El a identificat sursa pericolului in interior si este cu atat mai mare cu cat, asa cum se intampla adesea, nici macar nu poate fi numita, fiindca nu este vorba de oameni, ci de principii teoretice generale, care pun, insa, in miscare oameni, fiind prin aceasta cu atat mai distructive. Asadar, are loc o trecere de la omul homeric, guvernat de zei si cu o morala bazata pe acceptarea destinului, la omul atenian, care isi asuma raspunderea actiunilor sale. Protagoras se aratase dispus sa predea cu prudenta bunele sfaturi cu privire la viata de familie si in cetate.
Avem insa o problema morala: daca renuntam la orice forma de calauzire, este oare omul in stare sa urmeze calea cea dreapta? Este oare el propriul sau stapan? Dar oare care este calea dreapta? Raportat ce ce anume dreapta?
"Foarte multi oameni desi cunosc definitia binelui, prefera sa faca raul, cunoscand cele bune, nu vor sa le faca desi le e cu putinta, ci fac pe celelalte".
Omul se lasa abatut de la bine de frica "celor neplacute" sau se lasa antrenat la rau din dorinta dupa "cele placute".
Dar omul supus unei astfel metode de gandire este supus unei ignorante, si anume: ii lipseste stiinta masurarii. Aceasta este o tehnica a masuratorii, sau, dupa cum o numeste Socrate, o "aritmetica" a placerilor, metretica. Metretica are la baza princpiul conforma caruia: salvarea vietii consta in a face o alegere justa intre placre si neplacere, intre "prea mult" si "prea putin", intre "mare" si "mic", intre ceea ce este mai apropiat si ceea ce este mai departat.
Sofistii, si in principal Protagoras, sunt primii filosofi care aduc in ceea ce priveste notiunea de morala primele perspective relativiste, prin constatarea deosebirilor de moravuri si pareri, de la o cetate la alta sau de la o societate la alta. Protagoras observa in acest sens deosebirile dintre judecatile morale impuse de catre traditie sau de catre popor, si reflectiile individuale, rationale si critice despre ceea ce este bine.
El spune clar ca morala traditionala si implicit morala izvorata din popor este o conventie utilitara, menita sa duca la o asezare a societatii, la un echilibru social. Si orice lege umana are un caracater conventional: ea este opera celor nevoiasi, dusmani ai superioritatii.
