Segmentele pietei muncii

Segmentele pietei muncii

Structura interna a pietei muncii are un caracter deosebit de complex , ceea ce a permis formularea concluziei dupa care nu exista o piata unica a muncii la scara economiei nationale, in interiorul ei identificandu-se mai multe segmente de piata .

" Segmentarea pietei reprezinta totalitatea tehnicilor de functionare a unei populatii date si care urmaresc construirea unor grupuri de componenti ce satisface o anumita conditie de clasificare , in functie de criteriile considerate ."

Segmentarea pietei muncii este determinata atat de motive economice , de caracteristici ale fortei de munca (nivel de instruire , calificare , mobilitate profesionala) , cat si de aspecte institutionale (reglementarea raporturilor de munca , gradul de organizare sindicala) .

In general se manifesta bariere in calea trecerii de la un segment la altul , mobilitatea fortei de munca manifestandu-se mai ales in interiorul fiecarui segment si limitat intre diferite segmente iar salariile nu sunt rezultatul manifestarii libere a fortelor pietei , ele fiind efectul unor factori sociali , politici si institutionali , cu exprimari specifice pe fiecare segment de piata a muncii .

Dupa cadrul (locul) desfasurarii relatiilor de schimb se disting : piete locale ,regionale, nationale , internationale si piata mondiala .

La nivel local , piata muncii este reglementata si supraveghiata prin intermediul oficiilor de forta de munca si somaj si a punctelor de lucru a organizatiilor mai mici a oficiilor de forta de munca .

La nivel judetean , actorul principal care reglementeaza cadrul legal in care se manifesta fenomenele si procesele pe piata muncii este reprezentat de agentiile pentru ocupare si reconversie profesionala .

La nivel regional si national , actorii implicati in administrarea pietei muncii sunt diferitele agentii de plasare a fortei de munca , precum si diferitele organizatii guvernamentale si neguvernamentale . Insa , principalul organism care supraveghiaza si reglementeaza desfasurarea activitatii pe piata muncii il reprezinta Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale .

Piata mondiala reflecta totalitatea relatiilor in legatura cu schimbul de marfuri corporale sau necorporale intre tari , relatii devenite obligatorii si permanente pentru existenta acestora. Notiunea respectiva are deci un sens economic ci nu unul geografic , politic sau religios .

Dupa forma de proprietate a pietei distingem : sectorul public , sectorul privat si sectorul mixt .

Sectorul public reprezinta forta de munca ocupata in proprietatea statului , in proprietatea administratiilor locale , precum si persoanele angajate in intreprinderile cu capital integral al statului .

Sectorul privat-particular este format din proprietatea individuala , individual-asociativa , privat-particulara de familie , privat asociativa . Forma principala de proprietate actuala este cea privat-asociativa , organizata sub forma unor proprietati de capital in care proprietarii , fie ca utilizeaza salariati nonproprietari , fie ca ei insisi sunt participanti la activitatea economica.

Sectorul mixt consta in combinarea ambelor forme de proprietate : publica si privata .

Permanenta competitie intre formele de proprietate se manifesta in participarea lor la procesul concurential general . In baza acestui praces , ponderea si rolul diferitelor forme de proprietate se modifica in functie de dezvoltarea generala a tarii , de optiunile politice ale popoarelor . Oricum , sensul pozitiv al evolutiilor respective , al modificarii diferitelor forme de proprietate este dat de progresul economico-social , de progresul factorilor de productie si de eficienta folosirii lor .

O alta clasificare ar fi cea dupa sectoarele in care se desfasoara activitatea economica . Distingem trei sectoare si anume :

- sectorul primar ( central ) , care constituie baza unei economii dezvoltate si este dominat de piata muncii creata de marile intreprinderi ;

- sectorul secundar ( periferic ) al intreprinderilor supuse concurentei , intre care apare o serie de interdependente ;

- sectorul economic lipsit de regularitate sau fara existenta de sine statatoare , caracterizat prin forme de activitate neoficiala , adesea ilegale .

Deci , segmentele reale ale pietei muncii sunt analizate prin folosirea mai multor criterii de grupare , in functie de fiecare criteriu existand diferite genuri de piete ale muncii :

- dupa forma de proprietate avem : piata muncii a sectorului privat si piata intreprinzatorilor publici , in general piata sectorului public ;

- dupa dimensiunile utilizatorilor de munca : piata muncii din partea marilor firme si piata muncii pentru micile intreprinderi ;

- dupa gradul de organizare a ofertei de munca : piata nestructurala a salariatilor liberi si piata salariatilor sindicalizati .

In acest sens , in timp , au actionat cativa factori , dintre care cei mai importanti sunt :

Pe piata muncii nesindicalizata , angajatii nu sunt reprezentati in negocierea conditiilor de munca si a salarizarii . De aceea , pot aparea anumite discriminari salariale intre angajatii care sunt reprezentati sindical si cei nesindicalizati , chiar daca munca prestata de acestia este identica .

Pe piata muncii sindicalizata , unele decizii privind oferta de munca sunt luate in mod colectiv . Sindicatele incheie contracte colective de munca in care este prevazut adeseori cine poate ocupa un anumit post si care sunt conditiile de lucru . De asemenea , sindicatele pot hotari declansarea unei greve , retragerea completa a ofertei de munca cu scopul de a ajunge la o intelegere mai buna cu patronul .