Metode de examinare si analiza a mierii

METODE DE EXAMINARE SI ANALIZA A MIERII

1 Recoltarea probelor

Probele se recolteaza pe loturi, prin lot intelegandu-se cantitatea de 1000 kg miere, de aceeasi calitate si in acelasi fel de ambalaj.

Pentru recoltare, se deschid 10% din numarul ambalajelor ce compun lotul, dar nu mai putin de 3 si nu mai mult de 7.

Dupa omogenizare, din fiecare ambalaj deschis, cu o sonda speciala, se recolteaza cca. 250g miere, rezultand o proba medie, din care, pentru examenul de laborator (dupa o noua omogenizare), se recolteaza 250g.

Aprecierea calitatii mierii se face prin examen organoleptic, fizico-chimic si microscopic.

2 Examenul organoleptic

Se fac aprecieri asupra culorii, mirosului, gustului consistentei si aspectului.

Culoarea se examineaza prin aprecierea vizuala, la lumina zilei, pe un fond alb, a unei probe de miere, introdusa intr-o eprubeta de sticla incolora, cu diametrul interior de 10 mm.

Mirosul si gustul se apreciaza prin mirosirea si degustarea probei. In cazul mierii monoflore, se indica flora predominanta.

Mirosul si gustul trebuie sa fie placut, aromat, dulce, caracteristic mierii de albine, indicandu-se eventualele particularitati gustative (acrisor, amarui, astringent, alcoolic).

Consistenta se apreciaza dupa modul de curgere al mierii, de pe o lopatica de lemn. Aceasta poate fi uniforma, fluida, vascoasa, cu diferite aspecte de cristalizare.

La mierea cristalizata, se indica si caracterul cristalelor (fine, onctuoase, nisipoase, grosolane).

Aspectul se apreciaza dupa gradul transparenta pe care il prezinta o proba de miere, introdusa intr-o eprubeta de sticla incolora si examinata la lumina directa a zilei.

3 Examenul fizico-chimic

Prin eamen fizico-chimic, se apreciaza integritatea (determinand apa, cenusa, zaharurile direct reducatoare, zaharoza, indicele diastazic si prezenta unor adaosuri de falsificare) si prospetimea (determinand aciditatea).

4 Determinarea apei

Se face cu refractometrul sau, in caz de litigiu, prin uscare la etuva.

Metoda prin uscare la etuva

Consta in cantarirea, cu exactitate, a unei probe de 3-5g miere si uscarea la etuva, la 103±2°C, pana la masa constanta.

5 Determinarea substantelor minerale totale (cenusa

Cenusa reprezinta reziduul obtinut dupa calcinarea probei la 525±25°C, pana la masa constanta.

6 Determinarea zaharului direct reductor (zaharul invertit

Metoda Elser

Glucoza su fructoza, in stare libera, au capacitatea de a reduce sulfatul de cupru in mediu alcalin si la cald, pe care il transforma in oxid cupros.

Cantitatea de oxid cupros ce se formeaza in conditii de lucru specifice este proportionala cu concentratia celor doua zaharuri reducatoare, din solutia de cercetat.

7 Determinarea zaharozei (metoda Elser)

Se determina zaharul direct reducator inainte si dupa invertire (hidroliza acida), iar din diferenta se calculeaza zaharoza.

8 Determinarea indicelui diastazic (metoda Göthe)

In mierea de albine exista mai multe enzime. Amilaza si enzima cu cea mai mare rezistenta la tratarea termica

Pe baza acestei insusiri, amilaza poate fi folosita ca test general de apreciere a calitatii mierii naturale (Zoe Pambucol si Milovan, 1987).

Mierea naturala supusa unui tratament termic brutal va avea indice diastazic cu valori reduse, chiar zero.

Acelasi lucru se constata si la mierea falsificata.

La baza determinarii indicelui diastazic cta determinarea activitatii amilazei.

Indicele diastazic se defineste ca numarul de mililitri dintr-o solutie de amidon 1% care a fost transformat in dextrine timp de o ora la temperatura de 45°C si pH optim, de catre amilaza dintr-un gram miere.