Mercantilismul-doctrina economica

MERCANTILISMUL-DOCTRINA ECONOMICA

Evolutia si particularitatile nationale ale mercantilismului

Mercantilismul, ca doctrina economica, reprezinta prima reflectare teoretica a economiei de piata si marcheaza inceputul formarii stiintei economice ca stiinta autonoma, cu un domeniu de cercetare.

Termenul de "mercantilism" a capatat semnificatie pentru prima data in mainile lui Adam Smith. Din punct de vedere etimologic, acest termen provine din cuvintele ialienesti: "mercato" care inseamna piata si "mercantile" care inseamna ceva legat de castigul banesc. Ca doctrina economica, mercantilismul desemneaza un ansamblu de idei economice si de masuri de politica economica, caracteristice pentru sec. XVI - inceputul sec. XVIII, fiind subordonate ideii ca bogatia provine din comert si sporirea ei depinde de sprijinul acordat de catre stat comerciantilor. De data recenta mercantilismul a fost denumit "heringul rosu al istoriografiei" si "un balon teoretic gigantic".

Evolutia mercantilismului:

In secolele XV - XVII predominau inca valorile religioase si conceptiile medievale ale primatului supranaturalului. In opozitie si in spirit renascentist, se formeaza o viziune a omului ce exalta valorile absolute ale Statului, pe de alta parte, si ale bogatiei pe de alta parte.

Mercantilismul apare astfel ca primul curent de gandire economica moderna. Marx ii numeste "primii talmaci ai lumii moderne".

Ca doctrina si politica economica, mercantilismul cunoaste trei etape:mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar (sec. XVI), mercantilismul matur sau sistemul balantei comerciale (sec. XVII) si mercantilismul tarziu (sec. XVIII).

Mercantilismul timpuriu:

Mercantilismul secolului al XVI-lea este apreciat ca fiind "Mercantilismul timpuriu". Primele probleme studiate de mercantilisti au fost cele monetare. Un prim aspect empiric al politicii mercantiliste exista in sec. XVI, fiind numit "bullionismul" spaniol, acesta nefiind explicat in nici o teorie economica. Conchistadorii spanioli aduceau metale pretioase din America in Spania si de aici ele patrundeau in alte tari europene. Sursa de imbogatire si dovada de imbogatire, dupa cum sustineau guvernele, era acumularea de aur si argint. De la o vreme guvernele au interzis - mai ales in Spania - iesirea metalelor pretioase, organizand sistemul balantei contractelor (tara "A" poate cumpara de la tara "B" numai atat cat tara "B" cumpara de la tara "A".

Atunci ne putem intreba daca am putea afirma ca in acest fel autorii spanioli au confundat banii cu bogatia. Mai degraba, tindem sa credem ca acestia apreciau abundenta monetara pentru ca facilita producerea de bogatie si din aceasta cauza au incercat sa impiedice scurgerea banilor spanioli catre alte state. Si iata ca in acest fel au aparut primele elemente ale teoriei cantitative a banilor, intelegand ca unii economisti spanioli au avut anumite indicii ale influentei cantitative de bani asupra preturilor.

Ca o concluzie putem spune ca mercantilismul timpuriu urmarea, in principal, realizarea unei balante monetare active, fara a prezenta o gandire economica fundamentala, ci mai degraba o lipsa de profunzime si claritate a ideilor, dar o orientare predilecta spre actiune, spre praxis-ul economic. Pentru aceasta forma de mercantilism este caracteristica politica externa promovata de Spania, Portugalia, Anglia in sec. XVI. In plan teoretic, caracteristica este lucrarea lui William Stafford - "Analiza critica a unor plangeri ale compatriotilor nostri 1581).

William Stanford sublinia faptul ca toti reprezentantii straturilor sociale se plang de scumpire si gasesc straniu ca ea s-a produs odata cu cresterea productiei. Din cauza falsificarii monedei rezultau urmatoarele: comerciantii straini vindeau marfurile la preturi nominale mai mari si ii sileau pe comerciantii din tara sa ridice preturile, iar pe lorzi sa ridice arenzile. Cu reforma monetara nu se poate rezolva nimic deoarece, in definitiv marfurile se platesc tot cu marfuri si numai abundenta sau raritatea marfurilor le poate scadea sau ridica preturile. El considera ca o indreptare nu poate veni decat printr-o politica comerciala cuminte, prin care sa nu se lase nici una din materii sa treaca in strainatate, nici sa se importe bunuri de lux, nici sa se cumpere din strainatate mai mult decat se vindea. Pentru remedierea agriculturii si indreptarea situatiei taranimii trebuie sa se instituie impozite mai mari pe terenurile destinate pasunatului si mai mici pe cele destinate aratului si nu in ultimul rand liberalizarea exportului de cereale.

Mercantilismul matur:

Mercantilismul secolului al XVII-lea este considerat "matur", politica mercantilista depasind teoria cantitativa a banilor. Desi s-au depreciat, metalele pretioase si-au mentinut statutul de marfuri privilegiate o lunga perioada de timp, crezandu-se ca abundenta lor faciliteaza creditele si afacerile, permitand o dezvoltare mai rapida a productiei. Pe scurt mercantilismul matur cerea impulsionarea comertului exterior astfel incat suma de bani intrata sa fie mai mare decat cea iesita. Principalele lucrari ale mercantilismului matur sunt: "Scurt tratat despre cauzele care pot duce la abundente de aur si argint" - Antonio Serra ; "Tratat de economie politica" - Antoine de Montchrestien; "Expunere despre comertul Angliei cu Indiile Orientale"- Thomas Mun; "Bogatiile Angliei din comertul exterior" - Thomas Mun.

Treptat, mercantilismul s-a asezat pe noi fundamente teoretice, transformandu-se in doctrina productiva. Prima dovada in acest sens a fost tratatul de economie politica a lui Antoine de Montchrestien in care se spunea urmatoarele: " Nu abundenta de aur si argint, cantitatea de perle si diamante face statele mai bogate si opulente, ci bunurile necesare vietii. Este adevarat ca noi am devenit mai abundenti in aur si argint decat parintii nostri, dar nu mai instariti sau mai bogati". De aici tragem concluzia ca bogatia este masa produselor consumabile si o tara este mai bogata cu cat produce mai multe.

Particularitati nationale:

a) Mercantilismul comercial englez este reflectat, in special in lucrarea lui Thomas Mun intitulata "Tezaurul Angliei in comertul exterior sau balanta comertului exterior".In aceasta carte el trateaza chestiuni monetare si comertul exterior. Cartea contine teoria clasica a balantei comerciale,sustinand ca balanta comertului nu se reduce doar la compararea importurilor si exporturilor, ci adaugarea la contul exportului a profitului comerciantilor, iar la contul importului trebuie sa se considere doar preturile de vanzare in Anglia, scazandu-se taxele de vama si accizele. In afara de acestea mai trebuie adaugate la pasiv sumele cheltuite in strainatate si castigurile realizate de comerciantii straini in Anglia, iar la activ trebuie tinut cont de cheltuielile facute de straini in Anglia si de veniturile comerciantilor englezi in strainatate. Thomas Mun largeste balanta comerciala la o balanta de plati. Moneda este analizata in stransa legatura cu comertul: banul ajuta comertul, iar comertul sporeste bogatia in bani. In notiunea bogatie autorul distinge trei componente: averea naturala, averea artificiala si averea mobila. Mun recomanda statului stabilirea artificiala a sistemelor

de dobanzi, mentinerea si promovarea unor dobanzi ridicate pentru formarea capitalurilor pentru a putea dezvolta productia.

Josias Child va aduce rectificari teoriei lui Mun cu privire la "dobanzile ridicate", contraargumentand ca pretul banilor imprumutati reprezinta sufletul comertului, iar pentru o balanta comerciala activa este necesara reducerea dobanzii si nu cresterea ei, precum si simplificarea operatiunilor comerciale pentru sporirea capitalului comercial.

Un alt mercantilist cu un rol foarte important a fost Gresham Sir Thomas care a operat pe piata schimburilor pentru a micsora fluctuatiile cauzate de neplata imprumuturilor sau a dobanzilor. El a inteles puterea pe care o avea guvernul in modificarea ratei de schimb si chiar a sugerat crearea unui bilant echilibrat de schimb. Gresham a fost cel care a sfatuit-o pe regina Elisabeta I sa bata moneda cu un continut de metal inferior. Acestea au determinat mai tarziu asocierea numelui lui cu principiul monetar cunoscut sub numele de "legea lui Gresham", care poate fi rezumata in fraza "moneda rea alunga din circulatie moneda buna"

.b) Mercantilismul industrialist francez (colbertismul) este axat pe ideea dezvoltarii industriei franceze pentru cresterea competitivitatii ei pe plan extern prin tarif vamal protectionist viguros. Colbertismul va face apel la stat pentru a sprijini dezvoltarea manufacturilor, valorificarea bogatiilor tarii prin munca locuitorilor sai. Jean Baptiste Colbert, ministru de finante al Frantei in perioada 1661 - 1683, a devenit celebru pentru dorinta sa de a face ordine in domeniul financiar si monetar. Pe plan intern a practicat interventia masiva a statului pentru a edifica si intari industria cat si pentru a reglementa activitatea economica. Stabileste raportul argint/aur la 15/1 si trece corporatiile si fabricile in subordinea regelui. Pe plan extern a impus restrangerea importurilor si stimularea exporturilor,mai ales a produselor manufacturate, impunand prime de export, cu scopul de a realiza o balanta comerciala activa. Mercantilismul francez prezinta paradoxul de a fi mai putin bogat in teoreticieni decat cel britanic, dar are meritul de a fi pus in practica sa probleme fundamentale ale Economiei Politice cum ar fi: de unde vine bogatia nationala sau care este productia cea mai avantajoasa pentru societate. Raspunsul a fost aproape unanim: INDUSTRIA, pentru dezvoltarea careia s-au facut numeroase investitii si reforme.

Mercantilismul tarziu:

Mercantilismul tarziu apare in sec. XVIII, fiind caracteristic Angliei si marcheaza trecerea spre liberalismul economic. Autorii englezi au inceput sa sustina mecanismele economiei de piata, ei pronuntandu-se pentru o reglementare mai redusa a economiei de catre stat, ca si pentru reducerea importantei asociatiilor meseriasilor. Incepand cu sec. al XVIII-lea cercetarile economice au capatat noi caracteristici cum

ar fi: tendinta unor solutii mai liberale in organizarea economica a natiunilor, problemele referitoare la bani si la rata dobanzii devin mai importante, iar studiile economice devin mai analitice.

Reprezentanti principali au fost: William Petty si Richard Cantillon. William Petty fost un economist si statistician a carui contributie principala la economia politica a fost a fost lucrarea "Tratat asupra impozitelor si contributiilor" in care analizeaza rolul statului in economie si teoria valorii muncii. El considera, spre deosebire de liberalii de dupa Adam Smith ca, mentinerea unui nivel inalt al angajarii prin politici monetare si fiscale si prin lucrari publice, este o datorie a statului. Tot in aceasta lucrare argumenteaza ca munca necesara pentru productie reprezinta principala determinanta a valorii de schimb.

Richard Cantillon devine cunoscut si faimos prin lucrarea sa "Eseu asupra naturii comertului in general". Aceasta lucrare este descoperita in urma unui incendiu in care Cantillon isi pierde viata. Aceasta lucrare contine o teorie a salariului relativ care a fost folosita de Adam Smith. De asemenea mai cuprinde si propria teorie asupra salariilor, preturilor si dobanzii; circulatia banilor, rolul metalelor pretioase in economia nationala si alte subiecte.

Destinul istoric al mercantilismului pe termen lung este plin de invataminte pentru posteritate, inclusiv economistii din zilele noastre.

Au fost formulate mai multe doctrine mercantiliste, cum ar fi:

proprietatea de tip privat si de forma burgheza;

munca si renumerarea care se imparte in arte posesive (agricultura, industria, administratia), arte achizitive (de comert), si arte pecuniative (banii din metal, negotul, schimbul si dobanda );

capitalul ti dobanda:

fenomenele si circulatia monetara.

Mercantilismul a insemnat pentru teoria, dar mai ales pentru practica comuna:

chrysohedonism;

etatismul (concentrarea puterii in mainile statului, care sa detina in

exclusivitate metalele pretioase)

exploatarea minelor, scoaterea din ele a metalelor pretioase si favorizarea prelucrarii lor;

organizarea comertului si a industriei (masuri populationiste, maxim legal de salarii, regim de munca fortata, manufacturi regale, incurajand capitalismul, favorizarea exportului, industria nationala, colonizarea, hegemonismul tarilor dezvoltate);

opozitia intereselor nationale intre ele.

Stabilind clar ca bogatia este valoarea suprema pentru oameni, mercantilistii au fost foarte preocupati sa invete in ce consta natura procesului chemat sa antreneze dezvoltarea acesteia . Cu alte cuvinte, ei sunt primii economisti care au creat si au pus in opera o doctrina a cresterii economice - cu imperfectiuni, cu mari si multe contradictii si lacune metodologice. Pentru timpul cand a fost gandita, ea a insemnat. Insa o mare realizare. Aceasta si nu numai daca avem in vedere doua motive: intai, ea a declansat si sustinut procesul de imbogatire a Europei occidentale; al doilea, pentru ca apus in evidenta cu o claritate desavarsita conditiile dezvoltarii, cat si caile acesteia.

In marea lor majoritate, mercantilistii au fost populationisti, in sensul ca s-au pronuntat pentru cresterea numerica a populatiei unui stat. Argumentele invocate in sprijinul acestei sustineri sunt de ordin politic, economic, militar. Pentru ei populatia reprezenta una din dimensiunile principale ale puterii nationale iar argumentul economic cel mai puternic sustinut de ei este ca o populatie numeroasa face abundenta oferta de forta de munca si reduce, astfel, salariile si, deci, costurile.

Mercantilismul n-a insemnat, in primul rand, un efort stiintific, de cunoastere propriu-zisa, ci un efort de rezolvare a unor probleme practice. Si, daca practica ramane un criteriu esential de validare a unei doctrine, atunci mercantilismul a adus mult tarilor care l-au practicat. Pe parcursul celor tei secole de existenta mercantilismul a evoluat teoretic si practic; din ambele puncte de vedere, sensul a fost spre liberalism. Mercantilistii au meritul de a fi abordat pentru prima oara categoria economica de profit, insa o priveau ca un surplus de bani care aparea in procesul circulatiei, adica numai ca profit normal.

In incheiere putem trage o concluzie si anume aceea ca mercantilismul este produsul unui spirit nou manifestat in epoca. Acesta este caracterizat prin predominanta preocuparilor economice, adica a celor ce fac din castig un scop, fata de austeritatea celor morale, politice si filozofice, predominanta bogatiei mobiliare fata de cea naturala imobiliara traditionala, a economiei monetare fata de cea naturala, a manifestarilor individualiste fata de cele de tip comunitar si sustinut de afluxul metalelor pretioase din Lumea Noua si a profiturilor din comertul cu tarile "de peste mari", in special din Indii.

Cei mai de seama reprezentati ai mercantilismului au fost:Thomas Mun si William Staford in Anglia,Giovani Botero,Antonio Serra,Gaspard Scaruffi si Antonio Beccaria in Italia,Jean Bodin,Antoine de Montchretien si Jean Baptiste Colbert in Franta,Ortiz si Damian de Olivares in Spania si Portugalia,Petru cel Mare si I. T. Pososkov in Rusia si Dimitrie Cantemir in Romania.

Bibliografie:

Braileanu, Tiberiu - "O istorie a doctrinelor economice", Institutul european, Iasi, 1998

Blaug, Mark - "Teorie economica in retrospectiva", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992

Dodescu, Anca - "Doctrine economice. Manual universitar", Ed. Universitatii din Oradea, 2004

4) Popescu, Gheorghe - "Evolutia gandirii economice", Ed. George Baritiu, Cluj - Napoca, 2000

5) Suta Selejeanu Sultana - Doctrine si curente in gandirea economica moderna si contemporana, Editura All, Bucuresti, editia II 1992 - 199

6) Pohoata Ioan - Doctrine economice universale,Editura Academiei, 1959