Obiectivele politicii privind finantele publice in Romania

Obiectivele politicii privind finantele publice in Romania

Politica statului roman in domeniul finantelor publice este orientata spre sprijinirea programului de reforma economica, spre realizarea conditiilor de macrostabilizare si asigurarea resurselor financiare necesare obiectivelor propuse.

Obiectivul principal al politicii fiscal bugetare il constituie sustinerea procesului de convergenta nominala si reala, cresterea investitiilor in infrastructura fizica,

dar si in cea umana si institutionala, imbunatatirea corelatiei intre resursele de care se dispune si modul in care sunt utilizate si obiectivele majore de politica economica ale tarii.

Criteriile de convergenta reprezinta testul de evaluare a stadiului de pregatire a unei economii pentru a participa la Uniunea Economica si Monetara.

Aceste criterii au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de

catre toate tarile membre ale Uniunii Europene in 993, si se refera la obiectivele in domeniul finantelor publice, inflatiei, ratelor dobanzii si cursurilor de schimb.

In domeniul finantelor publice, criteriile de convergenta prevad ca pozitia

bugetara a tarii trebuie sa fie sustenabila, respectiv sa nu existe un deficit bugetar excesiv.

In particular, deficitul bugetar consolidat al statului nu trebuie sa depaseasca

nivelul stabilit in Tratat de 3% din PIB.

Daca aceasta valoare este depasita, deficitul bugetar trebuie sa fie redus substantial si continuu, catre o valoare apropiata de cea de referinta, sau depasirea

valorii de referinta sa fie temporara si exceptionala.

Datoria publica bruta nu trebuie sa depaseasca 60% din PIB, sau daca are valori mai mari trebuie sa se diminueze semnificativ si sa se apropie de valoarea de

referinta intr-un ritm satisfacator;

Pe termen lung, obiectivul politicii fiscale este constituit de consolidarea finantelor publice cu scopul cresterii rolului sau stabilizator prin reducerea

deficitelor structurale si crearea conditiilor necesare pentru functionarea simetrica a stabilizatorilor automati.

O atentie particulara va fi acordata procesului de reforma a finantelor publice prin descentralizarea administrativa si financiara, prin revizuirea sarcinilor si responsabilitatilor transferate la nivel local cu scopul asigurarii resurselor necesare si cresterii transparentei de alocare a acestora.

In plus va continua procesul de reforma sectoriala prin revederea sistemului de  finantare a educatiei cu scopul introducerii finantarii per elev, continuarea

procesului de modernizare a spitalelor si de alocare a resurselor catre medicina primara si ambulatorie.

In anul 2004, a intrat in vigoare Codul Fiscal, care a reunit intreaga legislatie fiscala  intr-un document de politica economica unitar, imbunatatind in acest fel transparenta, predictibilitatea si stabilitatea legislativa in acest domeniu.

Reforma legislatiei fiscale se va concentra pe reducerea consistenta a nivelului taxarii cu scopul imbunatatirii competitivitatii economiei romanesti pe plan international, continuarea procesului de aliniere la prevederile acquis-ului comunitar si crearea unui climat de afaceri nediscriminatoriu.

Pe termen mediu este prevazuta largirea bazei de impozitare cu scopul evitarii unei reduceri a nivelului cheltuielilor publice in produsul intern brut.

Romania are nevoie sa imbunatateasca relatia intre nivelul resurselor publice de care dispune pe termen mediu si obiectivele de politica economica pe care si le asuma.

Din aceasta perspectiva, va fi necesar sa se investeasca resurse suplimentare in domeniul educatiei si al sanatatii.

In plus, reforma sistemului de protectie sociala va necesita alocarea de noi resurse publice.

De asemenea, trebuie avut in vedere ca, din anul , tara noastra are

obligatia de a contribui la bugetul Uniunii Europene, in calitate de stat membru, si va trebui sa investeasca resurse suplimentare pentru intarirea capacitatii administrative necesare aplicarii acquis-ului comunitar. Notiunea de acquis defineste ansamblul drepturilor si obligatiilor ce decurg din

apartenenta la Uniunea Europeana si include partea de drept initial (tratatele), partea de drept derivat regulamente si directive), partea de jurisprudenta a Curtii de justitie a Comunitatii Europene, legislatia internationala la care Uniunea este parte, precum si actele incheiate intre statele membre care fac referire la activitatea Uniunii.