Conceptele de integrare si segmentare a pietelor internationale

Conceptele de integrare si segmentare a pietelor internationale

Conceptul de “piata integrata” se bazeaza pe cel de piata eficienta, aceasta din urma reprezentand o piata in care  orice informatie noua este reflectata imediat si complet in pret. Dar cum toate informatiile curente sunt deja incorporate in pretul activelor, numai informatiile noi vor fi reflectate in pret. Exista un consens general conform caruia pietele financiare individuale sunt destul de eficiente. De asemenea, a crescut numarul de investitori straini si companii care folosesc propriile tehnici de analiza financiara. Gradul de eficienta, insa,  variaza de la o piata la alta, depinzand de maturitatea, lichiditatea si gradul de reglementare al pietei.

Daca piata internationala este eficienta sau nu, este o problema vazuta adesea in termeni de integrare sau segmentare a pietelor. O piata financiara globala integrata atinge eficienta internationala in sensul ca fluxurile de capital globale ar extrage instantaneu avantaje de pe urma oricaror informatii noi care apar la nivel global. Pe o piata internationala integrata si eficienta, preturile tuturor activelor ar fi conforme cu valorile lor investitionale relative. Integrarea pietelor nationale intampina atat obstacole in calea miscarii capitalului (bariere psihologice, restrictii legale, costuri de tranzactionare ridicate, impozitarea discriminatorie, riscuri politice si valutare) precum si dificultati survenite din evaluarea diferita a activelor pe pietele nationale.

Cea mai des folosita metoda de analiza a gradului de integrarea sau segmentarea a 2 piete este calculul coeficientului de corelatie dintre randamentele acestor piete. Un coeficient de corelatie de sens pozitiv si cu o valoare care se apropie de +1 indica faptul ca cele 2 piete sunt puternic integrate, iar un coeficient de corelatie negativ, cu o valoare apropiata de -1, arata o puternica segmentare a pietelor. Daca coeficientul de corelatie este apropiat de 0 putem spune ca cele 2 piete sunt complet independente una de cealalta. Astfel de piete nu au nimic in comun si astfel nici una nu reactioneaza la evolutia celeilalte.

Din punctul de vedere al unui investitor, integrarea crescanda a pietelor produce dezavantaje, deoarece o diversificare a portofoliului devine din ce in ce mai greu de realizat.  Principalul motiv al diversificarii internationale a portofoliului il reprezinta diversificarea riscului. In tarile care sunt perfect integrate cu pietele finaciare globale, titlurile cu acelasi risc ar trebui sa aiba acelasi randament asteptat, indiferent de locul de tranzactionare.

Pentru o mai buna intelegere a conceptelor de integrare si segmentarea a pietelor voi folosi urmatorul exemplu: presupunem ca intre piata americana si cea a Marii Britanii coeficientul de corelatie este de 0,9, in timp ce intre piata americana si cea japoneza acesta este de -0,7. O scadere a bursei americane cu 0,1% va determina o scadere a bursei britanice cu 0,09% (0,1*0,9) si o crestere a celei japoneze cu 0,07% (0,1*0,7). Astfel, un investitor american, daca ar investi, pe langa piata americana si pe piata britanica va realiza o pierdere de 0,1+0,09=0,19%, iar daca ar investi pe cea japoneza va avea o pierdere de numai 0,1-0,07=0,03% (de peste 6 ori mai mica). Deci, orice investitor rational care doreste sa reduca riscul portofoliului sau va prefera o investitie pe piata japoneza, in defavoarea uneia pe piata britanica, cu exceptia cazului utopic in care este absolut sigur de o crestere a pietei americane.