Lucrare de diploma finante - eficienta indicatorului de rentabilitate

LUCRARE DE DIPLOMA

EFICIENTA INDICATORULUI DE RENTABILITATE

Prezentarea societatii si tipologia acesteia

Date de identificare a agentului economic

Societatea comerciala BIG TIO S.R.L. este situata in judetul Constanta, pe Bulevardul Dacia, numarul 32, judetul Constanta. Societatea comerciala cu raspundere limitata BIG TIO s-a infiintat in anul 1993 fiind inregistrata la Registrul Comertului cu numarul J / 24 / 1843 / 1993.

Aceasta societate are ca profil de activitate productia de produse si accesorii din lemn si asamblari in lemn. Capitalul social al acestei societati este de 5.100.000 lei, in totalitate particular.

Societatea comerciala BIG TIO S.R.L. nu detine o pozitie importanta pe piata serviciilor si produselor, dar este o societate noua cu perspective in viitorul apropiat si cu rezultate deosebite avand in vedere timpul s.c.urs de la infiintare si conditiile aspre din economia romaneasca.

2.2. Conducerea / Personalul firmei

Fiind o societate ce poate fi incadrata in categoria firmelor mici si mijlocii ea nu dispune de o structura organizatorica bine individualizata cu posturi si functii precis delimitate, anumite servicii si compartimente functionale nefiind constituite.

Personalul societatii are un efectiv de 65 salariati cu contract de munca din care direct productivi un numar de 60 de persoane de unde rezulta ca nivelul de pregatire general este mediu.

Desi nu este o societate puternica asezarea ei intr-o zona puternic industrilizata si cu traditii in prelucrarea si comercializarea lemnului ii asigura o desfacere a serviciilor sale satisfacatoare si obtinerea de profit pentru reluarea activitatii sale.

Descrierea activitatii curente

1. Produsele / Serviciile

S.C. BIG TIO S.R.L. este specializata in executarea, in serie sau pe baza de comanda a unei game diverse de produse din lemn, destinate atat la intern, cat si pentru export:

mic mobilier

mobilier pentru birouri

tamplarie pentru constructii

binale

reparatii mobilier

Gama diversa de produse din lemn care se executa prin aceasta societate comerciala, are la baza comenzi ferme venite din partea firmei Zijlstra din Olanda si a firmei S.C. HOTMANS tot din Olanda, precum si mobilier pentru desfacere prin magazin propriu, produse care necesita executie manuala.

2. Principalii furnizori de materii prime

Materia prima de baza fiind lemnul, societatea comerciala nu intampina greutati in a-si asigura cantitatea necesara realizarii productiei contractate.

Principalii furnizori de materii prime sunt:

S.C. Ceahlau Bicaz - cherestea de diferite esente 58 %

S.C. Urbis Bucuresti - accesorii pentru mobila 15 %

S.C. Azur Timisoara - lacuri, vopsele,diluant 12 %

diferite societati cu capital de stat sau privat, specializate in prelucrarea lemnului 15 %

3. Descrierea sumara a procesului tehnologic actual

Procesul tehnologic de fabricatie este cel specific oricarei societati de prelucrare a lemnului.

In prezent societatea dispune de ateliere de productie care insa nu sunt suficiente actualei structuri de produse si pentru satisfacerea cererilor in continua crestere de produse care necesita prelucrare manuala.

Procesul tehnologic actual se prezinta astfel: cheresteaua aprovizionata la diferite dimensiuni si grosimi, avand un grad minim de umiditate, trece prin sala de masini pentru discuit, indreptat si dimensionat la grosimea necesara, la prese, la slefuit, urmand partea de imbinare manuala, finisajul si montajul.

4. Date tehnice cu privire la mijloacele fixe aflate in proprietatea agentului.

In prezent societatea dispune de urmatoarele mijloace fixe:

atelier de tamplarie, construit in anul 1995, fiind inregistrat in contabilitate la valoarea de 123.500 lei

atelier pentru binale, construit in anul 1996, fiind inregistrat in contabilitate la valoarea de 150.000 lei

masina universala de tamplarie, achizitionata in anul 1994, in valoare de 16.102 mii lei

circular, achizitionat in anul 1995, in valoare de 14.561 mii lei

mijloc de transport, achizitionat in anul 1995, in valoare de 24.040 mii lei

Activitatea de productie a societatii se desfasoara pe un teren construit in suprafata de 7894 mp, proprietatea administratorului, conform extras CF anexat. Pe acest teren este propusa a se realiza o investitie care are drept scop asigurarea continuitatii fluxului tehnologic, cresterea calitatii produselor destinate exportului.

2.4. Piata actuala

a) Clientii

Printre cei mai importanti clienti actuali amintim:

firma Zijlstra din Olanda, care este o societate cu capital privat si detine o pondere de 18 % din totalul productiei firmei BIG TIO S.R.L. destinate vanzarii

firma S.C. Hotmans din Olanda, societate cu capital privat si o pondere de 60 %. Este clientul principal al firmei BIG TIO S.R.L., aprovizionandu-se regulat si in conditii contractuale ferme si la termene bine precizate

alti agenti economici interni, cu capital de stat si privat - 15 %

comenzi pentru persoane fizice - 7 %

b) Concurenta

Cu toate ca prin productia pe care o poate obtine precum si prin faptul ca se realizeaza o gama relativ mica de produse, societatea nu reprezinta inca o putere in domeniu, ea are numerosi clienti, in special societati cu capital privat; datorita unei bune cunoasteri a tehnologiei de productie, precum si a unei analize atente a cererii pietei s-a asigurat o dezvoltare permanenta.

Printre potentialii concurenti amintim:

S.C. Faget S.R.L. Constanta

S.C. Nord Proiect S.R.L. Bicaz

S.C. Rachita S.R.L. Dobreni

c) Pozitia produselor / serviciilor firmei comparativ cu ale concurentilor

Desi nu isi desfasoara activitatea de foarte mult timp, societatea S.C. BIG TIO S.R.L. s-a remarcat deja pe piata prin doua atribute esentiale ale produselor si serviciilor oferite si anume pret mai mic cu c.c.a. 6 - 7 % decat ale celorlalte firme concurente si calitatea produselor superioara.

Spre exemplu:

Produsul pret comparativ calitate comparativa

mic mobilier  pret mai mic cu cca 6 % calitate superioara

mobilier de birou pret mai mic cu cca 6 % calitate extra

binale pret mai mic cu cca 7 % calitate superioara

Un alt punct forte al S.C. BIG TIO S.R.L. este faptul ca mobilierul la comanda se executa dupa modelul solicitat de client care poate sa-si aleaga unul din modelele existente in cataloagele de mobila sau sa vina cu modelul propriu.

Ca urmare a calitatii produselor pentru export, beneficiarii externi au solicitat, pentru perioadele imediat urmatoare, cantitati superioare celor cuvenite la incheierea comenzilor. Executarea lor necesita eforturi financiare si de personal deosebite fapt pentru care trebuie suplimentat fondul pentru investitii.

De asemenea, spatiile de productie, prin cresterea sistematica a cantitatii de produse cotractate si a timpului relativ mic de executie, au devenit insuficiente. Prin largirea acestui spatiu se doreste cresterea calitatii produselor, cresterea veniturilor proprii, reducerea timpului de executie, precum si asigurarea conditiilor de depozitare a cantitatilor.

In acest scop s-a elaborat un proiect de investitii care are ca scop imbunatatirea calitatii produselor specifice pe care le fabrica societatea pentru piata interna si externa, proiect pentru care s-a solicitat un credit bancar.

Prin prezentarea unui proiect de investitii viabil societatea a reusit sa obtina creditul de 450.000.000 lei necesar construirii unui atelier de tamplarie manual.

Principalele aspecte ale investitiei :

Prin realizarea acestui atelier de tamplarie manual se va asigura un spor important de produse, programul de productie fiind astfel conceput incat sa se asigure rambursarea creditului in termen de 36 luni.

In spatiile de productie existente, se relizeaza lunar 625 bucati mic mobilier, in valoare de 133.000 mii lei si diferite alte produse in valoare de 20.000 mii lei. Prin punerea in functiune a atelierului de tamplarie manuala, productia lunara de mic mobilier va fi de 685 bucati, valoric fiind redat in bugetul de venituri si cheltuieli anexat.

Estimarea cheltuielilor cu materii prime si materiale s-a facut pe baza rezultatelor obtinute pana in prezent, a analizelor de pret pentru produsele contractate la export, la care s-a adaugat influenta unor posibile modificari de pret. Efortul financiar al societatii de a asigura materii prime este mare, costul acestora in pretul final reprezentand c.c.a. 40 %. Asigurarea unei continuitati in aprovizionare a fost posibila prin apelarea la credite bancare.

Prin aceasta investitie societatea doreste sa creasca capacitatea proprie de productie, sa devina mai competitiva in concurenta de pe piata interna.

Prin realizarea acestui atelier de tamplarie manuala nu vor aparea modificari esentiale in tehnologia de fabricaie specifica. Lucrarea se executa in regie proprie in scopul realizarii unei investitii ieftine, eforturile financiare de rambursare a creditului fiind mai reduse.

Valoarea investitiei se ridica la 610.000.000 lei din care 160.000.000 lei reprezinta fonduri proprii, iar 450.000.000 lei reprezinta credite pe termen lung si scurt.

La terminarea investitiei numarul de personal va creste cu 23 angajati, avand calificare de tamplari, mecanici si muncitori necalificati.

Creditul a fost garantat cu active fixe din proprietatea societatii.

In legatura cu organizarea gestiunii de valori materiale trebuie precizat ca aceasta se face utilizand fise de magazie cu coduri si pret de inregistrare pentru fiecare produs aprovizionat. Evidenta contabila se tine cantitativ valoric, receptia, gestionarea si eliberarea din gestiune se face prin utilizarea formularelor tipizate, completate si semnate de persoanele autorizate sa faca aceasta activitate. Stocurile se elibereaza pe baza de bonuri de consum semnate de maistri de la punctele de consum.

2.5. Reglementari ECONOMICO - FINANCIARE si CTB

Exercitiul economico - financiar incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie ale fiecarui an.

Primul exercitiu incepe la data inregistrarii societatii in registrul comertului.

Societatea tine evidenta contabila in lei, intocmind bilantul si contul de profit si pierderi in conformitate cu prevederile legale.

Veniturile si cheltuielile societatii se evidentiaza, dupa caz, in conturi in valuta si in lei.

Salariile, comisioanele, alte plati stabilite de administratorul societatii se pot face si in valuta, in conditiile legii.

Toate operatiunile comerciale ale societatii se efectueaza pe baza de contracte comerciale scrise, incheiate potrivit legii, la preturi convenite in lei sau in valuta.

Partea rezultata dupa scaderea din venituri a tuturor cheltuielilor (facturi, taxe, salarii, impozite, etc) constituie beneficiul societatii care se reflecta in contul 121 "Profit si Pierdere".

Analizand modul in care a fost intocmit contul de Profit si Pierdere pe anul 2002 rezulta ca au fost respectate principiile contabile si anume;

S-au determinat de o natura rezonabila veniturile si cheltuielile, respectiv s-a respectat principiul separarii exercitiului, au fost cuprinse in exercitiul financiar toate veniturile si cheltuielile anului 2002; in acest sens au fost verificate documentele de incasari si plati pe lunile ianuarie - februarie 2003

A fost verificat prin sondaj contabilizarea veniturilor si cheltuielilor din lunile, ianuarie iunie, decembrie 2001 unde s-a constatat ca documentele de aceasta natura sunt semnate si aprobate de persoanele imputernicite, sunt respectate procedurile de control intern, sunt calculate si aditionate corect, au fost contabilizate in conturile corespunzatoare;

Rezultatul financiar este corect determinat;

Au fost respectate normele legale cu privire la calcularea, varsarea si inregistrarea amortizarii mijloacelor fixe, a evaluarii stocurilor.

La finele exercitiului, societatea a inregistrat un profit net in suma de 118.168.000 lei, fapt ce reiese si din contul 121 extras din bilantul societatii pe anul 2001.

In 2002 rata inflatiei a fost 22,5%.

P_r P₁-P₀ x indice inflatie.

2.6. Argumentarea necesitatii efectuarii analizei economico - financiare

In perioada de tranzitie a economiei, cand dorinta de "mai bine" devine obiectiv constientizat, calitatea constituie un argument al vietii si al oricarei activitati in plan economic, social sau ideologic.

Din punct de vedere al activitatii la nivel microeconomic, calitatea se masoara prin nivelul performantelor econimico-financiare obtinute de firma.

Tranzitia constituie o perioada de asezare a lucrurilor si conceptelor in ordinea lor fireasca.

Astfel dupa multi ani de preocupare preponderenta pentru produs si mai ales pentru aspectele tangibile ale acestuia a venit vremea preocuparilor legate de modul de realizare a produsului, procesele interne de transformare care au loc in cadrul firmei, viziunea si imaginea firmei, gradul de satisfacere a clientilor, intr-un cuvint de aspectele intangibile incorporate in produs. Fara aceasta prezenta pe piata a oricarui agent economic este periclitata si existenta societatii in viitor.

Sintetic vorbind, in spatiul socio-economic in care activeaza, firma trebuie sa-si probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurenta si adaptare, performanta economico-financiara. Toate aceste probleme isi gases.c. reflectarea in eficienta activitatilor care au la baza determinari calitativ-cantitative ale factorilor productiei, randamente maxime ale utilizarii acestora etc.

Aceste obiective pot fi realizate cu ajutorul analizei economico - financiare, care printr-o metodologie, procedee si tehnici specifice concura la diagnosticarea starii diferitelor fenomene, le descopera structura, stabileste relatiile de cauzalitate, factorii care le guverneaza, descopera legile formarii si dezvoltarii lor si pe aceasta baza ia decizii in vederea imbunatatirii activitatii viitoare.

In ultimii 3 ani societatea a obtinut profit fapt rezultat si din prezentarea sintetica a contului de Profit si Pierdere pe ultimii 3 ani.

REZULTATE FINANCIARE - mii lei

Capitolul 3: CONTUL DE " PROFIT si PIERDERE " - SURSA DE INFORMATII PENTRU DETERMINAREA REZULTATELOR; Relatia dintre venituri si cheltuieli

Contul 121 " Profit si Pierdere " reprezinta un document contabil de sinteza prevazut de Legea Contabilitatii care concentreaza veniturile si cheltuielile unei intreprinderi pentru o perioada data si explica modul de formare a rezultatelor. El ofera informatiile necesare pentru intelegerea si explicarea profitului sau pierderii inregistrate de un agent economic.

REZULTAT = VENITURI - CHELTUIELI.

Aceasta este forma generala de prezentare a rezultatului unei activitati economice.

Contul " Profit si Pierdere " prezinta un interes dublu:

permite determinarea unui rezultat global si formularea unei aprecieri de ansamblu asupra performantelor economico-financiare ale perioadei;

permite recapitularea exhaustiva a elementelor de venituri si cheltuieli care au contribuit la realizarea lui si identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care l-au influentat.

Din punct de vedere al formei, contul 121 " Profit si Pierdere " se prezinta diferit in functie de:

criteriul retinut pentru clasificarea veniturilor si cheltuielilor;

modul de raportare a veniturilor la cheltuieli;

Astfel, la francezi si romani intalnim gruparea dupa natura pe cand anglo-saxonii grupeaza dupa destinatii sau functii.

In tara noastra contul de profit si pierdere se intocmeste obligatoriu de catre toate unitatile patrimoniale, fie in sistem de baza (unitati mari), fie in sistem simplificat (unitatile mici si mijlocii).

Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune, arata cum s-a ajuns de la starea patrimoniala initiala la cea finala, reflectate in bilant.

Cheltuielile unitatii patrimoniale reprezinta sumele sau valorile platite sau de platit pentru:

consumurile, lucrarile executate si serviciile prestate de care beneficiaza unitatea patrimoniala;

cheltuielile cu personalul (salarii, asigurari si protectie sociala);

executarea unor obligatii contractuale sau legate de catre unitatea patrimoniala;

cheltuieli exceptionale privind operatiile de gestiune (despagubiri, amenzi, perisabilitati si lipsuri la inventar, donatii si subventii acordate, inclusiv prelevarile si donatiile in scopuri umanitare, precum si pentru sprijinirea activitatilor sociale, culturale si sportive, piederi din debitori diversi) sau cele privind operatiile de capital.

In cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exercitiului se cuprind, deasemenea, amortizarile si provizioanele constituite, grupate in functie de natura cheltuielilor (de exploatare, financiare, exceptionale).

Principalele elemente care formeaza veniturile unitatii patrimoniale sunt sumele sau valorile incasate sau de incasat din:

livrarile de bunuri, executarea de lucrari, prestarile de servicii si din avantajele pe care unitatea a consimtit sa le primeasca;

executarea unor obligatii legale sau contractuale din partea tertilor

venituri exceptionale, care nu sunt legate de activitatea curenta si se refera, fie la operatii de gestiune (despagubiri si amenzi incasate, donatii, salarii neridicate prescrise si alte venituri), fie la operatii de capital (cotele-parti din subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului, pretul de vanzare sau cesiune al activelor imobilizate cedate, exclusiv TVA etc.).

In cadrul veniturilor pentru determinarea rezultatului exercitiului se mai cuprind:

productia stocata reprezentand variatia in plus (crestere) sau in minus (reducere) intre valoarea la cost de productie a stocurilor de produse si productiei in curs la finele perioadei (sf) si valoarea initiala (si) a acestora, neluand in calcul provizioanele pentru depreciere constituite

productia imobilizata, reprezentand veniturile din productia de imobilizari, respectiv costul lucrarilor si cheltuielilor efectuate de unitatea patrimoniala pentru ea insasi, care se inregistreaza ca active imobilizate corporale si necorporale;

diminuarea sau anularea provizioanelor constituite care se inregistreaza, dupa caz, la venituri din exploatare, financiare sau exceptionale, in situatia in care nu mai este justificata mentinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibila.

Rezultatul exercitiului, sub forma profitului net, reprezinta soldul final al contului de profit si pierdere supus repartizarii conform reglementarilor in vigoare.

Analiza rezultatului activitatii unei intreprinderi este strans legata de contabilizarea veniturilor si cheltuielilor aferente acestei activitati.

Contabilitatea financiara a cheltuielilor si veniturilor este organizata avand la baza conceptia dualista. In consecinta, pentru reprezentarea cheltuielilor si veniturilor se porneste de la caracterul de proces al activitatii cosumatoare de resurse si producatoare de rezultate. Ocazionarea cheltuielilor si crearea veniturilor se deruleaza in mai multe etape succesive sau simultane de timp. Astfel, in cazul procesului cheltuielilor se intalnesc patru momente: angajarea, consumul, platile, imputarea. In cazul procesului de creare a veniturilor se delimiteaza patru momente: productia, facturarea sau vanzarea pe credit, incasarea, incorporarea.

Analiza de mai sus, cu privire la momentele ocazionarii cheltuielilor si crearii veniturilor, se regaseste si in contabilitatea financiara. Respectand principiul independentei exercitiilor, toate operatiile care determina cheltuieli si venituri sunt inregistrate in momentul generarii sau angajarii lor. In mod corespunzator se organizeaza o " contabilitate de angajamente ". Ea presupune individualizarea si reflectarea cheltuielilor in faza de angajare si consum, iar a veniturilor in momentul obtinerii si a realizarii lor.

In general, se poate face o corelatie intre venituri si cheltuieli, in sensul ca realizarea unui venit presupune efectuarea unei cheltuieli sau invers. Dar sunt si exceptii. Asa, de exemplu, cheltuielile financiare nu genereaza venituri iar realizarea acestora nu presupune cheltuieli. Aceleasi reguli le au si unele cheltuieli si venituri exceptionale.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizeaza evolutia lor si factorii care o determina, in vederea identificarii posibilitatilor de diminuare in scopul sporirii rentabilitatii. Integrata in activitatea practica de gestiune, aceasta analiza reprezinta o prima etapa de informare asupra dinamicii cheltuielilor. In acest scop se utilizeaza indicatorul " Cheltuielile la 1.000 lei venituri ( C) ", care se determina ca raport intre cheltuielile totale si venituri.

a gi x ci a ch

C = sau C = x 1000

a vi

unde: gi = structura veniturilor

ci = cheltuieli la 1000 lei

vi = venituri pe categorii de venituri

De aici rezulta ca fata de baza de referinta, modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri se datoreaza influientei structurii veniturilor si a nivelului cheltuielilor la 1000 lei pe categorii de venituri.

Pentru separarea celor doua influiente este necesara recalcularea cheltuielilor la 1000 lei in functie de structura nivelului comparat si a ratelor pe categorii de venituri din baza de referinta.

In concordanta cu principiul rezultatului este necesar sa se delimiteze momentul in care cheltuielile se considera consumate si veniturile realizate, iar pe aceasta baza imputarea costului atasat in vederea determinarii rezultatului net.

Structurile de cheltuieli si de venituri delimitate in contabilitatea financiara definesc continutul claselor 6 " Conturi de cheltuieli " si 7 " Conturi de venituri ".

Conturile de cheltuieli au functie contabila. Se debiteaza cu cheltuielile efectuate in cursul anului ca exercitiu financiar si se crediteaza la decontarea (repartizarea) cheltuielilor asupra rezultatelor. Prin functia contabila, conturile de venituri sunt asimilate conturilor de pasiv. Se crediteaza cu veniturile realizate in cursul anului ca exercitiu financiar, se debiteaza cu incorporarea veniturilor in rezultate.

Conturile de cheltuieli si de venituri se inchid, dupa caz, lunar sau la sfarsitul anului ca exercitiu financiar prin contul 121 " Rezultatul exercitiului ". Cheltuielile se repartizeaza asupra rezultatului, iar veniturile se incorporeaza in rezultate. La randul sau contul 121 "Rezultatul exercitiului " este un cont de bilant fiind inclus in categoria conturilor de capitaluri proprii. Soldul creditor al contului evidentiaza rezultatul sub forma de profit, iar soldul debitor - rezultatul sub forma de pierdere. in felul acesta contul 121 " Rezultatul exercitiului " realizeaza legatura dintre conturile de cheltuieli si de venituri, pe de o parte, si conturile de bilant, pe de alta parte. Asfel soldul sau creditor reprezinta profitul creat ca sursa de finantare in urma excedentului veniturilor asupra cheltuielilor, iar pierderea, ca sold debitor, exprima bunurile economice nerecuperate ca urmare a excedentului cheltuielilor asupra veniturilor.

Potrivit articolului 14 din Legea Contabilitatii numarul 81/1994, in contabilitate profitul sau pierderea se stabilesc si se evidentiaza lunar. in acest scop se procedeaza lunar la inchiderea conturilor de cheltuieli si venituri.

Determinarea lunara a rezultatului contabil si impozitarea profitului ridica problema delimitarii lucrarilor contabile specifice unei asemenea calculatii. Astfel, rezolvarea problemei se personalizeaza prin urmatoarele lucrari:

1. contabilizarea cheltuielilor angajate in cursul lunii si a veniturilor generate

2. calculul si contabilizarea lunara a amortizarii imobilizarilor necorporale si corporale

3. calculul si contabilizarea unor provizioane deductibile la impozitare, cum sunt cele privind garantiile de buna executie. Asa cum prevad normele fiscale se constituie lunar provizioane numai pentru bunurile livrate lucrarilor executate si serviciilor prestate in cursul lunii respective ce are ca perioada de garantie perioada urmatoare.

4.contabilizarea cheltuielilor de plata, respectiv a cheltuielilor pentru care nu s-au intocmit documente de angajare si plata sau a caror perioada de decontare este mai mare de o luna. in aceasta categorie se include: cheltuielile privind indemnizatiile de concediu, cheltuielile privind dobanzile si alte cheltuieli

Odata rezolvate problemele de inchidere a lunii se procedeaza la nivelarea lunara a conturilor de cheltuieli si de venituri. Tipurile de inregistrari care intervin cu aceasta ocazie sunt:

a) decontarea sau repartizarea cheltuielilor asupra rezultatului

121 = 6

Profit si pierdere Conturile de cheltuieli

b) incorporarea veniturilor in rezultatul exercitiului

7 = 121

Conturile de venituri Profit si pierdere

In urma celor doua categorii de operatii prezentate mai sus, soldul debitor sau creditor al contului 121 " Profit si pierdere " reprezinta rezultatul inainte de impozitare. O asemenea situatie impune determinarea rezultatului contabil cumulat inainte de impozitare inconditiile in care trebuie excluse cheltuielile cu impozitul pe profit calculat si evidentiat lunar, cumulat de la inceputul anului fiscal.

Relatia de calcul este de forma:

Rezultatul contabil Soldul C sau D al Cheltuielile cu impozitul

inainte de = contului 121 + acumulate de la inceputul

impozitare " Profit si pierdere " anului fiscal

Pentru a se evita aceasta solutie care contravine principiilor contabile, contul 691 "Cheltuieli cu impozitul pe profit " fiind inchis, in cursul anului, cheltuielile cu impozitul asupra profitului se inregistreaza in baza tehnicii cheltuielilor de plata. In acest scop la nivelul unei luni se efectueaza urmatoarele inregistrari:

a) la inceputul lunii de referinta, la deschiderea lucrarilor contabile pentru impozitul pe profit cumulat din lunile precedente

441 = 691

Impozitul pe Cheltuieli cu impozitul

profit pe profit

b) la sfarsitul lunii de referinta pentru impozitul pe profit cumulat calculat,

691 = 441

Cheltuieli cu impozitul Impozitul pe

pe profit profit

c) stabilirea soldului contului 441 " Impozitul pe profit " si decontarea sa dupa cum urmeaza:

pentru soldul creditor, impozitul de plata

441 = 512

Impozitul pe profit Conturi curente la banci

pentru soldul debitor, impozitul decontat in plus se mentine spre a fi retinut in trimestrul urmator din impozitul datorat.

S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta fiind scutita de impozit pe profit pe o perioada de 5 ani, a folosit acest avantaj in scopul reinvestirii unei parti cat mai mari din profit in scopul modernizarii atelierelor de productie, retehnologizarea acestora si extinderii activitatii prin construirea unui nou atelier de prelucrare a lemnului.

Din raportul de audit privind intocmirea bilantului contabil pe anul 2002 la S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta rezulta ca au fost respectate principiile contabile precum si obiectivele auditului. Astfel contul 121 " Profit si pierdere " a fost corect intocmit, veniturile si cheltuielile s-au determinat de o natura rezonabila, s-a respectat principiul separarii exercitiului, au fost cuprinse in exercitiul financiar toate veniturile si cheltuielile anului 2002, in acest sens au fost verificate documentele de incasari si plati pe lunile ianuarie si februarie 2001.

A fost verificata prin sondaj contabilizarea veniturilor si cheltuielilor din lunile ianuarie, iunie, decembrie 2002 unde s-a constatat ca documentele de aceasta natura sunt semnate si aprobate de persoanele imputernicite, sunt respectate procedurile de control intern, sunt calculate si aditionate corect, au fost contabilizate in conturile corespunzatoare.

Rezultatul financiar a fost corect determinat. La finele exercitiului, societatea a inregistrat un profit net de 118.168.000 lei.

Structura contului de profit si pierdere pe cele trei tipuri de activitati permite determinarea unor solduri de acumulari banesti potentiale, destinate sa remunereze factorii de productie si sa finanteze activitatea viitoare a intreprinderii, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

Aceste solduri reprezinta de fapt palierele necesare in formarea rezultatului final. Constructia indicatorilor de analiza a rezultatelor porneste de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului + marja comerciala) si se incheie cu cel mai sintetic (rezultatul net al exercitiului).

Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la treptele respective de acumulare.

Marja comerciala vizeaza in exclusivitate intreprinderile cu profil comercial sau numai activitatea comerciala a intreprinderilor cu activitate complexa.

Productia exercitiului (in cadrul activitatii industriale) include valoarea bunurilor si serviciilor " fabricate " de intreprindere pentru a fi vandute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Drept urmare, productia exercitiului va include trei elemente: productia vanduta la pretul de vanzare, productia stocata si productia imobilizata evaluate la cost de productie.

Valoarea adaugata (VA) exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie (forta de munca si capital) peste valoarea bunurilor si serviciilor provenite de la terti, in cadrul activitatii curente a intreprinderii.

In fapt, valoarea adaugata se calculeaza ca diferenta intre productia exercitiului majorata cu marja comerciala si diminuata cu consumurile de bunuri si servicii furnizate de terti pentru aceasta productie.

VA = Productia + Marja - Consumurile

exercitiului comerciala externe

Excedentul brut de exploatare (EBE) sau, dupa caz, insuficienta bruta de exploatare.

(IBE) reprezinta diferenta dintre valoarea adaugata (plus subventiile de exploatare) pe de o parte, si impozitele, taxele si cheltuielile de personal, pe de alta parte.

EBE (sau IBE) = (VA +Subventii de exploatare) - (Cheltuieli de personal

+ Impozite si taxe)

Excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, resursa principala a intreprinderii, cu influienta hotaratoare asupra rentabilitatii finale si a capacitatii de dezvoltare a intreprinderii.

Acest sold intermediar de gestiune nefiind influientat de politica intreprinderii in materie de finantare, amortizare, provizioane, fiscalitate, furnizeaza informatii semnificative cu privire la performantele industriale si comerciale, nefiind de aceea recomandat in analizele comparative ale intreprinderilor apartinand aceluiasi sector de activitate. El poate sa puna in evidenta, mai bine decat rezultatul final, o deficienta structurala a intreprinderii in plan pur industrial si comercial.

EBE = Excedent de trezorerie + Variatia

al exploatarii NFRE

Rezultatul exploatarii (profit sau pierdere) reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile exploatarii:

Rezultatul (Alte venituri + Reluari - (Amortizari si + Alte cheltuieli

= EBE + din asupra provizioane de exploatarii

exploatare provizioanelor) calculate exploatare)

Rezultatul exploatarii reflecta marimea absoluta a rentabilitatii exploatarii, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si calculate) din veniturile exploatarii (incasabile si calculate).

Rezultatul = Rezultatul Rezultatul

curent exploatarii financiar

Rezultatul net al exercitiului exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor fi remunerati asciatii pentru partile sociale proprii subs.c.rise. Acest profit net trebuie sa fie mentinut de existenta unor disponibilitati reale, astfel el va ramane doar un potential de finantare. Profitul net urmeaza sa se distribuie sub forma de dividende sau / si sa se reinvesteasca in intreprindere.

TABLOUL SIG la BIG TIO S.R.L. Constanta - mii lei

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (TSIG) descrie si modeleaza relatiile intermediare privind formarea rezultatului intreprinderii.

Din punct de vedere metodologic TSIG preia si traduce la nivelul intreprinderii conceptia dinamica a contabilitatii nationale.

Modelul TSIG chiar daca nu a fost instrumentat in tara noastra poate dezvalui anumite aspecte interesante privind indicatorii mentionati in tablou.

Astfel, productia exercitiului (640.495.000 lei) caracterizeaza eficienta sau rezultatul activitatii de productie a societatii. Se precizeaza ca prin componenta sa indicatorul este eterogen deoarece vanzarile sunt exprimate in pretul de vanzare, iar variatia productiei stocate in contul de productie.

Valoarea adaugata exprima bogatia creata de societatea comerciala (adica 321.420.000 lei) prin utilizarea consumurilor intermediare provenite de la terti.

Principial o societate este eficienta in toate cazurile in care valoarea adaugata este mai mare decat consumurile intermediare.

EBE (IBE) (192.678.000 lei) evidentiaza intr-o forma indirecta resursele de finantare ale societatii. El marcheaza in plan real trezoreria societatii sub forma fluxurilor de cheltuieli si venituri care nu genereaza plati - incasari pentru societate.

Semnificatia si valoarea informationala a celorlalti indicatori se desprinde direct din TSIG. Importanta prezinta trecerea de la rezultatul exercitiului, respectiv EBE la un alt indicator denumit capacitatea de autofinantare (CAF).

Astfel CAF este un surplus monetar net global care tine cont de toate laturile activitatii societatii (exploatare, financiara, exceptionala).

CAF se poate calcula prin metoda diferentelor si metoda aditiva.

A. CAF = Venituri monetare - cheltuieli monetare

B. Rezultatul brut al exploatarii

+ Alte venituri din exploatare

- Alte cheltuieli aferente exploatarii

+ Venituri financiare

- Cheltuieli financiare

+ Venituri exceptionale

- Cheltuieli exceptionale

- Impozit pe profit

= CAF

Indiferent de modalitatea de calcul CAF este un indicator ce permite aprecierea rezultatelor societatii si a capacitatii acesteia de a degaja resurse interne de finantare din propria sa activitate.

CAF permite totodata finantarea unor nevoi ale gestiunii curente, cresterea fondului de rulment, finantarea totala sau partiala a noilor investitii, rambursarea imprumuturilor, remunerarea capitalurilor investite.

CAF nu reprezinta decat o autofinantare potentiala, aceasta din urma la randul ei fiind indispensabila pentru investitiile de mentinere, investitiile de inlocuire si investitiile de crestere.

S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta fiind o societate tanara a promovat pana in 2002 o politica de autofinantare minima rezultata din suma amortizarilor si care a avut rolul de a permite mentinerea capacitatii intreprinderii.

Odata cu sporirea activitatii si nevoia de extindere a capacitatii de productie, societatea, in urma unui studiu de fezabilitate, a recurs la autofinantarea de dezvoltare care presupune autofinantarea de mentinere plus o parte din rezultatul exercitiului pentru modernizarea si construirea unui atelier manual de prelucrare a lemnului.

Capitolul 4 ANALIZA RENTABILITATII

4.1 Analiza diagnostic a rentabilitatii societatii pe baza contului 121 " Profit si pierdere " si pri metoda ratelor

Pentru conducerea oricarei firme criteriul " rentabilitate " reprezinta o preocupare majora, deoarece prin natura sa acesta reflecta modul cum au fost gestionate resursele materiale, umane si financiare ale firmei.

Scopul analizei rentabilitatii il constituie stabilirea performantelor proprii in ceea ce priveste capacitatea actuala si in perspectiva de a genera profit, ca singura sursa care poate asigura amplificarea activitatii.

Analiza rentabilitatii pe baza contului de " Profit si Piedere " urmareste evolutia profitului pe categorii de activitati, punandu-se in evidenta modificarile intervenite in structura lor, abaterile fata de program, factorii care au determinat aceste abateri, precum si stabilirea influentelor factorilor si masura in care rezultatele obtinute se datoreaza efortului propriu al firmei.

Maximizarea profitului constituie premisa realizarii obiectivului strategic de perspectiva al oricarei firme si anume sporirea valorii patrimoniale.

Analiza structurala a rezultatului exercitiului are doua obiective: masurarea incidentei fiecarui rezultat intermediar asupra rezultatului net si prezentarea configuratiei rezultatului exploatarii.

Exista mai multe metode de analiza: marimile relative de structura, metoda iterarii, metoda marjelor.

Mecanismul de formare al indicatorilor partiali ai rentabilitatii poate fi pus in evidenta prin metoda marjelor.

MARJA = CA - COSTURI

Determinarea Rezultatului exercitiului prin metoda marjelor la S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta in exercitiul financiar 2002.

- mii lei -

Explicarea rezultatului exercitiului prin metoda marjelor:

Analiza complexa a rezultatului exploatarii

Evolutia rezultatului net este adesea putin semnificativa deoarece ia in considerare elementele exceptionale si impozitele.

Aprecierea efortului real al firmei, a potentelor si dificultatilor acesteia necesita investigarea analitica a rezultatelor exploatarii, a conditiilor de formare si a factorilor de actiune determinanti.

Operatiunile contabile ale societatii BIG TIO Constanta in domeniul evaluarii, al constituirii provizioanelor si ale metodei de amortizare a activelor au o incidenta semnificativa asupra rezultatului exploatarii si indirect asupra celorlalte solduri intermediare de gestiune.

Astfel, aplicarea amortizarii degresive sau accelerate conduce pe termen scurt la diminuarea rezultatelor exploatarii si a obligatiilor fiscale ale societatii. Pe termen lung efectele sistemului de amortizare asupra rezultatului exploatarii cumulat nu mai sunt sesizabile.

Informatiile furnizate de contul de Profit si Pierdere pot fi structurate astfel:

Din informatiile structurate in tabelul de mai sus rezulta ca societatea a realizat in ultimii trei ani profit realizat exclusiv din rezultatul din exploatare, rezultatele financiare si cele exceptionale fiind inregistrate ca pierderi.

In perioada curenta (2002), comparativ cu cea precedenta (2001), profitul se prezinta asfel:

- modificarea profitului:

118.168 - 204.210 = - 86.042 mii lei

se constata o scaderea profitului din care:

contributia marjei brute

270.130 - 329.624 = - 59.494 mii lei

cresterea cheltuielilor fixe

93.292 - 74.984 = - 18.308 mii lei

- modificarea rezultatului financiar

(- 50.583) - (- 46.233) = - 4.350 mii lei

- modificarea rezultatului exceptional

(- 8.087) - (- 4.197) = - 3.890 mii lei

-modificarea rezultatului din exploatare

643.190 - 629.558 = + 89.018 mii lei

Concluzia, in aceasta etapa este ca profitul a scazut in 2002 fata de 2001, insa marja bruta s-a mentinut acceptabila.

Analiza factoriala a profitului se poate face inaintea impozitarii sau dupa impozitarea acestuia, atentie acordandu-se stabilirii factorilor care influenteaza profitul.

S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta nefiind platitoare de impozit pe profit pe o perioada de 5 ani a stabilit ca avand o importanta mult mai mare analiza factoriala a rezultatului exploatarii care poate fi realizata prin 2 metode: pe termen lung si pe termen mediu.

In primul caz,

RE = V x (1- Ch / V)

in care - RE = profitul aferent exploatarii

V = venituri din exploatare

Ch = cheltuieli aferente veniturilor

in 2002 s-a inregistrat

466.352.000

RE = 643.190.000 x (1 ) = 176.838.000 lei

643.190.000

Modificarea profitului aferent exploatarii in 2002 fata de 2001 este:

176.838 - 254.640 = - 77.802 mii lei

La aceasta scaderea profitului din exploatare au contribuit:

- influenta veniturilor (mii lei)

374.918

V1 x (1 - Ch0 / V0) - V0 x (1 - Ch0 / V0) = 643.190 x (1 -

629.558

374.918

- 629.558 x (1 - ) = 263.708 - 254.640 = + 9.068 mii lei

629.558

-influenta cheltuielilor la 1 leu venituri

374.918

V1 x (1 - Ch1 / V1) - V0 x (1- Ch0 / V1) = 176.838 - 629.558 x (1 - 643.190

= 176.838 - 264.414 = - 86.866 mii lei

Desi veniturile au inregistrat o crestere in 2002 fata de 2001 ca urmare a intensificarii activitatii comerciale si de desfacere a productiei, totusi rezultatul din exploatare a inregistrat o scadereconsiderabila, scaderepusa pe seama sporirii cheltuielilor la 1 leu venituri.

Acesta poate fi considerat un semnal de alarma deoarece rezultatul din exploatare detine ponderea principala in formarea profitului societatii si deci acest indicator poate constitui o piedica in calea eficientizarii activitatii viitoare. O asemenea influenta nefavorabila poate fi compensata prin masa venitului, care constituie o alternativa pentru un anumit orizont.

Un alt model de determinare a rezultatului exploatarii este urmatorul:

Mf Q V P

RE = N x x x x

N Mf Q V

in care: N = numarul de personal

Mf = valoarea medie de inventar a mijloacelor fixe

Q = productia exercitiului

Potrivit acestui model factorii de influenta sunt: numarul de personal (N), inregistrarea tehnica (Mf / N), randamentul mijloacelor fixe (Q / Mf), gradul de valorificare a productiei exercitiului (V / Q), rentabilitatea veniturilor (P / V).

Influenta factorilor mentionati este urmatoarea:

- influenta numarului de personal

Mfo Qo Vo Po

N1 x x - x x - REo = RE1 - Reo = (65 x 9,85 x 1,140 x 1,03 x 0,4) - N0 Mfo Qo Vo - 255 = 301 - 255

= 46 mil lei

- influenta gradului de inzestrare tehnica

Mf1 Qo Vo Po

N1x x x x - RE1 = RE2 - RE1 = (65 x 8,12 x 1,14 x 1,03 x 0,4)

N1 Mfo Qo Vo - 301 = 248 - 301 = - 53 mil lei

- influenta randamentului mijloacelor fixe

Mf1 Q1 Vo Po

N1x x x x - RE2 = RE3 - RE2 = (65 x 8,12 x 1,21 x 1,03 x 0,4) - 248

N1 Mf1 Qo Vo = 263 - 248 = 15 mil lei

- influenta gradului de valorificare a productiei exercitiului

Mf1 Q1 V1 Po

N1 x x x x - RE3 = RE4 - RE3 = (65 x 8,12 x 1,21 x 1,004 x 0,4)

N1 Mf1 Q1 Vo - 263 = 256 - 263 = - 7 mil lei

- influenta rentabilitatii veniturilor

Mf1 Q1 V1 P1

N1 x x x x - RE4 = RE1 - RE4 = 177 - 256 = - 79 mil lei

N1 Mf1 Q1 V1

Total influente: - 78 mil lei

Datele de mai sus permit formularea unor concluzii utile pentru activitatea practica.

Astfel:

- investitiile realizate si puse in functiune in 2002 au avut ca efect scaderea productivitatii muncii intrucat numarul de personal a crescut cu aproape 20 % mai rapid decat volumul productiei.

- desi gradul de inzestrare a mijloacelor fixe a scazut s-a inregistrat o crestere a randamentului mijloacelor fixe asigurandu-se astfel o diminuare a costurilor de productie reflectate la nivelul rentabilitatii veniturilor

In consecinta este necesar ca in previzionarea veniturilor, in corelatie cu capacitatea de productie, trebuie luata in considerare o asemenea situatie, respectiv sporirea profitului prin cresterea vanzarilor pe seama diminuarii stocurilor si a productiei imobilizate.

In conditiile unei informatii analitice asupra vanzarilor si costurilor pe produse, se poate utiliza urmatorul model:

RE = a qp - a qc

in care:

q = cantitatea vanduta

c = costul produselor

p = pretul de vanzare

Aplicarea modelului, in conditiile actualului sistem de contabilitate necesita unele prelucrari ale informatiei.

Astfel, este necesara recalcularea veniturilor si a cheltuielilor in functie de productia vanduta in perioada curenta si costurile, respectiv preturile din baza de comparatie (perioada precedenta sau nivelul prevazut). Aceasta recalculare se poate face prin calcul analitic (in conditiile PAD) sau sintetic.

Recalcularea analitica presupune inmultirea cantitatilor vandute pe produse cu costurile si respectiv preturile din baza de comparatie, la care se adauga productia stocata si imobilizata la valoarea efectiva. Daca, comparatia se face cu perioada precedenta, produsele noi se includ la preturile antecalculate.

Recalcularea sintetica are la baza corectarea cheltuielilor si respectiv veniturile realizate cu indicele costurilor si preturilor.

Astfel, la BIG TIO Constanta este urmatoarea situatie:

mii lei

Ic 1,42

Ip = 135 % Ic = 142 % T

Ip 1,35

Modificarea profitului:

176.838 - 254.640 = - 77.802 mii lei se explica prin influenta

- cantitatilor vandute:

REo x Iq 675.350

- Reo = 254.640 x

100 629.558 mii lei

-structurii productiei vandute:

REo x Iq

(q1 x po - q1 x co)- = (675.350 - 489.670) - 272.465 = - 86.785 mii lei

100

- costul productiei vandute:

- (q1 x c1 - q1 x co) = - (466.352 - 489.670) = + 23.318 mii lei

- costul preturilor de vanzare:

q1 x p1 - q1 x po = 643.190 - 675.350 = - 32.160 mii lei

Calculand totalul, rezultatul va fi aproximativ - 78 mil lei. Recalcularea veniturilor si cheltuielilor s-a facut pe baza indicilor de preturi si costuri, urmarindu-se sa se evidentieze fenomenele care caracterizeaza activitatea economica a societatilor comerciale din tara noastra in momentul actual.

Concluzie.

In anul 2002 comparativ, cu anul 2001 profitul din exploatare a inregistrat o scaderecu - 77.802 mii lei. O influenta pozitiva asupra masei profitului din exploatare au avut-o cresterea cantitatilor vandute cu + 17.825 mii lei si reducerea costului productiei vandute cu + 23.148 mii lei, fapt ce trebuie apreciat pozitiv. Urmare modificarii structurii productiei realizate s-a inregistrat o scadere a masei profitului din exploatare cu - 86.785 mii lei iar influenta modificarii preturilor de vanzare a determinat o scaderea masei profitului cu - 32.160 mii lei.

Daca modificarea structurii de fabricatie a avut loc in scopul adaptarii la cerintele pietei de desfacere, aspectul poate fi apreciat pentru moment negativ dar in perspectiva poate fi benefic pentru societate. Spre aceeasi concluzie ne orienteaza si reducerea preturilor de vanzare la produsele traditionale ale firmei.

Structura de fabricatie s-a modificat incepand cu luna septembrie 2002 cand piata de desfacere s-a redus substantial pentru unele produse ale firmei, aceasta incepand sa asimileze alte produse dupa ce a testat piata de desfacere printr-un studiu de marketing.

Analiza factoriala a profitului brut al societatii

Prin statutul de infiintare si functionare, obiectul de activitate al firmei poate concentra mai multe genuri de activitati care sa-i asigure rentabilitatea scontata.

Cunoasterea nivelului de rentabilitate al categoriilor de activitati este deosebit de importanta in practica economica, atat pentru selectarea modelelor utilizate, cat in special pentru aprecierea corecta a posibilitatilor viitoare de crestere a rentabilitatii.

Pentru o astfel de analiza, contabilitatea interna de gestiune a societatii ofera date foarte relevante in legatura cu cheltuielile pentru productie.

Modelul de analiza utilizat este:

Pb = Vt x R

in care:

Vt = venituri totale

R = rentabilitatea medie a veniturilor

sau

Pb = a (Vi x ri)

in care

Vi = venituri pe categorii de activitati

ri = rentabilitatea veniturilor pe categorii de activitati

Desi o astfel de analiza nu s-a facut pana acum la S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta, realizarea ei ofera date foarte importante pentru politica economica, de productie si de marketing pe care ar trebui sa o practice societatea pentru realizarea unei rentabilitati cat mai mari a activitatii economice, dar si pentru previzionarea rezultatelor viitoare.

Modificarea profitului brut de: 118 - 204 = - 86 mil lei se explica prin influenta:

- sumei veniturilor totale

Vt1 x Ro - Vto x Ro = 645 x 0,4 - 641 x 0,4 = 258 - 256 = + 2 mil lei

- structurii veniturilor pe activitati

Vt1 x R' - Vt1 x Ro = 645 x 1,15 - 645 x 0,4 = 742 - 258 = + 484 mil lei

- rentabilitatii veniturilor pe sectoare de activitate

Vt1 x R1 - Vt1 x R' = 645 x 0,27 - 645 x 1,15 = 174 - 742 = - 568 mil lei

Din datele tabelului se remarca faptul ca activitatea de productie este nerentabila in 2002 fata de 2001 integral profitul fiind realizat pe seama activitatii de exploatare la care nivelul de rentabilitate nu este foarte ridicat.

Pentru activitatea practica, cunoasterea unei asemenea situatii este deosebit de importanta in ceea ce priveste previzionarea rezultatelor, iar in cadrul activitatii de evaluare economica, constituind un argument pentru optiunea extinderii sferei de cuprindere a "capacitatii beneficiare" la nivelul profitului aferent intregii activitati a societatii comeciale.

Modelele privind rentabilitatea economica au functii complementare in analiza diagnostic a rentabilitatii punand in evidenta modul de utilizare a activelor totale sau a unei parti a acestora cu profitabilitatea.

Rata profitului fata de capitaluri dimensioneaza rentabilitatea capitalului investit de asociati, precum si altor forme ale constituirii acestora.

Indicatorii prezentati mai sus constituie instrumente utile si eficace ale analizei financiare pentru caracterizarea generala a politicii productiei, comerciale, de investitii si financiare a societatii, respectiv a performantelor economico-financiare ale acesteia.

Insa rentabilitatea activitatii economico-financiare nu trebuie sa reprezinte unicul criteriu de apreciere a rezultatelor, cu precadere in sectorul distributiei, ea trebuind conexata cu indicatorii sociali referitori in primul rand la calitatea satisfacerii cerintelor consumatorilor.

Analiza prin metoda ratelor

Ratele de rentabilitate sunt constituite intr-o maniera generala, prin raportarea unui rezultat fie la un flux de activitate, fie la un stoc.

Esential pentru analiza financiara este construirea unui sistem de rate operational care prin structura si continut sa reprezinte un instrument de lucru util, operational si performant.

In elaborarea diagnosticului firmei, ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparatii in spatiu, precum si fata de anumite norme sau standarde elaborate si acceptate de organisme de specialitate.

In functie de elementele luate in calcul, teoria si practica economica opereaza cu mai multe forme de exprimare a rentabilitatii.

Fiecare indicator are o putere informationala proprie indeplinind o functie specifica in activitatea practica de gestionare a capitalului si plasamentelor de capital.

a. Analiza ratei rentabilitatii veniturilor (Rv) care se exprima prin raportul:

P

Rv = x 100

V

sau

RE RC

Rv = x 100 ; Rv = x 100

VE VC

unde:

P = profit inaintea impozitarii

V = venituri totale

RE = rezultatul exploatarii

RC = rezultatul curent

VE = venituri din exploatare

VC = venituri din activitatea curenta

Prin continut, caracterizeaza eficienta intregii activitati a firmei in cursul exercitiului. Intrucat in cadrul veniturilor si respectiv cheltuielilor se disting trei categorii (exploatare, financiare, exceptionale), rata rentabilitatii veniturilor poate fi scrisa si astfel:

a gv x r

Rv =

100

in care: gv = structura veniturilor

r = rata rentabilitatilor pe categorii de venituri

Acestea constituie si factorii prin intermediul carora poate fi explicata modificarea fata de un criteriu:

Astfel:

Din acest tabel rezulta o scadere a rentabilitatii veniturilor de -34,3 = 1,5 - 35,8 care se explica prin:

- influenta structurii veniturilor

R' - Ro = 115 - 35,8 = + 79,2 %

- influenta rentabilitatii pe categorii de venituri

R1 - Ro = 1,5 - 115 = - 113,5 %

Scaderea rentabilitatii pe categorii de venituri se determina pe ansamblul firmei, Scaderea nivelului de rentabilitate constituind o rezultanta a scaderii rentabilitatii intregii activitati

b. Analiza ratei rentabilitatii comerciale (Rc)

Rata rentabilitatii comerciale caracterizeaza eficienta politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare si vanzare) si mai ales a politicii de preturi practicata de societate.

- se determina ca raport intre rezultatul aferent cifrei de afaceri si cifra de afaceri exprimata in pret de vanzare (exclusiv TVA)

RBE RE Re

Rc = x 100 = x 100 = x 100

CA CA CA

unde

RBE = rezultatul brut de exploatare

CA = cifra de afaceri

RE = rezultatul exploatarii

Re = rezultatul exercitiului

Scopul analizei este de a explica factorial evolutia acestui indicator, de a-i stabili tendinta.

RE a qi x pi - a qi x ci

Rc = x 100 = x 100

CA a qi x pi

a q1 x p1 - a q1 x c1 643.190 - 466.352

Rc1 = x 100 = x 100 = 27,4 %

a q1 x p1 643.190

629.558 - 374.918

Rco = x 100 = 40,4 %

629.558

DRc = DRc1 - DRco = 27,4 % - 40,4 % = - 13%

Aceasta scaderea rentabilitatii comerciale este determinata de influenta exercitata de modificarea structurii productiei, modificarea costurilor de productie si nu in ultimul rand a pretului de vanzare.

a q1 x po - a q1 x co 675.350 - 489.670

Dg: x 100 - Rco = x 100 - 40,4 % =

a q1 x po 675.350

= 27,4 % - 40,4 % = - 13 %

a q1 x po - a q1 x c1 aq1 x po - a q1 x co

Dc: x 100 - x 100 =

a q1 x po a q1 x po

675.350 - 466.522

= x 100 - 27,4 % = 30,9 % - 27,4 % = + 3,5 %

675.350

a q1 x po - a q1 x c1

Dp: Rv1 - x 100 = 27,4 % - 30,9 % = - 3,5 %

a q1 x po

Se observa ca principalul factor in scaderea ratei rentabilitatii comerciale il reprezinta modificarea structurii productiei, modificarea costurilor compensandu-se cu modificarea pretului de vanzare avand o influenta aproape nula asupra profitului.

Principalele rezerve de crestere a ratei rentabilitatii comerciale sunt: sporirea vanzarilor, cresterea puterii de negociere a societatii cu furnizorii si obtinerea unor preturi de achizitie avantajoase la materiile prime, ameliorarea structurii vanzarilor in sensul cresterii ponderii celor cu o marja comerciala individuala mai mare, accelerarea rotatiei stocurilor, optimizarea cheltuielilor, maximizarea preturilor de vanzare desi aceasta ultima optiune aduce dupa sine repercursiuni asupra productiei vandute si a cererii pentru produsele firmei.

c. Analiza ratei rentabilitatii financiare (Rf)

Rentabilitatea financiara este un indicator prin prisma caruia posesorii de capital apreciaza eficienta investitiilor lor, respectiv oportunitatea mentinerii acestora.

S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta a decis in 2002 sa se dezvolte si sa investeas.c.a intr-un nou atelier de prelucrare manuala a lemnului. Investitia, pe langa atragerea de capital strain prin imprumuturi pe termen scurt si lung, presupune si consolidarea capitalului propriu.

In acest scop, rentabilitatea financiara a reprezentat un obiectiv fundamental.

Rentabilitatea financiara s-a calculat astfel:

Re

Rf = x 100

Cpr

unde:

Re = rezultatul exercitiului

Cpr = capitalul propriu

118.168

Rf1 = x 100 = 21,5 %

548.960

204.210

Rfo = x 100 = 47,4 %

430.792

DRf = 21,5 % - 47,4 % = - 25,9 %

Se constata o scaderea ratei rentabilitatii financiare.

Desi rata rentabilitatii financiare a fost declarata satisfacatoare pe anul 2002 de catre creditorii societatii, conducerea si-a propus maximizarea, in perioada imediat urmatoare, a ratei rentabilitatii financiare avandu-se in vedere urmatorii indicatori: rata de profitabilitate, eficienta capitalului investit si rata levierului financiar.

Re Re CA Ci

Rf = x 100 = x x x 100

Cpr CA Ci Cpr

unde:

Ci = capitalul investit

Re / Ca = rata rentabilitatii comerciale

CA / Ci = eficienta capitalului investit

Rentabilitatea financiara constituie principalul indicator privind performantele societatii, care depind de justetea politicii comerciale (rentabilitatea comerciala), de eficienta capitalului angajat (rentabilitatea economica) si de politica financiara a acesteia.

Societatea BIG TIO S.R.L. Constanta a realizat maximizarea rentabilitatii financiare pe seama cresterii volumului de activitate si a ameliorarii marjelor. Realizarea acestor doua obiective se bazeaza pe optimizarea activitatii in domeniile: organizarii interne, gestiunii stocurilor, calitatea produselor si serviciilor, gestiunii comerciale, cresterea randamentului capitalurilor investite prin folosirea intensiva a imobilizarilor corporale si reducerea nevoii de fond de rulment, maximizarea capitalurilor proprii angajate pentru un volum determinat al capitalurilor investite, cu conditia ca venitul obtinut prin indatorare sa fie superior costului datoriilor.

d. Analiza ratei rentabilitatii economice (Re)

Rata rentabilitatii economice masoara performantele Activului total al societatii, pornind de la un rezultat economic (RBE, RE) si ansamblul mijloacelor utilizate.

RE 176.838

Re = x 100 = x 100 = 18,6 %

At 948.565

Astfel definita rata rentabilitatii economice este independenta de mecanismul de finantare, de presiunea fiscala precum si de fluxurile exceptionale.

RE1 CA1 RE1 644.588 176.838

Re1 = = x = x = 18,6 %

AT1 At1 CA1 948.565 644.588

Rata rentabilitatii economice este determinata de rotatia activului total care depinde de structura activului total si rata de rotatie a activelor si de rata rentabilitatii comerciale care depinde de structura activitatii, costul complet unitar si pretul de vanzare unitar. Sporirea rentabilitatii economice se poate realiza fie pe seama accelerarii rotatiei activelor, fie prin cresterea marjei.

REo CAo REo 561.523 204.210

Reo = x = x

Ato Ato CAo 714.004 561.523

DRe = Re1 - Reo = 18,6 % - 28,6 % = - 10 %

Modificarea negativa a ratei rentabilitatii economice este influentata de:

modificarea ratei rotatiei activului total

CA1 CAo REo

DCA /At : ( ) x x 100 = (0,67 - 0,78) x 0,36 x 100 = - 3,9 %

At1 Ato CAo

modificarea ratei rentabilitatii comerciale

CA1 RE1 REo

DRE/CA: x ( ) x100 = 0,67 x (0,27 - 0,36) x 100 = - 6,03 %

At1 CA1 CAo

4. 2 Analiza de punct critic si riscul de exploatare

Analiza punctului critic (sau a pragului de rentabilitate) este un model de analiza privind cheltuielile variabile in raport cu cifra de afaceri.

Analiza cheltuielilor variabile - fixe porneste de la proportionalitatea unor cheltuieli in raport cu cifra de afaceri. Se determina astfel o marja asupra cheltuielilor variabile, ce se doreste a fi superioara cheltuielilor fixe.

Cheltuielile variabile sunt direct proportionale cu nivelul productiei (materiile prime si materialele directe, salariile personalului direct productiv etc) la care se refera, fiind insa relativ constante pe unitatea de produs.

Cheltuielile fixe, independente de nivelul activitatii sunt angajate in scopul functionarii normale a societatii, fiind platite chiar in absenta cifrei de afaceri (cheltuieli generale ale societatii, o parte din cheltuielile comune ale societatii si din cheltuielile de desfacere si altele).

Aceasta grupare trebuie abordata prin prisma timpului, deoarece pe termen lung toate cheltuielile sunt considerate variabile si numai pe termen scurt unele sunt variabile si altele fixe.

Riscul de exploatare depinde in special de nivelul cheltuielilor fixe, acelasi nivel al cheltuielilor fixe fiind mult mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai mare.

Importanta cheltuielilor fixe nu poate fi apreciata in valoare absoluta, ci numai in raport de marja generata de intreprindere, deoarece exista sectoare de activitate (cel al serviciilor) in care raportul CA / Cumparari este foarte mare, deci cheltuielile fixe sunt mult mai usor absorbite prin cifra de afaceri. Sinteza intre nivelul cheltuielilor fixe (CF) si cel al marjei asupra cheltuielilor variabile (MCV) o realizeaza punctul critic, punctul mort sau pragul de rentabilitate (PR).

Punctul critic reprezinta nivelul de activitate (CA) care absoarbe in totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade, iar rezultatul este nul. Pragul de rentabilitate evidentiaza nivelul minim de activitate la care trebuie sa se situeze intreprinderea pentru a nu lucra in pierdere. Depasind acest nivel, activitatea societatii devine rentabila. Riscul economic (riscul de exploatare) va fi cu atat mai mic cu cat nivelul punctului mort va fi mai redus.

Determinarea pragului de rentabilitate se face in unitati fizice, valorice sau in numar de zile, pentru un singur produs sau pentru Intreaga activitate.

In analiza contului de rezultate, pragul de rentabilitate pentru Intreaga activitate are urmatorul model.

cifra de afaceri (CA) 100 %

- cheltuieli variabile (CV) CV / CA %

= marja asupra cheltuielilor variabile (MCV) MCV / CA %

- cheltuieli fixe (CF) -

= rezultatul exploatarii (RE) -

Relatia de calcul a pragului de rentabilitate fundamentata pe ipoteza liniaritatii cifrei de afaceri pe toata durata perioadei supusa analizei este urmatoarea:

CF (absolute)

CApr =

MCV (%)

Analiza pragului de rentabilitate in 2002

CF 93.292

PR = = = 227.541 mii lei

MCV % 41,9 %

Este interesant de analizat ce rezultat s-ar obtine la cresterea cu 10 % a CA in anul de plan fata de anul curent. Astfel:

CA = 644.588 x 110 % = 709.047 mii lei

CV = 57,87 % x 709.047 = 404.157 mii lei

MCV = 304.890 mii lei

Se observa ca la o crestere a CA cu 10 % rezultatul din exploatare a crescutcu 19,65%.

In procesul decizional prezinta interes deosebit stabilirea pragului de rentabilitate in zile, avand semnificatia datei calendaristice la care pragul de rentabilitate este atins. Relatia de calcul a PR in zile este urmatoarea:

PR (zile) = (PR / CA) x 360

Deci la BIG TIO S.R.L. Constanta, pragul de rentabilitate a fost atins in a

227.541

x 360 = 127 zi a anului, deci pe data de 7 mai 2002

644.588

Structura cheltuielilor si in special repartitia intre cheltuielile fixe si cheltuielile variabile in raport cu CA, exercita o influenta marcanta asupra rentabilitatii, ceea ce justifica evaluarea riscului de exploatare structural.

Evaluarea riscului de exploatare structural pornind de la modelul pragului de rentabilitate se concretizeaza in doua maniere complementare:

- fie calculand rata care exprima direct riscul de exploatare (Rpr)

Rpr = (CApr / CAreala) x 100 = (709.047 / 644.588) x 100 = 110 %

Cu cat Rpr este mai mare cu atat riscul este mai mare si invers.

- fie calculand indicele de securitate (Is) care evidentiaza marja de securitate de care dispune intreprinderea

Is = (CAreala - CApr) / CAreala = - 0,10

Marja de securitate a societatii va fi cu atat mai mare cu cat indicele de securitate este mai mare. Aprecierea riscului de exploatare poate fi facuta si cu ajutorul unui " indicator de pozitie ", care evidentiaza capacitatea intreprinderii de a-si adapta productia la cerintele pietei. Este de dorit ca acest indicator sa fie cat mai mare, pentru a evidentia o flexibilitate ridicata a intreprinderii respectiv un risc de exploatare cat mai redus.

Cunoasterea pragului de rentabilitate permite fixarea obiectivului minim de realizat (CAmin) pentru ca societatea sa fie profitabila. Dar masura riscului determinat de atingerea punctului critic este evidentiata de levierul exploatarii (Le) sau coeficientul de elasticitate al rezultatului exploatarii in raport de nivelul de activitate.

Levierul exploatarii masoara sensibilitatea rezultatului exploatarii (si deci a pierderilor posibile sau a castigurilor) la variatia nivelului de activitate.

Le = (DRE / REo) (DCA / Cao) T

176.838 - 254.640 644.588 - 561.523

Le = = (- 0,43): 0,14 = - 3,07

61.523

Elasticitatea rezultatului exploatarii in raport cu cifra de afaceri

Capr = 227.541

Notiunea de risc de exploatare este importanta nu numai pentru aprecierea performantelor societatii BIG TIO S.R.L. Constanta pe plan economic, ci si pentru alegerea celor mai eficiente masuri privind finantarea cresterii sale economice, deoarece pragul de rentabilitate realizeaza jonctiunea dintre strategia productiei si cea financiara.

Majorarea pragului de rentabilitate se realizeaza prin sporirea nivelului cheltuielilor fixe cu cuantumul dobanzilor la credite.

Utilizarea metodei de analiza pe baza pragului de rentabilitate prezinta o serie de avantaje cum ar fi faptul ca: stabileste momentul cand productia devine rentabila, permite determinarea gradului de utilizare a capacitatii de productie atat in punctul critic cat si pentru realizarea unui anumit profit, creaza premise pentru corelarea profitului cu productia.

Capitolul 5. Analiza diagnostic privind caile de crestere a rentabilitatii

5.1 Scenarii de previziune a profitului pentru urmatorii ani la S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta

In procesul de conducere, analiza ca metoda a cunoasterii constituie un instrument operational de cunoastere a starii de functionare a sistemului intreprinderii si pe aceasta baza se iau masuri de reglare a disfunctionalitatilor.

Intreprinderea, societatea comerciala, in general, reprezinta un sistem complex si probabilist intre elementele careia exista legaturi multiple structural - functionale. Privita ca sistem intreprinderea constituie obiect al conducerii, ceea ce reclama elaborarea de decizii menite sa asigure trecerea dintr-o stare in alta si implicit reglarea functionarii sale.

In procesul de schimbare si reglare a starii, un rol important il joaca diagnosticul care presupune cercetarea sistemului sub raport structural si functional / cauzal si se intemeiaza pe informatia de stare.

Prin diagnostic se repereaza punctele critice in cadrul sistemului si se avizeaza centrele de decizie pentru a initia masuri de reglare a situatiei.

Etapa logica in analiza rentabilitatii unei firme, a unui agent economic, o reprezinta analiza cailor de crestere a rentabilitatii cu implicatie directa in cresterea performantelor intreprinderii, a profitului si inlaturarea pe cat posibil a factorilor care concura la diminuarea acestor performante.

Din acest punct de vedere diagnosticul financiar apreciaza performantele intreprinderii intr-o dubla perspectiva. Pe de o parte, intreprinderea consuma resursele financiare, materiale, umane, a caror utilizare implica un cost. Este deci necesar a verifica daca aceste resurse sunt utilizate intr-un mod suficient de eficient pentru a compensa si justifica costurile pe care le ocazioneaza. Pe de alta parte, rezultatele permit a se degaja resurse care asigura finantarea investitiilor necesare si rambursarea datoriilor contractate de intreprindere.

Astfel, o analiza diagnostic a cailor de crestere a rentabilitatii porneste tot de la indicatorul care exprima cel mai bine cresterea sau micsorarea valorii intreprinderii si anume rezultatul exploatarii.

Teoretic vorbind, rezultatul exploatarii este intotdeauna calculat dupa punerea in balanta a doua grupe de cheltuieli:

RE = vanzari - cheltuieli totale = vanzari - (cheltuieli fixe + cheltuieli variabile)

Dar avand in vedere ca raportul dintre cheltuielile fixe si cele variabile, si in special structura costurilor pe care le inglobeaza exercita o influenta marcanta asupra rentabilitatii, se poate spune ca o prima directie de actiune pentru cresterea rentabilitatii ar fi reducerea rationala a costurilor de productie.

Insa, pentru a realiza acest lucru in conditii optime, fara a produce perturbatii majore in activitatea de productie si dereglari in procesele tehnologice trebuie urmarit si inteles mecanismul de formare si de inglobare in rezultatul exercitiului a cheltuielilor, precum si pragul de rentabilitate de la care intreprinderea nu mai obtine profit.

Cheltuielile fixe (CF) corespund consumurilor a caror marime este total independenta de nivelul productiei. Ele inglobeaza cheltuieli de administrare, cheltuieli cu amortizarea, etc.

Cheltuielile variabile (CV) corespund elementelor al caror consum variaza cu nivelul Q al productiei: cheltuieli cu salariile directe, materiale, furnituri. Desi aceste cheltuieli variaza daca admitem o formulare simplificata conform careia cheltuielile variabile (CV) sunt strict proportionale cu cantitatea de produse atunci se poate scrie ca:

CV = v x Q

unde

v = cost variabil unitar

Q = productia exercitiului

in aceste conditii, cheltuielile totale (CT) pot fi exprimate astfel:

CT = CF + CV T CT = CF + v x Q

Dar cum vanzarile au si ele o influenta directa asupra rezultatului si indicatorul care exprima cel mai bine acest lucru este cifra de afaceri, putem scrie si cifra de afaceri in forma simplificata presupunand ipotetic ca cifra de afaceri este direct proportionala cu cantitatea de produse, iar pretul de vanzare unitar ramane constant cand intreprinderea mareste oferta sa de produse.

CA = p x Q

Cifra de afaceri si costul total apar astfel ca doua functii de Q

In punctul Qo, denumit si " punct mort " adica acel nivel al productiei pentru care intreprinderea nu obtine nici castig nici pierdere, cifra de afacere compenseaza strict costul total.

Interesant insa pentru analistul financiar este ce se intampla de o parte si de alta a acestui punct mort care corespunde unui prag de rentabilitate.

Pentru Q < Qo costurile depases.c. cifra de afaceri, deci intreprinderea va avea pierderi

Pentru Q > Qo costurile sunt compensate de vanzarile suficient de ridicate si se obtin beneficii.

Desi, in aparenta, costurile fixe nu joaca un rol foarte important, nedepinzand direct de variatia volumului productiei, ele pot avea o influenta puternica datorita faptului ca la un volum al productiei redus, cheltuielile fixe sunt repartizate asupra unui numar limitat de produse si preseaza deci puternic asupra costului unitar pe produs.

Din analiza structurala a profitului (realizata in capitolul 4 al prezentei lucrari) se observa o scaderea profitului in 2002 fata de 2001 de 86.042.000 lei. Acest lucru s-a realizat in principal pe seama cresterii cheltuielilor fixe, Scaderea marjei brute de exploatare si inregistrarea de pierderi atat la rezultatul financiar cat si cel exceptional.

Marja bruta de exploatare nu a inregistrat variatii semnificative dat fiind factorii inflationisti, cheltuielile variabile cres.c.and aproape proportional cu nivelul productiei. in aceste conditii cresterea cheltuielilor fixe au s.c.azut eficienta activitatii de exploatare.

Pentru a se putea cunoaste caile pe care trebuie actionat in optimizarea cheltuielilor fixe trebuie analizate factorial cheltuielile fixe la 1000 lei cifra de afaceri.

F

Cf = x 1000

CA

unde

F = suma absoluta a cheltuielilor fixe

CA = cifra de afaceri

CA recalculata = a q1 x po

q1 x p1 CA1

ICA = x 100 T q1 x po = x 100

q1 x po ICA

Ip

ICA =

Ic

Fata de anul precedent se observa o crestere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri cu 11,2 lei.

Un asemenea rezultat afecteaza rentabilitatea generala a firmei, cu toate consecintele care decurg.

Astfel modificarea nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri se explica prin influenta:

1. Cifrei de afaceri

Fo Fo 74.984

x 1000 - x 1000 = x 1000 - 133,5 = 116,3 - 133,5 = - 17,2 lei

CA1 CAo 644.588

din care:

a) datorita productiei vandute

Fo Fo 74.984

x 1000 - x 1000 = x 1000 - 133,5 = 122,14 - 133,5 = -11,4 lei

a q1 x po CAo 613.893

b) preturilor medii de vanzare

Fo Fo

x 1000 - x 1000 = 116,3 - 122,14 = - 5,8 lei

CA1 a q1 x po

2. Sumei cheltuielilor fixe

F1 Fo

x 1000 - x 1000 = 144,7 - 116,3 = + 28,4 lei

CA1 CA1

Deci, in primul rand cresterea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri este determinata de cuantumul lor care a avut o evolutie superioara cifrei de afaceri si in al doilea rand de Scaderea productiei vandute coroborata cu Scaderea preturilor medii de vanzare.

Astfel, pe langa imbunatatirea politicii de marketing, de desfacere si distributie a marfii pentru a creste rentabilitatea trebuie sa se realizeze schimbari in sistemul de amortizare a activelor fixe, schimbari in sistemul de salarizare (tinand cont de rata inflatiei), cresterea consumului si preturilor elementelor materiale care genereaza cheltuielile fixe, in raport de factori specifici care le determina.

Insa se impune si estimarea eforturilor si a efectelor pentru a vedea consecintele deciziilor adoptate. Ca nivel la 1000 lei cifra de afaceri cheltuielile pot fi estimate pe baza relatiei (pentru anul 2001):

1 1

Cf ' = Cfo x T Cf ' = 93.292 x = 88.627,4 mii lei

Iq 1,05

Acest nivel nu diminueaza marimea profitului.

Daca analiza complexa, structurala a rezultatului exercitiului ne-a oferit informatii despre o parte din factorii care influenteaza profitul, analiza factoriala este cea mai in masura sa ofere informatiile necesare in analiza cailor de crestere a rentabilitatii.

Analiza rezultatului exploatarii care detine ponderea cea mai mare in formarea profitului releva o scaderein 2002 fata de 2001 cu 77.802.000 lei fapt realizat in totalitate pe seama cresterii cheltuielilor la 1 leu venituri cu 86.866.000 lei.

Cheltuielile de exploatare detin ponderea cea mai mare, ele fiind in legatura directa cu obiectul de activitate al firmei, constituind astfel domeniul principal in care se pot initia si realiza cele mai importante masuri de sporire a eficientei economice. Cheltuielile de exploatare cuprind, potrivit prevederilor articolului 96 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii urmatoarele elemente: cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale, combustibil, energie si elemente asimilate; cheltuieli cu serviciile prestate de terti, chirii, locatii de gestiune, alte cheltuieli; cheltuieli cu impozitele si taxele suportate de unitatea patrimoniala; cheltuieli cu personalul, alte cheltuieli de exploatare.

Analiza eficientei cheltuielilor de exploatare poate fi efectuata in raport de formarea veniturilor si nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri. Datele necesare, extrase din bilanturile pe 2001 si 2002 la S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta se prezinta astfel:

In analiza cheltuielilor de exploatare trebuie sa se tina seama de veniturile din productia stocata si imobilizata. in consecinta, o crestere a ponderii acestor doua elemente are ca efect diminuarea eficientei cheltuielilor de exploatare.

Modificarea cheltuielilor la 1000 lei venituri de exploatare

2002p - 2001 2002r - 2002p

640 - 595,5 = +44,5 725,6 - 640 = + 85,6

din care:

1) Influenta structurii veniturilor din exploatare:

a g1 x co a go x co

0,89 x 595,5 = 529,9 1,002 x 725,06 = 726,5

0,11 x 546,5 = 60,1 (- 0,002) x 725,65 = (-) 1,45

590,0 725,05

590 - 595,5 = - 5,5 725,05 - 640 = 85,05

2) Influenta cheltuielilor la 1000 lei venituri aferente productiei vandute

a g1 x c1 a g1 x co

100 100

640 - 590 = + 50 725,06 - 725,05 = 0,01

Analiza datelor evidentiaza faptul ca desi s-a previzionat o crestere a cheltuielilor de exploatare ca urmare a fenomenului inflationist, crestere corectata si de structura veniturilor s-a constatat ca s-a realizat o crestere a cheltuielilor la 1000 lei venituri cu 85,06 lei mai mult decat prevazutul, fapt datorat in majoritate structurii veniturilor din exploatare.

Astfel, cresterea productiei stocate si imobilizate determina costuri de stocaj mult mai mari care influenteaza negativ cheltuielile de exploatare. Modificarile costurilor aferente productiei stocate si imobilizate sunt determinate de factori specifici, factori conjuncturali ai pietei sau de alta natura care se reflecta corespunzator in rezultatul exercitiului. Aceste aspecte pot fi solutionate prin corelarea datelor din contabilitatea financiara cu cele din contabilitatea de gestiune si gasirea unui optim al productiei stocate a carui cost sa nu afecteze foarte mult marimea profitului.

Un alt model de determinare a rezultatului exploatarii care ofera o perspectiva de analiza a acestuia in functie de:numarul de personal (N), inzestrarea tehnica (Mf / N), randamentul mijloacelor fixe (Q / Mf), gradul de valorificare a productiei exercitiului (V / Q), rentabilitatea veniturilor (P / V) este urmatorul:

Mf Q V P

RE = N x x x x

N Mf Q V

Din analiza acestui model rezulta ca rezultatul exploatarii a inregistrat o scaderein 2002 fata de 2001 de 78 mil lei, scadere determinata in principal de influenta negativa a gradului de inzestrare tehnica si a rentabilitatii veniturilor.

Pentru indreptarea situatiei trebuie luate masuri ca: sporirea productivitatii muncii care este efectul gradului de inzestrare tehnica, al imbunatatirii structurii mijloacelor fixe productive prin investitii noi, care presupun si un randament superior.

Consecinta imbunatatirii structurii mijloacelor fixe productive prin investitii creaza premise nu numai pentru cresterea productiei, ci si imbunatatirea calitatii acesteia, influentand asupra gradului de valorificare a productiei fabricate si implicit a profitului. De asemenea, ca urmare a acestei situatii firma isi mareste cota de piata si in acelasi timp isi creaza premisele necesare recuperarii in totalitate a fondurilor necesare investitiilor realizate in perioada respectiva si realizarea altora pentru dezvoltarea in continuare a activitatii.

In conditiile unei informatii analitice asupra vanzarilor si costurilor pe produse se poate utiliza modelul RE = a q x p - a q x c desi aplicarea lui practica necesita recalcularea veniturilor si a cheltuielilor in functie de productia vanduta in perioada curenta si costurile, respectiv preturile din perioada precedenta.

Concret, se inregistreaza o scaderede 78 milioane lei a profitului fapt influentat de structura productiei vandute si de cresterea costului productiei vandute concomitent cu Scaderea pretului de vanzare. Pentru cresterea profitului trebuie promovate produsele cu o rentabilitate mai mare, racordarea la cerintele pietei facandu-se in conditii de eficienta maxima. Astfel, trebuie sa se renunte la produsele cu costuri ridicate si care nu au cautare pe piata, trebuie realizata o politica de preturi care sa nu produca dezechilibre, dar care sa asigure castiguriimediate maxime.

in acest sens, in procesul de penetrare al firmei pe piata, trebuie analizata si apreciata situatia economica a societatii consumatoare in functie de o multitudine de criterii, cum ar fi:

- conjuncturale (economice, politice, sociale, monetare)

- demografice (evolutia natalitatii si structura de varsta a populatiei)

- social - economice (veniturile populatiei)

In legatura cu concurenta, cunoasterea acesteia si a puterii competitive sunt probleme esentiale ale conducerii firmei pentru fundamentarea programelor de productie viitoare.

In legatura directa cu piata este si analiza clientelei care vizeaza:

- prezentarea principalilor clienti interni si externi, cunoasterea acestora precum si perspectivele pe care acestia le au

- schimbarile intervenite in structura si numarul clientelei in ultimii ani, cauzele care le-au determinat si implicatiile asupra vanzarilor proprii

- atitudinea clientelei proprii fata de produsele firmei concurente

Tot pentru satisfacerea in conditii optime a cererii se impune existenta si realizarea programelor de fabricatie, precum si o analiza a intensitatii fenomenului adica modificarile aparute in programele de fabricatie care aduc perturbari asupra realizarii productiei. Constatarea abaterilor fata de prevederi trebuie insotite de precizarea cauzelor care le-au determinat, pentru inlaturarea lor pe viitor si realizarea obiectivelor propuse de unitatea comerciala.

De asemenea un alt obiectiv esential in vederea cresterii eficientei activitatii economico - financiare, a competitivitatii pe piata interna si externa il reprezinta imbunatatirea calitatii productiei, definita ca masura, gradul in care un produs sau un serviciu, prin totalitatea caracteristicilor tehnice, economice si sociale si de exploatare satisface nevoia pentru care a fost creat.

Asa cum analiza rentabilitatii activitatii este formata pe de o parte din analiza complexa, structurala a rezultatului activitatii si din analiza pe baza ratelor de rentabilitate, pe de alta parte, tot astfel exprimarea relativa a nivelului de rentabilitate completeaza diagnosticul privind caile de crestere a rentabilitatii prin capacitatea informationala a indicatorilor respectivi.

Fiecare indicator avand o putere informationala proprie este necesara defalcarea fiecaruia pe factorii care-i compun si ii influenteaza.

Din analiza ratei rentabilitatii veniturilor, care caracterizeaza eficienta intregii activitati rezulta ca s-a inregistrat o scaderea acesteia in 2002 fata de 2001, scaderepusa in totalitate pe seama rentabilitatii pe categorii de venituri.

Pentru inlaturarea acestei deficiente trebuie stabilit in primul rand care sunt categoriile de venituri cu rentabilitate mare si care sunt cele cu rentabilitate redusa, masura care are ca scop diminuarea riscurilor si a incertitudinilor care apar pe segmentele de piata pe care activeaza firma. in evaluarea potentialului de crestere a veniturilor rentabile sunt necesare informatii privind sursele de venituri, evolutia in ultima perioada, precum si modul lor de agregare pe diferite niveluri.

Pe baza datelor prezentate se poate explica evolutia fiecarei categorii de venit, contributia acestora la rezultatul exercitiului precum si modificarile intervenite in structura acestuia.

Se constata ca fata de perioada precedenta veniturile totale au inregistrat o crestere insa sub nivelul prevazut a se realiza. Aceasta situatie a fost determinata de cauze precum: supraevaluarea cererii si dimensionarea necorespunzatoare a productiei, nerealizarea productiei prevazute, Scaderea cererii solvabile a potentialilor cumparatori, calitatea mai slaba a produselor fabricate, intensificarea concurentei.

Alta rata de rentabilitate cu importanta deosebita in masurarea eforturilor agentului economic o reprezinta rata rentabilitatii comerciale. in comparatie cu anul 2001, anul 2002 a insemnat pentru S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta o scaderea eficientei politicii comerciale.

Factorul care influenteaza in mod predominant si aceasta rata il reprezinta modificarea structurii productiei cu un procent de 13 %.

Acest indicator, productia fizica, este si el la randul lui influentat de o serie de alti factori cum ar fi:

- valoarea productiei marfa fabricata

(qf1 - qfo) x po

- valoarea productiei vandute (CA)

(q1 - qo) x po

- costul pe produs (prin intermediul cheltuielilor fixe)

cfo

x cfo

Iq

- nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei productia marfa fabricata

Fo Fo

x 1000 - x 1000

a q1 x po a qo x po

Pentru a intregi imaginea despre efectul acestor factori asupra productiei fabricate trebuie analizat fiecare factor separat, urmarindu-se daca s-au finalizat si care sunt cauzele care au determinat aceste nereflectari in vederea stabilirii masurilor ce se impun pentru perioada urmatoare.

O caracterizare si mai relevanta a structurii productiei este oferita de catre coeficientul de structura:

Kst = 100 - a Dg)

unde

Kst = coeficientul mediu de structura

Dg = modificarea ponderii fiecarui produs in total productie

Alte cai de crestere a rentabilitatii (prin prisma rentabilitatii comerciale) sunt: sporirea vanzarilor, cresterea puterii de negociere a societatii cu furnizorii si obtinerea unor preturi de achizitie avantajoase la materiile prime, ameliorarea structurii vanzarilor in sensul cresterii ponderii celor cu o marja comerciala individuala mai mare, accelerarea preturilor de vanzare desi aceasta ultima optiune aduce sine repercursiuni asupra productiei vandute si a cererii pentru produsele firmei.

Multa vreme i s-a dat o importanta relativa mai mare analizei ratei rentabilitatii financiare, deoarece prin prisma ei se apreciaza eficienta investitiilor, respectiv oportunitatea mentinerii acestora.

RE

Rf = x 100

Cpr

unde:

RE = rezultatul exercitiului

Cpr = capitalul propriu

Pentru a aprecia corect rolul pe care il joaca capitalul propriu in influentarea ratei rentabilitatii financiare trebuie cunoscuta structura acestui element al patrimoniului intreprinderii.

Capitalul propriu = Total Pasiv - Datorii Rezultatul exercitiului

sau

Capitalul propriu = Capital social + Rezerve + Fonduri proprii si alte surse asimilate

Aceasta este o modalitate simplista, accesibila analistului financiar de exprimare a marimii capitalurilor proprii. in realitate problema este mult mai complexa. Anumiti analisti considera ca subventiile pentru investitii si provizioanele pentru riscuri si cheltuielile trebuie sa fie considerate quasifonduri proprii si deci sa fie luate in calcul in determinarea marimii capitalului propriu. Pentru provizioane, aceasta solutie pare justificata cand stabilitatea lor permite sa se considere ca are caracter de rezerva si pot fi asimilate capitalurilor proprii. Totusi, provizioanele care nu acopera un risc real si viitor trebuie sa suporte ulterior un impozit, ele fiind reintegrate in masa beneficiului impozabil. Intreprinderea va suporta o datorie fiscala. Aceste provizioane inglobeaza deci pe de o parte datorii fiscale latente (date de impozitare viitoare a reluarilor asupra provizioanelor) si, pe de alta parte, o rezerva latenta (marimea dupa impozitare a excesului de provizioane). Una din solutiile de aplicat in practica ar fi a adopta o cheie de repartizare apriorica, o parte a provizioanelor fiind asimilabile resurselor permanente (40 % sau 50 %), cealalta parte fiind asimilabila resurselor pe termen scurt.

Se observa deci ca marimea capitalului propriu determina in mare masura marimea ratei rentabilitatii financiare.

Practic, la S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta rata rentabilitatii financiare a s.c.azut in 2002 la 21,5 % fata de 47,4 % cat inregistra in 2001.

DRf = 21,5 % - 47,4 % = - 25,9 %

a) influenta modificarii marimii capitalului propriu

REo RE1 204.210

x 100 - x 100 = x 100 - 47,4 % = 37,1 % - 47,4 % = - 10,3 %

Cpr1 Cpro 548.960

b) influenta modificarii marimii rezultatului exercitiului

RE1 REo

x 100 - x 100 = 21,5 % - 37,1 % = - 15,6 %

Cpr1 Cpr1

Din analiza factoriala se observa ca marimea profitului a influentat covarsitor rata rentabilitatii comerciale si masurile de crestere a profitului au fost prezentate anterior. Nu trebuie deloc neglijat nici rolul capitalului propriu. Structura sa se prezinta astfel:

Intreaga crestere a capitalului propriu poate fi pusa pe seama cresterii ponderii fondurilor proprii si a conturilor asimilate. Se observa o dis.c.repanta majora intre marimea capitalului social si a rezervelor legale corespunzatoare lui, dis.c.repanta datorata neactualizarii marimii valorice a capitalului social de la infiintare si pana in prezent.

O ultima analiza care masoara performantele Activului total al intreprinderii o reprezinta analiza ratei rentabilitatii economice. Fiind in corelatie cu ratele analizate anterior, si rata rentabilitatii economice a inregistrat o scaderein 2002 fata de 2001. Cauzele acestei s.c.aderi precum si caile de inlaturare a ei trebuie aflate printre factorii care influenteaza marimea ratei rentabilitatii economice.

Acestia sunt: rata de rotatie a activului total (CA / AT) si rata rentabilitatii comerciale (RE / CA).

Rata de rotatie a activului total poate fi privita, la nivelul unui exercitiu financiar ca rata de rotatie a activului circulant, deoarece activul total este egal cu activul circulant plus activul imobilizat, insa, se presupune, ca are o viteza de rotatie nula pe o perioada scurta de timp.

Rata de rotatie (sau numarul de rotatii) a activului circulant caracterizeaza, alaturi de durata in zile a rotatiei (Dz) viteza de rotatie a activelor circulante.

Acest indicator vizeaza in primul rand aspecte legate de desfasurarea procesului de aprovizionare si productie, de reducere a costurilor, scurtarea ciclului de productie si a perioadei de desfacere si incasare a productiei.

Din datele tabelului se observa ca fata de anul precedent s-a realizat o incetinire a vitezei de rotatie a activelor circulante, factorii directi fiind cifra de afaceri si soldul mediu al activelor circulante.

Astfel, o accelerare a vitezei de rotatie a activelor circulante are efect direct asupra cresterii numarului de rotatii a activelor care la randul lor vor avea un efect pozitiv asupra ratei rentabilitatii economice.

Caile de accelerare a vitezei de rotatie a activelor circulante sunt multiple, ele fiind proprii fiecarui stadiu al rotatiei capitalului investit. Astfel, in stadiul aprovizionarii pentru a se accelera viteza de rotatie, exista doua cai principale, respectiv aprovizionarea sa se faca la timp, iar stocurile de materiale sa fie reduse la minimum necesar. Aceasta presupune ca: aprovizionarea cu materiale sa se faca de la sursele cele mai apropiate si cu mijloace de transport economice, incheierea la timp de contracte de aprovizionare, sa se prevada termene precise de primire a materiilor si materialelor si sa se asigure ritmicitatea in aprovizionare, reducerea pierderilor de materiale prin imbunatatirea conditiilor de depozitare si de pastrare a materialelor, modernizarea operatiilor de incarcare - des.c.arcare, asigurarea securitatii materialelor.

In stadiul productiei, caile principale de accelerare a vitezei de rotatie a activelor circulante vizeaza reducerea duratei ciclului de productie si diminuarea consumurilor specifice de materii prime si materiale prin: reproiectarea produselor si asimilarea de produse noi cu consumuri reduse si performante superioare, perfectionarea proceselor si procedeelor tehnologice, organizarea corespunzatoare a muncii.

In studiul vanzarii caile principale se refera la cresterea ritmului vanzarilor, ceea ce determina reducerea stocurilor de produse finite si de semifabricate destinate vanzarii si accelerarea ritmului de decontare (incasare) a produselor finite si semifabricate vandute.

Analiza rentabilitatii pe baza ratelor este necesara pentru previzionarea profitului.

Astfel, in urma analizei diagnostic s-au facut urmatoarele estimari:

1. Este posibil ca in urmatorii trei ani veniturile sa creas.c.a in medie cu 15 %

2. Datorita cresterii previzibile a preturilor la unele materii prime, cheltuielile variabile la 1000 lei cifra de afaceri se vor mari fata de 2002 cu 41,5 lei in primul an

3. Rezultatul financiar se va modifica in sensul scaderii ponderii sale in rezultatul exploatarii cu 13,0 procente

4. Rezultatul exceptional va inregistra o crestere cu 1,5 % a ponderii sale in rezultatul exploatarii ca urmare a uzarii unor active

In previzionarea profitului trebuie sa se tina seama si de faptul ca societatea a fost scutita de impozitul pe profit pe o perioada de cinci ani de la infiintare ceea ce inseamna ca din 2001 societatea va fi platitoare de impozit diminuandu-se marimea profitului net.

ch v

2002: ch1000 / v = x 1000 = 580,01 lei

v

2001: 580,01 lei + 41,5 lei = 621,51 lei = ch 1000 / v

ch v = 739.668,5 x 0,6215 = 459.509,9 mii lei

Conform estimarilor impozitul pe profit va afecta intr-o masura foarte mare marimea profitului care abia in anul 2001 va fi mai mare decat cel realizat in 2002. Dar in calculele estimative nu s-a tinut cont de rata inflatiei, estimarea facandu-se in preturi curente.

Marimea profitului net mediu este:

118.168 + 90.835,15 + 111.150,5 + 134.624,7

P net = = 113.694,58 mii lei

4

Aceasta marime este necesara evaluarii prin rentabilitate a unui bun cumparat de la care se asteapta si se realizeaza un anumit rezultat din exploatarea lui.

CONCLUZII

Analiza de rentabilitate si a cailor de crestere a acesteia la S.C. BIG TIO S.R.L. Constanta a dezvaluit in profunzime modul de formare al profitului, factorii care concura la realizarea lui precum si cei care influenteaza pozitiv sau negativ modificarea profitului (ca indicator principal de rentabilitate).

O prima concluzie care se desprinde este aceea ca, desi firma a realizat prevederile la indicatorii de rentabilitate din punct de vedere al aspectelor calitative ale activitatii, obiectivele realizate sunt sub nivelul prevazut, ceea ce atesta unele carente in managementul firmei.

Pentru inlaturarea acestor deficiente trebuie sa se ia o serie de masuri cum ar fi:

- sporirea eficientei cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri atat pe seama cheltuielilor variabile cat si a cheltuielilor fixe

- cresterea vanzarii la produse cu rentabilitate potentiala mai mare

- reducerea fata de nivelul prevazut a costului pe unitate de produs exclusiv pe seama cheltuielilor fixe ceea ce poate sa insemne si o crestere a gradului de utilizare a capacitatii de productie

- pentru perspectiva e necesar ca unitatea sa instituie un regim de urmarire operativa a cheltuielilor variabile pe centre de cheltuieli si produse pentru a se inscrie in nivelele prestabilite in calcul pe produse

- in aprecierea efortului depus de firma pentru reducerea costului va trebui sa se tina seama si de modul de fundamentare al costului antecalculat

- un obiectiv principal pentru conducerea firmei va trebui sa-l constituie valorificarea corespunzatoare a elementelor patrimoniale (reducerea stocurilor de produse finite, accelerarea procesului de incasare a creantelor in vederea crearii de disponibilitati banesti)

- incheierea contractelor de livrare a productiei cu cantitati, dimensiuni, calitate si termene precis specificate

- controlul operativ si sistematic al modului in care sunt respectate clauzele contractuale atat de catre intreprinderile furnizoare cat si de catre clienti

- tinerea unei evidente clare si la zi a documentelor de decontare si accelerarea intocmirii si predarii lor in termen la banca

- organizarea in mod judicios a urmaririi incasarii sumelor in curs de decontare

Concluzia finala este ca evolutia cifrei de afaceri se inscrie pe o linie as.c.endenta, societatea comerciala dispunand de un potential care-i permite sa-si consolideze pozitia pe piata.

BIBLIOGRAFIE

A. ISFANES.C.U - Analiza economico - financiara, Editura Economica,

A. BAICUSI Bucuresti 1996

C. STANES.C.U

M. NICULES.C.U - Diagnostic global strategic

Bucuresti 1997

D - tru MARGULES.C.U - Diagnostic economico - financiar

M. NICULES.C.U Concepte. Metode. Tehnici

V. ROBU

N. FELEAGA - Contabilitate financiara, Editura Economica,

I. IONAS.C.U Bucuresti 1994

B. COLLASSE - La gestion financiere de l ' entreprise, PUF

Paris 1993

J. P. RAIBAUD - Analyse Financiere, Editure Nathan,

Paris 1998

ILIE VASILE - Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti 1997

I. ROMANU - Eficienta economica a investitiilor si capitalului fix  

I. VASILES.C.U

T. ZORLENTAN - Managementul organizatiei

E. BURDUS Bucuresti 1996

G. CAPRARES.C.U

M. TOMA - Finante si gestiune financiara, Editura Economica

P. BREZEANU Bucuresti 1996

*** - Tribuna Economica

Buletin economic - legislativ nr. 1887 / 1998

*** - Sistemul Contabil al Agentilor Economici, M. F.

Bucuresti 1994

*** - Legea Contabilitatii nr. 82 / 1991 u modificarile si completarile

ulterioare publicata in Monitorul Oficial nr. 265 / 27.12 / 1991