Lucrare de licenta studiu privind logistica marfurilor la s.c. lukoil s.r.l.

FUNDATIA UNIVERSITARA "ALMA MATER" -

UNIVERSITATEA "ALMA MATER" DIN SIBIU

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE DIN SIBIU

LUCRARE DE LICENTA

STUDIU PRIVIND LOGISTICA MARFURILOR LA

S.C. LUKOIL S.R.L.

"Nu exista tari bogate si sarace, exista tari bine conduse si tari prost conduse."

Peter Drucker

"Managementul, in forma actuala a aparut intr-adevar mai intai in marile organizatii economice. Ne-am dat, insa, curand seama ca managementul este necesar in toate organizatiile moderne, indiferent daca acestea sunt sau nu economice."

Peter Drucker

Organizatia viitorului, editura

Teora, 2000 si respectiv 2001

INTRODUCERE

Lucrarea de fata are ca principal obiectiv studierea si analiza sistemului logistic al firmei, care presupune nu doar stabilirea deciziilor referitoare la logistica marfurilor, a obiectivelor logisticii marfurilor, ci si corelarea activitatilor lantului logistic.

Evolutia conceptuala si operationala a logisticii marfurilor nu se rezuma la simpla inlocuire a termenului distributie fizica, prin cel de logistica. In functie de modul economic si de afaceri din fiecare tara, rolul si semnificatia logisticii sunt rezultatul unei serii de etape care s-au succedat de la inceputul anilor 1950 ai secolului XX pana in prezent.

Comparativ cu viziunea traditionala asupra servirii clientului, care era focalizata pe indeplinirea standardelor operationale interne, dezvoltarea unui lant de aprovizionare-livrare centrat pe aspectele relationale are ca referinta asigurarea succesului clientului. Totusi, clientii difera substantial in privirea cerintelor lor referitoare la serviciul logistic. Succesul in domeniul lantului de aprovizionare-livrare depinde de capacitatea organizatiei de a dezvolta relatii stranse cu clientii cheie, pentru a oferii acestora solutii unice si profitabile, pe care concurentii nu le pot egala la un nivel de cost rezonabil.

Firma de succes de astazi nu se mai considera a fi un ansamblu de compartimente ci un sistem menit sa asigure derularea proceselor interne ale afacerii. Firmele sunt obligate sa stapaneasca procesele de baza precum si elaborarea de noi servicii/produse.

Fiecare proces presupune parcurgerea mai multor etape si necesita o analiza atenta din partea mai multor subdiviziuni ale firmei, apelandu-se la echipe interdepartamentale pentru realizarea fiecarui proces.

In lucrarea de fata am abordat rolul si continutul logisticii marfurilor a firmei din punct de vedere al ofertei pietii de desfacere, structurii organizatorice, eficienta activitatii de piata si analiza principalilor concurenti.

Vom incerca sa evidentiem faptul ca in momentul in care o firma activeaza pe piata trebuie sa tina cont ca astazi cumparatorii se afla in fata unei game variate de produse si ca acestia reactioneaza diferit fata de pretul unui produs vis-a-vis de calitatea acestuia.

Obtinerea de avantaje competitive de catre firma, in aceste conditii indica valoarea sa, precum si puterea de adaptare a politicii de marketing pentru atingerea unuia dintre cele mai importante obiective comerciale si anume crearea unei clientele fidele.

Motivul care m-a determinat sa aleg tema "Studiu privind logistica marfurilor la S. C. LUKOIL s. r.l. " consta in faptul ca in viitorul apropriat intentionez sa ma angajez in cadrul departamentului logistica al societatii mentionate, depunand si o aplicatie aflata in atentia conducerii firmei , la nivel local.

Lucrarea este structurata pe doua capitole, in primul capitol voi expune partea de teorie referitoare la rolul si continutul logistigii marfurilor, iar in cel de al 2-lea capitol voi expune un studiu de caz privind logistica marfurilor.

Studiul de fata isi propune sa contureze profilul pietei actuale a firmei, cu influente de riguoare si cu intregul spectru al schimbarilor rapide in sfera concurentei, al proceselor tehnologice, al cadrului legislativ si al politicilor comerciale care se modifica in permanenta. Obtinerea de avantaje competitive de catre firma, in aceste conditii, indica valoarea sa, precum si puterea de adaptare a politicii de marketing pentru atingerea unuia dintre cele mai importante obiective comerciale si anume crearea unei clientele fidele.

CAPITOLUL I

ROLUL SI CONTINUTUL LOGISTICII MARFURILOR

Elaborarea politicii de distributie a firmei, care sa contribuie la infaptuirea obiectivelor sale de marketing, presupune nu numai stabilirea canalelor de distributie, dar si formularea strategiei si tacticii referitoare la distributia fizica, respectiv logistica a marfurilor. Practica arata ca deciziile luate in acest domeniu pot avea implicatii profunde atat asupra costurilor de marketing, cat si asupra calitatii activitatii intreprinderii, a gradului de satisfacere a intereselor consumatorilor si utilizatorilor cu bunuri sau servicii. Literatura de specialitate ofera date care evidentiaza faptul ca distributia fizica detine, in cele mai multe situatii, o proportie de circa o cincime din pretul cu amanuntul, iar in cazul produselor unor ramuri industriale, cum este cea alimentara, aceasta proportie ajunge chiar la o treime. In aceste conditii, distributia fizica/logistica nu mai reprezinta doar un simplu ciclu de activitati de facilitare a circuitului produselor si serviciilor de la producator la utilizator, ci constituie un instrument foarte eficient al politicii de marketing a intreprinderii.

1.1. OBIECTIVELE LOGISTICII MARFURILOR

In cursul ultimelor decenii, specialistii din domeniul marketingului au utilizat diversi termeni pentru a descrie fluxul fizic al marfurilor de la punctul de origine la cel de utilizare. Conceptul initial de "distributie fizica" a fost inlocuit de concepte mai cuprinzatoare, cum sunt "logistica"¹ si "managementul lantului de aprovizionare"².

Una din definitiile de inceput ale "distributiei fizice" este cea propusa de Asociatia Americana de Marketing. Conform acestei definitii, distributia fizica consta in "miscarea si manipularea bunurilor de la locul unde acestea sunt produse la cel in care sunt consumate si utilizate".

Termenul "logistica"a inceput sa fie tot mai frecvent folosit in anii 80. Initial, distributia fizica si logistica au fost considerate sinonime. La sfarsitul deceniului al noualea, conceptul de logistica a inceput sa fie considerat mai complex decat distributia fizica, un important mijloc concurential de obtinere a avantajului competitiv. Un exemplu semnificativ in privinta mutatiilor conceptuale care au avut loc in acest domeniu este faptul ca, in anul 1991, Consiliul Managementului logistic a inlocuit termenul de management al distributiei fizice (definit in 1976) prin cel de logistica, pe care l-a definit astfel: procesul de planificare, implementare si control al fluxului si depozitarii eficiente si eficace al bunurilor, serviciilor si informatiilor legate de acestea, de la punctul de origine la punctul de consum, cu scopul de a corespunde cerintelor clientului.

In prezent, logistica este considerata o competenta care conecteaza orice intreprindere cu clientii si furnizorii ei prin intermediul a doua fluxuri intercorelate-fluxul marfurilor si al informatiilor. Continutul acestui concept este mai amplu decat cel de distributie fizica. Numerosi specialisti considera ca distributia fizica este doar una din componentele logisticii. Dintr-o astfel de perspectiva, la nivelul unei intreprinderi producatoare, sistemul logistic include urmatoarele trei componente majore:

Balan C. "Logistica" Ed. Uranus Bucuresti 2006, pag. 18

² idem.  "Logistica" Ed. Uranus Bucuresti 2006, pag. 22

a) distributia fizica: in canalul de marketing, operatiunile de distributie fizica efectuate de intreprindere vizeaza asigurarea disponibilitatii produselor pentru clienti.

Obiectivul urmarit este de a oferi utilitati de forma, cantitate, timp si loc, solicitare si asteptare la nivelurile din avalul canalelor de marketing in care firma este implicata.

b)activitati de sustinere a productiei: in aria responsabilitatilor logistice nu este inclusa desfasurarea efectiva a intregului proces de productie. Contributia logisticii in domeniul productiei se refera doar la asigurarea materialelor, componentelor si produselor in curs de prelucrare, in cantitatile necesare desfasurarii activitatilor de productie, in concordanta cu programul de productie stabilit. Ansamblul activitatilor de sustinere a productiei se refera la fluxurile materiale din interiorul intreprinderii.

c) aprovizionarea: activitatile de cumparare a materiilor prime, materialelor, componentelor sau produselor finite necesare indeplinirii obiectivelor firmei sunt operatiuni de natura logistica. Aceasta componenta a sistemului logistic se refera la relatii ce se stabilesc intre firma si furnizorii ei, respectiv nivelurile situate in amonte fata de intreprindere.

Eficienta logisticii presupune corelarea celor trei componente ce reunesc activitati desfasurate deopotriva in interiorul intreprinderii cat si la interfata cu secventele din aval si amonte, in cadrul canalelor de marketing[1]. Conceptul de logistica este deopotriva aplicabil intreprinderilor producatoare, angrosiste, detailiste etc. In cazul intermediarilor implicati in distributia cu ridicata si/sau cu amanuntul, structura sistemului logistic difera insa in raport cu cea specifica intreprinderilor producatoare, cuprinzand numai doua dintre cele trei componente prezentate, respectiv aprovizionarea si distributia fizica. Prin operatiunile logistice specifice, aceste firme creeaza, la randul lor, valoare semnificativa pentru clienti. De asemenea, conceptul de logistica isi gaseste aplicabilitate atat in cazul organizatiilor care ofera bunuri de consum sau de bunuri de uz industrial, cat si in cazul firmelor furnizoare de servicii.

Relatiile de colaborare dintre firme dobandesc o importanta tot mai mare, fapt dovedit si de promovarea ideii de pateneriat intre firmele si canalele de marketing. Pentru a obtine rezultatele pozitive scontate, relatiile inter-organizationale de parteneriat presupun indeplinirea urmatoarelor criterii de baza:

a) excelenta individuala - fiecare participant are o contributie de valoare la relatia

interfirme, aport bazat pe punctele forte proprii;

b) importanta - relatia de parteneriat trebuie sa aiba un rol hotarator in indeplinirea obiectivelor strategice pe termen lung ale fiecarui participant;

c)interdependenta - viabilitatea relatiei depinde de existenta unei complementaritati intre parteneri, pentru a face posibil ceea ce ei nu pot realiza in mod individual;

d) investitiile - implicarea fiecarei parti este de lunga durata si presupune alocarea de resurse financiare si alte tipuri de resurse;

e) informatia - schimbul permanent de informatii in ambele sensuri este o conditie a reusitei actiunilor desfasurate pentru indeplinirea obiectivelor comune ale partenerilor;

f) integrarea - intre organizatiile partenere se stabilesc legaturi la diferite niveluri,

pentru a face posibila comunicarea si colaborarea;

g) institutionalizarea - responsabilitatile partenerilor sunt specifice in mod clar,   intr-o forma oficiala, care sa raspunda intereselor pe termen lung ale partilor;

h) integritatea - adevaratele relatii de parteneriat presupun din partea fiecarei firme participante un comportament care sa justifice increderea reciproca si sa faciliteze realizarea obiectivelor propuse.

In prezent, progresele inregistrate pe plan mondial in domeniul tehnologiei informatiei fac posibila cresterea eficientei operatiunilor logistice, ca rezultat al facilitarii comunicarii si accesului la informatii, intre diferitele niveluri ale canalelor de marketing, in special prin intermediul schimbului electronic de date (EDI) si transferului electronic de fonduri (EFT).

Multe companii isi formuleaza obiectivele de logistica in termeni gen "aducerea marfurilor necesare la destinatiile stabilite in termenul de timp stabilit si la costul cel mai scazut"¹. Din pacate, un asemenea obiectiv nu prea are utilitate practica. Nici un sistem de logistica a pietei nu poate sa asigure concomitent maximizarea serviciilor pentru client si reducerea la minimum a costurilor. Prestatia maxima pentru client presupune pastrarea unor stocuri mari, transport de prima calitate si depozite multiple - iar toate acestea majoreaza costurile cu logistica de piata.

O companie nu poate ajunge la eficienta logisticii de piata prin simpla insumare, adica impunand fiecarui manager din sistemul logistic sa-si diminueze propriile costuri de logistica a pietei. Costurile logistice interactioneaza, iar relatiile dintre ele sunt adesea invers proportionale. De exemplu: managerul de trafic prefera transportul pe calea ferata in fata celui cu avionul, fiindca este mai ieftin. Dar, transportul cu trenul fiind mai lent, expeditiile facute in acest sistem blocheaza mai multa vreme fondul de rulment, intarzie plata facturilor de catre clienti si risca sa-i determine pe acestia sa cumpere de la concurenti care ofera o servire mai rapida.

Departamentul de expeditii utilizeaza containere mai ieftine pentru a reduce la minimum costul de transport. Containerele mai ieftine duc la o rata mai inalta de deteriorare a marfurilor si la atitudine nefavorabila din partea clientilor.

Managementul responsabil cu stocurile prefera sa aiba volume scazute de marfa pe stoc. Acest lucru face sa creasca numarul comenzilor neonorate din cauza lipsei din stoc sau onorate cu mare intarziere, volumul de documente prelucrate, numarul de loturi speciale de productie si expeditiile de urgenta la costuri mult mai mari.

Dat fiind ca activitatile de logistica presupun situatii in care trebuie sa fie compensati factori cu efecte contrare deciziile trebuie luate la nivelul sistemului total.2 Punctul de plecare il reprezinta studierea cerintelor clientilor si a ofertelor concurentilor. Clientii sunt interesati de livrarea la timp, de disponibilitatea furnizorilor in a le satisface trebuintele urgente, de manipularea cu grija a marfurilor, de disponibilitatea furnizorului in a primi inapoi produsele necorespunzatoare si a le inlocui cu promptitudine.

1.2. DECIZII REFERITOARE LA LOGISTICA MARFURILOR

Din perspectiva conceptului de marketing, principalul obiectiv al sistemului logistic il reprezinta asigurarea serviciilor de natura logistica in conformitate cu cerintele consumatorilor si utilizatorilor.3 Pe ansamblu, se urmareste ca la un cost mai mic, sa se asigure cat mai multe utilitati de natura logistica, astfel incat nivelul satisfacerii nevoilor consumatorului sau utilizatorului sa fie cat mai ridicat din punctul de vedere al logisticii produsului. Clientii sunt interesati sa intre in posesia produselor in momentul in care au nevoie de ele, in cantitatile dorite de ei, in locul dorit si la calitatea solicitata.

Kotler Ph. - " Managementul marketingului", Editura Teora, Bucuresti, 2002., p. 790.

idem - " Managementul marketingului", Editura Teora, Bucuresti, 2002., p. 793.

idem - " Managementul marketingului", Editura Teora, Bucuresti, 2002., p. 795.

De asemenea, consumatorii si utilizatorii doresc sa beneficieze de un sistem cat mai facil si mai eficient de plasare a comenzilor, sa poata returna cat mai usor bunurile uzate, refolosibile etc. Satisfacerea acestor nevoi de natura logistica, in conditii de eficienta si de stimulare continua a cererii, reprezinta un obiectiv complex, pentru realizarea caruia este necesara o ampla activitate de cercetari de marketing si de conducere a tuturor operatiunilor logistice.

Sistemul logistic este compus dintr-un ansamblu de activitati ocazionate de transferul produselor intre nivelurile canalelor de marketing, precum si din infrastructura necesara desfasurarii acestor activitati.[2] Din activitatile de distributie fizica, cele mai importante sunt urmatoarele: transportul; stocarea; depozitarea; manipularea; sortarea; preambalarea; conditionarea; expedierea si receptia produselor; distributia inversa si fluxurile informationale privind logistica produselor.

Procesul decizional din domeniul logistic trebuie sa aiba in vedere cateva elemente deosebit de importante. Mai intai, desi diferite ca natura, activitatile din lantul logistic au menirea ca, impreuna, sa asigure un flux eficient intre originea si destinatia produsului. De exemplu: la prima vedere, lansarea comenzii pentru aprovizionarea cu un nou lot de marfuri s-ar parea ca nu are nimic in comun cu transportul acestora, dar, in realitate, ambele urmaresc ajungerea produselor in timp util, in cantitatea necesara, la locul dorit de consumator sau utilizator. In al doilea rand, o decizie care vizeaza o anumita activitate logistica, in mod automat poate determina o decizie in alt domeniu logistic. Astfel, trecerea la o noua modalitate de transportare a unui produs conduce la schimbari in politica de stocare si depozitare a acestuia. In al treilea rand, deseori, o decizie luata in domeniul logistic este resimtita pe un alt plan functional al unitatii economice. De exemplu, modificarea numarului de puncte de depozitare poate conduce la nevoi suplimentare de fonduri banesti pentru finantarea diferentei de stoc.

Numai o viziune sistemica poate asigura angrenarea tuturor componentelor distributiei fizice intr-un tot unitar, integrat, precum si corelarea necesara, la nivelul firmei si din exteriorul acesteia.[3] Pe de alta parte notiunea de logistica trebuie considerata intr-un sens mai larg, ea cuprinzand nu numai fluxurile de produse, ci si fluxurile informationale conexe.

a) Transportul: marketerii trebuie sa se ocupe de deciziile privind modalitatile de transport alese, deoarece sunt lucruri care influenteaza stabilirea preturilor, performanta in materie de livrare la timp si starea in care ajung marfurile la destinatie, toate acestea influenteaza satisfactia clientului.

Pentru expedierea bunurilor sale catre depozite, distribuitori si clienti, compania are de ales intre cinci modalitati de transport: pe calea ferata, cu avionul, cu camionul, pe apa si prin conducte. Expeditorii de marfuri iau in calcul criterii cum ar fi viteza, frecventa, siguranta, capacitatea, disponibilitatea, posibilitatea de urmarire in circuit a marfii expediate si costul. Din punctul de vedere al vitezei, favorite indiscutabile sunt avionul si camionul. Daca se urmareste costul scazut, sunt de preferat ultimele doua optiuni: pe apa si prin conducte.

Expeditorii de marfuri au inceput in tot mai mare masura sa combine doua sau mai multe modalitati de transport, gratie transportului cu containerele. Transportul cu containerele consta in a introduce marfurile in containere sau remorci care pot fi transferate cu usurinta intre doua tipuri de mijloace de transport. Se pot face mai multe tipuri de combinatii: pe calea ferata si pe sosea ("cale ferata-auto");pe apa si pe sosea ("vapor-auto"); pe apa si pe calea ferata ("vapor-cale ferata");cu avionul si pe sosea ("avion-auto"). Fiecare combinatie ofera anumite avantaje. De pilda, transportul cu trenul si cu camionul este mai ieftin decat numai cu camionul, asigurand in acelasi timp flexibilitate si comoditate.

In alegerea modalitatilor de transport, expeditorii pot sa apeleze la transportatori particulari, la prestatori de servicii de transport pe baza de contract si la firme de transport in comun. Daca expeditorul de marfa detine propriile mijloace de transport (camioane sau avioane), atunci devine transportator particular. Firmele de transport pe baza de contract sunt organizatii independente care presteaza tertilor servicii de transport pe baza de contract.

b) Stocarea produselor: strans legate de problematica transporturilor sunt deciziile care au ca obiect stocarea produselor, o alta componenta a sistemului logistic, a doua ca pondere in totalul costurilor, capabila sa creeze utilitati de timp si loc. Printr-o gestiune stiintifica a stocurilor se pot aduce importante economii de fonduri, paralel cu cresterea calitatii serviciilor logistice oferite consumatorilor. Obiectivul central urmarit il constituie asigurarea unei aprovizionari continue, adaptata specificului cererii si cu costuri mai mici. La nivel operational se concretizeaza in decizii referitoare la:

marimea unei comenzi;

frecventa si momentul lansarii comenzilor;

marimea stocurilor de siguranta pentru evitarea rupturilor de stoc.

Printr-o politica rationala de stocare, se constituie stocul de produse necesare, la momentul potrivit, urmarindu-se minimizarea numarului rupturilor de stoc, ca si a costului aferent stocarii.

Marimea comenzii in cazul firmei tine intotdeauna cont de frecventa si momentul lansarii comenzii. Comenzile difera in functie de perioada din luna, daca se inregistreaza la inceputul sau la sfarsitul lunii, deoarece aproape intotdeauna vanzarile sunt mai mari la sfarsitul lunii. Un alt factor este reprezentat de produsele la care urmeaza promotii si la care se estimeaza vanzarile cu ajutorul celor din vanzari si pe baza unor istorice de vanzari de la promotii similare.

Stocul este calculat intotdeauna pentru 6 saptamani. Orice s-ar intampla majoritatea produselor sunt in cantitati suficiente pentru a nu exista rupturi de stoc si implicit pierderi de vanzari. Totusi, pot exista rupturi de stoc in cazul in care fabrica nu onoreza in totalitate comenzile emise.

In procesul decizional, vizand o gestiune stiintifica, se cer luate in considerare unele elemente ale mecanismului stocarii, intre care:

oscilatiile imprevizibile in manifestarea cererii;

incertitudinea legata de timpul de satisfacere a unei comenzi;

necesitatea combinarii mai multor produse in procesul de aprovizionare si stocare;

existenta mai multor puncte pentru stocarea produselor

In diferite etape ale circuitului acestora, este posibila aplicarea unor rabaturi la cantitatile considerate. In general, minimizarea costului total se face pe baza unei foarte atente analize, a costurilor de stocare propriu-zise, pe de o parte, a costurilor de lansare a comenzilor si a celor generate de ruptura de stoc ,pe de alta parte. Cele din prima categorie cresc odata cu cresterea cantitatii de reaprovizionat, iar celelalte scad. Luarea celor mai corecte decizii in problemele de stocare este conditionata de obtinerea informatiilor necesare si de conceperea unor modele decizionale adecvate.[4]

In ultimul timp, multe intreprinderi si-au redus semnificativ stocurile. Cheltuielile legate de aceste stocuri apeland la sistemul logistic de moment "just-in-time", prin care producatorii si detailistii isi asigura stocuri mici de produse care le ajung pentru putine zile. Noile produse vor sosi atunci cand va fi nevoie de ele, evitandu-se stocarea lor pentru perioade mai mari de timp. Sistemul acesta presupune o prognozare cat mai corecta a activitatii firmei, in paralel cu o livrare rapida, frecventa si flexibila, astfel incat produsele sa fie disponibile atunci cand este nevoie de ele, alaturi de semnificative economii de cheltuieli legate de stocarea si manipularea produselor.

c) Depozitarea: toate companiile trebuie sa-si depoziteze produsele finite pana in momentul in care sunt vandute, deoarece ciclurile de productie si consum nu coincid decat rareori. Functia depozitarii ajuta la indepartarea discrepantelor dintre cantitatile produse si cele dorite de piata. Compania trebuie sa decida asupra numarului de locatii pentru depozitare. Mai multe locatii inseamna ca marfa va putea fi livrata mai repede clientilor. Dar inseamna totodata si costuri de depozitare mai mari.

O parte din marfa se stocheaza in apropierea fabricii, iar restul se plaseaza in depozite din alte amplasamente. Firma ar putea detine depozite proprii, dar si sa inchirieze spatiu in depozite publice. Antrepozitele pastreaza marfurile pe perioade cu durata moderata sau mare. Depozitele de distributie primesc marfa de la diverse fabrici si diversi furnizori si le expediaza mai departe cat mai repede posibil.

Tipul mai vechi de depozit, cu mai multe etaje, lifturi incete si proceduri ineficiente de manipulare a materialelor, se confrunta azi cu concurenta din partea unui tip mai nou, depozitul automatizat pe un singur nivel, cu sisteme avansate de manipulare a marfurilor, sub comanda unui singur calculator central. Calculatorul citeste comenzile venite de la magazine si trimite carucioarele de marfa si elevatoarele electrice sa incarce marfa conform codurilor de bare si s-o duca la rampele de expeditie, dupa cum emite facturile aferente. Aceste depozite au redus rata accidentelor de munca si cheltuielile cu forta de munca, rata furturilor si a produselor deteriorate in timpul manipularii, reusind totodata sa imbunatateasca si gestiunea stocurilor.

d) Manipularea fizica: a produselor in diferite faze ale circuitului logistic exercita un puternic impact asupra nivelului de satisfacere a nevoilor consumatorilor/utilizatorilor si asupra eficientei distributiei fizice.¹ Printre obiectivele prioritare ale acestei activitati se inscriu minimizarea costurilor de manipulare si utilizare la maximum a spatiilor de depozitare. Deciziile in acest domeniu urmaresc stabilirea celei mai bune marimi a lotului supus unei manipulari (o adevarata revolutie in acest sens s-a realizat prin folosirea paletizarii), alocarea spatiilor pentru depozitarea produselor si pentru manipularea manuala, partial mecanizata sau total mecanizata.

In fiecare depozit al firmei din tara exista cate un electrostivuitor modern si transpaleti cu ajutorul carora se realizeaza manipularea marfurilor.

e) Fluxurile informational: reprezinta o componenta a sistemului logistic ce aduce o contributie hotaratoare la cresterea eficientei circuitului produselor: sistemul informational logistic subsistem al sistemului informational al intreprinderii - vehiculeaza toate informatiile relevante pentru luarea deciziilor din sfera logistica. Datele obtinute prin cercetarea de marketing nu sunt intotdeauna in forma necesara pentru luarea deciziilor si nici nu pot fi la indemana, cand si unde sunt necesare. Astfel, sistemul informational logistic faciliteaza luarea deciziilor si asigurarea serviciilor logistice in cele trei modalitati si anume:

transformand datele intr-o forma utila si mai accesibila;

transferand datele in reteaua logistica, acolo unde sunt necesare si stocand aceste date pana in momentul in care sunt utilizate.

Sistemul informational logistic reprezinta mai mult decat o banca de date sau un sistem de evidenta a modulului de realizare a comenzilor. Acesta poate servi si pentru infaptuirea analizei economice prin folosirea unor metode si modele statistico-matematice, precum si pentru luarea unor decizii si controlul sistemului logistic.

Balan C. - "Logistica", Editura Uranus Bucuresti, 2006, pag. 71

Sistemele informationale logistice pot fi astfel proiectate pe trei nivele diferite:

un nivel de baza pentru prelucrarea datelor, care nu presupune o analiza prea sofisticata;

un nivel la care metodele statistico-matematice devin parte integranta a sistemului de analiza;

un nivel la care atat analiza datelor, cat si luarea deciziilor si declansarea unor actiuni se realizeaza cu ajutorul sistemului.

Obtinerea de informatii complete si la timp faciliteaza elaborarea unor strategii logistice care nu mai sunt axate pe mentinerea stocului de siguranta, asa cum se intampla in cazul strategiilor traditionale. Reducerea stocurilor devine o realitate in conditiile in care incertitudinea datorata erorilor de previziune a cererii si livrarilor este diminuata la minimum. Disponibilitatea unor informatii corecte si rapide, precum si posibilitatea schimbului de date in timp real, intre diferite niveluri ale canalului de marketing au permis aparitia unor strategii logistice cum sunt: " just-in-time" (JIT); raspuns rapid (QR); reaprovizionarea rapida (CR); reaprovizionarea automata (AR).

1.3. CORELAREA ACTIVITATILOR LANTULUI LOGISTIC

Realizarea obiectivelor distributiei fizice impune adoptarea, in conducerea multiplelor componente ale lantului logistic, a unei viziuni sistemice, singura capabila sa asigure corelarea si integrarea activitatilor, subordonarea lor unui scop comun. Aceasta viziune are la baza cateva considerente esentiale[5], si anume:

a) realizarea fluxului logistic al marfurilor intre producator si consumator prin

contributia mai multor unitati economice, unele aflate chiar in afara canalelor de distributie utilizate;

b) necesitatea optimizarii costurilor totale de-a lungul intregului ciclu logistic;

c) integrarea diverselor activitati componente ale distributiei fizice in sistemul logistic, astfel incat sa se maximizeze efectele de natura sinergetica.

Abordarea distributiei fizice intr-o astfel de viziune se dovedeste pe cat de necesara, pe atat de dificila, datorita eterogenitatii activitatilor logistice, dispersiei lor in timp si spatiu, apartenentei acestora la structuri organizatorice distincte si cu interese care deseori nu sunt covergente. In aceste conditii, eforturile de conducere stiintifica a distributiei fizice vor fi directionate pe trei planuri distincte.

a) O prima directie de actiune o reprezinta gasirea celei mai bune formule organizatorice pentru integrarea si coordonarea activitatilor logistice din interiorul intreprinderii.

b) A doua directie de actiune se refera la aspectul interfunctional al conducerii, prin care se urmareste integrarea eficienta a functiei logistice alaturi de cunoscutele functii ale unitatii economice, solutionarea diferitelor situatii conflictuale care pot  aparea si subordonarea tuturor cailor de actiune intreprinse, cerintele realizarii optimului global.

c) Cea de-a treia directie de actiune presupune realizarea unei conduceri la nivel interorganizational, printr-o cooperare adecvata. Aceasta se refera la relatiile din interiorul canalului de distributie, intre intermediarii aflati pe circuitul parcurs de marfuri, pe de o parte, si prestatorii de servicii in favoarea acestora, pe de alta parte. In mod evident, intr-o asemenea abordare, nu este suficienta rationalizarea fiecarei faze de distributie, ci se impune o viziune unitara fluxului integral al marfurilor, deopotriva interfunctionala si interorganizationala care sa depaseasca structurile si barierele organizatorice existente.

Pentru optimizarea in mod separat, a diferitelor faze si operatiuni care alcatuiesc fluxul logistic, se pot utiliza tehnici riguroase. In acest sens, deosebit de utile, s-au dovedit diferite domenii ale cercetarilor operationale, cum sunt:

programarea matematica;

teoria gestiunii stocurilor;

teoria grafurilor;

teoria firelor de asteptare;

teoria jocurilor;

teoria ordonarii etc.

care permit optimizarea surselor de aprovizionare, a rutelor de transport, a loturilor de marfa, a amplasarii depozitelor, a stocurilor.

Mult mai dificil se dovedeste, insa a fi optimizarea ansamblului, a fluxului integral. Optimizarea fazelor acestuia, in mod independent, la nivelul fiecarei componente a distributiei, nu conduce in mod automat la optimizarea ansamblului.

Deosebit de important pentru optimizarea la nivelul intregului sistem logistic este conceptul de cost logistic total. In lumina acestui concept, sistemul logistic este definit in totalitate, in intreaga sa complexitate, astfel ca toate costurile aferente unei probleme decizionale sa fie considerate in interdependenta lor, incercandu-se gasirea unei solutii optime sau corecte pentru intregul lant logistic. Incercarile de a minimiza costurile unei singure componente din circuitul logistic, fara a considera interdependentele existente, poate conduce la o solutie pentru intregul sistem situata mult sub optimul acestuia.

Diferitele costuri sunt in relatii conflictuale, o reducere a lor intr-un domeniu putand genera cresteri substantiale in alte domenii.

Printre metodele cu ajutorul carora se poate incerca gasirea unor raspunsuri privind zona in care se situeaza optimul global pot fi mentionate: simularea; tehnicile Forrester; analiza numerica. Practica a scos in evidenta doua directii prin care se tinde catre optimizarea pe scara larga, dincolo de nivelul unor intreprinderi izolate, angajate in procesul distributiei.

O directie este cea a integrarii verticale a sistemului de distributiei, respectiv a concentrarii sub raport organizatoric a diferitelor faze logistice succesive. Astfel, deseori, producatorul insusi desfasoara printr-o retea logistica proprie circulatia produselor sale pana la consumator. De asemenea, exista intreprinderi comerciale cu amanuntul, din randul celor mari, care isi asuma functiile distributiei fizice specifice angrosistilor. In ambele cazuri, conducerea poate atinge grade diferite. Iar includerea in aceleasi structuri organizatorice a totalitatii (sau majoritatii) operatiunilor logistice, asigura premisele rationalizarii fluxului complet al marfurilor.

O alta directie de optimizare a distributiei fizice o constituie punerea in miscare a unor parghii si instrumente - initiatorul acestora este uneori chiar producatorul - care sa actioneze asupra sirului de intermediari-distribuitori, determinandu-i sa rationalizeze fluxul marfurilor si sa-l mentina la un debit adecvat. Dintre acestea poate fi mentionata utilizarea unor sisteme de marje, bonificatii, rabaturi etc., care stimuleaza intermediarii, dar ii si obliga, in acelasi timp, sa se incadreze in anumite limite de cheltuieli.

Limitele unei viziuni bazate pe costul total sunt vizibile in conditiile in care ne raportam la conceptul de marketing. Pentru tot mai multe intreprinderi, necesitatile, asteptarile si cererea clientilor sunt termenii de referinta pentru analiza, planificarea, realizarea si controlul activitatilor desfasurate. Sub influenta conceptelor de marketing, accentul se deplaseaza in domeniul logistic spre nivelul adecvat al serviciului care permite maximizarea profiturilor.

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ PRIVIND LOGISTICA MARFURILOR LA

S.C. LUKOIL S.R.L.

2.1. DESCRIEREA SOCIETATII

Pe data de 25 noiembrie 1991 a fost infiintata compania de stat LangepasUraiKogalymneft din Federatia Rusa, care includea asociatiile de productie Langepasneftegas, Uraineftegas, Kogalymneftegas si cateva capacitati de procesare a titeiului. Acronimul LUK a luat nastere de la numele companiei LangepasUraiKogalymneft. Compania LUKoil a fost inmatriculata la data de 22 aprilie 1993 la Registrul Comertului din Moscova.

In anul 1998 sunt achizitionate pachetele de actiuni la rafinaria "Petrotel" (Romania). In 1999 sunt achizitionate rafinariile din Odessa (Ukraina) si Neftochim-Burgas (Bulgaria).

Procesarea titeiului si distributia produselor petroliere de catre compania LUKoil genereaza efecte colaterale benefice asupra altor sectoare din cadrul economiei romanesti: Oil Terminal Constanta, Concept, transportatorii auto si pe cale ferata, companiile din sectorul telecomunicatiilor si altele.

Numarul statiilor de distributie a carburantilor Lukoil in Romania a crescut continuu in ultimii ani. Scopul principal al acestei extinderi il reprezinta necesitatea oferirii unor produse de calitate posesorilor de automobile.

IStatiile de distributie a carburantilor LUKoil ofera 2 carburanti pe larg acceptati in Romania si 2 carburanti de top. Din prima categorie fac parte carburantii:

Benzina fara plumb COR 95 "EURO LUK Benzina"

Motorina 0.035% S "MOTORINA EURO L Diesel"

Cea de-a doua categorie include doi carburanti meniti sa satisfaca exigentele celor mai sofisticati consumatori:

Benzina fara plumb COR 98 "SUPER EURO LUK Benzina"

Motorina 0.005% S "MOTORINA SUPER EURO L Diesel"

Compania LUKoil ofera un nou produs, ca raspuns la cerintele de inalt standard clientilor. Cardul LUKoil este un suport de tranzactie standardizat, securizat, informatizat. In functie de necesitatile dumneavoastra de consum, va putem pune la dispozitie urmatoarele tipuri de carduri:

Cardul Corporativ de Debit;

Cardul Corporativ de Credit.

Cardul LUKoil va ofera posibilitatea de a tranzactiona carburanti in peste 100 statii din Romania si in viitor din Ungaria si Moldova. Reteaua de statii LUKoil din Romania este in continua crestere urmand ca, pana la sfarsitul anului, reteaua de benzinarii din Romania va avea un numar de 300 de statii. Sistemul de tranzactionare cu Card LUKoil este conceput astfel incat sa asigure o imagine clara a tuturor tranzactiilor efectuate cu aceste carduri. Accesul se va putea face pe baza unei parole unice, aleasa de client, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana.

2.2. STRUCTURA ORGANIZATORICA LA S.C. LUKOIL S.R.L.

Prin organizarea structurala se asigura modelarea organizarii procesuale, in conformitate cu necesitatile si posibilitatile fiecarei organizatii. Principala expresie a organizarii structurale o reprezinta structura organizatorica. Notiunea de structura organizatorica a fost abordata in numeroase lucrari, asupra sa nu s-a ajuns la o definire riguros stiintifica, in masura sa intruneasca consensul specialistilor. Consideram ca o imagine mai completa si mai precisa asupra acestui mecanism atat de complicat o furnizeaza definitia dupa care structura organizatorica a firmei reprezinta ansamblul persoanelor si subdiviziunilor organizatorice astfel constituite incat sa asigure premisele organizatorice in vederea stabilirii si realizarii obiectivelor propuse.

In cadrul structurii organizatorice a firmei deosebim doua componente principale:

a) structura manageriala;

b) structura de productie;

a) Structura manageriala poate fi definita ca ansamblul managerilor de nivel superior si al subdiviziunilor organizatorice prin ale caror decizii si actiuni se asigura conditiile manageriale, economice, tehnice si de personal, necesare desfasurarii activitatii compartimentelor de productie.[6]

Structura manageriala este deci alcatuita, in principal, din organismele de management participativ, managerul general si adjunctii sai, compartimentele functionale si de conceptie constructiva si tehnologica.

b) Cealalta componenta principala, structura de productie, este alcatuita din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale firmei, in cadrul carora se desfasoara activitatile operationale, in principal de productie[7].

Structura organizatorica a firmei este o expresie atat a resurselor umane, materiale, financiare si informationale incorporate, cat si a caracteristicilor mediului in care acestea isi desfasoara activitatile. Analitic, elementele endogene si exogene firmei, care-si pun amprenta asupra caracteristicilor organizarii structurale, pot fi individualizate sub forma variabilelor organizationale. In conceptia noastra, variabila organizationala reprezinta un factor intern sau extern firmei, care ii conditioneaza intr-o anumita masura caracteristicile organizarii, astfel incat modificarea unora din parametrii sai necesita schimbari in structura organizatorica a unitatii respective.

Impactul structurii organizatorice nu trebuie rezumat insa doar la efectele strict economice. Implicatii dintre cele mai importante au caracteristicile structurii organizatorice asupra satisfactiilor obtinute de salariatii firmei in procesul muncii, asupra climatului de munca. In fapt, intre implicatiile "strict economice" si cele "strict umane" ale structurii organizatorice exista o legatura organica, ele intrepatrunzandu-se si determinand ceea ce numim eficienta social-umana a organizarii structurale a firmei.

Principalele componente ale structurii organizatorice sunt urmatoarele: postul; functia; ponderea ierarhica; compartimentul; nivelul ierarhic; relatii organizatorice.

a) Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica a firmei ce poate fi definita ca ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor care, in mod regulat, revin spre exercitare unui salariat al firmei.

Obiectivele postului, denumite obiective individuale, reprezinta, asa cum se stie definirea calitativa si daca este posibil cantitativa a scopurilor avute in vedere prin crearea sa. Obiectivele individuale constituie caracterizari sintetice ale unitatii postului, ce exprima ratiunea crearii sale, precum si criterii de evaluare a muncii salariatului caruia ii este atribuit. Realizarea obiectivelor se realizeaza prin intermediul sarcinilor. Sarcina este un proces de munca simplu, sau o componenta de baza a unui proces de munca complex, care prezinta autonomie operationala, fiind efectuata de regula de o singura persoana.

b) Totalitatea posturilor care prezinta aceleasi caracteristici principale formeaza o functie. In functie de natura si amploarea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor, se deosebesc doua tipuri principale de functii: manageriale si de executie.

Functia manageriala se caracterizeaza printr-o sfera mai larga de competente si responsabilitati, referitoare la obiectivele colectivului condus, care implica sarcini de previziune, organizare, etc. a activitatii altor persoane.

Functia de executie se caracterizeaza prin obiective individuale limitate, carora le sunt asociate competente si responsabilitati mai reduse, sarcinile incorporate neimplicand luarea de decizii privind munca altor titulari de posturi.

c) Ponderea ierarhica reprezinta numarul de salariati condusi nemijlocit de un manager. Dimensiunile ponderii ierarhice sunt influentate de natura lucrarilor efectuate de subordonati, nivelul de pregatire si gradul lor de motivare, frecventa si amploarea legaturilor dintre ei, experienta, capacitatea si prestigiul managerului. Specialistii apreciaza ca marimea optima a ponderii pentru un manager variaza intre 4-8 colaboratori si creste pe masura apropierii de baza piramidei organizatorice pana la 30 de subordonati.

d) Compartimentul reprezinta ansamblul persoanelor ce efectueaza munci omogene si/sau complementare, de regula pe acelasi amplasament, care contribuie la realizarea acelorasi obiective si sunt subordonate nemijlocit aceluiasi manager. Compartimentele sunt operationale si functionale, in functie de obiectivele atribuite, de sarcinile realizate, de compartimentele si responsabilitatile circumscrise si de modul exercitarii lor.

e) Nivelul ierarhic este o alta componenta principala a structurii organizatorice, el este format din totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeasi distanta ierarhica de adunarea generala a actionarilor sau de proprietarul unic al firmei.

f) Ultima componenta a structurii o constituie relatiile organizatorice formale. Acestea pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni organizatorice (posturi, compartimente etc.) instituite prin reglementari organizatorice oficiale. In functie de caracteristicile lor si indeosebi de natura si modul de manifestare a competentelor si responsabilitatilor, relatiile organizationale din cadrul firmei se pot divide in trei categorii:

relatii de autoritate;

relatii de cooperare;

relatii de control.

La nivelul S.C. LUKoil S.R.L., personalul indeplineste diverse functii (prezentat in tabelul 2.1.).

Tabelul 2.1   

Functii la S.C. LUKOIL S.R.L.

Conform Regulamentului Intern S.C. Lukoil S.R.L.

Competentele si responsabilitatale fiecarui post din structura organizatorica sunt evidentiate in fisa postului.

In cadrul societatii isi desfasoara activitatea urmatoarele compartimente:

a) Compartimentul Administrativ

b) Compartimentul Juridic

c) Compartimentul Financiar

d) Compartimentul de Marketing

Nivelurile ierarhice, compartimentele si relatiile organizationale existente se reflecta in organigrama S.C. LUKoil S.R.L. (conform anexei 3 ).

Modalitati de prezentare a structurii organizatorice a firmei

Cunoasterea si analiza structurii organizatorice implica folosirea unor modalitati adecvate pentru descrierea sa. Organigrama costituie mijlocul cel mai frecvent utilizat in acest scop.

Organigrama poate fi definita ca reprezentarea grafica a structurii organizatorice cu ajutorul anumitor simboluri si pe baza unor reguli specifice. Organigrama este formata din casute dreptunghiulare, reprezentand posturi de management, sau compartimente si linii, de diferite forme, care redau raporturile ierarhice, functionale etc., ce sunt stabilite intre toate celelalte compartimente ale structurii organizatorice. In cazurile in care organigrama reda structura organizatorica a intregii organizatii se numeste organigrama generala sau de ansamblu.

2.3. ANALIZA CONCURENTEI

Cunoasterea consumatorilor este o conditie extrem de necesara pentru succesul pe piata, dar, in conditiile actuale, nici pe departe nu mai este suficienta. Intotdeauna cand pe o piata oarecare exista mai multe intreprinderi care vand sau cumpara aceeasi marfa, intre ele se va manifesta o anumita rivalitate. Aceasta rivalitate este cu atat mai puternica, cu cat cresterea pietei este mai lenta, cu cat numarul de concurenti este mai mare si cu cat diferentele dintre aceste intreprinderi (in ceea ce priveste marimea, caracteristicile produsului, accesul la resurse, nivelul costurilor etc.) sunt mai mici.

Concurenta este cel mai riscant element al mediului pentru ca, in primul rand reprezinta un studiu de conjunctura spre deosebire de ciclul de productie de exemplu, care este influentat mai putin de conjunctura. Din aceasta cauza analiza concurentei devine un proces obligatoriu. Obiectivele principale ale analizei concurentei sunt:

a) O analiza a concurentei permite managerului sa cunoasca pozitia avantajului sau concurential precum si a avantajelor sale comparative daca exista.

b) Analiza concurentiala permite o intelegere si o anticipare a strategiilor concurentilor in prezent si viitor.

O intreprindere care isi fixeaza ca obiectiv strategic demersul de internationalizare va urmari anumite etape:

a) identificarea concurentilor pe piata respectiva:

numar

natura lor

relatia de competitivitate cu intreprinderea in cauza

b) evaluarea concurentilor sub raportul:

puterii lor pe piata (marimea acestora, cota de piata, potentialul resurselor

umane, materiale, financiare);

orientarii lor strategice data de: strategiile de baza adoptate, strategiile de

prelucrare a pietei;

acoperirii pietei dat de: programul propriu de prestatii;

gradul de distributie al produselor oferite.

c) departajarea elementelor ce particularizeaza concurenta internationala, in raport cu cele intalnite pe piata domestica, cum sunt:

gradul sporit de complexitate al fenomenelor concurentiale;

accentuarea procesului de globalizare a concurentei;

caracterul sistematic de urmarire a evolutiei acesteia, determinat de crearea unei veritabile "stari de veghe" concurentiale la nivel de intreprindere;

caracterul sistematic de urmarire a evolutiei acesteia, determinat de crearea unei veritabile "stari de veghe" concurentiale la nivel de intreprindere;

folosirea rezultatelor cercetarii concurentei la fundamentarea viziunii strategice a intreprinderii ce se internationalizeaza.

Analiza concurentiala face parte dintre practicile strategice de marketing si management de evaluare a mediului extern. Aici se includ strategiile de marketing, care de multe ori se dovedesc a fi cele mai importante. Pentru ca o intreprindere sa-si elaboreze eficient strategiile de marketing, trebuie sa obtina cat mai multa informatie despre concurentii sai. In mod permanent specialistul de marketing trebuie sa evalueze si sa compare propriile produse, preturi, canale de distributie promovate cu cele ale concurentilor. Numai in acest mod se pot descoperi zone de avantaj sau dezavantaj concurential. Din rapoartele anuale sau trimestriale ale companiilor petroliere, de exemplu, se pot afla multe informatii despre programele de dezvoltare, strategii, planuri, resurse, cotarea actiunilor companiei respective etc.

Industria petroliera este o industrie ce dezvolta mai mult o concurenta directa. Companiile integrate vertical au oportunitati mult mai mari de a concura cu succes pe piata petroliera (Anexa 1, fig. 2.2 ).

Principalii concurenti ai Companiei LUKoil in Romania sunt:

PETROM; ROMPETROL GROUP; RAFO Onesti; MOL.

In domeniul rafinarii:

S.C. ROMPETROL RAFINARE S.A.; S.C. RAFO Onesti.

In domeniul distributiei cu amanuntul a produselor petroliere:

MOL; PETROM; AGIP; ROMPETROL; distribuitori particulari.

In domeniul distributiei en-gros:

ROMPETROL; RAFO Onesti; PETROM.

In scopul evaluarii fortei unei intreprinderi concurente, este necesar sa se ia in consideratie principalii parametri care o definesc: (tabelul 2.2)

cifra de afaceri (anul 2009)(Anexa 1, fig. 2.1.);

pozitia pe piata.

Tabelul 2.2  

Pozitionarea S.C. LUKoil S.R.L. pe piata

Conform documentatiei concurentiale S.C. Lukoil S.R.L.

2.4. EFICIENTA ACTIVITATII DE PIATA

Eficienta activitatii de piata a S.C. LUKoil S.R.L. este reflectata de valoarea indicatorilor financiari, din bilanturile contabile (tabelul 2.4)

Tabelul 2.4  

Indicatori financiari ai S.C. LUKOIL S.R.L.

Conform ordinului 94/2001 - reglementarile contabile armonizate cu directia si cu standardele internationale de contabilitate

Situatia a fost intocmita in concordanta cu raporturile companiei. Compania a inregistrat o crestere a cifrei de afaceri, indeosebi datorita cresterii preturilor produselor petroliere.

Activele imobilizate au crescut in ultimii 3 ani cu peste 50%, crestere datorata in special aprecierii imobilizarilor corporale.

Nivelul datoriilor s-a diminuat pe parcursul perioadei analizate, acestea putand fi in totalitate acoperite de catre disponibilitatile existente (Anexa 2, fig 2.4.1. si fig. 2.4.2.).

2.5 PROCEDURA DE APROVIZIONARE A STATIILOR LUKOIL

Scopul procedurii: reglementarea modului de aprovizionare cu produse petroliere si nepetroliere a statiilor de distributie carburanti din reteaua LUKoil. Procedura este valabila pentru tot Departamentul Operativ Comercial al LUKoil.

Definirea termenilor:

marfa = produs comercializat respectiv depozitat cu scopul de a fi vandut sau folosit in reteaua de statii LUKoil;

marfa alba = totalitatea carburantilor comercializati in reteaua de statii LUKoil (benzine, motorine );

lubrifianti = totalitatea uleiurilor si unsorilor de origine minerala, semisintetica sau sintetica folosite pentru ungerea motoarelor si a altor mecanisme;

produse petroliere = totalitatea produselor ce se incadreaza la grupele Marfa alba si Lubrifianti;

produse nepetroliere = totalitatea produselor care nu se incadreaza la grupa Produse nepetroliere;

raport de gestiune zilnic = raport referitor la situatia stocurilor, aprovizionarilor si a vanzarilor pentru produsele petroliere si nepetroliere, se intocmeste la fiecare inchidere zi. Responsabil pentru elaborarea procedurii este Serviciul de Exploatare, responsabil cu indeplinirea procedurii este: Directia vanzari magazine, Dispeceratele Lukoil, Sucursalele LUKoil, Sefii de statie.

Descrierea procedurii: Aprovizionarea cu produse petroliere

In fiecare dimineata Seful Agentie Comerciala sau, in lipsa acestuia vanzatorul cu atributii de coordonare a turei, sau vanzatorul, va completa un tabel cu datele corespunzatoare orei la care se efectueaza inchiderea de zi, pe baza acestor rapoarte zilnice. Dispeceratele intocmesc necesarul de aprovizionare cu carburanti, comanda de carburanti se intocmeste de catre Dispeceratele Sucursalelor LUKoil, comanda de lubrifianti se intocmeste de catre sucursala, conform stocurilor din raportul de gestiune zilnic si se transmite catre Departamentul Uleiuri.

Aprovizionarea cu produse nepetroliere

Lista de furnizori si a produselor acceptate spre comercializare in reteaua de statii LUKoil este aprobata de directorul general, directorul vanzari magazine intocmeste lista cu furnizorii si produsele corespunzatoare si o va prezenta spre aprobare directorului general, dupa aprobare aceasta lista va fi transmisa in statii. Se interzice comercializarea unor alte produse decat cele definite mai sus. In cazul actiunilor promotionale sau de alta natura seful de agentie comerciala are obligatia de a se conforma intocmai indicatiilor primite din partea salariatilor din cadrul sediului central care coordoneaza astfel de actiuni, Directorul de exploatare, sau directorului magazine. Pentru fiecare furnizor in parte, directorul vanzari magazine va intocmi o fisa a furnizorului care va trebui sa contina:

certificatul de inmatriculare a companiei distribuitoare;

codul fiscal al companiei distribuitoare;

oferta generala;

atestare furnizor direct sau producator;

contract comercial;

comanda etalon, care va cuprinde produse acceptate spre distributie, stocurile minime, stocurile maxime, cantitate de comanda, pozitionarea produselor in raft;

certificate de calitate si conformitate;

autorizari si certificari necesare din punct de vedere legal pentru vanzare cu amanuntul a produselor prin reteaua de statii distributie carburanti LUKoil Romania.

La primirea marfurilor, sefii de agentie comerciala au obligatia de a verifica certificatele de calitate si conformitate ale produselor si sa faca receptia cantitativa si calitativa. Directorul vanzari magazine va efectua comanda de incepere a derularii contractului pentru fiecare statie in parte, el stabileste stocul de marfa pe raft, stocul de marfa in magazie si stocul de marfa minim la care seful de statie va lansa comanda, in functie de suprafata magazinului, dimensiunea rafturilor, capacitatea magaziei si vanzarile medii ale statiei. Seful de agentie comerciala are obligatia sa verifice zilnic sau ori de cate ori este nevoie stocurile de pe raft si sa completeze din magazie marfurile lipsa, sau dupa caz sa lanseze o noua comanda conform comenzii etalon a furnizorului.

Directorul vanzari magazine are obligativitate de a verifica corectitudinea datelor inscrise pe factura din punct de vedere a sortimentelor comandate si de a transmite spre aprobare de plata a facturilor primite catre compartimentul financiar-contabil.

2.6. PROCEDURA DE RECEPTIE A CARBURANTILOR

A.Scopul instructiunilor

Reglementarea modului de receptie a carburantilor pentru a se asigura preluarea

doar a acelor produse care satisfac conditiile de calitate impuse si evidentierea cantitatilor si volumelor preluate .

B.Valabilitatea instructiunilor

Reglementarea este valabila pentru toate statiile de distributie carburanti din reteaua Lukoil din Romania.

C.Definirea termenilor

Marfa alba- totalitatea carburantilor comercializati in reteaua de statii de distributie LUKoil ( benzine, motorine );

Controlul - este acea activitate in cadrul careia fara nici un mijloc tehnic de examinare putem constata daca marfa si mijloacele de examinare a marfii respectiv procedura prin care se verifica este sau nu corespunzatoare;

PVRC - Proces verbal de receptie carburanti - document ce intocmeste la fiecare receptie de carburanti, pentru fiecare carburant in parte;

Pachet carburanti - Bilant la 15 grade - centralizator al tuturor receptiilor si vanzarilor lunare dintr-o statie conform sistemului de gestiune si corectare la temperatura 15^o.

D.Responsabilitati

Responsabil pentru elaborarea instructiunilor : Serviciul Exploatare, Director Vanzari Carburanti cu Amanuntul;

Responsabil pentru aplicarea instructiunilor : Serviciul Dispecerat Departament Operativ Comercial; Sucursale; Seful de agentie comerciala si, in lipsa acestuia, vanzatorul cu atributii de coordonare a turei sau vanzatorul.

Responsabil pentru executarea instructiunilor: Angajatii unitatiilor organizatorice care cad sub incidenta valabilitatii teritoriale a procedurii.

Verificarea aplicarii instructiunilor: Directia Vanzari Carburanti cu Amanuntul, Serviciul Exploatare din cadrul Departamentului Exploatare si Dezvoltare Statii si Depozite, Sucursalele LUKoil.

E.Descrierea instructiunilor

Aprovizionare cu produse petroliere

a)In fiecare dimineata Seful de agentie comerciala si, in lipsa acestuia, vanzatorul cu atributii de coordonare a turei sau vanzatorul, va completa " Raport de Gestiune Zilnic" cu datele corespunzatoare orei la care se efectueaza inchiderea de zi;

b)Pe baza acestor rapoarte zilnice Dispeceratele din fiecare Sucursala intocmesc necesarul de aprovizionare cu carburanti;

c)Comanda de carburanti se intocmeste de catre Dispeceratele din sucursale cu respectarea Deciziei nr.1651/28.01.2004.

La statiile LUKoil se pot receptiona doar carburantii produsi de Petrotel LUKoil, sau pentru care exista contracte sau acord de colaborare si sunt acceptati de firma LUKoil. Lansarea comenzii de carburanti se face doar pentru carburantii acceptati, conform Procedurii LKD 01/2006, varianta 3-2006, referitoare la aprovizionarea statiilor de distributie carburanti LUKoil. Cel care preia carburanti conform acestei proceduri are obligatia sa examineze calitativ si cantitativ carburantul, care trebuie sa corespunda certificatului de calitate sau conformitate ce insoteste transportul. Prezentele instructiuni se refera la receptionarea carburantilor ce sunt transportati in statiile de distributie cu cisterne auto.

Conform prezentelor instructiuni receptia carburantilor in statiile de distributie se face in trei etape obligatorii:

Receptia documentelor de insotire a marfii si a starii mijlocului de transport;

Receptia calitativa;

Receptia cantitativa.

Pentru efectuarea in conditii corespunzatoare a receptiei de carburanti, fiecare statie de distributie carburanti trebui sa aiba obligatoriu in dotare urmatoarele mijloace de masurare pentru determinarea calitatii carburantului:

termodensimetre pentru benzine si motorine;

cilindri gradati din sticla;

rigla gradata;

pasta hidrosensibila pentru determinarea nivelului de apa;

pentru statiile proprietate - dispozitive automate pentru masura nivel.

2.6.1. RECEPTIA DOCUMENTELOR DE INSOTIRE

1). Receptia documentelor de insotire a marfii si a starii mijlocului de transport.

- Receptia documentelor de insotire a marfii - se face de gestionarul statiei in prezenta insotitorului de transport si/sau conducatorului auto. Documentele care trebuie obligatoriu sa insoteasca marfa transferata si transportata din depozitele LUKoil la statiile de distributie sunt:

- Avizul de  Insotire a Marfii - se intocmeste de catre Depozitul care transfera carburantul in statie si este un document pentru o statie de distributie.

Acesta contine: numarul de aviz; depozitul de unde a plecat marfa; statia de carburanti care va receptiona marfa; denumirea corecta a carburantului sau carburantilor care se livreaza catre statie; unitatea de masura (kg ); cantitatea pe fiecare tip de carburant; furnizorul; producatorul; numarul notei de greutate; datele de identificare conducator auto; mijloc transport;

- Declaratia de conformitate - pe acest document sunt inscrise urmatoarele: tipul carburantului; numar raport incercari; destinatarul marfii; termen valabilitate produs; numerar certificare RAR; indicatorul inscrie densitatea si temperatura determinare la autocisterna la incarcare in depozit.

- Raport de incercari - contine: numar/data; date privitoare la calitatea carburantului aprovizionat; densitate la 15 grade (patru zecimale)

- Nota de greutate - contine: numar/data; densitate; cantitate (kg); numar declaratie conformitate; numar dispozitie livrare; numar sigilii; este semnata si stampilata de delegat;

- Nota de inspectie autocisterne: numar/data; numar compartiment/produs; destinatie; este semnata si stampilata de delegat.

2.6.2. RECEPTIA STARII MIJLOCULUI DE TRANSPORT.

Verificarea sigiliilor :

la gurile de incarcare (chiar daca sunt compartimente goale);

la gurile de descarcare (chiar daca sunt compartimente goale);

la rezervoarele auto;

sigiliile sunt inscrise pe Nota de Greutate insotitoare Avizului;

se controleaza sigilarea corecta a autocisternei si sa corespunda intre numarul inscris pe sigilii si numarul sigiliilor inscris pe documentul de livrare;

se verifica existenta certificatului de calibrare al autocisternei care trebuie sa aiba termen de valabilitate neexpirat pentru fiecare compartiment;

se verifica existenta contorului (debitmetrului) cisternei si daca este in stare de functionare.

2.6.3. PREGATIREA PENTRU DESCARCARE

a) - la sosirea cisternei in Statie, se dirijeaza cisterna catre zona de descarcare, dupa care se semnalizeaza zona respectiva folosind semnele de " Acces Interzis", din acest moment se va urmari ca in zona de descarcare sa nu se opreasca sau sa stationeze alte autovehicule sau persoane, in afara personalului autorizat al statiei;

b) - se va asigura permanent degajarea zonei de descarcare de catre personalul statiei (exemplu: dezapezire, interzicerea stationarii autovehiculelor, etc.) pentru asigurarea accesului autocisternei la racordurile de descarcare.

c) - se verifica daca in zona de descarcare exista toate mijloacele necesare de prevenire si stingere a incendiilor (stingator transportabil cu pulbere sau spuma), dupa care pe tot parcursul receptiei se vor respecta normele de Protectia Muncii si Normele de PSI. Fara asigurarea acestora este interzis a se proceda la descarcarea cisternei.

d) - se leaga autocisterna la reteaua de inpamantare folosind cablul cu cleste din dotare.

e) - se identifica natura combustibilului din avizul de insotire a marfii si certificatul de calitate corespunzator, precum si volumul acestuia in vederea evitarii contaminarii produsului, respectiv a descarcarii unui volum mai mare decat capacitatea maxima a rezervorului subteran.

f) - volumul de carburant (litri) corespunzator cantitatii inregistrate pe actele de insotire se calculeaza impartind cantitatea de pe aviz (kg) la densitatea carburantului corespunzatoare conditiilor de la incarcare in rafinarie specificata pe certificatul de calitate sau de conformitate. Se verifica daca este posibila descarcarea intregii cantitati de carburant. Daca acest lucru nu este posibil, se va anunta imediat Directorul zonal al sucursalei de care apartine statia. Daca se aproba descarcarea   partiala a cisternei (numai cu aprobarea Directorului Directie Carburanti), se va determina cu ajutorul controlului sau calibrarii acesteia volumul corespunzator fiecarui compartiment in parte si se vor descarca total doar acele compartimente pentru care nu exista riscul depasirii capacitatii maxime a rezervorului. La S.C. Lukoil S.R.L. este interzisa descarcarea partiala a compartimentelor! Soferul va prelua Procesul verbal de predare primire (pe care-l va inmana depozitului furnizor care va intocmi alt Aviz de insotire a marfii corespunzator cantitatii descarcate in statie).

g) - in cazul in care, prin identificare persoana care face receptia constata abateri privind destinatia cisternei, numarul de inmatriculare a cisternei etc., este interzisa receptia marfii din cisterna si se anunta imediat Directorul zonal, care va da indicatiile necesare.

h) - in cazul in care se face returul cisternei, se va intocmi Proces verbal de predare primire, in trei exemplare, unul la sofer, unul la statie si unul la Directorul zonal, care vor dispune masurile ce trebuie luate.

i) - directorii zonali sunt obligati sa anunte evenimentele descrise anterior Directiei vanzari carburanti cu amanuntul si/sau Serviciul exploatare imediat dupa constatarea si identificarea lor.

j) - se controleaza integritatea cisternei prin verificarea sigiliilor la racordurile de descarcare si la capacele fiecarui compartiment in parte comparand numarul sigiliilor cu cele inscrise in actele de insotire precum si etanseitatea cisternei (scurgeri de produs), dupa care se deschid capacele compartimentelor. In conditii meteorologice nefavorabile (ploaie, ninsoare) se vor deschide capacele compartimentelor avand grija ca acestea sa nu fie descoperite pentru a evita patrunderea apei in carburant.

2.6.4. RECEPTIA CALITATIVA LA CISTERNA

Identificarea produsului din fiecare compartiment al cisternei prin conformitate cu datele din avizul de insotire al marfii si/sau nota de greutate si certificatul de calitate si/sau de conformitate.

Se verifica daca exista apa in compartimente, prelevand probe de carburant pe la racordurile de descarcare ale fiecarui compartiment in parte in cilindru gradat de 1 litru. Daca nu se constata prezenta apei (apa in suspensie, in masa sau decantata) in nici unul din compartimente, pe aceeasi proba prelevata pentru determinarea apei, se va verifica aspectul, claritatea si culoarea produsului.

Daca se constata existenta apei la o proba de minim 2 litri sau impuritati, se verifica in continuare aceste abateri prelevand probe cu galeata de 10 litri. In cazul in care se constata prezenta apei sau a impuritatilor pe o proba de 20 litri, se ia legatura cu Directorul zonal. Fara acceptul acestuia, nu se descarca compartimentul in cauza! Directorul zonal este obligat sa anunte evenimentul Directorului de sucursala, si Directorul vanzari carburanti cu amanuntul si vor urma intocmai instructiunile primite din partea acestora. In cazul in care se face returul cisternei, se intocmeste Proces verbal de predare primire in care se specifica motivul refuzarii descarcarii precum si numarul si seria actelor insotitoare, numarul autocisternei si numele soferului si a celui care a refuzat transportul. Procesul verbal se intocmeste in trei exemplare (unul la statie, unul la sucursala si unul la sofer) si va fi semnat de catre personalul abilitat sa faca receptia precum si de catre soferul autocisternei.

Se determina densitatea si temperatura (STAS 35-81) cu termodensiometrul pe o proba de 1 litru prelevata (STAS 41-78) pe la partea superioara a compartimentelor, pentru fiecare compartiment. Citirea densitatii se face imediat, iar a temperaturii (STAS 1165-66) se face dupa o perioada de 3-4 minute fara a depasi 10 minute de la prelevarea probei din cisterna. Citirea densitatii se face la meniscul inferior format pe termodensimetru, conform figurii: 3.1

In masura posibilitatilor se va evita prelevarea probelor din compartimentul 1 de la capul tractor.

2.6.5. RECEPTIA CANTITATIVA LA CISTERNA

Cisterna dotata cu contor si calibrare proprie.

Cisterna este dotata cu contor volumetric si/sau se poate determina volumul din cisterna cu joja proprie, caz in care se poate controla volumul (litri) si cantitatea (kg) de carburant din cisterna. Se va determina volumul de produs cu densitatea masurata (se imparte cantitatea inscrisa pe actele insotitoare la densitatea determinata la descarcare, punctul 4), si se va verifica daca este posibila descarcarea intregii cantitati de carburant. Daca acest lucru nu este posibil, se va anunta imediat Directorul zonal. Acesta ia legatura urgent cu dispeceratul, daca se aproba descarcarea partiala a cisternei, se va determina cu ajutorul controlului acesteia volumul aproximativ corespunzator fiecarui compartiment in parte si se vor descarca doar acele compartimente pentru care nu exista riscul depasirii capacitatii rezervorului. Atentie este interzisa descarcarea partiala a compartimentelor! Soferul va prelua Procesul verbal de predare primire corespunzator pe care-l va inmana furnizorului care va intocmi alt Aviz de insotire a marfii, se vor nota observatii legate de receptia carburantilor. Corespunzator acestei situatii receptia carburantilor se va desfasura respectand urmatoarele operatiuni:

- se fac determinarile in functie de calibrarea cisternei si rigleta proprie;

- se fac determinarile in functie de controlul cisternei conform instructiunilor din nota de serviciu receptii, prin debitmetru la cisterna;

- inainte de inceperea descarcarii se va verifica daca debitmetrul este resetat la 0 sau se citeste valoarea inregistrata;

- dupa terminarea descarcarii se citeste valoarea afisata de debitmetru si se calculeaza volumul de carburant descarcat - V_contor;

V_contor = I_{contor final} - V_{contor initial}  

- determinarile in functie de calibrarea cisternei si rigleta proprie se fac numai pentru comparatie cu volumul inregistrat de contorul autocisternei. Se considera faptic la cisterna volumul descarcat prin contorul cisternei. Se calculeaza cantitatea receptionata conform faptic autocisterna folosind densitatea la temperatura determinata, adica in aceleasi conditii fizice din statie.

Cantitate faptic cisterna = V_contor*d _statie, kilograme.

- in cazul in care cantitatea determinata in modul de mai sus este diferita de cantitatea conform Aviz de insotire a marfii cu mai mult de - 20 kg, se va intocmi obligatoriu Proces verbal de predare primire , care se va semna de sofer.

- datele se vor completa conform Procesului verbal de predare primire.

- la sfarsitul fiecarei luni se centralizeaza minusurile la cisterna semnate cu soferii pentru luna precedenta si se transmit la sucursale. Directorul zonal are obligatia sa verifice toate Procesele verbale si sa le centralizeze. Centralizatoarele vor fi semnate de directorul zonal si de sucursala. La inventarele cu comisie, organizate in scopul ajustarilor de stocuri si aplicarii coeficientilor de pierderi tehnologice se transmit toate centralizatoarele cu pierderile la autocisterne Directiei vanzari carburanti cu amanuntul. Lipsurile la autocisterna constatate si semnate cu soferii nu intra in responsabilitate materiala a gestionarilor din statie. Directia vanzari carburanti cu amanuntul le inainteaza comisiei de pierderi si le transfera in responsabilitatea depozitelor de provenienta.

2.7. PROCEDURA DE ASIGURARE SERVICE SI INTRETINERE

Scopul procedurii

Asigurarea activitatii de service si intretinere a statiilor de distributie carburanti LUKoil.

Valabilitatea procedurii

Procedura se aplica pentru toata reteaua de statii de distributie carburanti aflata in administrarea S.C. LUKoil S.R.L.

Definirea termenilor

a) Fisa de sesizare - documentul prin care firma care asigura service-ul este anuntata de aparitia defectiunii;

b) Fisa service - documentul care se intocmeste dupa interventia firmei de service;

c) Apel tip A - orice defectiune care conduce la oprirea totala a utilajelor si echipamentelor, oprirea vanzarilor de orice gen (carburanti si produse magazin);

d) Apel tip B - defectiuni partiale ale utilajelor si echipamentelor care conduc la oprirea totala a vanzarilor;

e) Apel tip C - lucrari de revizie periodica sau de intretinere a teritoriului statiei, lucrari de metrologie, verificari periodice etc.

f) Termen de interventie - perioada de timp stabilita pentru remedierea defectiunilor.

Responsabilitati

Raspundere de elaborarea instructiunii: Serviciul exploatare;

Raspundere de aplicarea instructiunii: Directorii de sucursale; Directorii tehnici de sucursale; Directorii zonali; Sefii de statie.

Descrierea procedurii

Conform prezentei proceduri seful de statie este direct raspunzator de buna functionare si intretinerea tuturor utilajelor si echipamentelor de pe teritoriul statiei precum si de aspectul statiei. In lipsa sefului de statie responsabilitatea este preluata de seful de tura.

Tipurile de apel descrise in prezenta procedura se aplica la fiecare tip de utilaj sau echipament. Pentru fiecare tip de apel corespunde un termen de interventie specific fiecarui contract de service in parte. In general timpii de interventie sunt :

Apel tip A - timpul de interventie este de 12 ore de la anuntarea defectiunii, pentru colonetele aer- apa termenul de interventie este de 24 de ore.

Apel tip B - timpul de interventie este de 48 de ore de la anuntarea defectiunii;

Apel tip C - timpul de interventie este de 7 zile calendaristice de la data anuntarii defectiunii. Garantia asigurata de firmele de service este de 12 luni pentru lucrarile executate iar pentru, piese se acorda garantia asigurata de producator. Inainte de anuntarea oricarei defectiuni se va verifica:

- daca este asigurata alimentarea cu energie electrica;

- daca echipamentul a fost exploatat necorespunzator;

- daca echipamentul este conectat corespunzator.

Pentru anuntarea si eliminarea operativa a defectiunilor din statii se va proceda astfel:

1. Operatorii au datoria de a urmari permanent buna functionare a echipamentelor si utilajelor din statie. In momentul constatarii unei defectiuni sau functionare necorespunzatoare se va anunta Seful de statie;

2. Seful de statie are datoria sa analizeze defectiunea si imprejurarile in care acesta s-a produs;

3. Dupa investigarea cauzelor care au condus la aparitia defectiunii se va contacta telefonic Directorul tehnic care va stabili modul de interventie precum si firma care va interveni pentru remedierea defectiunii.

4. In cazul in care defectiunea pericliteaza capacitatea de comecializare carburanti defectiunea se va transmite si la Dispeceratul carduri.

5. In urma indicatiilor primite, Seful statiei va completa fisa de sesizare si o va trimite prin fax la firma de service la numerele de telefon comunicate. Fisa de sesizare se va inregistra in registrul de intrari - iesiri si va fi arhivata impreuna cu confirmarea faxului. In cazul in care aparatul fax nu este disponibil sau functional se va sesiza firma service prin telefon notandu-se fisa de sesizare, persoana anuntata precum data si ora la care s-a anuntat defectiunea;

6. Termenul de remediere este cel comunicat de Directorul tehnic conform prezentei proceduri.

7. In momentul in care firma service se prezinta in statie se noteaza ora sosirii si se descrie echipei service defectiunea sesizata precum si circumstantele aparitiei defectiunii;

8. Se analizeaza impreuna cu echipa service modul de remediere astfel incat sa se evite situatiile care ar putea conduce la alte evenimente deosebite pe teritoriul statiei. Remedierea defectiunii trebuie facuta respectand cu strictete normele PSI si PM in viguoare;

9. Orice interventie asupra indecsilor utilajelor se va face in prezenta sefului de statie dupa anuntarea in prealabil a Directorului tehnic de sucursala;

10. Dupa terminarea lucrarilor se noteaza ora si se verifica remedierea defectiunii. Operatiunile de verificare se vor inscrie in Fisa service. Se va verifica de asemenea schimbarea de piese si subansambluri si cantitatea acestora. Se va mentiona pe fisa service daca piesele au fost noi sau reconditionate;

11. Fisa de service reprezinta documentul in baza caruia lucrarile sunt recunoscute si se poate efectua plata acestora. Fisa de service este valabila numai cu stampila rotunda a statiei si semnatura sefului de statie sau in lipsa acestuia a operatorului care a urmarit lucrarile. Fara stampila si semnatura fisa de service nu este valabila si nu se accepta plata lucrarilor.

12. In cazul defectiunilor care pericliteaza capacitatea de comercializare carburanti se va anunta dispeceratul carduri despre remedierea defectiunii;

Fisa service este valabila numai cu numele in clar si semnatura celui care confirma executarea lucrarilor insotite de stampila statiei. La fisa de service se va atasa fisa de sesizare , in cazul in care sesizarea nu s-a transmis in scris pe fisa de service se va preciza dupa data si ora anuntarii defectiunii si persoana care a fost anuntata. Fara specificarea datei si orei anuntarii defectiunii nu se pot calcula penalizari. Termenul de interventie este de la aceasta data, iar depasirea termenului de interventie se penalizeaza. O copie a fisei de sesizare se va atasa exemplarului fisei service pe care o preia firma prestatoare.

2.8. INVENTARIEREA CARBURANTILOR IN STATIILE DE DISTRIBUTIE LUKOIL

Inventarierea in statiile de distributie LUKoil trebuie sa fie conforme Legii contabilitatii nr. 82/1991, a Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii, precum si normelor de inventariere nr.292/1995. Aceste instructiuni trebuie respectate atat de comisiile de lucru care se deplaseaza in statii, cat si gestionarii statiilor de distributie. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii locatiilor supuse inventarierii si nici contabilii care tin evidenta gestiunii respective.

Pentru buna desfasurare a operatiunilor de inventariere, gestionarii sau sefii de statie, sau alte persoane care au obligatia gestionarii patrimoniului, trebuie sa ia toate masurile pentru crearea conditiilor de lucru comisiei de inventariere, prin:

participarea la lucrarile de inventariere a intregii comisii de inventariere;

- tinerea la zi a evidentei tehnico-operative la gestiunile de valori si a celei contabile;

- dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul si de sigilare a spatiilor inventariate;

Listele de inventariere sunt concepute sa reflecte specificul elementului patrimonial inventariat, de aceea vor exista trei forme de liste de inventariere care trebuie completate separat pentru carburanti, GPL.

1. Principalele masuri organizatorice care trebuie luate de catre comisia de inventariere sunt urmatoarele:

a). Inainte de inceperea operatiunii de inventariere se ia de la gestionarul (seful de statie) raspunzator de gestiunea valorilor materiale o declaratie scrisa din care sa rezulte daca:

- gestioneaza elemente patrimoniale si in alte locuri de depozitare;

- in afara valorilor materiale ale S.C. LUKoil S.R.L. are in gestiune si alte valori apartinand tertilor, primite cu sau fara documente;

- are valori materiale nereceptionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au intocmit documentele aferente;

- a primit sau a eliberat valorile materiale fara documente legale;

- are documente de predare-primire care nu au fost operate in evidenta gestiunii sau care nu au fost predate in contabilitate.

Declaratia scrisa de gestionar nu are o forma standard dar trebuie sa contina referire la punctele de mai sus. Declaratia se dateaza si se semneaza de catre gestionarul raspunzator de gestiunea valorilor materiale si de catre comisia de inventariere, care atesta ca a fost data in prezenta sa. Se noteaza ultimul numar de bon fiscal emis de casa de marcat sau ultimul numar de factura emis inainte de inceperea operatiunii de inventariere.

b). Sa identifice toate locurile unde a existat valori materiale ce urmeaza a fi inventariate;

c). Sa asigure inchiderea si sigilarea in prezenta gestionarului ori de cate ori se intrerup operatiunile de inventariere si se paraseste gestiunea.

Procedeul de inventariere a carburantilor si GPL Auto din statiile de distributie

- pe toata perioada inventarierii se sisteaza orice vanzare sau alimentare a statiei.

- se citeste si se noteaza indexul mecanic de la fiecare pentru fiecare tip de carburant si fiecare pompa in parte si se intocmeste un raport de index

- se preleveaza probe in cilindrul gradat din fiecare tip de carburant din pompa cel mai des folosita si se determina densitatea si temperatura.

- densitatea se citeste imediat dupa prelevare, iar temperatura dupa circa 2-3 minute de la introducerea termodensimetrului in proba de produs.

In sistemul de gestiune din fiecare statie din reteaua LUKoil, exista sectiunea "statistica tank", care la fiecare inchidere de zi, nu numai la inventarierea lunara, pe baza calculelor anterioare prezinta urmatoarele: (tab.2.8.1; 2.8.2)

In tabelul 2.8.1 sunt trecute valorile masurate manual de angajatii statiei.

Tabel 2.8.1   

Masurare manuala tank

Conform rapoartelor de gestiune zilnica S.C. Lukoil S.R.L.

In tabelul 2.8.2 sunt trecute valorile din sistemul de masurare electronic.

Tabel 2.8.2  

Masurare TLG

Conform rapoartelor de gestiune zilnica S.C. Lukoil S.R.L.

Calculul pierderilor tehnologice in reteaua de distributie LUKoil

Calculul coeficientilor de consum tehnologic

Pentru determinarea incadrarii fiecarei statii de distributie in limitele coeficientului maxim de consum tehnologic aprobat in compania noastra conform Deciziei 1095 din data de 23.06.2003 si ordinul Ministerului Economiei si Comertului nr.33/23.01.2004, s-au calculat coeficientii, dupa cum sunt prezentate in tabelul 2.8.3, respectiv 2.8.4.

Coeficientii de consum tehnologic sunt specifici activitatilor de depozitare, manipulare si distributie transport al produselor petroliere. Se aplica rezervoarelor subterane cilindrice orizontale.

Sunt specifici pe zone: campie, submontana, montana si vara/iarna.

Zonele pe judete sunt conforme Ordinului 33/23.01.04 Ministerul Economiei si Comertului.

Pentru determinarea incadrarii fiecarei statii de distributie in limitele coeficientului maxim de consum tehnologic aprobat in compania noastra conform Deciziei 1095 din data de 23.06.2003 si ordinul Ministerului Economiei si Comertului nr.33/23.01.2004, s-au calculat coeficientii de iarna in tabelul 2.8.3.

Tabel 2.8.3 

Coeficient ordin 33 perioada iarna

Conform Deciziei 1095 din data de 23.06.2003 si ordinul Ministerului Economiei si Comertului nr.33/23.01.2004

Pentru determinarea incadrarii fiecarei statii de distributie in limitele coeficientului maxim de consum tehnologic aprobat in compania noastra conform Deciziei 1095 din data de 23.06.2003 si ordinul Ministerului Economiei si Comertului nr.33/23.01.2004, s-au calculat coeficientii de vara in tabelul 2.8.4.

Tabel 2.8.4.

Coeficient ordin 33 perioada vara

Conform Deciziei 1095 din data de 23.06.2003 si ordinul Ministerului Economiei si Comertului nr.33/23.01.2004

Acesti coeficienti se aplica la volumul vehiculat intr-o statie de distributie intr-o perioada de 1 an, pentru a acoperii arcul iarna/vara. Astfel se va practica urmatoarele calcule:

Dupa inventariere se aplica coeficientul de pierderi GPL Auto aprobat de compania LUKoil, 1,7 % volum, in acelasi mod ca si la carburanti.

Pentru reteaua de distributie carburanti, inventarierile pentru carburanti si GPL auto se practica la fiecare inchidere de zi (7 dimineata) si rezultatele acestora, variatiile diferentelor, eventualele cauze tehnice sau de alta natura care pot duce la pierderi se analizeaza zilnic in departamentul Exploatare, serviciul Operativ carburanti.

Rezultatele inventarierii la carburanti si GPL Auto se analizeaza in detaliu, cu calcule aferente la fiecare final de luna, iar coeficientii de pierderi se aplica o data pe an, la fiecare 1 decembrie, pentru a acoperi arcul vara/iarna.

2.9. TRANSPORTUL CARBURANTILOR

Transportul este una dintre componentele majore ale sistemului logistic, datorita contributiei sale la indeplinirea misiunii logistice.

Transportul deplaseaza produsele pe piete de vanzare care sunt separate geografic si le da cu valoare adaugata clientilor atunci cand ajung la timp, fara deteriorari si in cantitatile cerute. In acest fel trasportul contribuie la nivelul serviciului clientului ceea ce reprezinta piesa de baza a satisfactiei clientului "o componenta importanta a conceptului de marketing".¹

Transportul marfurilor reprezinta un set de activitati logistice de baza, care se desfasoara in aproape orice canal de marketing si consta in crearea utilitatilor de loc si de timp.

Pentru indeplinirea strategiei de transport, manageri responsabili de activitatea de transport sunt implicati intr-o serie de decizii tactice, operationale. Una dintre cele mai importante decizii tactice adaptate de managerii de transport este selectia transportatorilor.

Setul de criterii de selectie cel mai frecvent considerat de logisticieni cuprinde sase factori esentiali:

costul de transport

timpul de tranzit

variatia timpului de tranzit

disponibilitatea

flexibilitatea

siguranta

Dupa ce a fost stabilit cel mai relevant set de criterii se estimeaza importanta fiecarui criteriu in procesul de evaluare a transportatorilor.

Eficienta si eficacitatea activitatii de transport depind in mare masura de modul in care este programata in timp deplasarea marfurilor necesare pemtru onorarea fiecarei comenzi de aprovizionare / distributie fizica, precum si de modul in care se stabileste interesul ce trebuie parcurs de fiecare mijloc de transport. Pe baza indicatorilor referitori la costuri si performante, sunt identificate unele critice si se adopta deciziile necesare pentru imbunatatirea activitatii de transport.

Balan C. - "Logistica", Editura Uranus, Bucuresti, 2006, p. 123

Presiunea de vapori aplicabila la cisterne destinate transportului de carburanti avand o temperatura critica inferioara la -50 grade celsius trebuie sa fie egala cu cel putin o data si jumatate presiunea de umplere la 15 grade celsius. Presiunea de proba aplicabila la cisterne destinate transportului de carburanti trebuie sa fie astfel incat, rezervorul inchide masa maxima a continutului pe litru de capacitate, iar presiunea substantei, la 55 grade celsius, pentru rezervoare fara izolare termica sa nu depaseasca presiunea de proba.

Masa maxima admisibila a continutului pe litru de capacitate = 0,95 * masa volumica a fazei lichide la 50 grade celsius (in kg/l).  In plus faza de vapori nu trebuie sa scada sub 60 grade celsius. Conductele de legatura intre cisternele independente, legate intre ele, de o unitate de transport trebuie sa fie goale in timpul transportului. Tuburile flexibile de umplere si golire care nu sunt legate definitiv la cisterna trebuie sa fie goale in timpul transportului. ¹

Conditiile tehnice suplimentare pe care trebuie sa le indeplineasca vehiculul-cisterna nou sunt:

bara de protectie apta sa reziste unui impact din spate, avand cel putin latimea cisternei, amplasata la cel putin latimea cisternei, amplasata la cel putin 100 mm de marginea posterioara a cisternei ori accesoriile cisternei cele mai proeminente;

intrerupator al bateriei de acumulatori, cu o comanda dubla (unul in exteriorul vehiculului si altul in cabina);

instalatie electrica cu protectie suplimentara;

dispozitivul de esapament orientat astfel incat sa se evite orice pericol pentru incarcatura;

suplimentar pentru vehiculele cu masa admisa mai mare de 16 tone si remorci cu masa maxima admisa mai mare de 10 tone.

Echipament de franare dotat cu ABS;

Dispozitiv de franare de rezistenta pentru pantele lungi frana de anduranta. Acest dispozitiv permite soferului sa stabilizeze viteza vehiculului intr-o panta fara sa utilizeze frana de serviciu , de ajutor sau de stationare;

Dispozitiv de limitare a vitezei la maximum 85 km/h;

Cala pentru tractor si remorca;

Cel putin un stingator de 2 kg apt sa combata incendiul la cabina si motor si un stingator de 6 kg apt sa combata incendiul pneurilor;

Alte echipamente ADR.

Gradul de umplere minime: este de cel putin 80% pentru o cisterna cu un singur compartiment; depinde de numarul de compartimente si de numarul de valuri; trebuie sa fie respectat intr-un compartiment de 25.000 l cu doua separatoare de compartimente; pentru toate cisternele care au volumul mai mic de 7.500 l nu se aplica aceasta prevedere. Gradul de umplere este strans legat de miscarile lichidului care pot periclita stabilitatea autovehiculului. Acesta trebuie sa fie respectat intr-o cisterna de 25.000 l cu doua spargatoare de valuri, echidistante.

Gradul de umplere maxima: este legat de cresterea volumului antrenata de cresterea temperaturii, variaza normal, intre 90% si 97% din volumul total al compartimentului. Nu trebuie sa fie depasit niciodata de cisternele care transporta substante periculoase.

Cisternele trebuie verificate la intervale regulate de catre autoritatile competente sau organismele agreate de autoritatile competente. Proba de etanseitate la 3 ani, iar proba hidraulica la 6 ani. Aceasta proba permite: controlarea absentei fisurilor sau a porilor existenti in cordonul de sudura, verificarea clapetelor de fund si a vanelor terminale de descarcare care trebuie sa suporte presiunea fara nici o scurgere.

Caraiani Gh, - "Logistica transporturilor", Editura Universala Bucuresti, 2008, p. 4

In concluzie, nu deplasarea lichidului este cauza rasturnarii vehiculului cisterna ci deplasarea cu viteza ridicata in curbe ori viraje si franarea brusca. Viteza trebuie corelata cu raza curbei, iar franarea vehiculului cisterna trebuie terminata inainte de inceperea virajului. Multe cisterne au fost rasturnate in curbe sau viraje stranse de soferi cu experienta care circulau pe acele trasee de ani de zile. Rutina duce de cele mai multe ori la scaderea atentiei.

In caz de pierderi de substanta:

Sa impiedice deversarea produsului in cursuri de apa astupand sapaturile cu nisip sau pamant;

Sa se evite ca substanta sa se scurga in canale de scurgere si subterane utilizand prelate prevazute in acest scop;

Daca cisterna are mai multe compartimente se transfera substanta din compartimentul avariat;

Pentru a se limita extinderea suprafetei contaminate se utilizeaza materialele absorbante din dotare, pamant sau nisip.

Documentele de bord ale unui vehicul cisterna obligatorii pentru transportul marfurilor periculoase sunt:

Certificatul de agregare ADR al vehiculului pentru transporturile internationale;

Cartea tehnica (livretul cisternei) a vasului cisternei;

Certificatul de formare profesionala ADR;

Scrisoarea de transport internationala CMRM;

Fisa de siguranta (instructiuni privind securitatea transportului rutier);

Documentul de circulatie cu inspectie tehnica.

Certificatul de agregare ADR al vasului cisterna contine:

Numarul de inmatriculare al vasului cisternei;

Numele fabricantului cisternei;

Numele propietarului;

Lista substantelor care se pot transporta in cisterna;

Acest certificat este eliberat de Registrul Auto Roman si are valabilitate 1 an de zile.

2.10. DEPOZITAREA CARBURANTILOR

Depozitarea este o parte integranta din sistemul de logistica. Depozitarea joaca un rol vital in a oferii clientului nivelul de serviciu dorit la cel mai mic pret posibil. Depozitarea reprezinta o legatura intre producator si client. Se poate denumi ca fiind parte din sistemul de logistica al unei firme intr-una dintre cele mai importante functii.¹

Depozitarea reprezinta p legatura intre producator si client. Se ocupa de produse in patru cicluri primire, inmagazinare, incarcare si ridicare. Centrele de distributie se ocupa de produse in doua cicluri: primire si incarcare. Depozitarea este folosita mai degraba ca punct de trecere decat punct de stationare.²

Statiile de distributie a carburantilor la autovehicule (benzinarii) cuprind obligatoriu:

- depozitul de carburanti;

- pompele de livrare carburanti la autovehicule;

- traseele de conducte de carburanti, caminul gurilor de descarcare carburanti din autocisterna, blocul gurilor de aerisire a rezervoarelor;

- sistemul de canalizare si de separare hidrocarburi;

- amenajari in incinta, drumuri de acces si circulatie;

Balan C. - "Logistica", Editura Uranus, Bucuresti, 2006, p. 211

Caraiani Gh. - "Logistica Transporturilor", Editura Universala, Bucuresti, 2008, p. 177

- incaperea personalului de servire (cabina statiei) si spatii tehnice aferente instalatiilor anexe;

- se recomanda sistem de recuperare a vaporilor de carburanti.

Depozitul de carburanti cuprinde unul sau mai multe rezervoare metalice, orizontale, cu pereti simpli sau dubli, montate ingropat in cuva de beton sau direct in sol, dupa caz. Cuvele de beton in care sunt amplasate rezervoarele de combustibil vor fi prevazute cu sistem de detectare a scurgerilor. Rezervoarele cu pereti dubli se doteaza cu sisteme automate de detectie a scurgerilor de carburanti prin peretii acestora.

Rezervoarele se protejeaza la exterior impotriva coroziunii si a strapungerilor datorate curentilor vagabonzi si acumularilor electrostatice.

La alegerea solutiei privind amplasamentul depozitului de carburanti, proiectantul va tine cont de tipul rezervoarelor, dimensiunile si caracteristicile terenului avut la dispozitie si de distantele de siguranta fata de vecinatati. Rezervoarele se pot amplasa dupa caz:

- grupat intr-o zona special destinata sau dispersata in mai multe zone in cadrul statiei, bine delimitate;

- sub caile de circulatie interioare sau sub spatii verzi.

Rezervoarele subterane (ingropate) se dispun in cuva de beton armat sau zidarie, acoperita cu placa de beton armat monolit sau prefabricat, perfect etansa la infiltratii si exfiltratii de gaze lichide, cu gura de vizitare amplasata pe aceeasi verticala cu gura de descarcare a rezervoarelor si dupa caz cu un strat de pamant vegetal peste placa.

Rezervoarele subterane ingropate direct in pamant se amplaseaza grupat in zona verde sau in carosabil. Adancimea de pozare a rezervoarelor fata de nivelul terenului este conform indicatiilor producatorului. Acoperirea rezervorului se face cu un nisip in strat de minimum 20 cm si apoi umplutura de pamant sau nisip compactat manual in straturi de 20 cm grosime. Pentru asigurarea continuitatii conductelor in scopul evitarii acumularii de sarcini electrostatice, toate imbinarile cu flanse vor fi prevazute obligatoriu cu cleme de legatura. Caminul gurilor de vizitare in zonele carosabile sa fie prevazute cu capace carosabile la nivelul drumului.

Rezervoarele subterane se prevad cu gauri de vizitare pe capacele carora vor fi prevazute:

- racorduri de umplere prevazute cu limitator de umplere;

- racorduri pentru tragerea (aspiratia) pompelor;

- racord de aerisire;

- racord pentru recuperare vapori de la autovehicule;

- dispozitiv de masurare manuala;

- dispozitiv de masurare automata a nivelului.

Gurile de vizitare vor avea prevazute masuri de protectie corespunzatoare, vor fi asigurate cu dispozitive etanse in pozitie inchisa, iar muchiile partiilor manevrabile sau detasabile protejate impotriva producerii scanteilor prin lovire, capabile sa initieze aprinderea amestecurilor explozive (captuseli din tabla sau alama, ori realizate integral din alama sau alte protectii).

Rezervoarele de carburanti ingropate montate in carosabil se protejeaza impotriva deteriorarilor generate de circulatia autovehiculelor prin masuri adecvate.

Zona de descarcare carburanti (pentru alimentarea rezervoarelor de carburanti)

In cadrul statiei se prevede o zona distincta pentru descarcarea carburantilor. Zona se dimensioneaza astfel incat sa permita accesul si stationarea autocisternelor de transport indiferent de gabarit si sa nu stanjeneasca circulatia in incinta statiei de distributie. Platforma pentru stationarea autocisternei la descarcarea carburantilor va fi orizontala sau cu o panta de maximum 5%, asigurand descarcarea completa a acesteia.

Rezervoarele de carburanti

Rezervoarele de carburanti - cilindrice orizontale cu manta dubla se vor monta ingropat pe un pat de nisip in grosime de 15-20 cm prin ancorarea de radierul de beton pentru evitarea flotabilitatii. Rezervoarele de carburanti - cilindrice orizontate cu pereti simpli se vor monta in cuva de beton pe suporti de beton sau direct pe fundul cuvei pe un pat de nisip si ancorate corespunzator. Adancimea de pozare a rezervoarelor fata de nivelul terenului este conform indicatiilor producatorului. La montarea rezervoarelor se va urmari sa nu existe abateri de la orizontala, iar gura de vizitare sa fie in pozitie verticala. Manevrarea rezervoarelor se va face cu atentie pentru a nu se deteriora protectia anticoroziva.

Alimentarea rezervoarelor de carburanti

Rezervoarele de stocare carburanti se alimenteaza prin intermediul autocisternelor speciale, dotate si echipate pentru acest scop, in baza contractelor incheiate intre furnizori si statiile de distributie produse petroliere. Descarcarea produselor petroliere din autocisterna se face gravitational sau cu pompa de pe autocisterna prin contorizare. Viteza de incarcare a rezervorului (pana cand nivelul in rezervor ajunge la 200 mm) va fi de max. 25 m³/h si de max. 48 m³/h (peste nivelul de 200 mm), pentru a nu depasi viteza de 2 m/s corespunzatoare unei conducte de incarcare Dn 100.

CONCLUZII

Printre cele mai dificile si mai complexe decizii pe care trebuie sa le adopte o firma pe parcursul activitatii sale se inscriu si deciziile legate de distributie, fiecare sistem de distributie generand venituri si necesitand costuri diferite. Din momentul in care firma isi alege canalul de marketing, ea este obligata sa opereze cu acesta o perioada de timp mai indelungata, influentand si fiind influentata si de celelalte elemente ale mixului de marketing (produs, promovare, pret).

Lucrarea de fata studiaza si analizeaza din punct de vedere teoretic si practic sistemul logistic.

Concluzia lucrarii enunta, un adevar demonstrat atat teoretic, cat si practic in studiul de caz, anume ca obiectivele distributiei trebuie elaborate in raport cu asteptarile si exigentele cumparatorilor vizati. In conditiile de concurenta, organizatiile membre ale unui canal de distributie trebuie sa-si indeplineasca sarcinile functionale in asa fel incat sa contribuie la minimizarea cheltuielilor totale ale canalului, tinand cont insa de avantajele asteptate de cumparatori. Am exemplificat ca exista cateva categorii de consumatori care se diferentiaza prin nivelul asteptarilor cu privire la un sistem de distributie. Crearea unui canal eficient presupune determinarea segmentelor de piata care vor fi deservite, precum si alegerea canalelor corespunzatoare fiecarui segment.

Forma canalului de distributie trebuie sa tina seama de slabiciunile si punctele forte ale diferitelor categorii de intermediari, cu exceptia reprezentantelor de producatori care sunt capabile sa contacteze clienti cu cheltuieli reduse pentru fiecare persoana in parte, deoarece costul total al contactarii se imparte la un numar mai mare de clienti.

O parte din aceste aspecte sunt tratate in primul capitolul, intitulat: "Rolul si continutul logisticii marfurilor", urmat de:" Analiza continutului logisticii de piata la nivelul statiilor" care completeaza informatiile referitoare la politica de distributie a LUKoil, printr-o abordare comparativa teorie-practica a activitatilor distributiei fizice ce sunt desfasurate la nivelul firmei ( transport, stocare, depozitare, manipulare).

Din analiza efectuata s-a constatat ca cifra de afaceri a companiei S.C. LUKoil S.R.L. a crescut in anul 2009 fata de anul 2008 cu 70%, iar in anul 2007 fata de anul 2006 cu 40%. Cresterile s-au datorat indeosebi majorarii preturilor produselor petroliere. De asemenea activele imobilizate au crescut in aceasta perioada cu peste 50%, crestere datorata in special aprecierii imobilizarilor corporale.

Nivelul datoriilor s-a diminuat pe parcursul perioadei analizate, acestea putand fi in totalitate acoperite de catre disponibilitatile existente.

Aceste performante financiare se datoreaza in principal vinzarii de carburanti si anume: EuroL Diesel, Benzina fara plumb+, Benzina Euro LUK si Motorina.

Imbunatatirile aduse de catre firma distributiei fizice, pot contribui la atragerea de clienti noi, prin oferirea de servicii mai bune, un ciclu de productie mai rapid sau preturi mai mici. Clientii sunt interesati de livrarea produselor la timp, de disponibilitatea furnizorilor de a-si efectua repede reaprovizionarea cu alte produse, precum si de disponibilitatea furnizorului de a stoca marfuri pentru clienti.

S.C. LUKoil este deosebit de receptiva si la standardele de calitate a serviciilor oferite de firmele concurente. Pentru aceasta angajatii din departamentul de vanzari pastreaza un contact permanent cu clientii care comercializeaza si produse concurente pentru a afla diferentele dintre calitatea produselor, preturile practicate si serviciile oferite de ceilalti furnizori de pe piata.

Compania asigura servicii de distributie primara si secundara pentru produsele petroliere, transferand produsul direct de la reteaua proprie de depozitare a LUKoil, asigurand corporatiilor multinationale o patrundere rapida pe piata, la scara nationala.

BIBLIOGRAFIE

BALAURE, V (coord.) "Marketing", Editura Uranus, Bucuresti, 2002.

BALAN, C "Logistica", Editura Uranus, Bucuresti, 2002.

BERRY, L. "Marketing Services": Competing

PARASURAMAN, A. Through Quality, ( New York: Free Press, 1991)

CATOIU, I "Comportamentul consumatorului",

TEODORESCU, N Editura Uranus, Bucuresti, 2002.

CATOIU, I (coord.) "Cercetari de marketing", Editura Uranus,

Bucuresti, 2002.

CETINA, I "Marketingul competitiv in sectorul serviciilor", Editura Teora, Bucuresti, 2001.

EIGIER, P " Servuction. Le marketing des services",

LANGEARD, E Ediscience International, Paris, 1996.

GRONROOS, C "Service Management and Marketing",

Lexington Books, Massachusetts/Toronto,1990

KOTLER, P "Managementul marketingului", Editura Teora,

Bucuresti, 2002.

LOVELOCK, C "Services Marketing", (second edition),

Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey,

1991.

CETINA, I "Marketingul serviciilor", Editura Expert,

OLTEANU, V Bucuresti, 1994.

OLTEANU, V " Marketingul serviciilor", Editura Uranus,

Bucuresti, 2002.

PARASURAMAN, A. SERVQUAL: "A Multiple-Item Scale for

ZEITHAML, V. Measuring Customer Perceptions of Service

Quality", Journal of Retailing, 64, (Spring 1998).

SHOSTACK, G. "Service Positioning Through Structural

Change", Journal of Marketing, volumul 51,

January, 1987.

ZEITHAM, L. "Services Marketing", Mc Graw- Hill,

New York, 1996.

17. CARAIANI Gh, "Logistica transporturilor", Editura Universala Bucuresti, 2008,

* *

Anexa 1

Fig. 2.1. Pozitionarea pe piata a pricipalelor companii petroliere in 2009

Fig. 2.2. Statie de alimentare

Anexa 2

Fig. 2.4.1. Cifra de afaceri a S.C. LUKOIL S.R.L. in perioada 2007-2009

Fig.2.4.2. Active circulante la S.C. LUKOIL S.R.L. in perioada 2007-2009

Organigrama S. C. LUKoil S.R.L.

Anexa 3