Veniturile

VENITURILE

1. BANCILE, CREDITUL SI DOBANDA

Creditul reprezinta mecanismul prin care debitorul obtine bunurile sau moneda creditorului in schimbul promisiunii unei plati corespunzatoare, majorata cu dobanda.

In credit se includ:

vanzarea de marfuri sau prestarea de servicii cu plata la scadenta

acordarea de imprumuturi in bani pe o perioada determinata.

Trasaturile creditului:

existenta disponibilitatilor banesti la unii agenti economici si a nevoii de mijloace financiare la altii

rambursabilitatea, restituirea creditului si a dobanzii

este purtator de dobanda

are o garantie reala (materiala) sau personala.

Tipuri de credite:

Din punct de vedere al formei si subiectilor:

creditul comercial - intre producatori si comercianti, asigura repartizarea si redistribuirea de resurse financiare

creditul bancar - are ca surse mijloacele banesti temporar disponibile in economie precum si depunerile la banci.

Din punct de vedere al termenului pentru care se acorda:

pe termen scurt (< 1 an)

pe termen mediu (< 5 ani)

pe termen lung (> 5 ani).

Din punct de vedere al destinatiei sale:

de consum

de productie.

Din punct de vedere al calitatii debitorului:

credit privat

credit public.

Din credit deriva TITLURILE DE CREDIT: cambia si instrumentele de credit: cecul, bonurile de tezaur, certificatele de depozit.

CAMBIA este un instrument de plata sau un titlu de credit prin care o persoana, denumita tragator, da ordin altei persoane, denumita tras, sa plateasca, la vedere sau la termen, o suma de bani unei terte presoane, denumita beneficiar, sau altei persoane indicata de beneficiar.

CECUL este un inscris prin care o persoana (tragator) da ordin bancii sale (tras) de a plati in favoarea unui tert (beneficiar) o suma de bani existenta la dispozitia tragatorului.

BONURILE DE TEZAUR sunt emise de administratia bugetului de stat (tezaur) pentru mobilizarea resurselor in vederea acoperirii cheltuielilor bugetare.

BANCILE = institutii specializate, intermediari pe piata monetara, pot crea moneda in scopul finantarii creditelor.

SISTEMUL BANCAR = ansamblul diferitelor categorii de institutii financiar-bancare care functioneaza intr-o tara.

Componentele sistemului bancar:

Banca Nationala cu rol de emisiune, de creditare, de centru valutar, de banca a bancilor, de banca a statului.

Bancile comerciale (de depozit sunt specializate in acordarea de credite pe termen scurt, constituie depozite si realizeaza doua categorii de operatiuni pasive si active.

Operatiunile pasive se refera la activitatile legate de procurarea si mobilizarea resurselor financiare. In acest sens constituie depozite bancare, care pot fi:

depuneri la vedere

depuneri la termen.

Bancile de afaceri care acorda credite pe termen mediu si lung in scopul finantarii unor proiecte de investitii.

Banci specializate care acorda credite speciale: banci agricole, populare, de import-export.

Piata bancara se clasifica in:

- primara: se constituie depozite si se acorda credite

- secundara: se tranzactioneaza depozite, credite si alte instrumente bancare

- interbancara: se realizeaza operatiuni intre banci.

Continutul dobanzii

Dobanda este o forma de venit pentru detinatorul factorului capital. Intreprinzatorul care imprumuta capital banesc devine debitor, fata de detinatorul capitalului, care devine creditor.

Dobanda - este pretul platit de catre debitor creditorului, pentru dreptul de folosire a capitalului imprumutat pana la scadenta. Dobanda platita este o parte din profitul cedat de intreprinzator. Ea se formeaza:

pe piata monetara (pentru imprumuturi pe termen scurt)

pe piata financiara (in cazul obligatiunilor)

pe piata bunurilor de consum (la cumpararea in rate).

Sursele creditului:

Economiile populatiei aflate in conturile bancare, curente sau la termen.

Economiile firmelor provin din profitul destinat dezvoltarii.

Amortizarea capitalului.

Economiile guvernamentale pot aparea atunci cand veniturile bugetare depasesc cheltuielile.

Solicitarile de credit:

Cerere din partea populatiei pentru cumpararea de bunuri.

Cerere din partea firmelor pentru largirea activitatii de productie.

Cerere din partea guvernului si administratiilor locale.

Raportul dintre cererea si oferta de credite va determina nivelul si dinamica ratei dobanzii.

Rata dobanzii

Pretul platit de debitor creditorului se exprima in marime absoluta (dobanda) sau in marime relativa (rata dobanzii).

RATA DOBANZII este raportul procentual dintre marimea dobanzii totale si capitalul imprumutat. Ea exprima nivelul pretului cerut de creditor si acceptat de debitor, pentru ca acesta din urma sa dispuna pe timp de un an de 100 unitati monetare.

unde:

d' = rata dobanzii

D = dobanda totala

C = capitalul imprumutat (creditul).

Daca se are in vedere durata pentru care se acorda creditul, avem:

- dobanda simpla:

unde:

n = nr ani.

- dobanda compusa:

unde:

= suma imprumutata sau creditul

Dobanda si rata dobanzii sunt rezultatul intalnirii pe piata a ofertantilor cu solicitantii de capital.

Oferta de credite - reflecta capacitatea de economisire a agentilor economici care cer o compensatie.

Cererea de credite - arata cat de mult vor agentii economici sa investeasca. Daca d' este mica, creste cererea de credite, intreprinzatorul se imprumuta numai daca rata profitului este mai mare decat a dobanzii.

Bancile - sunt intermediari intre ofertantii si solicitantii de capitaluri.

Castigul bancii = dobanzi incasate - dobanzi platite.

Castigul bancii = dobanzi active - dobanzi pasive.

Profitul bancii brut = castigul bancii - cheltuieli administrative ale bancii.

Profit net = profit brut - impozit.

Factorii care influenteaza rata dobanzii

Raportul dintre cererea si oferta de credite - rata de echilibru pentru care cererea si oferta sunt egale pentru volum maxim de credite acordate.

Riscul creditorului - pentru risc mare dobanda include si prima de asigurare contra riscurilor.

Inflatia - rata inflatiei majoreaza rata dobanzii, dobanda nominala trebuie sa acopere inflatia.

unde:

= rata dobanzii nominale

= rata dobanzii reale

= rata inflatiei.

Durata creditului.

Alti factori: raportul cu rata profitului, cheltuielile bancilor, factori conjuncturali.

Functiile ratei dobanzii:

de repartizare a factorilor de productie spre domenii de maxim interes si eficienta

de stimulare spre economisire in prezent in favoarea consumului viitor.

2.PROFITUL

Conceptul de profit

Profitul este un venit fundamental in economia de piata. El reflecta o afacere atractiva si este considerat motivatia agentilor economici. Are caracter dinamic si riscant, presupune obiective pe termen scurt si lung, antreneaza factori de productie, genereaza venituri, castiguri sau pierderi.

PROFITUL CA OBIECTIV AL AGENTILOR ECONOMICI:

- profitul este un obiectiv permanent al agentilor economici

- pentru producator acesta se urmareste:

a.  indirect (maximizarea profitului)

b. direct (obtinerea unei pozitii mai bune pe piata)

- pentru consumator profitul este satisfactia resimtita in urma consumului unui bun sau serviciu.

2. PROFITUL CA PREMIU PENTRU ASUMAREA RISCULUI:

- in teoria producatorului, profitul este corelat cu riscul afacerii, iar marimea este proportionala cu gradul de risc. Atitudinea intreprinzatorilor difera: unii prefera riscuri mici dar si profit mic, altii se lanseaza in actiuni cu riscuri si profit potentiale mari

- ignorarea riscului ingreuneaza realizarea obiectivelor, dar considerarea lui si adoptarea unor masuri de protectie permit reluarea ciclului de productie si obtinerea de profit.

- in teoria consumatorului, riscul intervine in procesul achizitiilor costisitoare si influenteaza decizia de modificare, amanare sau respingere a unei cumparaturi.

3. PROFITUL CA VENIT IMPLICIT:

- profitul este premisa si rezultat al activitatii economice. Ca rezultat el este un venit. Cui revine acesta, avand in vedere ca doar capitalul tehnic este generator de profit.

a. profitul este strans legat de celelalte forme de venit (este suma de bani care ramane dupa achitarea tuturor cheltuielilor)

b. profitul este strans corelat cu actiunile intreprinzatorului (realizeaza firmele care actioneaza in vederea cresterii eficientei, care cresc calitatea, care maresc productivitatea factorilor, care impulsioneaza vanzarile si reduc cheltuielile)

- profitul este un venit implicit, adica venitul intreprinzatorului, fiind totalitatea veniturilor implicite (dobanda, renta, salariu) cand factorii de productie se afla in proprietatea intreprinzatorilor.

4. PROFITUL CA AVANTAJ, CASTIG:

- profitul provine de la 'proficere' care inseamna 'a produce ceva in avans, care astfel aduce un avantaj'

- profitul reprezinta avantajul sau castigul obtinut de un intreprinzator ce utilizeaza factori de productie si care isi asuma riscul in activitatea economica si este un venit implicit si un obiectiv al acesteia.

Formele si functiile profitului

1. Dupa modul de exprimare:

- profit absolut = masa profitului (Pr)

- profit relativ = rata profitului (Rpr)

- rentabilitatea este o forma a eficientei economice

- Eficienta Economica = este o caracteristica a activitatii economice prin care se exprima rezultatele sau efectele obtinute in stransa corelatie cu eforturile realizate de agentul economic

- eficienta economica este mare daca efectul inregistrat pe unitate de efort este mare sau daca efortul realizat pe unitate de efect este mic. Atat efectul cat si efortul se pot exprima fizic si valoric. Agentii economici sunt preocupati de cresterea eficientei

- rentabilitatea desemneaza capacitatea unei activitati economice de a genera profit. Toti agentii economici sunt preocupati de cresterea rentabilitatii si determina pragul minim de rentabilitate a activitatii. Acesta exprima productia realizata in aceste conditii genereaza numai profit normal

- conditia pentru pragul minim de rentabilitate:

2. Dupa pozitia ocupata in cifra de afaceri (CA):

- profit economic, numit supraprofit (Pre)

- profit normal (Prn).

- profitul economic = suma de bani care revine intreprinzatorului dupa acoperirea tuturor cheltuielilor, adica este supraprofitul firmei

- profitul normal = suma minima de bani care il motiveaza pe intreprinzator pentru continuarea activitatii

- un agent economic ce obtine supraprofit inregistreaza si profit normal care este inclus in costul de productie, in timp ce profitul economic nu. O firma obtine mai intai profit normal daca venitul acopera costul total si poate inregistra si profit economic daca venitul depaseste costul total.

PROFIT TOTAL = PROFIT NORMAL + PROFIT ECONOMIC

.

- daca avem in vedere costul contabil, tot ceea ce se obtine peste acest cost este profit, respectiv profitul total

- intreprinzatorul poate primi profit:

a. daca el este proprietarul unora dintre factorii de productie, el obtine profit normal

b. daca vinde bunurile firmei la un pret mai mare decat costul de productie, el va obtine profitul economic sau supraprofitul

- costul explicit = exprima totalitatea cheltuielilor suportate de un intreprinzator cu materii prime, combustibil, energie, chirie, salarii

- costul implicit = exprima veniturile intreprinzatorului insusi (salariul sau, renta proprie, dobanda proprie) si amortizarea

- o parte a costurilor implicite reprezinta profitul normal, adica acel venit minim obtinut de intreprinzator si necesar pentru continuarea activitatii.

3. Dupa continutul profitului:

- profit brut, impozabil (Pr b) / profit net (Pr a)

- profitul brut = este suma de bani care se obtine din venituri dupa acoperirea cheltuielilor de productie si se supune impozitarii

- profit net = este suma de bani care ramane dupa scaderea impozitului pe profit (Ipr) din profitul brut

4. Dupa conditiile de realizare a profitului:

- profit legitim, legal (Pr l) / profit nelegitim, nelegal (Pr nl)

- profitul legitim = se obtine in conditiile respectarii prevederilor legale cu privire nu numai la realizarea si insusirea profitului, dar la toate aspectele domeniului respectiv

- profitul nelegitim = se obtine cand agentul economic incalca reglementarile in vigoare

- in practica este greu de determinat ponderea profitului legitim, respectiv a celui legitim in profitul total

- profitul este important atat pentru firma a carei activitate il genereaza, pentru indivizii, salariatii si managerii ce au contribuit la realizarea lui, cat si pentru economia in care firma respectiva functioneaza

FUNCTIILE PROFITULUI:

1. La nivel de firma:

- functia de reflectare a rationalitatii actiunilor economice

- functia de motivare a dezvoltarii, mentinerii sau restrangerii activitatii economice

2. La nivel individual:

- functia de stimulare a initiativei si de crestere a productivitatii muncii

- functia de stimulare pentru acceptarea riscului in actiunile economice

3. La nivel macroeconomic:

- functia de stimulare a concurentei

- functia de influentare a dezvoltarii economice generale.

Maximizarea profitului

Profitul este influentat de diversi factori:

- veniturile firmei

- pretul

- costul de productie

- nivelul si structura productiei

- viteza de rotatie a capitalului.

Masa profitului creste atunci cand:

- veniturile firmei cresc

- pretul produselor se ridica

- costul de productie se diminueaza

- se mareste productia

- creste viteza de rotatie a capitalului.

In vederea maximizarii profitului producatorul va urmari acel nivel al productiei pentru care Vmg = Cmg.

Daca proprietarul si managerul coincid firma urmareste maximizarea profitului.

Daca acestia nu coincid firma moderna urmareste doar obtinerea unor solutii satisfacatoare, care sa depaseasca realizarile anterioare.

In contextul actual firmele nu vizeaza strict maximizarea profitului ci mai degraba cresterea cotei de piata sau maximizarea vanzarilor si obtinerea unui profit satisfacator.

Profit satisfacator = maximum de profit posibil de realizat in conditiile concrete de functionare a firmei, adica in conditiile influentei tuturor factorilor interni sau externi ai activitatii firmei.

3.Salariul

Pe piata muncii se determina cantitatea de munca angajata si nivelul salariului ce revine posesorilor factorului munca.Prin confruntarea cererii de munca cu oferta de munca se stabileste pretul acestui factor, denumit SALARIU.

Salariul - este venitul ce revine celor ce inchiriaza (vand) munca, pentru activitatea depusa in folosul angajatorilor. El apare ca un venit ce revine unui factor de productie si ca pret platit de angajator pentru cumpararea si intrebuintarea acestei marfi speciale care este munca.

Inchirierea fortei de munca are la baza un contract, contractul de munca. Salariul reprezinta cea mai frecventa forma de venit, atat pentru retribuirea muncii de executie cat si pentru activitatile de conceptie si de conducere.

Din punct de vedere al agentului economic utilizator salariul este pretul platit pentru munca inchiriata si utilizata. El este un element de cost, respectiv cost de productie care se include in pretul bunurilor economice. El se recupereaza prin vanzarea bunurilor pe piata.

Determinarea marimii salariului la nivel de individ in cadrul fiecarei firme se face pornind de la conditiile pietei. Fiecare firma are un sistem propriu de salarizare. Acesta cuprinde ansamblul normelor economice si juridice, principiile, formele de salarizare care constituie baza de calcul a salariilor individuale, precum si metodele de determinare si acordare a salariilor.

Formele de salarizare sunt modalitati de plata, de determinare a partii din produsul muncii ce revine salariatilor:

Salariul dupa timpul lucrat (IN REGIE) - plata se face in functie de timpul lucrat, se foloseste pentru munca complexa si dificil de normat.

Salariul in acord - plata se face in functie de cantitatea de obiecte realizate ori de operatii executate. El poate fi global / individual sau direct / progresiv.

Salariul mixt - combina elemente ale primelor doua forme. Cuprinde atat o suma fixa acordata pe unitatea de timp lucrata cat si o suma variabila corespunzator cu indeplinirea unor conditii tehnice, tehnologice, organizatorice.

SALARIUL NOMINAL - reprezinta suma de bani pe care salariatul o primeste pentru munca prestata. Poate fi: salariu brut si salariu net (prin scaderea impozitului si a altor obligatiuni din impozitul brut).

SALARIUL REAL - reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care salariatii le pot procura cu salariul lor nominal. Marimea acestuia depinde de marimea salariului nominal si de nivelul preturilor.

Factorii care influenteaza nivelul salariului

Intre salarii exista diferente. Diferentierea salariilor este fireasca, ea depinde de pregatirea profesionala diferita.

Factorii care influenteaza nivelul salariilor sunt:

diferentele de calificare

grade diferite de dificultate a activitatilor din societate

productivitatea muncii

preferintele indivizilor cu privire la o profesie sau alta

tipul pietei de munca

existenta sau inexistenta discriminarii pe diverse criterii

gradul de mobilitate al pietei muncii

prevederile legale in vigoare.

Exista si tendinte de apropriere / egalizare intre salarii datorate cresterii constante a calificarii, a egalizarii conditiilor de munca.

Determinarea salariului si dinamica lui sunt dependente de:

factori economici

factori sociali si politici (puterea sindicatelor, raportul de forte dintre sindicate si patronate, legislatia muncii, politica statului).

.