice ce trec prin sa:

banda albastra. Spre Anies, prin refugiul Gar-galau, 12 ore, 32 km:

banda albastra. Spre hotelul turistic Borsa. 3 ore. 8 km:

banda rosie. Spre vf. Inau, prin vf. Cisia, 6 ore, 13 km;

banda rosie. Spre cabana Puzdra, 3 ore, 6 km.


4. „La Gatere' - vf. Cisia.

Marcaj: triunghi albastru. Timp total de mers: 5 ore.


,,La Gatere' este denumirea locala a zonei din jurul confluentei piraielor Izvorul Bailor si Izvorul Rosu. situata catre periferia de nord a localitatii Valea Vinului. La confluenta acestor piraie se afla un stilp metalic cu o sageata pe care scrie: triunghi albastru. Spre vf. Cisia, prin valea Izvorului Rosu, 4 ore, 8 km.

Urmind directia indicata de sageata stilpului de marcaj (N - NV), ne angajam in urcus domol pe drumul forestier de pe stinga piriului Izvorul Rosu, drum care trece mai tirziu pe dreapta apei. Dupa un parcurs de aproape ¾ ora ajungem intr-o noua ingemanare de piraie, la confluenta Izvorului Rosu cu Izvorul Cisia. Trebuie mentionata confuzia ce o creeaza informatiile contradictorii ale muncitorilor sezonieri, care spun citeodata piriului Cisia Izvorul Lazilor; Izvorul Rosu este numit de unii Piriul Ciungilor, iar alteori Izvorul Paltinului.

La confluenta piraielor Izvorul Rosu si Izvorul Cisiei. In dreptul km 3 + 300 al drumului forestier se afla un stilp de marcaj caruia ii lipseste sageata indicatoare. De aci inainte marcajul triunghi albastru paraseste drumul forestier si apare pe trunchiurile arborilor din padurea ce imbraca piciorul de munte implintat intre vai pina in confluenta acestora. De-a lungul acestui picior de munte trece, urcind pieptis, o carare ciobaneasca, al carei traseu este urmat si de marcajul turistic.

La l 365 m alt. poteca ajunge la liziera de sus a padurii, de unde urca mai departe prin golul alpin, mereu de-a lungul piciorului de munte, pina pe un gorgan al culmii, la l 776 m alt. Mai sus, la circa 1850 m. cararea se bifurca. Ambele ramificatii duc pe creasta principala a Muntilor Rodnei, de-o parte si alta a vf. Cisia (2 043 m). Ramificatia vestica a marcaiului ajunge in saua Cisiei (l 970 m). Locul este semnalat de un stilp metalic cu sageti care arata ca: triunghiul albastru conduce spre Valea Vinului, prin valea Izvorul Rosu (3 ore, 8 km) si ca banda rosie marcheaza catre V traseul turistic spre hotelul turistic Borsa, prin vf. Gargalau (5 ore, 14 km), si pe cel Spre cabana Puzdra, prin Curmatura Galatului (6 ore. 20 km). Mentionam ca din saua Gargalaului si Curmatura Galatului marcajul ce duce la hotelul turistic si, respectiv, la cabana Puzdra, n-au fost aplicate inca pe teren.

Ramificatia estica a marcajului triunghi albastru atinge creasta principala a Muntilor Rodnei in Tarnita lui Putredu (l 960 m). Locul nu este semnalat de vreun stilp indicator, o lipsa ce se cere grabnic remediata.


5. Comuna Anies - refugiul Gargalau - saua Gargalaului.

Marcaj: banda albastra. Timp total de mers: 16 ore.


Accesul din valea Somesului Mare catre culmea principala a Muntilor Rodnei este dificil mai ales din cauza distantelor mari dintre localitatile din vale si creasta, distante mult superioare celor dintre valea Visaului si culme. Dintre cararile de pe versantele sudice ale masivului, marcate sau propuse a fi marcate, traseul desfasurat intre comuna Anies si saua Gargalaului este cel mai lung. El a fost inclus in proiectul de marcaje pentru considerentul ca jumatate din lungimea lui poate fi strabatuta cu trenurile forestiere ce urca in susul Aniesului.

Fig32. Virful Rebra (Manina)

Pentru drumetii care doresc safaca intregul parcurs cu piciorul, aratam ca intrarea pe traseu se face din soseaua Salva - Rotunda (DR 171), pe ulita ce se ramifica spre N in dreptul km 65 + 800), la 50 m de podul de sosea peste piriul Anies. In ramificatia de drumuri este montat un stilp de marcaj cu o sageata avind indicatia: „banda albastra. Spre hotelul turistic Borsa, prin refugiul Gargalau, 16 ore, 32 km. Pina la punctul terminus al liniei ferate forestiere (Izvorul Mare), drumetii ce urca cu piciorul vor urma sleaul de caruta care se desfasoara in susul vaii impreuna cu linia ferata.

Dincolo de ultimele sine ale liniei ferate pornim in susul Izvorului Mare si patrundem curind in valea Izvorului Cepelor, de-a lungul careia urcam catre E. In zona de mijloc a piriului intilnim constructiile fostei colonii miniere „Aniesul', de unde intram pe vechea sosea a exploatarii miniere si ajungem curind la „refugiul' Gargalau (fig. 9). De aici si pina in sa, traseul urmeaza in urcus, fara abateri, sleaul rupt de ape al soselutei de altadata. Din fata cladirilor (l 620 m) acum ruinate, vom porni deci in urcus, fara a scurta drumul, taind coturile serpentinelor. Aproape de culme intilnim o prima furca de drumuri: urmam bratul din dreapta al ramificatiei. Curind ajungem in ultima rascruce de cai, in saua Gargalaului, la 1925 m alt. Ne aflam aici in drumul de pe culmea principala, linga stilpul metalic pe ale carui sageti se poate citi:

banda albastra. Spre Anies, prin refugiul Gargalau, 12 ore, 32 km;

banda albastra. Spre hotelul turistic Borsa, 3 ore, 8 km;

banda rosie. Spre vf. Inau, prin vf. Cisia, 6 ore, 13 km;

banda rosie. Spre cabana Puzdra, 3 ore, 6 km.


E. DRUMURI DE LEGATURA LA COBORIRE


1. Pietrosul Rodnei - Borsa.

Marcaj (in executie): banda albastra. Timp total de mers: 3 ore.


Multe dintre itinerarele alese de turisti pentru cercetarea Muntilor Rodnei prevad - dupa atingerea celui mai inalt pisc al masivului (Pietrosul Rodnei, 2303 m) - o coborire in valea Visaului, fie pentru a reveni la cabanele din satul Fintina, fie pentru a se reintoarce acasa. Este deci necesara descrierea drumului de coborire de pe Pietrosul Rodnei la Borsa.

Pornind de pe vf. Pietrosul Rodnei, din vecinatatea statiei meteorologice automate (fig. 14), ne indreptam in coboris spre E, pe scarile cioplite in stinca si peste lespezile virfului, urmind linia de cumpana a apelor. Primul element mai important pentru orientare il constituie o momiie de lespezi dupa care urmeaza ,,mejda' hotarului de munte. La circa 70 de pasi mai departe ajungem intr-o sa, loc in care incep serpentinele ce coboara in Zanoaga Pietrosului (2 230 m; 10 min). De aci cotim la stinga si incepem prin caldare un coboris lung, usurat mult de serpentinele drumului taiat pe peretii Zanoagei. Cind sirul serpentinelor ia sfirsit, ne aflam intr-o zona in care citeva stinci masive sint grupate la un loc. Mai departe drumul este taiat costis si coboara uniform. In stinga - foarte aproape de noi, dar mai jos - taul Pietrosu ne incinta cu infatisarea lui si cu murmurul apei ce se scurge din lac, dind nastere piriului Pietroasa. Drumeagul ocoleste la stinga si in coboris mai pronuntat ajunge linga lac, in dreptul scurgerii acestuia. De aci inainte, cotind la dreapta, coborim in lungul firului de apa al Pietroasei, pe dreapta vaii. Trecem apa si, mergind catre N-NE, ajungem la statia meteorologica Pietrosu (l 830 m; l ora).

De la cabanele „meteorului' pornim catre N-NV si dupa un urcus domol, dintr-un cot de serpentina aflat intre jnepeni, incepem un coboris continuu ce nu se va sfirsi decit la sosirea in soseaua Borsa - Prislop. Daca urmam vechea poteca (amenajata acum citiva ani ca drum pentru transportul materialelor pe santierul statiei meteorologice), nu vom avea probleme de orientare. In descrierea ce urmeaza ne marginim samentionam doar unele particularitati ale traseului. Una dintre ele este intilnirea in cale a doua piriiase apropiate unul de altul, care taie drumul coborind din stinga. Pina aici, poteca larga a strabatut o zona din care se poate admira frumoasa salba de cascade prin care piriul Pietroasa coboara devale.

Ne aflam inca pe gol alpin si drumeagul trece printre afinisuri si tufe de merisor. Jnepenisul a disparut, doborit de secure sau mistuit de foc, facind loc pentru pasune. Sub aceasta zona padurea tinara de molid este pe cale sa inlocuiasca, mai peste tot, zmeurisul care acoperise coastele cu aproape zece ani in urma.

Continuam coborisul pe cararea ale carei serpentine se indesesc tot mai mult. Vom fi atenti sa nu gresim drumul cind ajungem la prima ramificatie. Spre dreapta, drumul coboara intr-un parchet de padure, plantata acum citiva ani. Urmam drumeagul din stinga, pe care coborim in continuare, de data aceasta mai mult de-a coasta, si fara ocoluri. Curind insa poteca se angajeaza in serpentine destul de dese. In cotul uneia dintre ele trecem peste firul unui vilcel sec (1 180 m; 2 ore). De aici intram intr-un raris de padure si coborim pe drumeagul ale carui serpentine sint mai scurte si mai povirnite ca mai inainte. Scurtaturi intre doua coturi sau carari laturalnice stau la indemina celor ce vor sascurteze drumul.

La iesirea din padure, in stinga, se afla cea dintii coliba de lemn pe care o intilnim in cale. Mai devale, aceste rudimentare adaposturi pe timp de vreme rea se inmultesc de-o parte si de alta a drumului, raminind insa destul de indepartate de el. Dupa iesirea din padure, in lungul coboris pe care il mai avem de efectuat intilnim multe carari si bifurcari de drumuri. Drumul bun nu este insa greu de ales dintre celelalte drumeaguri sau poteci, orientarea la coborire fiind mai putin dificila decit la urcus. Trebuie mentionata prima casa (l 060 m; 2 ore, 10 min) din lungul sir de gospodarii insirate pina in soseaua Borsei, pe Piciorul Mosului, sau in lungul vaii Pietroasa. Casa se afla in stinga drumului si este prima constructie locuita in tot timpul anului, pe care o intilnim mai jos de cabanele „meteorului'. Cind printre case, cind de-a lungul holdelor si finaturilor, coborim mereu, o data cu drumul de carute care mai jos devine ulita de sat. In apropierea piriului Visaului intilnim o ultima bifurcare de ulite, loc din care cotim la stinga, apoi la dreapta si peste un podet de lemn trecem piriul pe dreapta lui. La 50 de pasi dincolo de pod ajungem in soseaua Borsa - Prislop (675 m; 2 ore, 50 min), unde, in dreptul km 147 + 100 (DN 18), In capatul ulitei Pietroasa, sfirsim coborisul inceput pe vf. Pietrosul Rodnei. Ne aflam foarte aproape de zona centrala a comunei Borsa.


2. Curmatura Galatului - cabana Puzdra - satul Fintina.

Marcaj: pina la cabana Puzdra, triunghi albastru (in proiect); intre cabana Puzdra si pirtia de schi punct albastru; in rest, traseul nu este marcat. Timp total de mers: 4 ore.


In Curmatura Galatului, din traseul ce serpuieste in lungul culmii principale a Muntilor Rodnei, se ramifica un drumeag ce duce la cabana Puzdra. Este ceea ce a mai ramas din soseluta ce insotea, cu zeci de ani in urma, linia de funicular a fostei exploatari miniere din valea superioara a Aniesului Mare. In furca de drumuri din curmatura se afla un stilp metalic cu semnul de marcaj banda rosie, vristat pe traseul de culme numai de aici la Rotunda; intre Curmatura Galatului si Dealu Stefanitei benzile rosii ale marcajului n-au fost inca aplicate pe teren.

Din Curmatura Galatului, pentru a ajunge la cabana Puzdra, ne indreptam spre N, urmind drumeagul ce strabate saua in lungul ei (fig. 16). Mai departe trecem costis pe fetele estice ale caldarii Cimpoiesului, zona din care se vad in vale cladirile satului Fintina, in mijlocul caruia atrag atentia acoperisurile de tigla rosie ale cabanelor Complexului turistic Borsa.

In dreptul fostului canton de funicular (asa-zisul refugiu al Galatului), ale carui ramasite se afla la circa 200 de pasi in stinga, intilnim o bifurcare de drumuri. De aici, trecind din caldarea Cimpoiesului in Zanoaga Negoiescului, ne continuam calea coborind cind pe sosea, cind pe cararea ce taie ici si colo serpentinele drumului. Ajungem astfel la resturile fundatiei unuia dintre pilonii fostului funicular minier, linga cele doua mici tauri din Zanoaga de vest a Cimpoiesului. Coborim mai departe folosind fie soseaua, fie cararile care ii taie coturile. Dintr-un alt pilon de funicular nu se mai pastreaza decit sfarimaturi si blocuri de fundatie. De aici parasim definitiv soseaua si ne angajam intr-un coboris priporos, pe una dintre cararile ce duc direct la cabana Puzdra (l 450 m; 50 min), unde se ajunge dupa aproape o ora de la parasirea crestei principale a masivului (timp mediu, inclusiv popasurile mai lungi).

Ultima etapa a traseului se efectueaza pe drumul de coborire catre cabanele de la Fintina (cu trecerea peste Buza Dealului). De la cabana Puzdra pornim pe poteca larga marcata cu punct albastru (fig. 16). Dupa 12 min de mers pe un drum fara denivelari urmeaza un scurt coboris peste lespezi si bolovani. Din punctul de minima altitudine a potecii urcam pe cararea lata ce se mentine inca bolovanoasa; de-a lungul ei curg suvoaie bogate de apa. Trecind printre copacii padurii, ajungem linga resturile abia vizibile ale unei stine-vacarii, aflata cindva pe aici, in josul padurii (l 575 m; 5 ore, 20 min).

De la vatra fostei vacarii drumul se desfasoara prin gol de munte in urcus abia simtit si patrunde intr-o padure tinara de molid. Dupa o zona peste care cararea urca si coboara usor, trecem pe sub peretele de stinca din dreapta. O data terminat ocolul prin padure si dupa depasirea peretelui de stinca, urmam cararea - aci bolovanoasa, aci pierduta prin iarba - si iesim intr-o poiana din care incepem un coboris ce nu se va intrerupe decit aproape de sfirsitul traseului. Ne aflam pe Buza Dealului si prima parte a coborisului ne scoate linga ocolul stinei Birnariei. De aci cotim la stinga si, mergind de-a coasta, ajungem linga o stinca singuratica, implintata in poala de padure (l 500 m; 6 ore, 10 min).

De aici ne intoarcem in directie aproape opusa celei din care am venit si, coborind costis, ajungem in portiunea de sus a „liniei turistice' (pirtia olimpica de schi). Printre tufe de zmeuris coborim repezit prin culoarul larg al pirtiei, trecem peste o carare ce taie de-a curmezisul linia turistica si coborim in continuare pina la o alta carare, transversala (fig. 16). De aici putem cobori tot pe marcaj. Pentru drumetii care au mai strabatut acest drum si vor sa cunoasca si alte aspecte ale traseului, descriem o varianta pentru coborirea la hotelul turistic. Cotim deci pe carare la stinga si dupa 300 de pasi parasim poteca marcata, luind-o prin finat, spre dreapta. Intram intr-o padurice prin care coborim de-a coasta, catre dreapta. Dupa trecerea printre copaci mai facem citeva zeci de pasi - pastrind aceeasi directie a mersului costis - si iesim intr-o carare mai larga. Cotim la dreapta pe aceasta carare, care devine curind drumeag de caruta desfasurat intre doua garduri din prajini de brad. In coboris usor ajungem linga ocolul unei stine, in capatul gardului de prajini (l 200 m; 6½ ore).

De la stina incepem un coboris priporos, pe o carare ce trece printr-o zona unde padurea a fost taiata. De o parte si de alta a potecii cresc tufe de zmeuris si ruguri de muri. In josul priporului trecem peste firul de apa al Piriului Stanciului si, cotind la stinga, intram pe firul vaii Cimpoiesul, intr-o ramificatie de drumuri.

De aici continuam coborisul pe drumeagul care insoteste firul vaii, trecind prin dreptul gurii piriului Podu Izvorului, unde intilnim ramificatia cararii ce duce la Cascada Cailor. Mai departe, in aval de microhidrocentrala Complexului turistic Borsa, traseul se bifurca iarasi. Aceasta ultima bifurcare de drumuri se afla in apropierea unui podet de lemn, intins peste apa riului Fintina.

Cotim la dreapta, trecem podetul si urcam priporul malului pina in coltul gardului ce inconjura curtea din spate a hotelului turistic. Trecem de-a lungul gardului si dupa un minut poposim in fata hotelului (850 m; 7 ore), incheind traseul de legatura dintre creasta principala a Muntilor Rodnei (Curmatura Galatului) si cabanele Complexului turistic Borsa.


3. Saua Gargalaului - refugiul Gargalau.

Marcaj: banda albastra. Timp de mers: ½ ora.


Desi refugiul Gargalau este cu totul parasit si nu mai ofera decit conditii mizere de adapostire, este bine totusi ca, fiind pe creasta, sa stim cum se ajunge la el, fiindca, in caz de forta majora (accident, vreme rea etc.), un acoperis si patru pereti sint necesari drumetului aflat in zona de mare altitudine a Muntilor Rodnei. Din traseul de creasta, cararea ce coboara la „refugiu' se ramifica in saua Gargalaului, unde se afla o borna de beton, o troita metalica si un stilp de marcaj, pe ale carui sageti sta scris:

banda albastra. Spre Anies, prin refugiul Gargalau, 12 ore, 32 km;

banda albastra. Spre hotelul turistic Borsa, 3 ore, 8 km;

banda rosie. Spre vf. Inau, prin vf. Cisia, 6 ore, 13 km;

banda rosie. Spre cabana Puzdra, 3 ore, 6 km.

Traseul, marcat cu banda albastra, este lipsit de dificultati atit in ceea ce priveste orientarea, cit si lungimea sau accidentele de teren. Din saua Gargalaului (l 925 m), de linga stilpul de marcaj coborim pe carare catre S - SV pina intr-o rascruce de drumuri. De aici ne indreptam spre stinga, de-a lungul fostei sosele a exploatarii miniere, drumeag ce coboara spre S si apoi SE. De la primul cot al soselei putem taia o parte din serpentine si, dupa un coboris lung, poposim la „refugiul' Gargalau (l 620 m), punct terminus al traseului (fig. 9).

Mentionam ca de aici se poate cobori in valea Somesului Mare, pe un traseu ce urmeaza firul vaii Izvorul Mare (Aniesul Mare), pina la cca 5 km in amonte de confluenta Aniesului Mic cu Aniesul Mare, de unde pentru restul itinerarului si pe 15 km lungime putem folosi calea ferata forestiera; pina in localitatea Anies, pe linia ingusta circula trenurile de lucru (orar intimplator).


4. Virful Batrina - Valea Seaca („La Funicular').

Traseu nemarcat. Timp total de mers: 4 ore.


Pentru drumetii ce strabat de la E la V lunga culme principala a Muntilor Rodnei, zona vf. Batrina este locul unde s-ar putea ca „socoteala de-acasa' sa nu se mai potriveasca cu situatia de pe teren. Zilele de odihna fortuita, petrecute in cort sau sub adapostul vreunui rudimentar bordei de stina, pierderea de timp impusa pe drum de urmarile neplacute ale schimbarii conditiilor meteorologice (ploi puternice, lapovite, ceata de nepatruns etc.) pot duce la modificarea itinerarului. In astfel de cazuri, renuntind la strabaterea in intregime a culmii principale, vom cobori spre un punct din care putem lua trenul, loc ce poate fi atins pe o cale comoda, mai usor de parcurs decit drumul de creasta. Acelasi lucru il fac si cei ce vor sa cerceteze complexul carstic Tausoarele - Jgheabul lui Zalion.

Pentru aceasta, de sub vf. Batrina, din locul in care se aleg drumurile, ne angajam pe ramificatia cararii ce duce pe o culme secundara spre S, catre vf. Muncelu (l 602 m), omonim al piscului de pe culmea principala; acesta din urma este cunoscut si sub numele de Piatra cea Gheroasa. Intre Muncelu si vf. Tomnatec (l 379 m) culmea secundara pe care o urmam in continuare coboara catre V. In apropierea Tomnatecului se afla o stina de la care poteca se abate catre S, apoi S-SV, urmind obcina Vaii Seci ce sfirseste „La Funicular', in ingemanarea de ape a piraielor Dosu Batrin si Valea Seaca. De aci, din „gara' inconjurata de cladirile in care se adapostesc localnicii si muncitorii forestieri ce lucreaza la exploatarea padurilor din apropiere, porneste o cale ferata ingusta, care ajunge pina in statia Telciu - transbordare de pe linia C.F.R. Visaul de Jos - Salva. Circulatia trenurilor pe linia ferata ingusta nu se face dupa un grafic cu ore fixe, impediment oarecum minor fata de faptul ca, cu aceste trenulete, sint admisi sacalatoreasca si „particularii' (localnici sau turisti).


F. DRUMURI DE TRAVERSARE


1. Gara Rodna Veche - casa de odihna din Valea Vinului - vf. Inau - valea Lala - Gura Lalei.

Marcaj: in prima portiune (gara Rodna Veche - Saua cu Lac) principalul semn de marcaj este triunghiul rosu; in rest, punctul albastru conduce pe valea Lala. De-a lungul parcursului dintre gara Rodna Veche si Gura Lalei se intilnesc si semne de marcaj ale unor alte trasee. Astfel, intre gara si periferia nordica a localitatii Rodna, ca si in zona dintre saua de pe Curatel si Saua cu Lac, ne insotesc amindoua semnele de marcaj (triunghi rosu si punct albastru), iar dincolo de Saua cu Lac, pina la taul Lala Mare, punctul albastru este dublat de banda rosie, semnul de marcaj ce vristeaza traseul din lungul culmii principale a Muntilor Rodnei. Mentionam de asemenea ca in prezent, ca urmare a construirii drumului forestier, marcajul punct albastru a disparut de pe aproape 5 km (pornind din Gura Lalei in susul vaii). Timp de mers total, cu popasuri: 18 ore, din care 10 pina pe vf. Inau.


Coborim din tren la Rodna Veche (530 m) si iesim in spatele garii, unde la marginea soselei Salva - Rotunda (DR 171) se afla un stilp de marcaj, pe sageata caruia citim:

triunghi rosu. Spre cabana Valea Vinului, 2½ ore, 9 km;

punct albastru. Spre Gura Lalei, prin Saua cu Lac, 18 ore, 30 km.

Avertizam pe cei ce se indreapta spre Valea Vinului ca in localitate exista o casa de odihna si nu o cabana turistica. Citeodata, dar cu totul intimplator, casa capata profil de cabana. Semnele de marcaj de pe stilpii de telefon si de pe imprejmuirile caselor ne insotesc in drumul pe care il urmam spre NE, pentru a ajunge in centrul oraselului Rodna (540 m), unde un scurt popas ne ingaduie savizitam ruinele bisericii catolice, distrusa de tatari in anul 1241.

De aici, din dreptul scuarului, continuam calea pe strazile orasului, trecind printre cladirea scolii (in stinga) si biserica noua (in dreapta). Dincolo de rascrucea de sosele (drumul din dreapta duce, prin localitatile Sant si Valea Mare, la Rotunda), pe care o depasim mergind inainte, ajungem la un podet. Aici, un stilp metalic poarta indicatiile:

triunghi rosu. Spre cabana Valea Vinului. 2 ore, 8 km;

punct albastru. Spre Gura balei, prin Saua cu Lac, 17½ ore, 20 km.

Mentionam ca de aici marcajul punct albastru urmeaza o ulicioara ce se ramifica spre dreapta. Urmind mai departe soseaua, marcata acum numai cu triunghi rosu, ne apropiem curind de firul vaii Izvorul Bailor si urcam domol pe linga malul sting al apei. Valea este ingusta si povirnisurile inalte ale malurilor sint captusite cu padure tinara. Ultima constructie apartinind oraselului Rodna este o baraca de scinduri (560 m, 35 min) folosita ca magazie a intreprinderii ce exploateaza cariera de piatra de pe versantul drept al vaii.

In continuare urcusul abia se simte si urmeaza mereu soseaua. Valea se mentine strimta. Intre padure si firul apei incep sa apara finaturile risipite pe coastele vaii. Din dreapta si stinga coboara vaiugi, de-a lungul carora se preling piraie cu apa putina. In dreptul unui astfel de fir sarac in apa, pe stinga, s-au adunat citeva case, ridicate in apropierea unor vetre de cuptoare pentru ars varul. Dupa un lung drum pe sosea (aproape 8 km) intilnim primele case ale statiunii balneoclimaterice Valea Vinului (715 m alt. medie), o straveche asezare miniera, dezvoltata in jurul confluentei piriului Valea Vinului cu Izvorul Bailor. In centrul localitatii, pe dreapta soselei, se afla un puternic izvor de apa minerala carbogazoasa-feruginoasa (borviz), captat si adapostit sub un chiosc masiv de zidarie. In spatele izvorului, in doua cladiri incapatoare este amenajata o casa de odihna in oare uneori se gasesc locuri libere si pentru cazarea grupurilor mici de turisti. In fata casei, pe stinga soselei, este montat un stilp de marcaj a carui sageata poarta indicatia: „triunghi rosu. Spre vf. Inau, prin muntele Curatel, 6 ore, 11 km'.

Continuindu-ne calea trecem prin fata bisericii maghiare, situata in dreapta, dincolo de apa. Pe aici, casele coloniei miniere Valea Vinului sint inca destul de dese. In dreapta noastra, de-a lungul albiei de piatra colorata in portocaliu, apele piriului se zbat inspumate, ca sacoboare apoi cuminti pragurile de lemn pe care omul le-a pus in calea lor. Trimba lata de apa isi incurca apoi iarasi undele in volbura alba ce spumega minioasa in josul zagazului. Catre periferia localitatii ajungem la confluenta Izvorului Rosu cu Izvorul Bailor (740 m; 2 ore, 7 min), punct numit de localnici „La Gatere'. Aici marcajul triunghi rosu se abate spre dreapta, urmind soseaua desfasurata de-a lungul vaii Izvorului Bailor. Stilpul de marcaj plantat ,,La Gatere' poarta acum numai o singura sageata (lipseste indicarea marcajului triunghi rosu): „triunghi albastru. Spre vf. Cisia, prin valea Izvorului Rosu, 4 ore, 8 km'.

Pentru continuarea drumului trecem podetul de lemn peste apa Izvorului Rosu si, cotind la dreapta, urcam pe soseaua de pe dreapta vaii Izvorul Bailor, calauziti ca si pina aici de semnele marcajului triunghi rosu. Casele coloniei miniere ramin curind in urma. Nu prea departe, intre copacii desi ai padurii ce imbraca versantele apropiate ale vaii, intilnim grupul de cladiri ce adapostesc hidrocentrala si birourile intreprinderii miniere. In amonte, din dreptul unei magazii adapostite intr-o fosta galerie de mina, soseaua (buna pina acum pentru circulatia autovehiculelor) se transforma in drumeag de caruta, viitor drum forestier. Aici peretii vaii s-au apropiat mult unul de altul si, pravaliti aproape vertical, formeaza o chinga ingusta de piatra, Pasul Dracului, de-a lungul careia apa torentului se incurca spumegind si larmuind puternic peste pietroaiele de pe fund, ruginite de bogatul continut in pirita al minereului scos din galeriile ale caror guri se casca in peretii cheilor.

Fig 33. Lacul Lala Mare

Urcind pe drumeagul de caruta trecem apa pe stinga si, dupa aproape 200 de pasi, revenim pe dreapta vaii. Imediat dupa cel de al doilea podet, din drumul pe care mergem se ramifica spre stinga doua carari ce nu intereseaza traseul nostru. Mai apoi ajungem intr-o bifurcare de drumuri (950 m; 2 ore, 50 min). Trecind inainte, drumul din fata continua sa se desfasoare catre N, pe dreapta Izvorului Bailor si - la inceput de-a lungul vaii, apoi pe versantii Craciunelului - urca spre Coasta Neteda, fata sudica a crestei principala dintre Tom-natec si Inau. Craciunelul este culmea secundara a Muntilor Rodnei ce separa bazinul Aniesului (V) de cel al Izvorului Bailor (E).

Traversam peste un podet Izvorul Bailor, pe stinga lui, si urmam drumeagul care, parasind firul vaii, se arcuieste scurt la dreapta urcind de-a coasta prin padure si mergind intr-o directie aproape contrara celei din care am venit pina aici. Serpentinele ce infasoara muntele usureaza mult urcusul. In plina padure de molid intilnim o ramificatie de drumuri; spre dreapta se coboara la una din galeriile de mina, aflata in mijlocul codrului. Urcam in continuare pe ramura principala a drumului trasat acum pe fetele nord-vestice ale muntelui Curatel; o carare-alee ne taie curind calea. Cararea suie din dreapta, prin padure, intersecteaza drumul de caruta si - avind pe alocuri trepte - urca la stinga catre „Casele Baii', un grup de constructii ale exploatarii miniere. Mergem mai departe pe drumul de caruta, trecem pe sub cablurile fostului funicular minier si ajungem intr-o intreita furca de drumuri (l 045 m; 3 ore). Spre dreapta, prin padure, se coboara catre unul dintre afluentii de pe stinga vaii Izvorul Bailor, la o gura de mina; drumeagul din fata urca usor prin padure; cel de-al treilea drum face un ocol catre stinga si, privit de aici, pare ca se sfirseste intre „Casele Baii'. Acestea constituie inca un pretios loc de mas peste noapte, atunci cind trenul ne-a adus in Rodna Veche catre orele amiezii.

Dupa ce trecem printre case, iesim in larg pe un platou, de unde, cind e vreme buna, putem admira o frumoasa priveliste atit asupra Craciunelului, cit si asupra muntelui Curatel. In zare, catre NE, semeata piramida de stinca a Inaului se inalta estompata in departare. Ne continuam calea pe drumul de caruta si reintram in padure. Dupa aproape 150 de pasi de la liziera padurii ajungem in fata gurii de intrare in galeria minei Terezia. Trecem prin fata haldei de steril scos din mina si intilnim curind o bifurcare a cararii; bratul sting al potecii, cel ce coboara, nu intereseaza traseul nostru.

Continuam drumul mergind inainte, in urcus. pe cararea devenita un timp alee strajuita de copaci. Mai departe, in cot de poteca, trecem peste un fir de vilcel a carui apa coboara la stinga, intr-o mica cascada. Urcam mereu, prin padurea in care amestecul de esente lemnoase este dominat cind de molid, cind de fag, apoi iar de molid. Dupa aproape 20 min de mers de la cascada, o carare coboara din dreapta in drumul nostru.

Mai departe drumeagul se desfasoara de-a lungul unui sir de urcusuri si coborisuri, legate cu portiuni orizontale de poteca. Padurea este cind de fag sau de molid, cind amestecata. Pe o portiune, drumul - devenit iarasi alee frumoasa - desparte net esentele: pe dreapta strajuieste molidul, in stinga fagetul. Printr-un ocol catre stinga trecem peste un vilcel sec, cu albie putin adinca. In continuare, mergind pe poteca larga cit o alee si aproape orizontala, iesim din padure, trecem peste un piriias si - dupa un urcus serpuit prin goliste - poposim in cotul pe care poteca il face catre stinga, traversind firul principal al unui afluent de pe stinga Izvorului Bailor (l 260 m; 4 ore). Ne aflam in locurile numite „Gaura Mica'.

In continuare mai mergem pe poteca larga inca aproape 200 de pasi. Prindem aici, spre dreapta, o carare care - printre tufe inalte de urzici si brusturi - urca pe versantul de NV al muntelui Curatel, gol de padure, dar bogat inierbat. Ocolind larg spre dreapta si urcind de-a coasta, urmam o carare pe alocuri bine conturata prin iarba, dar mai putin larga decit cea parasita in josul tufelor de urzici. In dreapta se vad casele din josul minei Terezia. Pe versantul drept al unui vilcel, peste vale se zareste o stina ale carei acareturi se inalta la liziera de sus a padurii.

Urcam mereu de-a coasta, pe cararea ce se strecoara prin iarba, pe golul alpin. Trecem peste un firisor de apa si curind dupa aceea traversam firul principal al vaii. Ne aflam pe locurile unde trebuie sa ne reimprospatam provizia de apa: pina in Saua cu Lac mu vom mai avea prilejul. Ne aflam chiar deasupra locului unde - mai jos, dupa iesirea din padure - trecusem peste acelasi fir de vale. De aci mai departe patrundem printre ultimele straji ale molizilor scunzi, grupati in pilcurile prin care padurea incearca sa se intinda mai sus de limita obisnuita. Imediat dupa aceste petice de padure rara si pipernicita iesim pe culme (l 520 m; 4 ore, 40 min), in saua de pe Curatel. De-a lungul culmii Curatelului, perpendicular pe cararea ce ne-a scos aici, trece poteca de creasta marcata cu punct albastru.

La dreapta, spre vale si la cca 100 m diferenta de nivel, se vad sub noi intocmirile stinei din Curatel. Din rascrucea de poteci de aici se poate ajunge fie in oraselul Rodna (la dreapta, pe marcajul punct albastru, peste Benesul), fie pe Inau (Ia stinga, de-a lungul culmii Mirosului, pe traseul marcat cu triunghi rosu si punct albastru).

Din saua de pe Curatel putem admira pe vreme senina o fermecatoare inlantuire de privelisti. Suita de piscuri si de creste insirate catre V alcatuieste decorul unui fantastic basm de piatra. De cealalta parte a zarii, peste ulucul adinc al vaii Cobasel, culmea Inaut-Rosu, implintata in oceanul vioriu al cerului, pune - pe un plan mai apropiat – stavila privirii - care ar vrea sa se avinte catre bogatia de frumos ce ghicim ca se ascunde in spatele culmii.

Pentru a ne continua calea, cotim la stinga pe poteca de pe culme si, condusi de marcajele indicate mai sus, ne indreptam spre Inau. Cararea strabate golul alpin, urcind pe spinarea de munte, intilnim urme de transee risipite pina in saua la care ajungem curind dupa plecarea din rascrucea de poteci din tarnita de pe Curatel. La cca 10 min dupa trecerea de-a lungul zonei cu santuri de transee, trebuie sa fim atenti la o bifurcare de carari. Din furca de poteci parasim cararea pe care am urcat pina aici si cotim la stinga si in unghi drept, indreptindu-ne catre creasta, fara insa a ajunge pe ea. Ocolim apoi la dreapta si urmam o carare ce se desfasoara de-a coasta; creasta se afla in stinga. Iesim pe culme intr-o sa (l 650 m; 5 ore, 25 min), de unde continuam urcusul pe cararea ce se suceste in lungul culmii, de-o parte si alta careia se adincesc piraiele si vaiugile ce se aduna in firul vailor Izvorul Bailor (V) si Cobasel (E).

Dupa un scurt popas pe creasta, timp in care ne-am desfatat privirea cu tezaurul de pitoresc risipit cu darnicie in jurul nostru, urcam pe poteca desfasurata ca si pina aici in serpentine. Cararea lasa apoi culmea in stinga si - de-a coasta, pe sub creasta - suie continuu. In fata si spre dreapta, la cca 100 m diferenta de nivel sub noi, se vede un mic tau situat in apropierea unuia din afluentii Cobaselului.

Cararea evita urcusurile pe gheburile de piatra ale crestei, urmind un suis uniform. Curind iese intr-o sa, trece iar de-a coasta, lasind culmea in stinga si apoi ajunge din nou pe creasta. De aici inainte urcam direct de-a lungul culmii, pina intr-o bifurcare de poteci (l 970 m; 6 ore, 15 min). Ne aflam pe culmea Hirosului, in punctul unde - urmind un plai tesut de-a lungul Coastei Netede in paienjenis de carari - ajunge cararea ce pleaca de la E de Tarnita lui Putredu si iese aici, evitind; urcusul pe creasta Tomnatec - Inau. Din rascrucea de poteci ne indreptam piezis la dreapta, urcind aproape pieptis in lungul crestei. Poteca pe care mergem este greu de ales intre numeroasele hatasuri de oi ce impinzesc clina muntelui, dar, pastrind linia de creasta, nu riscam a pierde orientarea.

Curind incepe a se zari Inaul si, ajunsi in apropierea unei stinci mai proeminente, parasim culmea; in continuare poteca urca de-a coasta (culmea ramine in dreapta). In locul unde poteca revine pe creasta, intilnim un mic tau care masoara cca 3-4 m in diametru. In lipsa unei toponimii locale am numit acest loc ,.Saua cu Lac' (fig. 11). La aproape 100 de pasi de lac, in saua de pe culme, au fost montati doi stilpi metalici (2 120 m; 6 ore, 45 min). Din textele de pe sagetile acestora aflam care sint traseele drumurilor marcate ce trec prin acest loc.

a)     Banda rosie duce la cabana Puzdra (8 ore, 26 km); Dealu Stefanitei (18 ore, 50 km); hotelul turistic Borsa, prin saua Gargalaului (8 ore, 20 km); Rotunda (6 ore, 16 km).

b)     Triunghiul rosu marcheaza traseul spre Valea Vinului (4 ore, 11 km).

c)     Punctul albastru este semnul de marcaj de pe cararile ce duc la Rodna (6 ore, 16 km) si Gura Lalei (4 ore, 12 km).

La aceste indicatii adaugam: lipseste sageata de directie si indicatia marcajului spre Inau; marcajul nu a fost inca executat intre: Curmatura Galatului - cabana Puzdra; Curmatura Galatului - Dealu Stefanitei; saua Gargalaului - hotelul turistic Borsa; saua Inaului - vf. Inaut.

De la stilpul dublu de marcaj, condusi de cele trei semne din sa (banda rosie, triunghi rosu si punct albastru), urcam in continuare - de-a lungul culmii inierbate din fata - pina in saua Inaului (2 180 m), situata la S pe pisc. Ne lasam rucsacii in sa si fara povara in spate urcam, domol la inceput si pieptis apoi, pe vf. Inau (2 280 m; 7 ore), unde poposim linga „cusca' semnalului geodezic. In jurul Inaului, noianul de splendori alpine pare ca nu are hotar. Sub noi, privind prin spintecatura muntelui catre N - NE, infatisarea vaii adinci a Bilei da un coplesitor sentiment de admiratie. Zanoaga vasta de la obirsia vaii marturiseste cit de puternica a fost pe aici actiunea ghetarilor: circuri, pereti de stinca daltuita in fel si chip, fermecatoare ochiuri de mare (intre care taul Inaului retine mai mult privirea) etc., totul concura in a desavirsi senzatia de frumos.

Ulucul vaii Lala, deschis catre NE, adaposteste si el multe comori de pitoresc. Intre ele se numara si taul Lala Mare, a carui infatisare il situeaza pe un loc fruntas in suita de comori peisagistice a Muntilor Rodnei. Din punctul in care ne aflam nu se zareste decit o mica parte din suprafata lacului, imagine plina de staruitoare indemnuri pentru o cit mai grabnica cunoastere a intregii sale frumuseti.

Lasind privirea sa se avinte in departari, emotia artistica devine tot mai intensa. De jur imprejur isi etaleaza splendorile peisagistice: Carpatii Padurosi; culmea Prelucile Gagii; lungul masiv Inaut - Rosu - Benes; Calimanii, Raraul si Ceahlaul, pe care pina la urma insistenta privirii ii identifica in picla departarilor; suita de planuri ale fantasticului decor de piatra intruchipat in serpuirea pe care o face catre V culmea principala a Muntilor Rodnei; siluetele pline de semetie ale piscurilor Puzdrelor si vf. Pietrosul Rodnei care, mult departe spre V, se infratesc cu nesfirsitul ocean al cerului. N-am amintit decit o mica parte dintre obiectivele turistice ale panoramei de pe Inau, de o inegalabila valoare peisagistica.

Reveniti in Saua cu Lac dupa coborirea de pe Inau, continuam calea catre valea Lalei pe un traseu cu stilpi metalici si cu un dublu semn de marcaj: banda rosie si punct albastru (fig. 11). Ajunsi in saua vestica a Inautului (2 050 m), dupa circa 6-700 m parcursi din Saua cu Lac, intilnim o bifurcare a marcajului banda rosie. Ramura cararii ce duce catre vf. Inaut nu are insa semne de marcaj decit pe primele sute de metri ale traseului: saua vestica a Inautului - vf. Inaut - Prelucile Gagii. Traseul principal, marcat in intregime cu banda rosie, duce tot catre Prelucile Gagii, unde ajungem insa dupa trecerea pe linga taul Lala Mare. Din locul de bifurcare a marcajului banda rosie continuam coborisul prin caldarea din care, de la cca l 960 m, se zareste in stinga o parte din oglinda de apa a taului Lala Mica (l 920 m). De pe pragul de terasa ce urmeaza se vede, in intregime, taul Lala Mare si, dincolo de el, intocmirile stinei din Lala.

Ajunsi pe malul lacului (l 815 m), in partea sa vestica, ne continuam calea ocolindu-l pe trei sferturi, apoi, traversind firul de golire a taului, ne indreptam spre stina (l 735 m). Aceasta asezare pastorala (folosita de ciobani numai sporadic, din cauza asprelor conditii climatice) constituia un pretios punct de sprijin pentru turistii prinsi pe drum de vremea rea sau de umbrele inserarii. Utilizarea ei actuala (vacarie), insa, face ca alegerea stinei ca loc de mas peste noapte sastea acum sub semnul intrebarii.

Pentru drumul de coborire la Gura Lalei alegem traseul care evita firul piriului pe mai mult de jumatate din lungimea sa. Desi nu este inca marcat, el prezinta mai putine dificultati decit drumul de-a lungul vaii, marcat cu punct albastru (fig. 11). De la stina din Lala urmam deci o carare care, in general, pastreaza directia catre NE. Pentru inceput urcam usor - mai spre N si de-a coasta - pe versantul de SE al Piciorului Plescuta; valea Lala ramine in dreapta, adincita, mult mai jos. Curind, urcusul usor de pina aci se transforma in plai si mai domol; o buna bucata de drum poteca merge aproape orizontal; ne aflam inca pe gol de munte.

Timid, vegetatia arborescenta isi face apoi simtita prezenta prin exemplare singuratice de molizi piperniciti. Schimbam curind directia de mers, indreptindu-ne mult spre E, catre firul vaii Lala. Incepem sacoborim, la inceput usor, apoi mai pronuntat (fig. 11). Ajungem astfel la unul dintre piraiele ce coboara spre apa Lalei. Putin mai departe intram cu totul in padure, trecind peste zonele de teren prin care poteca se desfasoara pe versantul abrupt al vaii. Intr-un tirziu intilnim iarasi un fir de apa si, aproape de el, un altul, care pe o distanta de citeva zeci de pasi curge chiar de-a lungul cararii. Ceva mai jos poteca se transforma intr-o fisie larga de pietroaie si coboara pe povirnis prin padure. Ajungem la acareturile stinei Lesenilor (l 415 m; 8 ore, 50 min), situate intre apa si poala padurii, in poiana. Dincolo de acest punct intilnim drumul forestier recent construit de-a lungul vaii Lala, care ne va conduce pina in Gura Lalei, punctul final al traseului nostru. Mentionam ca, prin lucrarile de constructie a drumului, semnele marcajului punct albastru, existente pina cu un an in urma pe firul vaii Lala, au fost distruse.

Trecem mai departe, lasind stina in stinga si, cotind catre NE, coborim domol pe drumul forestier de-a lungul poienii cu iarba deasa. Reintram in padure si apoi revenim linga apa pe care o parasisem dupa plecarea de la stina Lesenilor. Drumul insoteste acum firul vaii, departindu-se cind si cind de mal. Mergind mereu pe stinga apei ajungem in locul unde, de pe versantul drept al vaii, un torent isi arunca zgomotos suvoiul inspumat in apele piriului Lala (l 340 m; 9 ore, 20 min). Pe dreapta torentului, de-a lungul unui vechi drum forestier, se cobora Cindva lemnul de pe versantii de NV ai Prelucilor Gagii. Mergind pe drumul forestier nou construit nu avem probleme de orientare; in cca ¾ de ora de mers pe jos ajungem in sosea, la Gura Lalei (l 015 m). Notam cei cinci afluenti mai de seama pe care piriul Lala ii primeste pe acest parcurs: pe dreapta vaii se succed piriul Gagii de Sus, piriul Prelucilor si piriul Paltinis; de pe versantii din stinga coboara Piriul Crucii si Piriul Turnului. In jurul confluentei Piriului Crucii se afla un grup de cabane pentru muncitorii forestieri, iar la Gura Lalei magazinul mixt de linga sosea este bine aprovizionat si cu produse alimentare.

Pentru parcurgerea itinerarului Rodna Veche - Valea Vinului - Inau - taul Lala Mare - Gura Lalei sint necesare aproximativ 11 ore de mers, la care trebuie adaugata durata popasurilor. Traseul, foarte lung, este bine sa fie fragmentat in cel putin doua etape; cu rezervele facute mai sus, stina din Lala este potrivita pentru popasul de noapte inaintea ultimei etape. Soseaua ce trece pe la Gura Lalei conduce (spre V) la pasul Prislop (cca 16 km) si, mai departe, la Borsa; de la Gura Lalei (spre E) pina la Cirlibaba, pe sosea, se parcurg cca 15 km.


2. Gura Lalei - vf. Inau - muntele Benesul - orasul Rodna.

Marcaj: intregul traseu este marcat cu punct albastru (incepind de la Gura Lalei. pe traseul drumului forestier, nu mai exista semne). In sectorul taul Lalei Mare - Saua cu Lac, punctul albastru este insotit si de marcajele banda rosie si triunghi rosu; intre Saua cu Lac si saua de pe Curatel, punctul albastru este insotit si de triunghiul rosu. Timp total de mers (inclusiv popasurile): 12 ore.


Intrarea pe traseu se face din soseaua Borsa - Rotunda (DN 18), in punctul Gura Lalei (l 015 m), situat aproximativ la jumatatea distantei dintre pasul Prislop (16 km spre V) si Cirlibaba (15 km catre E). Din acest punct urca in lungul vaii Lala, pe aproape 5 km lungime, drumul forestier recent construit, care poate fi parcurs in cca ¼ de ora, daca ne apare in cale unul dintre autocamioanele ce urca goale catre rampele de incarcare din susul vaii.

Mentionam ca la Gura Lalei exista un magazin mixt, bine aprovizionat cu produse alimentare, unde se pot completa proviziile din rucsac. Tot aci se afla si o confortabila cabana forestiera, construita pe versantul drept al vaii Lala, de unde se deschide o frumoasa priveliste in lungul Bistritei Aurii.

Mergind pe drumul forestier, la km 1+350 trecem peste Piriul Turnului (afluent pe stinga vaii) si aproape imediat ne apare in stinga piriul Paltinis. La km 2 + 200, in jurul confluentei Piriului Crucii cu piriul Lala, se afla un grup de cabane forestiere si, imediat in amonte de acest punct, pe firul vaii Lala, mai dainuie inca barajul unui vechi hait ce colecta si apele piriului Prelucilor, afluent pe dreapta Lalei.

Mergind in continuare pe drumul forestier, trecem prin dreptul confluentei unui piriu (l 340 m; l ora) ce coboara vijelios din stinga si de-a lungul caruia a fost amenajat Cindva un drum forestier pentru transportul materialului lemnos de sub Prelucile Gagii. Curind ajungem la stina Lesenilor (l 415 m). Aici se ramifica spre dreapta o poteca pe care se poate urca la taul Lala Mare, evitind firul vaii. Parasind drumul forestier, urmam poteca din lungul Vaii Lala, marcata cu punct albastru (fig. 11). Traseul strabate Fundul Lalei, o zona de jnepenisuri si bolovanis de morena, si ne scoate apoi la taul Lala Mare (l 815 m; 3 ore, 50 min). Din apropierea lacului se ramifica spre stinga traseul marcat cu banda rosie, care conduce spre creasta principala a Muntilor Rodnei, in saua estica a Inautului (l 750 m). Alaturi de punctul albastru, aceeasi banda rosie ne va insoti in urcusul catre Inau.

De la taul Lala Mare (fig. 11) urcam pe cararea ce ocoleste malurile lacului pe mai mult de jumatate din lungimea lor. Traversam firele de apa ale piraielor ce alimenteaza lacul si, orientindu-ne catre E si apoi spre SV, urmam cararea ce urca piezis prin caldare. Depasim apoi pragul de terasa al Zanoagei care adaposteste pe fundul ei taul Lala Mare, minunatul lac glaciar pe linga care am trecut mai inainte. Urcusul continua prin caldare pe o poteca uneori greu de deslusit in iarba si printre pietroaie, dar jalonata ici si colo cu stilpi metalici. De pe la cca l 960 m zarim, in dreapta, o parte din fata taului Lala Mica, situat sub peretii Inaului, la l 920 m alt.

In cursul lungului urcus prin vasta Zanoaga a Lalei, in saua vestica a Inautului (2 050 m) intilnim ramificatia marcajului banda rosie care, pe numai citeva sute de metri, urmeaza o mica portiune a cararii ce duce peste vf. Inaut pe Prelucile Gagii (traseul direct pe creasta principala a Muntilor Rodnei). Iesim din caldarea Lalei pe culmea Hirosului, in Saua cu Lac (2120 m; 5 ore), loc semnalat de prezenta a doi stilpi metalici cu sageti indicatoare. Aici se aduna un snop de poteci turistice ale caror trasee sint indicate de inscriptiile de pe sagetile stilpilor de marcaj. Astfel, banda rosie vristeaza cararile ce conduc la cabana Puzdra, prin Curmatura Galatului (8 ore, 26 km); Dealu Stefanitei (18 ore, 50 km); hotelul turistic Borsa, prin saua Gargalaului (8 ore, 20 km); satul Rotunda (6 ore, 16 km). Cu triunghi rosu este marcat traseul spre Valea Vinului (4 ore, 11 km), iar punctul albastru insoteste potecile ce se indreapta catre localitatea Rodna (6 ore, 16 km) si, in directia opusa, spre Gura Lalei (4 ore, 12 km). Semnalam ca, incepind din saua Gargalaului, traseul ce duce la hotelul turistic Borsa n-a fost marcat decit pe citeva sute de metri. De asemenea, dincolo de Curmatura Galatului, marcajul catre cabana Puzdra nu a fost executat pe teren, iar catre V (spre Dealu Stefanitei), numai in zona Negoieselor pot fi identificate citeva semne de marcaj, rare si aproape sterse.

Pentru a ajunge pe vf. Inau (2 280 m), din Saua cu Lac ne abatem din traseul marcat cu punct albastru. Ne indreptam astfel catre N (cotind la dreapta) si urcam coasta inierbata (marcaj banda rosie) pina in saua de sub Inau (2180 m). Lasam aci rucsacii si urcam pieptis pina pe pisc, unde poposim linga „cusca' topografilor.

Panorama ce se desfasoara de jur imprejur este nespus de pitoreasca. In picla departarii privirea se odihneste pe siluetele abia ghicite ale Calimanilor, Ceahlaului si Pietrelor Doamnei; Puzdrele si Pietrosul Rodnei strajuiesc zarea de V, pe fundalul careia se profileaza crestele dominate de vf. Pop Ivan; la N, dincolo de pasul larg al Prislopului, inaltindu-se din intinsele suprafete acoperite cu codri desi de molid, culmea Cearcanu - Cornu Nedeii - Salasmurile ne trimite mesajul unor privelisti deosebit de frumoase.

In planuri mai apropiate puzderia de caldari, zanoage si vai glaciare ce dau roata Inaului vorbesc despre opera ghetarilor de altadata si neintrerupta actiune a eroziunii apelor si agentilor atmosferici care, cu puteri unite, au daltuit in stinca un peisaj al carui aspect salbatic nu este mai prejos de splendorile altor zone din Carpatii Romanesti. Dupa coborirea de pe Inau, din Saua cu Lac reluam mersul pe itinerarul nostru; pina in orasul Rodna vom urma un coboris intrerupt rareori pe unele portiuni ale traseului (catre Benesul, de ex.). Pina in saua de pe Curatel ne insotesc doua semne de marcaj: punct albastru si triunghi rosu.

La cca 100 de pasi mai jos de stilpul de marcaj dublu, linga care am revenit dupa coborirea de pe Inau, intilnim lacul de mici dimensiuni, dincolo de care coborisul continua piezis, de-a coasta; creasta Hirosului se afla imediat in stinga. Bifurcarea de poteci in care ajungem apoi (l 970 m; 6 ore) este punctul de pe culmea Hirosului de unde porneste spre dreapta traseul turistic ce conduce, pe sub culmea principala a Muntilor Rodnei, la vf. Omului. Notam ca de sub acest pisc prin Saua Lazilor, se poate trece, de-a lungul culmii Corongisului, in zona dintre localitatile Anies si Rodna, situate pe valea Somesului.

Coborind in panta mare pe cararea ce trece cind pe sub culmea Hirosului (care ramine in dreapta), cind prin curmaturile crestei, ajungem - dupa o zona unde mai sint urme de transee - in saua de pe Curatel (l 520 m; 7 ore). De aici parasim marcajul triunghi rosu care insoteste spre dreapta cararea ce coboara in bazinul vaii Izvorul Bailor, trecind prin localitatea Valea Vinului, catre orasul Rodna. Din rascrucea de poteci ne continuam calea astfel, incit primul virf ce se vede inainte saramina in stinga. Poteca merge paralel cu liziera padurii din dreapta si urca apoi pe un gorgan pe care se mai pastreaza inca semnalul topo-geodezic. De aici urmam un traseu de culme, mergind de-a lungul cararii ce strabate padurea. Coborim intr-un punct de minima altitudine, apoi urcam putin si iar luam coborisul pe culme, prin padurea cu arbori cazuti.

Saua pe care o intilnim apoi in cale este scobita in luminis de codru si, dincolo de ea, cararea este aproape orizontala. In saua ce urmeaza (l 480 m; 7¼ ore) ajungem coborind. Aici cararii noastre i se alatura un drum de caruta ce urca din stinga. In fata si sus, pe versantul de NV al muntelui Benesul se afla o stina. Drumul de caruta trece prin sa si infasoara muntele prin padure, pe la dreapta, urmind aproape curba de nivel. Mergind pe el, un scurt pripor ne scoate sus, intr-un loc unde sub stinca din stinga sint captate (in gildane) trei izvoare.

Fig 34. Vedere de pe virful Gargalau, spre est.

Mergind in continuare tot prin padure, pe citeva sute de pasi drumul nu mai trece peste denivelari de teren. La iesirea dintre copaci el coboara peste citeva lespezi - o veritabila scara naturala de piatra, cu trepte late si scunde (l 470 m; 8 ore). In dreapta, peste valea Izvorul Bailor se vede culmea Capatina - Priporul Pietrei Albe, prelungirea sudica a Corongisului; in fata, pe o mare intindere, se desfasoara adinca vale a Somesului Mare, strajuita dinspre S de munceii Suhardului si de magurile Birgaului.

Perpendicular pe directia din care venim, un picior de munte ne taie calea; din drumul nostru se ramifica o carare ce trece de-a lungul coamei acestuia. Coborim repejor si aproape de-a curmezisul panta piciorului de munte, trecind printr-o sa de pe „dosul' pe „fata' muntelui. Mai departe, cotind la dreapta, intilnim curind pe stinga drumului acareturile unei stine, dincolo de care reincepem coborisul. In continuare drumul merge piezis, mai de-a coasta, mai pe curba de nivel. Panoramei asupra vaii Somesului Mare i s-a adaugat acum pitoreasca infatisare a orasului Rodna, ale carui gospodarii sint risipite pe coastele de munte si in luncile vailor Somesului Mare si Izvorului Bailor.

Un coboris mai accentuat ne scoate intr-un punct de altitudine minima, dupa care urmeaza un scurt urcus. Dincolo de capatul de sus al priporului, mergem un timp pe drum aproape orizontal. Mai departe, coborisul scurt (cca 250 de pasi) se continua cu o portiune de drum fara denivelari insemnate, dupa care urmeaza o zona mult accidentata. Suvoaiele torentilor au sapat in lut santuri adinci, pe fundul carora se desfasoara sleaul de caruta. Pravalisul coastei face ca drumul sacoboare o panta priporoasa, domolita mai apoi de un traseu ce trece la inceput piezis, apoi de-a lungul culmii piciorului de munte Poala Inautului. In continuare, de pe botul culmii (850 m; 9 ore) coborisul devine si mai povirnit. Drumul este brazdat in lung de numeroase hogase adinci, care fac mersul foarte obositor. Minunata panorama a orasului Rodna compenseaza insa din plin truda coborisului. Sleaul de caruta strabate iarasi un sant sapat adinc in lut. Pe stinga, la baza malului pravalit, un izvor este captat in uluc si jgheab de lemn; in dreapta, gospodariile risipite in lungul vaii Izvorul Bailor par a fi privite din avion. Mai departe strabatem o padure de salcimi; coborim povirnit o data cu drumul brazdat de santurile lungi sapate de suvoaiele ce se formeaza dupa ploile repezi, torenti a caror furie nu poate fi domolita numai de cei citiva salcimi plantati aici pe o suprafata prea restrinsa.

In stinga drumului, pe coasta, se afla un cimitir, dupa care intilnim mai jos primele case ale orasului Rodna. Trecem peste un vilcel, ocolind catre dreapta, si continuam sa coborim repezit de-a lungul Poalei Inautului. Ulita pe care intram apoi ne conduce in sosea, linga un podet, unde se afla plantat stilpul de marcaj cu sageti purtind semnele traseelor ce trec pe aici. Se indica astfel ca triunghiul rosu vristeaza drumul ce duce catre casa de odihna de la Valea Vinului (2 ore, 8 km), iar punctul albastru este marcajul ce ajunge la Gura Lalei, trecind prin Saua cu Lac (17½ ore, 29 km).

De la podet, cotind la stinga, urmam soseaua pina in centrul orasului unde, in dreptul scuarului cu monumentul ridicat in cinstea ostasilor sovietici cazuti aici in ultimul razboi mondial, sfirsim de parcurs traseul desfasurat de la Gura Lalei pina in orasul Rodna, cu trecere pe la taul Lala Mare, peste Inau si de-a lungul culmilor Hirosul si Benesul. S-au scurs peste 12 ore (timp mediu) de cind am pornit de la Gura Lalei; de gara Rodna ne mai desparte o distanta ce se parcurge intr-un sfert de ora. Pe acest ultim parcurs marcajele punct albastru si triunghi rosu sint vristate pe stilpii de telefon si pe gardurile gospodariilor situate de-o parte si alta a soselei Rotunda - Salva (DR 171).


G. ITINERAR DE IARNA


Dintre turele de iarna ce pot fi efectuate in Muntii Rodnei, parcurgerea traseului de creasta constituie o performanta sportiva si, in baremul gradelor de dificultate pentru ascensiunile alpine, strabaterea acestui itinerar este notata cu 3B, de aceea il recomandam numai sportivilor a caror pregatire tehnica si conditie fizica ii fac apti pentru o astfel de deplasare.

Traseul urmeaza aproape fara abateri linia crestei principale a Muntilor Rodnei si se parcurge de la E la V (intre pasul Rotunda si Dealu Stefanitei), sens de mers in care vintul dominant bate din fata (de la SV la NE), element ce trebuie luat in seama la aprecierea gradului de dificultate a ascensiunii. Inainte de a arata ce intervine nou fata de prezentarea facuta pentru parcurgerea traseului in timpul verii, notam unele indicatii folositoare pentru organizarea deplasarii pe aceasta ruta in sezonul de iarna.

Anotimpul. In miez de iarna, mai ales in nordul tarii, vremea este capricioasa, iar zilele sint scurte si reci. Componentii echipei care face deplasarea trebuie deci safie bine antrenati si echipati corespunzator. Este necesara, de asemenea, atit o temeinica cunoastere a diferitelor forme de zapada, cit si o stapinire sigura a notiunilor de orientare (cu harta, busola etc.). Atentie ! Coboriti de pe creasta in cazul ca se dezlantuie viscolul !

Materiale necesare. Un cort izoterm, saltea pneumatica, primus cu pompa de presiune, benzina de rezerva, trusa de scule, trusa sanitara, un piolet, harta masivului, busola etc. Fiecare coechipier va avea sac de dormit, schiuri, piei de foca, coltari, hanorac, pulover de lina, manusi de schi etc.

Alimentatia. Hrana preparata la cort comporta o mare pierdere de timp, de aceea recomandam hrana rece (alimentele fiind alese dupa preferinte), completata seara si dimineata cu ceaiuri, cafea sau cacao. Grasimile animale (slanina si untul) sint mai greu digerabile; nu va lipsi, in nici un caz, zaharul (cubic). Nici un fel de alcool, afara de spirtul medicinal.

Timp de mers. Pentru strabaterea traseului de creasta (fara caile de acces) sint necesare aproximativ 4 zile.

Orientarea. De la pasul Rotunda si pina la Curmatura Galatului traseul este marcat cu banda rosie; in rest nu exista marcaj. Este bine sa nu pierdem din vedere faptul ca pe creasta, semnele de marcaj sint puse pe pietrele de pe linga poteca in asa fel, incit, acoperite de zapada, ele nu pot fi identificate. De folos sint numai stilpii de marcaj, cu sageti indicatoare, montati la bifurcari de poteci. De altfel, cu exceptia zilelor cu ceata deasa, orientarea nu este dificila decit in zonele de padure, delimitate de Saua cu Lac (E) si Poiana Batrinei (V).

Terenul, iarna. In general Muntii Rodnei prezinta pe versantul nordic pante inclinate, cu caldari glaciare afunde, foarte indicate pentru schi. Pe versantul sudic pantele sint mai domoale, acoperite cu pasuni intinse, punctate ici si colo cu pilcuri de jnepeni sau cu steiuri, astfel ca, in turele de iarna pe acest versant, traseul se desfasoara in zone mai accesibile decit pe fetele nordice ale muntelui. Pe versantul sudic zapada este buna pentru schi, suprafata ei fiind rar valurita de vint. Zonele in care (dupa ninsori mari sau primavara) se produc avalanse sint aratate la descrierea traseului.

Cornisele, mai totdeauna orientate catre E sau N, nu ating dimensiunile celor din Fagaras, iar creasta, destul de lata, nu ne obliga satrecem decit arareori prin apropierea lor. Drumul de acces pentru intrarea pe traseul de creasta. Spre a parcurge in intregime creasta principala a Muntilor Rodnei, trebuie sa ajungem in pasul Rotunda (pentru obtinerea categoriei de calificare sportiva, tura incepe de aici). Descrierea drumului de acces este facuta, pentru timp de vara, la pagina 114. In afara de prezenta zapezii si asprimea gerului, drumul pe soseaua Rotunda - pasul Rotunda nu prezinta dificultati.

Drumuri secundare de acces la creasta principala.

a) Gura Lalei - lacul Lala Mare. Drumul se parcurge dupa indicatiile date pentru traseul de vara (pag. 193). Se vor avea in vedere insa dificultatile suplimentare provocate de anotimpul in care se efectueaza drumul.

b) Orasul Rodna - Saua cu Lac. Ramin valabile indicatiile date pentru traseul de vara (pag. 181), la care se adauga greutatile deplasarii pe timp de iarna. Acest drum de acces prezinta avantajul ca se poate folosi casa de odihna de la Valea Vinului spre a astepta conditii favorabile pentru ascensiune.

Mentionam ca, folosindu-se drumurile secundare de acces, se renunta la strabaterea in intregime a crestei principale. Si in acest caz insa, gradul de dificultate 3B poate fi totusi pretins, intrucit dupa parerea noastra parcurgerea acestor drumuri secundare de acces nu ofera conditii mult mai usoare decit portiunea de creasta cuprinsa intre pasul Rotunda si lacul Lala Mare.

Adapostirea peste noapte. In principiu, noaptea va fi petrecuta sub cort. Innoptarea la cabana Puzdra sau la cabanele „meteorului' in zona Pietrosului Rodnei prezinta unele dezavantaje. In primul caz se fac eforturi suplimentare: traseul se lungeste si a doua zi este necesara recistigarea altitudinii pierdute prin coborirea seara la cabana. Pe de alta parte, in perioada marilor zapezi, zona cuprinsa intre Curmatura Galatului si cabana Puzdra este expusa pericolului de avalanse. Vom apela la gazduire peste noapte in cabanele „meteorului' atunci cind, din tarnita „La Cruce', parasim creasta principala si trecind peste Rebra si Pietrosul Rodnei, coborim la Borsa. In acest caz insa traseul isi pierde din dificultate, ceea ce este un dezavantaj pentru calificarea sportiva a alpinistilor.

Refugiul Gargalau nu-i recomandam, in nici un caz, pentru innoptare, el fiind paraginit si pe timpul iernii plin cu zapada in interior, intr-o situatie aproape similara este si stina din Lala Mare.

In ceea ce priveste innoptarea in cort, recomandam ca bivuacul sa fie asezat cit mai la adapost de vint si, pe cit posibil, in apropierea unor pilcuri de jnepeni ale caror buchete de ace pot fi folosite cu succes la asternut intre stratul de zapada si fundul cortului. Acesta va fi ancorat de schiuri si de betele acestora, iar in jurul lui se va ridica un parapet de zapada, inalt de aproximativ 0,5 m.

Elementele caracteristice parcurgerii pe timp de iarna a crestei principale a Muntilor Rodnei (descriere sumara a traseului).

Pe distanta pasul Rotunda - Saua cu Lac intilnim pante periculoase in doua locuri. La coborirea de pe culmea Prelucile Gagii in valea Lala, traseul trebuie ales dupa o atenta tatonare a starii zapezii. Al doilea punct dificil se intilneste in zona dintre saua Inaului si Saua cu Lac; aceasta portiune de teren prezinta rupturi de panta puternic inclinate, ceea ce face necesar mersul cu coltari.

Din Saua cu Lac, dupa abaterea spre Inau si revenirea la creasta, ascensiunea se continua mergind spre V pe linia de creasta, traseu pe care zapada este mai mica, ceea ce usureaza mersul cu piciorul. Cei ce merg pe schiuri se pot abate pe versantul sudic, dar nu prea jos, ocolind astfel portiunea dificila de pe creasta reprezentata prin zona de stincarie situata intre vf. Tomnatec si Tarnita lui Putredu. Tentatia vitezei nu trebuie saduca la hotarirea de a cobori cu schiurile prea in vale, pentru ca pantele de sub vf. Cisia sint foarte inclinate, iar natura terenului, acoperit vara cu iarba, favorizeaza producerea avalanselor.

De la vf. Omului pericolul avalanselor este indepartat pentru un timp. Depasirea zonei dintre vf. La Cepe si Gargalau se face mergind cit mai aproape de creasta si, de obicei, pe versantul vestic (cu creasta in dreapta noastra). Trecerea peste vf. Gargalau este ceva mai dificila. Din dreptul balizei topo-geodezice de pe virf se urmeaza descrierea traseului de vara (insa numai in ceea ce priveste orientarea). Se va evita parasirea liniei de creasta, abaterea spre dreapta (versantul nord-estic), conducind intr-o zona unde se formeaza frecvent cornise. Din saua Gargalaului se poate merge din nou pe sub creasta, parcurgind drumul de vara care, desi acoperit de zapada, se contureaza in unele locuri destul de bine. Pe distanta dintre saua Gargalaului si Curmatura Galatului sint locuri potrivite pentru campament.

Etapa urmatoare a traseului de creasta incepe safie mai dificila. Coborirea si urcusul celor doua mari diferente de nivel care preced vf. Laptelui se poate face si cu schiurile, desi acest lucru nu-i prea usor. Vf. Laptelui se urca cu coltari. Primul pisc dinaintea acestui virf poate fi ocolit pe fata nordica (dreapta), dupa care, pina pe vf. Aniesul Mare, se merge numai pe creasta.

De pe acest ultim virf se coboara in Tarnita Negoiescului Mic si printr-un ocol larg, desfasurat mai mult de-a coasta, se evita vf. Puzdrele, care ramine mult in dreapta. Trecerea prin Tarnita Pietrei Mari si Tarnita Birsanului nu prezinta dificultati.

Depasirea Negoieselor cere insa mai multa grija. In mod obisnuit se evita urcusul peste virfuri si se urmeaza un traseu in diagonala care, trecind pe versantii nordici, conduce pina in saua ,,Intre Izvoare'. Chiar pe timp de viscol sau ninsori abundente se intilneste aici o zona linistita si cu zapada uniform asternuta.

Portiunea urmatoare a itinerarului (zona „La Carti' - tarnita „La Cruce') se parcurge urmind riguros linia crestei. Varianta de vara, prin caldare, nu o recomandam, fiind periculoasa. In cazul cind din tarnita „La Cruce' se face o abatere spre N (pentru a atinge vf. Rebra si Pietrosul Rodnei), recomandam revenirea la creasta principala, urmind ca bivuacul urmator sase faca in apropiere de Poiana Batrinei, in zona cu jnepenisuri, unde locurile sint mai adapostite.

Sectorul final al crestei, cuprins intre vf. Batrina si Dealu Stefanitei, mai usor ca parcurs, este foarte dificil pentru orientare: linia de creasta este acoperita cu padure, iar semnele de marcaj n-au fost inca aplicate pe teren. Faptul ca zonele impadurite sint mai bogat acoperite cu zapada este insa un avantaj, deoarece pe aici schiurile se pot folosi din plin.


TERENURI DE SCHI


In Muntii Rodnei, in special pe versantele nordice, exista numeroase terenuri pe care s-ar putea realiza amenajari destinate sporturilor de iarna, intre care schiul are intiietate. Conditiile climatice din nordul tarii (iarna, temperaturile coboara aici mai mult decit in alti masivi carpatici; stratul gros de zapada ce se depune in zonele alpine; timpul indelungat cit omatul persista in Zanoagele Rodnei si pe ,,dosurile de munte' etc.) sint deosebit de favorabile, situind masivul pe un loc fruntas in ierarhia localitatilor in care practicarea sporturilor de iarna constituie principala atractie pentru vizitatori.

Vastele caldari glaciare de pe versantul nordic adapostite intre pereti inalti de stinca, pantele cu inclinatii variate care permit stabilirea unor trasee si pirtii ce corespund oricarui grad de antrenament si de pregatire a schiorilor, incepatori sau avansati; zonele de teren a caror configuratie este propice organizarii de competitii; toate acestea la un loc ofera posibilitati multiple, facind ca Muntii Rodnei sa fie intens cercetati si in timpul iernii.

Ca si in cazul excursiilor organizate vara, lipsa de cabane turistice este insa principala stavila ce sta in calea dezvoltarii drumetiei de iarna in masiv. In aceasta situatie nu putem recomanda schiorilor cu pregatire mijlocie decit doua zone din Muntii Rodnei: terenurile din imprejurimile satului Fintina (unde cabana si hotelul turistic satisfac nevoile de cazare si hrana) si pantele caldarii Negoiescului (pentru sportivii care aleg drept adapost cabana Puzdra).


a) Amenajarile din jurul satului Fintina, folosite mai ales pentru concursuri, cuprind atit pirtii de coborire, cit si o trambulina pentru sarituri. Ca element de orientare mentionam ca, pentru identificarea culoarelor deschise in padure in vederea amenajarii pirtiilor de schi, localnicii folosesc denumirea „linia turistica'.

Pirtia de coborire incepe din amonte de stina Birnariei, de pe versantul estic al culmii Buza Dealului - Fata Meselor si se termina in poiana situata pe stinga vaii Fintina, in dreptul podetului peste care trece soseaua ce duce la hotelul turistic. Pe acest traseu, lung de 3 km, se coboara o diferenta de nivel de cca 800 m, zonele de mare inclinatie alternind cu coborisuri mai domoale. In desfasurarea ei pirtia se dezvolta de-a lungul citorva contrapante, trecind peste spinarile de munte dintre vilcelele intilnite in cale.

O alta pirtie de schi a fost amenajata de-a lungul piciorului de munte cunoscut sub numele de Podu Izvorului. Pirtia incepe din partea de sus a poienii Runcu Stiolului si sfirseste pe dreapta vaii Fintina. Pirtia de slalom urias este trasata tot pe clinele estice ale culmii Buza Dealului si, in prima ei portiune, se desfasoara de-a lungul pirtiei de coborire. Ea porneste de pe o terasa a culmii si se sfirseste in zona vecina cu hotelul turistic, pe stinga vaii Fintina, in apropierea unui vilcel tributar acestei vai.

Pirtiile de slalom special isi schimba locul in raport cu starea zapezii, mai frecvent folosite fiind cele de pe pantele din josul fetei estice a culmii Buza Dealului. In aceasta proba de schi, coborirea se mai face si pe versantele Magurii, ca si in portiunea mijlocie a pirtiei de coborire, sub ultima panta de mare inclinatie a acesteia („zidul' pirtiei). Probele de fond se disputa atit de-a lungul soselei ce conduce in pasul Prislop, cit si pe un traseu se urca in susul vaii Fintina.

Trambulina pentru sarituri a fost construita in stinga pirtiei de coborire, pe un bot de munte al carui profil n-a trebuit safie prea mult modificat pentru a satisface conditiile cerute de o astfel de amenajare. Se pot realiza aici sarituri ce depasesc 50 m lungime.

In regiunea din jurul satului Fintina se afla numeroase pante pe care pot evolua cu succes si schiorii cu o pregatire mijlocie; de asemenea, incepatorii au la indemina locuri pe care pot descifra cu succes alfabetul schiului, cel mai indragit dintre sporturile de iarna.


b) Caldarea Negoiescului este o zona a Muntilor Rodnei unde schiul se poate practica cu succes datorita existentei, pe versantul sau estic, a cabanei Puzdra. De-a lungul pantelor Zanoagei si in jurul cabanei se intilnesc terenuri corespunzatoare oricarui stadiu de pregatire si antrenament al schiorilor (incepatori sau avansati).

Folosind drept baza cabana Puzdra, se pot organiza frumoase deplasari cu schiurile catre obiectivele turistice din imprejurimi (Curmatura Galatului, saua Gargalaului, caldarile Cimpoiesul si cele ale Aniesului etc.). Recomandam insa aceste trasee numai schiorilor ce poseda o tehnica avansata si au un antrenament corespunzator. In perioada sezonului de schi, accesul la cabana Puzdra se face atit dinspre satul Fintina (peste Buza Dealului), cit si de-a lungul vaii Negoiescului (cu plecare din Poiana Borsei).



Pentru prezentarea datelor geografice, autorul a folosit in principal informatii culese din lucrarea „Carpatii sud-estici de pe teritoriul R. P. Romane' de prof. dr. Vintila Mihailescu, editata in anul 1963.

Izohipsa = curba de nivel.

P, Gistescu, in lucrarea „Lacurile din Republica Populara Romana', editata in anul 1963, stabileste existenta in Muntii Rodnei a circa 67 de lacuri.

„Face' deriva de la cuvintul latinesc “facuta” (nota T. Morariu).

Pe aici, blocurile de marna calcaroasa au aspectul unor stravechi ceasloave de piatra, cu filele infoiate de curgerea vremii. Atenti observatori ai infatisarii naturii, pacurarii rodneni au gasit cel mai potrivit nume ce s-ar fi putut da acestui loc: „La Carti'.




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }