Evaluarea si reevaluarea imobilizarilor corporale

Evaluarea si reevaluarea imobilizarilor corporale

Pentru recunoasterea in contabilitate, este necesara exprimarea in unitati monetare a fiecarei structuri bilantiere. Aceasta operatie se numeste evaluare[1] si are loc diferit, in functie de elementul la care se refera si de momentul la care se efectueaza. In legatura cu momentul de efectuare, se contureaza:

evaluarea cu ocazia primei recunoasteri in contabilitate;

evaluarea la data inventarierii;

evaluarea la data inchiderii exercitiului financiar (la momentul intocmirii bilantului);

evaluarea la incetarea recunoasterii in contabilitate.

Aceste patru momente sunt valabile pentru orice element bilantier luat in discutie. Pentru imobilizari, evaluarea se face de asemenea in cele patru momente.

A) Evaluarea imobilizarilor corporale in momentul intrarii

In cazul imobilizarilor corporale, evaluarea la momentul primei recunoasteri in contabilitate se face diferit, in functie de modalitatea de intrare:

a) achizitia de la furnizori presupune evaluarea imobilizarii la cost de achizitie. Costul de achizitie este format din pretul de cumparare al bunului (inscris in factura emisa de furnizor), taxe care nu se mai recupereaza (taxe vamale, accize), cheltuieli de transport si eventuale cheltuieli de montare si punere in functiune a activului respectiv.

b)    aportul in natura la capitalul intreprinderii sau dobandirea cu titlu gratuit (de exemplu, prin donatie). In acest caz, imobilizarea corporala este evaluata potrivit pretului pietei. Marimea rezultata in urma acestei evaluari poarta denumirea de valoare de utilitate.

c) productia proprie, caz in care se apeleaza la costul de productie. Costul de productie cuprinde cheltuielile directe plus chetuielile indirecte de productie, repartizate rational asupra produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate. Alaturi de aceste elemente, in costul de productie al unei imobilizari pot intra si cheltuieli cu dobanzile aferente imprumuturilor necesare finantarii investitiei. Indiferent de forma sub care se prezinta, valoarea stabilita la momentul primei recunoasteri se numeste valoare de intrare sau valoare contabila.

B) Evaluarea imobilizarilor la data inventarierii

Momentul inventarierii este de fapt momentul in care activele unei intreprinderi sunt masurate si exprimate atat in unitati de masura fizice (buc., t, m), cat si in unitati monetare. Pentru imobilizarile corporale supuse amortizarii, se calculeaza valoarea neta contabila, scazand din valoarea de intrare amortizarea calculata si inregistrata pana la data inventarului. In momentul inventarierii, se determina si valoarea de inventar, adica o valoare actuala sau de utilitate a imobilizarii.

C) Evaluarea in momentul inchiderii exercitiului

Momentul inchiderii exercitiului financiar se concretizeaza, din punct de vedere financiar-contabil, in intocmirea bilantului contabil. In bilant, elementele entitatii sunt inscrise la valoare bilantiera. In vederea determinarii ei, se compara valoarea contabila neta cu valoarea de inventar. Rezultatul comparatiei poate conduce la:

plus de valoare care, conform principiului prudentei referitor la active, nu se inregistreaza in contabilitate. In aceasta situatie, valoarea bilantiera a imobilizarii este egala cu valoarea contabila neta.

minus de valoare care, conform principiului prudentei, se consemneaza printr-un supliment de amortizare in cazul deprecierii ireversibile (de exemplu, mijloacele fixe inutilizabile, propuse pentru casare) sau prin provizioane (reduceri) pentru depreciere daca deprecierea este reversibila (de exemplu, lipsa de utilitate a acestora pentru unitate in momentul inventarierii).

D) Evaluarea imobilizarilor in momentul incetarii recunoasterii

Incetarea recunoasterii in contabilitate a activelor imobilizate are drept valoare de referinta valoarea de intrare a imobilizarilor (valoare contabila). Este important de precizat daca activul imobilizat a fost sau nu integral amortizat. In cazul unei imobilizari integral amortizate (a carei valoare a fost integral suportata pe cheltuieli), amortizarea este egala cu valoarea contabila.

In cazul unei imobilizari incomplet amortizate, este necesara suportarea pe cheltuieli a valorii ramasa neamortizata. In aceasta situatie, amortizarea inregistrata plus cheltuiala, reprezentand partea neamortizata, egaleaza valoarea contabila care reprezinta valoarea de iesire.

E) Reevaluarea imobilizarilor

In conditiile evolutiei crescatoare a preturilor in economie, periodic au loc reevaluari ale activelor imobilizate. Reevaluarea se aplica acestor active intrucat durata lor de viata utila este mai indelungata si, astfel, sunt afectate in mai mare masura decat activele circulante. Pana in prezent, reevaluarea a avut la baza prevederi legale exprese si a vizat imobilizarile corporale.

Asadar, reevaluarea nu este aplicabila unui singur component al activelor imobilizate, ci uneia sau mai multor categorii de active imobilizate (de exemplu, terenurile si cladirile) sau tuturor activelor imobilizate.

Din punct de vedere contabil, reevaluarea imobilizarilor are drept rezultat diferenta din reevaluare, element de pasiv inscris in categoria capitalurilor proprii (deci surse corespunzatoare activelor imobilizate reevaluate).