QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Moneda Convertibilatatea monetara



Convertibilitate - insusire legala a unei monede de a putea fi preschimbata cu o alta moneda in mod liber prin vinzare si cumparare pe piata, in sensul ca nu exista restrictii nici cu privire la suma de preschimbat, nici la scopul preschimbarii - plati pentru tranzactii curente sau miscari de capital - si nici la calitatea celui care efectueaza preschimbarea: rezident al tarii in care se efectueaza operatia sau nerezident.

Moneda - piesa de metal (aur, argint, cupru etc) care se prezinta in general sub forma de disc plat si serveate ca mijloc de circulatie, de plata si eventual de tezaurizare. Spre deosebire de bani, nu este un termen generic, ci se refera la un anumit fel de bani si anume la piesele de metal cu valoare proprie deplina sau inferioara valorii nominale.


Piata trebuie sa permita o confruntare permanenta a cererii si ofertei si sa comunice cu pietele straine. Interesul pentru convertibilitate poate fi formulat astfel:

a) prin convertibilitate se creeaza premisele determinarii exacte a eficientei comertului exterior in ansamblu si a fiecarei tranzactii in parte si pe plan mai general, a intregii productii a tarii.
b) ca urmare a convertibilitatii, produsele tarii se afla intr-o concurenta reala cu produsele celorlalte tari, imbunatatirea activitatii de productie, cresterea productivitatii muncii, ridicarea nivelului tehnic, calitativ si estetic al produselor sint stimulate.
c) convertibilitatea face posibila restructurarea permanenta a economiei prin dezvoltarea productiei sectoarelor si produselor celor mai eficiente cerute la export.
d) din punct de vedere financiar, convertibilitatea contribuie la realizarea echilibrului valutar-financiar, moneda nationala putind fi utilizata - desigur vremelnic si in anumite limite - pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balantelor platilor.
e) cursurile valutare in general si valoarea monedei natioale in special sunt puse pe o baza economica, ele rezultind din cererea si oferta de pe piata valutara. Trecerea la convertibilitate poate fi deci considerata ca fiind un rezultat al atingerii unui nivel mai inalt de dezvoltare si eficienta economica si totodata ca un instrument de perfectionare a relatiilor comerciale si financiare internationale in scopul largirii si diversificarii schimburilor economice.
Convertibilitatea inlesneste comertul cu strainatatea si cresterea eficientei acestuia. O tara cu moneda convertibila poate face comert cu toate celelalte tari, pe pietele unde obtine cel mai mare avantaj. Cu toate acestea, putine tari au putut introduce convertibilitatea libera. In perioada interbelica, numeroase tari au trebuit sa renunte la convertibilitate din cauza conditiilor economice potrivnice. Romania nu a avut moneda convertibila decit 3 ani: 1929-1932. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, convertibilitatea a devenit unul din principiile fundamentale sistemului monetar international din 1944. Cele mai importante state vest-europene au trecut insa la convertibilitate de-abia in 1958.
In viata economica si in vocabularul de specialitate, convertibilitatea si-a facut aparitia odata cu crearea bancnotelor.
Intrucit la origine bancnota a derivat din chitanta eliberata de bancher clientului care depunea la el o cantitate de aur din motive de securitate si comoditate, acest instrument a pastrat multa vreme caracterul de angajament subscris de banca emitenta de a plati la cerere, in monede de aur, suma inscrisa pe bilet, deoarece biletul nu era altceva decit un reprezentant al aurului. Aceasta insusire a bancnotei de a fi oricind transformabila in aur a fost denumita convertibilitate. Ea a emanat deci din conceptia ca bancnota este emisa si circula in locul aurului.
In acceptia clasica, convertibilitatea s-a efectuat prin urmare in aur (sau argint in cazul etalonului argint). Sistemele monetare bazate pe aur sau argint, precum si pe bimetalism, asa cum functionau inainte de 1914, prevedeau obligatia neconditionata a bancii de emisiune de a achita prezentatorilor de bancnote, oricare ar fi fost ei - rezidenti sau nerezidenti - suma in metal corespunzatoare valorii nominale a bancnotelor prezentate si continutului de metal pretios stabilit prin lege pentru unitatea monetara respectiva.
La acest capitol, putem mentiona faptul ca convertibilitatea face parte din notiunile si institutiile care au cunoscut importante modificari de continut. Astfel: pe vremea cind sistemele monetare nationale se bazau pe etalonul aur, pe etalonul argint sau pe bimetalism, convertibilitatea insemna dreptul detinatorului unei sume in bancnote de a pretinde in schimb de la banca emitenta cantitatea de aur (argint) corespunzatoare valorii nominale a bancnotelor si continutului de metal stabilit prin lege pentru unitatea monetara respectiva. Convertibilitatea era asigurata prin stocul de acoperire (aur, valuta) detinut obligatoriu de banca, care reprezenta a doua garantie a emisiunii, alaturi de garantia principala a portofoliului de scont.
Este de la sine inteles ca in conditiile etalonului aur, moneda nationala era convertibila si in valute in sensul ca detinatorul putea obtine preschimbarea ei in valuta oricarei alte tari la cursul oficial, paritar, adica la raportul dintre continuturile de aur ale monendelor in cauza. Aceasta convertibilitate in valuta era insa subsidiara: ea deriva in mod logic din convertibilitatea in aur, singura care avea un caracter definitoriu pentru moneda nationala a unei tari.
Pentru a face fata operatiilor de convertire, bancile de emisiune erau obligate prin legea lor constitutiva sa-si formeze si sa mentina o rezerva de aur, a carei marime fusese stabilita, pe baza experientei, la 25-40% din suma bancnotelor aflate in circulatie. Rezerva era denumita stocul de acoperire a bancnotelor. In unele legi monetare, in rezerva erau cuprinse si valute.
In Romania, legea "pentru infiintarea unei banci de scompt si circulatiune" din 17/29 aprilie 1880 a stabilit ca "Banca Nationala a Romaniei" are privilegiul de a "emite bilete de banca la purtator. Suma biletelor in circulatiune va fi reprezentata prin valori lesne de realizat. Banca va trebui sa aiba o rezerva metalica de o treime din suma biletelor emise". Intr-un alt articol al legii de infiintare se arata ca "biletele vor fi platite la prezentare, la biroul bancii, in aur sau in moneda nationala de argint".
Asadar, bancnotele Bancii Nationale erau convertibile in aur sau argint, banca fiind obligata in acest scop sa aiba o rezerva metalica echivalenta cu o treime din suma bancnotelor emise.
La inceput, legatura monedelor de hirtie cu metalul monetar se realiza prin pastrarea in depozitele bancii emitente a aurului, ca activ de bilant, in timp ce moneda de hirtie reprezenta o obligatie a bancii fata de viitorii posesori de bilete de banca. In aceasta perioada s-a mentinut convertibilitatea, moneda de hirtie fiind preschimbata la cerere in aur. Convertibilitatea interna a monedelor de hirtie este limitata si dupa 1933 este exclusa definitiv, moneda de hirtie si moneda de cont raminind singurele forme de moneda in circulatie.
Evolutia convertibilitatii
Fiind la inceput un mecanism intern al economiei, prin care se echilibra cantitatea de moneda de hirtie cu moneda-marfa (aurul), convertibilitatea a devenit in prezent o veriga de patrundere a monedei nationale in circuitul international, parcurgind un proces de transformari succesive, capatind in fiecare faza a evolutiei trasaturi specifice.
a) Convertibilitatea in conditiile etalonului aur
Banca emitenta are obligatia sa achite la prezentarea bancnotelor suma in aur moneda corespunzatoare atat in valori nominale, cat si continutului de metal pretios (valoare paritara).
Convertibilitatea era libera, nelimitata, se realiza relativ automat, asigura mentinerea echilibrelor intre nevoile economiei si bancnotele puse in circulatie.
Treptat, banca nu a mai putut asigura stocul de acoperire in depozitele sale (25-40% din valoarea bancnotelor in circulatie), trecindu-se la convertibilitatea limitata si apoi la convertibilitatea bancnotelor in aur lingouri, accesibila doar celor care dispuneau de sume mari de bancnote.


b) Convertibilitatea aur-devize
Disparitia convertibilitatii aur, in conditiile sistemului aur-devize, a imprimat mecanismului convertibilitatii un nou continut, exprimat prin urmatoarele trasaturi specifice:
- convertibilitatea se realiza intr-o valuta, convertibila la rindul ei in aur;
- banca de emisiune detine in depozitul sau valuta de rezerva accesibila detinatorului de moneda nationala, la cursul oficial;
- aurul apartine bancii straine care a emis valuta de rezerva (convertibilitatea oficiala intre autoritatile publice);
- cursurile sunt supuse unor fluctuatii continue si multiple, in functie de cererea si oferta pe piata (dispar punctele aurului).
c) Convertibilitatea actuala a monedelor nationale
Trecerea la cursurile flotante, renuntarea la convertibilitatea oficiala, nu dispenseaza decit partial bancile de obligatia de convertire, banca de emisiune intervenind adesea pe piata pentru a sustine cursul, altfel spus, pentru a garanta, cel putin potential, dreptul general de procurare de valuta de pe piata si de folosire libera a acesteia pentru a efectua plati si tranzactii cu partenerii straini.
In acest sens, convertibilitatea reprezinta capacitatea unor monede de a circula liber pe plan international, capacitate garantata de puterea de cumparare cu care fiecare economie inzestreaza propria moneda, adica gama de bunuri si servicii ce poate fi procurata in orice moment cu moneda respectiva.
In principiu, fiecare iara subordoneaza convertibilitatea unei anumite politici monetare care protejeaza interesele nationale, manifestindu-se printre altele, ca un mijloc de liberalizare a schimburilor comerciale externe. In acest sens, in relatiile de curs de schimb, moneda nationala poate fi subevaluata sau supraevaluata. Sustinerea cursului se realiza in cadrul unor mecanisme de echilibrare in cadrul carora, in functie de raportul valoric intre export si import este utilizata valuta de rezerva sau valuta vizata de interesele statale.
Daca se considera optim un anumit curs al unor moede straine fata de moneda nationala, fie acesta Cs, vor exista doua situatii:
daca E < I => I = E + valuta
daca E > I => I + valuta = E.
Mecanismele de echilibrare se circumscriu deci relatiilor dintre cererea si oferta de valuta, fiind o reeditare a mecanismelor specifice existentei punctelor aurului.
a) Convertibilitatea in conditiile etalonului aur-moneda
Ca notiune si ca operatiune bancara, convertibilitatea a aparut deci in conditiile etalonului aur, mai precis in conditiile etalonului aur-moneda. In aceasta etapa, convertibilitatea a fost de tip individualist, in sensul ca ea reprezenta mijlocul prin care un detinator de bancnote putea verifica in permanenta capacitatea bancii de emisiune de a face dovada concreta a caracterului reprezentativ al bancnotei. Totodata, convertibilitatea constituia o posibilitate de obtinere de la aceasta banca a aurului sau a anumitor valute ca mijloc de plata in strainatate.
In cadrul sistemului banesc bazat pe etalonul aur, convertibilitatea nu avea insa numai scopul de a dovedi populatiei ca bancnota este echivalenta cu aurul, deci ca aurul poate fi obtinut oricind in schimbul ei, sau de a procura anumite instrumente de plata. Ea mai detinea o functie deosebit de importanta, aceea de a mentine echilibrul dintre masa banilor in circulatie si nevoile de bani ale economiei. Daca masa banilor depasea la un moment dat aceste nevoi, bancnotele incepeau sa se deprecieze, provocind o paguba detinatorilor. Pentru evitarea pagubei, o parte din detinatorii de bancnote le converteau in aur, singura marfa care avea pret fix (banca de emisiune era obligata sa efectueze oricind convertirea potrivit continutului legal de aur al unitiatii monetare). Prin convertire, o cantitate de bancnote se inapoia la banca, degrevind circulatia, iar aurul era tezaurizat. Invers, daca numerarul in circulatie se rarea, o parte din aurul tezaurizat era scos din tezaur si predat bancii pentru a se obtine bancnote, deoarece puterea de cumparare a bancnotelor, prin rarirea lor, crescuse. Aceste bancnote reintrau in circulatie, completind nevoile de numerar.
Importanta convertibilitatii in regimul etalonului aur mai era determinata si de rolul acesteia in formarea cursurilor valutare. Debitorul putea plati in aur sau in valute nu numai in functie de cele stabilite cu creditorul, dar si in functie de convenienta. Acelasi privilegiu avea si creditorul. Atunci cand cursul valutar crestea din cauza unei cereri masive de valute la un moment dat, pentru debitor putea deveni mai avantajos sa converteasca moneda nationala in aur si sa expedieze aurul creditorului strain. In felul acesta, cursul valutelor nu putea creste peste paritatea legala plus cheltuielile de ambalare, asigurare si transport necesitate de plata in aur. Aceasta limita superioara a fluctuatiei cursului valutar, determinata de convertibilitate, a fost numita punctul de aur superior, de la care plata nu mai avea sens sa se faca in valuta, ci se efectua prin ieaire de aur din tara. Invers, cursul valutar nu putea scadea sub limita de intrare a aurului in tara, deci sub punctul de aur inferior, de la care beneficiarul intern al unei plati din strainatate prefera sa ceara sa i se faca plata in aur, suportind el cheltuielile accesorii. Mecanismul spontan al "punctelor de aur" a asigurat o stabilitate relativa a cursurilor valutare pana in anul 1914, adica pana la declanaarea primului razboi mondial.

In conditiile capitalismului monopolist, convertibilitatea libera si nelimitata a bancnotelor in aur a incetat sa mai functioneze. Convertibilitatea, evident, nu poate fi asigurata de bancile de emisiune decit in proportia stocului de aur de care acestea dispun. Daca semnele valorii circula in cantitati superioare nevoilor economiei, semnele valorii se depreciaza fata de aur, potrivit legii circulatiei banesti, astfel incat posesorii lor au interesul sa le converteasca in aur. Daca principiul convertibilitatii ar ramine in vigoare, rezervele de aur ale bancii de emisiune s-ar epuiza repede, constringind banca sa inceteze operatiile de convertire.

In capitalismul monopolist, resursele de emisiune ale bancilor centrale sunt insa folosite pe scara larga pentru acoperirea uriaselor cheltuieli militare. Aceste cheltuieli, indeosebi cele determinate de marile comenzi de stat facute la organizatiile monopoliste pentru furnituri militare, platite cu preturi ridicate, constituie un factor esential de dezechilibru bugetar. Deficitele bugetare devenite cronice sunt acoperite prin diferite expediente financiare, intre care si imprumuturile la banca centrala. Bancnotele emise pentru nevoile statului depasesc mult nevoile curente ale economiei si, ca atare, se depreciaza, indemnind pe detinatori sa ceara convertirea la banca de emisiune. Pentru a evita epuizarea rezervelor lor de aur, bancile suspenda sau limiteaza, cu acordul statului, convertibilitatea bancnotelor.

Descarca referat

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }