Continutul si tipologia costurilor

Orice firma are obiective si constrangeri. Teoria traditionala a firmei presupune ca principalul obiectiv al firmei il constituie maximizarea profitului. Realizarea acestui obiectiv este dependenta de constrangerile firmei. Decizia de a produce un bun economic presupune renuntarea la utilizarea resurselor, indiferent de tipul lor, intr-un scop alternativ. De aceea toate costurile sunt de fapt costuri de oportunitate. Acestea reprezinta costul unei actiuni in termenii sacrificiului presupus de realizarea sa, sau al oportunitatilor la care se renunta. Ele constituie o restrictie fundamentala a capacitatii firmei de a-si maximiza profitul.

Costurile de oportunitate cuprind costurile explicite si costurile implicite. Costul explicit ia forma platilor efectuate de catre o intreprindere pentru procurarea materiilor prime, materialelor, energiei, fortei de munca necesare productiei si procurate din afara acesteia. Costul implicit reprezinta acele cheltuieli ale productiei efectuate din resursele proprietarilor si care nu presupun plati catre terti.

Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor, corespunzator consumului de factori de productie, pe care agentii economici le efectueaza pentru producerea si vanzarea de bunuri materiale sau prestarea de servicii.

Costul de productie :

a) este forma baneasca de exprimare a consumului de factori materiali si umani ;

b) include in sine tot ceea ce inseamna cheltuiala suportata de catre producatori, atat pentru productia propriu-zisa cat si pentru desfacerea lor;

c) permite masurarea si compararea consumului de factori de productie diferiti.

Cunostintele privind costul de productie se imbogatesc continuu prin evidentierea distincta a mai multor feluri de costuri, analiza realizandu-se in contextul interdependentelor dintre ramuri, subramuri, agenti economici si la scara mondiala intre economiile nationale.

Cunoasterea continutului costului de productie necesita luarea in considerarea si a relatiei dintre acesta si pretul de vanzare, relatie ca de la parte la intreg. Costul de productie ( C ) reprezinta numai o parte a pretului de vanzare ( P ), si anume numai ceea ce inseamna cheltuiala suportata de catre producatorii de bunuri materiale sau servicii. Excedentul reprezinta profitul ( pr ). In conditiile unei anumite marje de profit, marimea costului exercita presiune asupra pretului.

P = C + pr si C = P - pr.

Costul constituie un indicator economic cu o larga sfera de utilizare ; calcularea lui are loc la nivelul tuturor firmelor producatoare de bunuri materiale, precum si la cele care presteaza servicii.

Costul de productie este un indicator economic care serveste drept criteriu de fundamentare a optiunilor si deciziilor fiecarui producator , astfel in cazul in care rezultatele variantelor de proiect sunt identice, criteriul de alegere a variantei optime il reprezinta nivelul mai scazut al costului.

Costul de productie pe termen scurt

In raport de nivelul la care se face analiza costului acesta poate fi global si unitar.

A.      COSTUL GLOBAL cuprinde ansamblul costurilor corespunzatoare unui volum de productie dat. El cuprinde ca elemente structurale:

Costul fix ( Cf ) desemneaza acele cheltuieli care , privite in totalitatea lor, sunt independente de volumul productiei ( chirii, asigurari, dobanzi, amortizari, cheltuieli de intretinere, salariile personalului administrativ ).

Costul variabil ( Cv ) reprezinta acele cheltuieli care, privite in totalitatea lor, sunt variabile, in functie de cantitatea de produse obtinute. Costul variabil este o functie crescatoare a volumului productiei.

Costul total ( Ct ) reprezinta suma costurilor fixe si variabile ,deci Ct = Cf + Cv iar modificarea acestuia este determinata numai de schimbarile costului variabil.

B.      COSTUL MARGINAL ( Cmg ) reprezinta sporul de cost necesar pentru obtinerea unei unitati suplimentare de produs ; el masoara variatia costului total pentru o varietate infinit de mica a cantitatii de produse. Costul marginal se determina raportand cresterea costului total la cresterea productiei.

Cmg = D Ct / D Q

Costul marginal are o mare importanta in luarea deciziilor privind marirea ofertei de bunuri ; maximizarea profitului presupune ca realizarea fiecarei unitati suplimentare de productie sa necesite un spor de cost cat mai mic.

C.      COSTUL MEDIU ( UNITAR ) reprezinta costul pe unitatea de produs sau pe unitatea de efect util. Costul mediu poate fi , de asemenea, fix, variabil, total. Costurile medii se calculeaza prin raportarea costurilor globale respective la cantitatea de bunuri produse. Functia de cost leaga costul de productie de cantitatile produse in conditii optimale.

Marimea costului mediu sau pe unitatea de produs este diferita in timp si spatiu :

a) de la un produs la altul, in functie de specificul fiecaruia, de factorii consumati;

b) in cazul unuia si aceluiasi bun, de la un producator la altul ;

c) la unul si acelasi producator de la o perioada la alta, in dependenta de modificarile in dotarea tehnica, in nivelul de calificare a lucratorilor, in organizare si conducere.

Tipurile de cost mentionate, au un comportament diferit in functie de marimea volumului productiei. In cazul cresterii productiei, se pot inregistra urmatoarele evolutii :

costul fix global ramane constant, in timp ce costul fix mediu se micsoreaza;

costul global variabil creste, in timp ce costul mediu variabil se poate reduce; costul global total se mareste, iar costul mediu total se poate micsora.

Evidentierea tendintelor pe care le au diferite tipuri de costuri pot fi evidentiate grafic, intr-un sistem de axe in care pe abscisa vom nota cantitatea de produse ( Q ), iar pe ordonata costurile.

Fig. nr. 1 Costul de productie

Curba costului marginal va intersecta in punctul de minim atat curba costului variabil mediu cat si pe cea a costului mediu. cat timp noile unitati de productie vor costa mai putin decat media, productia lor va determina reducerea costului mediu( dar si a costului variabil mediu ).

Costul de productie pe termen lung

Pe termen lung distinctia dintre inputurile fixe si variabile dispare, toti factorii devenind variabili. Productia unei firme poate spori nu numai prin cresterea cantitatii de munca sau de capital circulant ci si pe seama construirii unor noi unitati de productie sau sporirii volumului echipamentelor.

Pe termen lung toti factorii de productie pot creste strict proportional sau nu. Randamentele de scara pot fi crescatoare, descrescatoare sau constante. In prima situatie randamentul utilizarii factorilor creste si concomitent costul mediu pe termen lung se reduce. Aceasta este situatia economiilor de scara, avuta in vedere de intreprinzatori atunci cand extind scara productiei. Sursele economiilor de scara pot fi de natura tehnica sau financiara. O productie mai mare permite utilizarea unor tehnologii eficiente, de mare randament, utilizarea mai buna a personalului, dar si conditii de creditare avantajoase, respectarea termenelor de livrare si chiar reduceri de pret in cazul achizitionarii unor cantitati mari de factori de productie.

Dincolo de un anumit nivel de productie, dezeconomiile de scara devin predominante, iar costul mediu pe termen lung va creste in consecinta. Intre randamentele de scara crescatoare si cele descrescatoare poate exista o zona in care modificarea scarii productiei nu afecteaza costul mediu. Randamentele de scara sunt in acest caz constante.

Costul mediu pe termen lung este ca si cel pe termen scurt o curba in U, datorita efectului randamentelor de scara.

Fig. nr. 2 Costul mediu pe termen lung

Se constata ca pentru o productie inferioara lui Q1, efectul economiilor de scara este predominant, in timp ce o productie superioara lui Q2 genereaza dezeconomii de scara.

Construirea curbei costului pe termen lung se va realiza considerand indeplinite urmatoarele conditii :

preturile factorilor de productie sunt date ;

tehnologia si calitatea factorilor nu sufera ameliorari in timp;

in obtinerea oricarui nivel de productie  intreprinzatorul opteaza pentru o combinatie corespunzatoare minimului costului mediu.

Consideram cazul unui producator care dispune de un echipament de productie si este confruntat cu un cost mediu pe termen scurt dat ( CMTS1 ) . Anticipand o crestere a cererii pietei, intreprinzatorul decide sa se extinda, achizitionand un echipament nou, similar primului. In mod normal aceasta investitie se insoteste cu economii de scara intr-o prima faza. Fiecare echipament in plus va conduce la costuri medii pe termen scurt inferioare.

Cum fiecare curba a costului mediu pe termen scurt corespunde unui numar dat de echipamente, extinderea treptata va conduce la o succesiune de curbe ale costului mediu.

Fig nr. 3 Succesiune a costurilor medii pe termen scurt

Exista intotdeauna un nivel dat al echipamentelor permitand obtinerea unei productii in conditii de eficienta. Practic este posibil a produce acelasi output cu un numar mai mare sau mai mic de echipamente, insa aceasta decizie are implicatii asupra costurilor.

Din aceasta succesiune de curbe ale costului mediu pe termen scurt se poate construi curba costului mediu pe termen lung ( CMTL ). Aceasta curba, denumita si " curba infasuratoare " se observa in Figura nr. 4. ca este tangenta curbelor costului mediu pe termen scurt .

Fig. nr. 4 Costul mediu pe termen lung

Activitatea A:

1. In ce consta legatura dintre costul mediu si costul marginal?

2. In situatia in care pretul de vanzare al unei marfi se mentine constant, profitul obtinut de producator se mareste atunci cand:

a) costul de productie mediu ramane constant;

b) costul de productie mediu se micsoreaza;

c) costul de productie mediu se mareste in aceeasi proportie in care creste pretul;

d) sporeste exportul de marfuri;

e) au loc reglementari din partea statului care interzic vanzarea sub costuri.

3. Care din enunturile de mai jos definesc costul marginal:

a) sporul de productie obtinut la o cantitate de cheltuiala;

b) cantitatea dintr-un factor de productie necesara pentru a asigura cresterea productiei cu o unitate;

c) cantitatea dintr-un factor de productie exprimata in unitati naturale, necesara obtinerii unui bun sau serviciu;

d) sporul de cheltuieli necesare pentru cresterea productiei cu o unitate.

4. Ce consecinte credeti ca ar avea reducerea posibilitatilor de angajare salariala asupra costului de oportunitate, de a urma cursurile universitare:

a) costul sansei sacrificate ar creste;

b) costul sansei sacrificate s-ar micsora;

c) costul sansei sacrificate ar ramane constant.