Notiuni introductive - acte si fapte de comert

Notiuni introductive - acte si fapte de comert

Codul comercial nu defineste ,, faptele de comert' ci doar se limiteaza a enumera anumite categorii de operatiuni care sunt considerate prin lege fapte de comert , iar prin disp.art.5 C.com. roman exclude o serie de3 fapte juridice care nu pot fi calificate ca fiind fapte de comert.

Mai intai, este necesar sa facem o distinctie intre "actele juridice' si "faptele juridice' cu caracter civil si actele si faptele juridice cu caracter comercial, pentru ca, Codul comercial roman contine dispozitii care ar putea crea confuzii.

Actul juridic civil este o manifestare de vointa a uneia sau mai multor persoa­ne fizice sau juridice savarsite in scopul de a crea, modifica, transforma  sau stinge raporturi juridice civile.

Faptele juridice civile sunt evenimente si actiuni cu caracter obiectiv, savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar care produc efecte juridice.

Codul comercial roman stabileste  anumite acte si ope­ratiuni juridice cu caracter volitional pe care le califica "fapte de comert', prin savarsirea carora se nasc, modifica,transforma sau sting raporturi juridice comerciale si care sunt guvernate de legile comerciale.

"Faptele de comert' sunt enuntate in art. 3 din Codul comercial si sunt urma­toarele:

- cumpararea de produse sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cum­pararea spre a se revinde de obligatii ale statului sau alte tilturi de credit circuland in comert;

- contractele de report asupra obligatiilor de stat sau altor titluri de credit cir­culand in comert;

- cumpararile sau vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale;

- orice intreprinderi de furnituri;

- intreprinderile de spectacole publice;

- intreprinderile de comisioane, agentii si oficii de afaceri;

- intreprinderile de constructii;

- intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie;

- intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta cand altul decat autorul sau artistul vinde;

- operatiunile de banca si schimb;

- operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale;

- intreprinderile de transport de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;

- cambiile si ordinele in producte sau marfuri;

- constructia, cumpararea vanzarea si revanzarea de tot felul de vase pentru navigatie interioara si exterioara si tot ce priveste echiparea, armarea sau aprovi­zionarea unui vas;

expeditiile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul pe mare si la navigatie;

- asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii;

- asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiei;

- depozitele pentru cauza de comert;

- depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele.

Prin art. 4 din Codul comercial roman se mai prevede ca sunt socotite fapte de comert, si "celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul'.

Ce semnificatie are faptul ca prin Codul comercial roman nu sunt reglemen­tate actele de comert ci numai faptele de comert? In literatura juridica se da expli­catia ca legiuitorul a voit sa supuna legilor comerciale nu numai obligatiile rezultate din actele juridice, ci si obligatiile izvorate din faptele juridice. Deci, intra sub inci­denta legilor comerciale nu numai contractele comerciale, ci si faptele licite (imbo­gatirea fara justa cauza, plata nedatorata si gestiunea de afaceri) si cele licite savar­site de comerciant in legatura cu activitatea sa comerciala (intrucat, in mod frecvent, obligatiile comerciale rezulta din "acte de comert', in literatura se foloseste terme­nul de "acte de comert' si nu cel corect "fapte de comert').

In literatura juridica a fost supusa discutiei si problema daca enumerarea fap­telor de comert, din art. 3 al Codului comercial roman, este limitativa sau doar enunciativa?

Intr-o opinie, s-a sustinut ca enumerarea este limitativa, deoarece legea cali­fica drept acte de comert doar actele si operatiile expres prevazute de textul art. 3 din Codul comercial roman, ceea ce inseamna, per a contraria, ca altele ar fi ex­cluse. Cel mult, ar fi discutabil daca un anumit act sau operatiune concreta se inca­dreaza sau nu intr-unul din faptele de comert, care sa se adauge celor existente.

Alti autori, a caror parere este dominanta in doctrina, sustin, dimpotriva, ca enumerarea facuta in art. 3 din Codul comercial roman are un caracter enunciativ, in sensul ca legiuitorul a mentionat cele mai frecvente fapte de comert, lasandu-se instantei de judecata posibilitatea sa califice drept fapte de comert si alte acte sau operatiuni, cu conditia ca acestea sa aibe caracteristicile faptelor de comert expres recunoscute de lege. O astfel de concluzie se intemeiaza pe redactarea art. 3 din Codul comercial roman care nu stabileste imperativ ca sunt fapte de comert numai cele pe care le enumera, ci foloseste expresia elastica "legea considera ca fapte de comert'. Un alt argument, care este dedus dintr-o lege recenta (Decretul-Lege nr. 54/1990), pune accentul pe faptul ca prin aceasta se prevede ca activitatile econo­mice ale intreprinzatorilor particulari "se desfasoara cu respectarea dispozitiilor Co­dului comercial, in masura in care, potrivit prezentului decret-lege, nu se prevede alt­fel'. Aceasta ar insemna ca activitatile organizate de intreprinzatorii particulari, care pot organiza si desfasura activitati pe baza liberei initiative - si care sunt stabilite ori­entativ in Anexa l a Hotararii Guvernului nr. 201/1990 - sunt fapte de comert carora li se aplica Codul comercial.

Caracterul enunciativ al disp.art.3 C.com.roman este sustinut si de faptul ca societatile comerciale reglementate de Legea nr.31/1991 privind societatile comerciale, pot avea orice obiect de activitate, si implicit sa desfasoare fapte de comert care nu sunt reglementate de legislatia comerciala,cu limitarea prevazuta expres de disp.art.5 C.civ.roman , respectiv ,,activitatea acestora sa nu fie contrara ordnii publice si bunelor moravuri'