QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Comerciantul persoana fizica








Comerciantul persoana fizica


Determinarea notiunii


Conform art. 7 din Codul comercial, „sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale”. Raportand definitia legala la categoriile de comercianti a caror statut juridic este reglementat de legea romana, rezulta ca pentru ca o persoana fizica sa fie considerata drept „comerciant” ea trebuie sa savarseasca fapte de comert ca o profesiune obisnuita.




Dispozitia cuprinsa in art. 7 din Codul comercial nu poate fi privita ca unica sursa ce conduce la stabilirea conditiilor ce trebuie avute in vedere pentru ca o persoana sa dobandeasca calitatea de comerciant, ci, reprezinta o simpla sustinere a faptului ca este comerciant cel ce realizeaza fapte de comert. Aceasta solutie insa trebuie completata si cu aspectele subiective ce tin de insesi caracteristicile persoanei ce tinde a deveni comerciant.

In consecinta, analiza cu privire la notiunea de comerciant presupune o viziune sistemica, fiind necesara o analiza atat prin prisma dispozitiilor generale ce caracterizeaza orice persoana fizica ce intra intr‑un raport juridic specific, cat si prin prisma dispozitiilor speciale ce intervin in cazul relatiilor de drept comercial.


Conditiile impuse comerciantului persoana fizica


1. Aspecte generale

In doctrina de specialitate conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoana fizica in calitate de comerciant au fost grupate in doua categorii

conditii referitoare la persoana, care la randul lor sunt de doua feluri:

q conditii necesare protejarii persoanei care este interesata in realizarea faptelor de comert (conditii referitoare la capacitatea juridica a persoanei respective);

q conditii necesare protejarii intereselor generale, respectiv protejarii intereselor oricarui tert caruia i‑ar putea fi opozabil actul indeplinit de persoana respectiva (conditii care se refera la cauze de incapacitate sau incompatibilitate a comerciantului persoana fizica).

conditii referitoare la activitate, care presupune cu necesitate indeplinirea faptelor (actelor) de comert cu titlu de profesie.

In prezent dispozitiile cuprinse in definitia data de art. 7 din Codul comercial se completeaza cu reglementari specifice in domeniu ce se regasesc in OUG nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale. Odata cu intrarea in vigoare a OUG nr. 44/2008 s‑au abrogat in mod expres:   

Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familialecare desfasoara activitati economice in mod independent

Legea nr. 507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoane fizice ce abrogase la randul ei:

Decretul ‑ Lege nr. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative;

Hotararea Guvernului nr. 201/1990 pentru aprobarea normelor de aplicare a Decretului ‑ Lege nr. 54/1990.

‑ Hotararea Guvernului nr. 58/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoane fizice.

In aceste conditii, dincolo de textul ce se regaseste in Codul comercial, dezvoltarea statutului juridic si a regimului aplicabil in cazul comerciantului persoana fizica se regaseste in cuprinsul OUG nr. 44/2008.

Pornind de la aceasta lege si luand in considerare si reglementarea de principiu a art. 7 din Codul comercial pot fi avute in vedere urmatoarele conditii pentru ca o persoana sa devina comerciant:

persoana fizica sa aiba capacitatea juridica ceruta de lege;

persoana fizica sa exercite in mod obisnuit cu titlu de profesie fapte de comert;

comertul astfel desfasurat sa se fi realizat in nume propriu;

activitatea comerciantului sa aiba drept scop obtinerea de profit, excluzandu‑se de principiu, activitatea nelucrativa;

Practic, activitatea comerciantului trebuie sa se finalizeze intr‑un castig din care acesta sa‑si poata asigura existenta (finis mercatorum est lucrum).

comerciantul persoana fizica sa actioneze asumandu‑si integral riscul comertului sau;

comerciantul persoana fizica sa fi fost autorizat in conditiile legii.

Comerciantul – agent permanent

Prin Legea nr. 509/2002, publicata in M. Of. nr. 581/2002 s‑a reglementat institutia agentilor comerciali permanenti. In sensul legii, prin agent comercial permanent se intelege comerciantul persoana fizica sau juridica, care, in calitate de intermediar independent este imputernicit in mod statornic:

q sa negocieze afaceri pentru o alta persoana fizica sau juridica (comitent);

q sa negocieze si sa incheie afaceri in numele si pe seama comi­tentului.

Deci, din chiar definitia legala a notiunii de agent permanent, astfel cum aceasta apare in cuprinsul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 509/2002, rezulta ca acesta este comerciant si in situatia in care este persoana fizica. 

Mai mult decat atat, agentul permanent isi desfasoara activitatea de intermediere cu titlu principal sau accesoriu in schimbul unei remuneratii pe care o primeste de la comitent. In consecinta, si sub aspectul activitatii prestate, se poate considera ca acesta se inscrie in conditiile generale impuse de art. 7 din Codul comercial, in sensul ca desfasoara acte de comert in nume propriu, ca pe o adevarata profesiune.

3. Capacitatea comerciantului persoana fizica

O persoana fizica dobandeste capacitatea de a fi comerciant de la implinirea varstei de 18 ani. Astfel, chiar in conditiile in care dispozitiile art. 10 din Codul comercial au fost abrogate (prin Decretul nr. 185/1949), atata vreme cat exista inca texte in vigoare care conduc la concluzia ca minorul nu poate desfasura in nume propriu un comert, rezulta fara dubiu ca se dobandeste capacitatea de comerciant numai de la varsta de 18 ani.

Concret, art. 13 din Codul comercial, dispozitie inca in vigoare, se refera la imposibilitatea celor ce exercita puterea parinteasca sa continue comertul in interesul unui minor, in lipsa unei autorizari speciale data in principiu prin intermediul instantei. Din text rezulta ca minorul insusi nu poate desfasura activitate comerciala si deci, ca nu poate avea calitatea de comerciant.

Nici minorul cu capacitate de exercitiu restransa (limitata), cu varsta intre 14‑18 ani, nu poate fi comerciant, chiar daca, pentru unele acte juridice (de exemplu, contractul de munca), minorul are capacitate deplina de exercitiu incepand cu varsta de 16 ani, nefiind nevoie de incuviintarea prealabila a reprezentantului legal.

Pe aceiasi linie de idei si pentru aceleasi ratiuni, se considera ca nu au capacitatea de a fi comercianti nici interzisii judecatoresti, atata vreme cat nici acestia nu au capacitate de exercitiu deplina, neavand practic discernamantul faptelor pe care le realizeaza, datorita starii de alienatie mintala. De altfel, insasi legea precizeaza in mod expres, in art. 14 din codul comercial ca persoanele puse sub interdictie nu pot fi comercianti si nici nu pot continua un comert.

Asa cum s‑a aratat in literatura de specialitate, incapacitatea de a fi comerciant priveste pe orice minor

Potrivit ultimelor reglementari in domeniu ce se regasesc in cuprinsul OUG nr. 44/2008, art. 8 alin. 1 pot desfasura activitati economice in una dintre formele prevazute la art. 4 persoanele fizice care:

   a) au implinit varsta de 18 ani, in cazul persoanelor fizice care solicita autorizarea pentru desfasurarea de activitati economice conform art. 4 lit. a) si b) si al reprezentantului intreprinderii familiale, respectiv varsta de 16 ani, in cazul membrilor intreprinderii familiale;

Fata de modul de redactare al textului de lege, concluzionam urmatoarele:

comerciantii persoane fizice pot presta activitatea economica in mod independent numai de la varsta de 18 ani, la aceasta varsta dobandind capacitate comerciala;

persoanele fizice pot presta activitate in cadrul intreprinderilor familiale de la varsta de 16 ani, cu conditia sa nu aiba calitatea de reprezentanti ai acelor intreprinderi familiale.

Si cu privire la intreprinderea familiala exista in prezent reglementari noi ce se regasesc in aceeasi OUG nr. 44/2008, intreprinderea familiala ca entitate, neavand personalitate juridica.

Astfel, intreprinderea familiala se constituie din membrii de familie care hotarasc asocierea pentru obtinerea unui profit. Sunt considerati membrii unei familii, in sensul prezentei legi, sotul, sotia si copiii acestora care au implinit varsta de 16 ani, la data autorizarii asociatiei familiale, precum si rudele si afinii acestora pana la gradul al patrulea inclusiv (art. 2 lit. h)).

Asociatia familiala se constituie la initiativa unei persoane fizice din cadrul familiei respective, aceasta persoana sau un reprezentant al acesteia fiind si reprezentantul asociatiei in relatiile cu tertii.

Din dispozitiile art. 8 lit. a) din OUG 44/20008 rezulta ca pentru reprezentantul intreprinderii familiale leguitorul impune in mod expres implinirea varstei de 18 ani. Pentru ceilalti membrii ai asociatiei familiale este suficienta implinirea varstei de 16 ani.

Capacitatea de exercitiu deplina a femeii casatorita inaintea varstei de 18 ani este recunoscuta numai pentru actele de drept civil, cu scopul de a se asigura egalitatea intre soti in timpul casatoriei si pentru a fi reprezentanta legala a minorilor care rezulta din casatorie . Cum capacitatea comerciala reprezinta o forma de capacitate speciala si cum regulile de exceptie sunt de stricta interpretare, nu se poate considera ca femeia casatorita are capacitate comerciala, doar pentru ca, prin casatorie aceasta a dobandit capacitate de exercitiu.

O situatie speciala o au persoanele cu privire la care s‑a instituit curatela, potrivit art. 152 C. fam. Aceste persoane, desi au discernamant, nu pot sa‑si apere singure interesele, datorita unei anumite boli, infirmitati sau din cauza batranetii. La cererea persoanei in cauza, autoritatea tutelara numeste un curator (persoana care sa reprezinte interesele celui aflat in imposibilitate pentru unul din motivele aratate). Teoretic, persoanele puse sub curatela nu sunt incapabile cu privire la exercitarea comertului. Dispozitiile legale nu prevad incapacitatea de a face comert a persoanelor aflate sub curatela.

Practic, este mai greu ca o persoana aflata intr‑o astfel de situatie sa exercite o activitate de comert, chiar, daca, actele (faptele) juridice se incheie de catre curator, in numele si pe seama persoanei aflata sub curatela.

4. Incompatibilitati, decaderi si interdictii

Incompatibilitati

Activitatea de comert, datorita caracterului sau speculativ, este incompatibila cu anumite functii sau profesii.

Astfel, nu pot fi comercianti, datorita functiei pe care o detin:

parlamentarii;



functionarii publici, in conditiile specifice impuse de statutul propriu

magistratii (judecatorii, procurorii);

militarii etc.

Ceea ce conduce la incompatibilitatea cu calitatea de comerciant, in exemplele prezentate mai sus este tocmai functia indeplinita, si nu neaparat natura activitatii prestate.

Totodata, nu pot fi comercianti, datorita profesiei (cu luarea in considerare a naturii prestatiei realizate), acele persoane care exercita profesiuni liberale:

avocati

notari

medici etc.

Se considera ca activitatea pe care o desfasoara cei care presteaza o profesiune liberala nu are caracter speculativ, chiar, daca, se obtine, evident, un castig.

De altfel, art. 1 alin. 2,3 din OUG nr. 44/2008 stabileste in mod expres faptul ca prevederile legii nu sunt aplicabile profesiilor liberale, precum si acelor activitati economice a caror desfasurare este organizata si reglementata prin legi speciale. De asemenea, prezenta ordonanta de urgenta nu se aplica acelor activitati economice pentru care legea a instituit un regim juridic special, anumite restrictii de desfasurare sau alte interdictii.

persoanelor fizice care au dreptul de a exercita profesii in baza unor legi speciale.

Decaderi

Decaderile au in vederea in esenta, faptul ca o persoana poate deveni comerciant in masura in care in cadrul profesiunii respective (de comerciant) reputatia sa nu este atinsa de savarsirea unor fapte ce l‑ar putea face nedemn pentru o astfel de calitate. In aceste conditii, decaderile privesc in general fapte infractionale savarsite de comerciant si care, in mod direct sau indirect au legatura cu activitatea pe care o presteaza.

In acest sens, potrivit dispozitiilor legale , persoanele care au fost condamnate penal pentru una dintre faptele (infractionale) prevazute de lege ‑ art. 1 lit. i) ‑ p) din Legea nr. 12/1990, modificata ‑ nu mai pot exercita profesiunea de comerciant. Evident este nevoie de o hotarare judecatoreasca prin care sa se fi interzis condamnatului exercitarea profesiei de comerciant, ca o pedeapsa complimentara ( in conditiile art. 64 Cod penal).

Totodata, conform art. 8 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 44/2008, pot desfasura activitati economice in una dintre formele prevazute la art. 4 persoanele fizice care nu au savarsit fapte sanctionate de legile financiare, vamale si cele care privesc disciplina financiar-fiscala, de natura celor care se inscriu in cazierul fiscal.

Interdictii

Interdictiile pot fi legale sau conventionale.

Interdictiile legale se refera la anumite activitati care nu pot face obiectul comertului particular (privat) si care sunt monopol de stat, (de exemplu: prelucrarea tutunului, prospectarea si extractia carbunelui, a minereurilor feroase), sau activitati care sunt considerate infractiuni, (de exemplu: fabricarea sau comercializarea unor droguri sau narcotice in alt scop decat de medicament).

Astfel in masura in care o activitate este interzisa prin lege, aceasta determina si o interdictie legala pentru persoana respectiva de a desfasura comert cu un asemenea obiect de activitate.

Interdictiile conventionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate in contract si produc efecte, evident, intre partile contractante (res inter alios acta).

De exemplu, intr‑un contract de vanzare a fondului de comert se poate stabili o clauza prin care vanzatorul fondului de comert se obliga ca o anumita perioada de timp, socotita din momentul cesionarii fondului, sa nu faca acelasi gen de comert sau sa nu se stabileasca in acel loc pentru exercitarea aceluiasi comert.

Tot astfel, incompatibilitati conventionale pot rezulta din clauze de exclusivitate, prin care un distribuitor se obliga fata de producator sa nu vanda decat anumite produse (in speta, cele fabricate de producator), deci distribuitorul este incompatibil de a „desface” alte categorii de produse.

Interdictiile pot fi generale sau speciale. Interdictiile generale sunt cele care privesc orice comerciant (in principiu, sunt cele legale enumerate mai sus), in timp ce interdictiile speciale, functioneaza conform legii, dar numai cu privire la anumite categorii de comercianti.

Astfel de interdictii, de exemplu, functioneaza cu privire la comerciantul agent comercial permanent, caruia in calitatea sa de intermediar independent i se poate impune o anumita restrangere de activitate printr‑o clauza de neconcurenta expresa, cuprinsa in contractul de agentie.

5. Activitatea desfasurata de comerciantul persoana fizica

A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca o persoana fizica pentru a fi comerciant, se refera la activitatea pe care o desfasoara. Persoana fizica trebuie sa exercite in mod obisnuit, cu titlu de profesie, fapte de comert.

Asadar, potrivit criteriului obiectiv de definire a comerciantului, persoana fizica dobandeste aceasta calitate daca savarseste fapte de comert cu caracter constitutiv sau esential de comert si in mod exceptional fapte conexe (auxiliare) de comert. De exemplu, daca o persoana imputerniceste  o alta persoana fie sa faca comert in numele comerciantului, fie sa semneaza o cambie ori sa constituie garantii personale sau reale, persoana imputernicita nu poate fi calificata, comerciant.

Faptele de comert trebuie sa constituie o permanenta a activitatii persoanei care isi face o „profesie” din activitatea de comert, actionand cu constiinta calitatii pe care o are.

Persoana fizica comerciant trebuie sa detina calificarea ‑ pregatirea profesionala sau, dupa caz experienta profesionala ‑, necesara pentru a desfasura activitatea economica pentru care se solicita autorizatia, calificare care potrivit legii se poate dovedi cu:

a) diploma, certificatul sau adeverinta de absolvire a unei institutii de invatamant preuniversitar sau universitar;

b) certificatul de absolvire a unei forme de pregatire profesionala;

c) certificatul de competenta profesionala;

d) cartea de mestesugar,

e) carnetul de munca al solicitantului;

f) declaratie de notorietate; enumerarea facuta de legiuitor fiind exemplificativa si nu limitativa.

g) atestatul de recunoastere si/sau de echivalare pentru persoanele fizice care au dobandit calificarea in strainatate, atestatul de recunoastere a calificarii dobandite in strainatate, in afara sistemului de invatamant, orice alte dovezi care sa ateste experienta profesionala.

6. Desfasurarea comertului in nume propriu

A treia conditie consta in obligatia persoanei fizice de a face comert in nume propriu. Asadar, persoana care exercita o activitate de comert in numele si pe seama altei persoane, nu dobandeste calitatea de comerciant.

Astfel, nu sunt comercianti auxiliarii de comert (prepusul, procu­ristul, vanzatorul, comisul‑voiajor), deoarece actele de comert pe care le incheie nu sunt in nume propriu ci, in numele si pe seama comerciantului la care sunt angajati sau pentru care lucreaza.

Atat in practica, cat si in doctrina s‑a pus problema calificarii calitatii persoanelor interpuse care savarsesc acte de comert, in cadrul unui contract de „pręte ‑ nom”.

Astfel, un comerciant (mandant „pręte‑nom”), imputerniceste o alta persoana, (mandatar prete‑nom), pentru a‑i reprezenta interesele, in fata unui tert, care insa nu are cunostinta despre existenta mandantului, deoarece intervine o simulatie ce presupune interpunerea de persoane. S‑a considerat ca persoana astfel interpusa are calitatea de comerciant, deoarece ceea ce intereseaza este calitatea in baza careia realizeaza acte de comert cu tertul . De asemenea, fiind vorba despre un act simulat, fata de terti este opozabil, in primul rand, actul aparent si nu cel ascuns.

Nu este insa lipsita de relevanta nici opinia contrara, conform careia calitatea de comerciant o are numai stapanul afacerii nu si mandatarul prete‑nom, dar numai in situatia in care altfel s‑ar realiza o frauda la lege, fapt ce ar avea drept consecinta nulitatea absoluta a actului astfel incheiat.

O situatie cu totul aparte o prezinta cazul agentilor comerciali permanenti, reglementati conform Legii nr. 509/200 Astfel, conform art. 1 alin. 2 agentii comerciali permanenti, in calitatea lor de intermediari, sunt imputerniciti ai beneficiarului (comitentului agentilor) pentru:

q a negocia afaceri pentru comitentul persoana fizica sau juridica;

q a negocia si incheia afaceri in numele si pe seama comitentului.

Chiar daca agentul comercial permanent realizeaza acte (negociaza sau incheie afaceri) in numele si pe seama comitentului, agentul nu este un prepus al comitentului, acest aspect fiind expres precizat de dispozitiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 509/2002, ci, asa cum se prevede chiar in definitia legala, este el insusi comerciant.

Fata de aceste reglementari, s‑ar putea pune problema interventiei unei exceptii de la regula potrivit careia comerciantul este cel care realizeaza fapte de comert in nume propriu. In realitate insa, si in cazul agentului comercial permanent, conditia realizarii actelor de comert in nume propriu se mentine, atata vreme cat agentul realizeaza practic, acte de intermediere, acestea fiind expres enumerate in cadrul art. 3 din Codul comercial, ca fiind acte obiective de comert.

In plus, si conditia realizarii comertului ca pe o profesiune se regaseste in reglementarea agentilor comerciali permanenti, in conditiile in care art. 5 alin. 2 stabileste cu titlu de principiu ca, in executarea imputernicirilor primite agentul are obligatia de a actiona cu buna‑credinta si cu diligenta unui profesionist.

Toate celelalte conditii impuse persoanei fizice pentru a desfasura activitati economice in mod independent se regasesc, in principiu, si pentru persoanele ce urmeaza sa constituie asociatia familiala.

7. Desfasurarea comertului pentru obtinerea unui profit

A patra conditie specifica unui comerciant este ca activitatea lui sa se finalizeze intr‑un castig, din care sa‑si asigure cel putin existenta (finis mercatorum est lucrum), excluzandu‑se, in principiu, o activitate nelucrativa.

Ceea ce intereseaza este elementul subiectiv, in sensul intentiei comerciantului de a obtine un profit, si nu neaparat obtinerea efectiva si imediata a profitului.

De asemenea, nu intereseaza ca desfasurarea comertului de catre comerciant sa fie unica sa sursa de venituri. Astfel, de exemplu, este foarte posibil ca un comerciant persoana fizica sa fie si angajat in cadrul unei unitati, beneficiind astfel, in baza contractului individual de munca de un anumit salariu

8. Desfasurarea comertului pe riscul comerciantului

A cincea conditie care trebuie indeplinita de comerciantul persoana fizica este ca acesta sa actioneze pe riscul sau si cu raspundere nelimitata.

Riscul este specific oricarei afaceri, important este ca aceasta persoana fizica sa depuna toata diligenta in inlaturarea sau in diminuarea efectelor riscurilor in afaceri. De aceea este important ca intr‑un contract comercial sa fie stipulate clauze de modificare (adaptare) a obligatiilor partilor contractante, in functie de diferiti factori, in principal, concurenta tertei persoane.



Raspunderea nelimitata este caracteristica pentru comerciantul persoana fizica. Comerciantul debitor raspunde pentru datoriile ce izvorasc din fapte (acte) de comert, cu intreaga sa „avere”, cu toate bunurile mobile si imobile prezente si viitoare care se gasesc in patrimoniul sau, ca persoana fizica.

9. Obtinerea autorizatiilor prevazute de lege

O alta conditie necesara exercitarii activitatii de comert este obtinerea de catre comerciant a autorizatiei prevazuta de lege.

Dispozitiile privind inregistrarea si autorizarea functionarii persoanelor fizice autorizate, intreprinderilor individuale si intreprinderilor familiale se regasesc in capitolul II al noii reglementari – OUG nr. 44/2008. Acestea se completeaza cu prevederile cuprinse in art. 35-37, cat si cu cele prevazute in anexa actului normativ mentionat mai sus, si anume reglementarile ce privesc documentatia de sustinere a cererii de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii persoanelor fizice autorizate, intreprinderilor individuale si intreprinderilor familiale.


3. Statutul juridic al comerciantului


Comerciantul beneficiaza de anumite drepturi si are obligatii, care, impreuna, formeaza continutul statutului juridic al comerciantului.

Cele mai importante obligatii ale comerciantului sunt:

inregistrarea in registrul comertului;

intocmirea registrelor comerciale.

3.1. Inregistrarea in registrul comertului

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 26/1990,republicata si modificata, comerciantii au obligatia ca, inainte de inceperea activitatii, sa ceara inmatricularea in registrul comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului sau, dupa caz, a activi­tatii respective, sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiu­nilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege.

Aceiasi obligatie este mentionata si in art. 7 din OUG nr. 44/2008; astfel, persoanele fizice prevazute la art. 4 lit. a) si b) au obligatia sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii, inainte de inceperea activitatii economice, ca persoane fizice autorizate, denumite in continuare PFA, respectiv intreprinzatori persoane fizice titulari ai unei intreprinderi individuale. De asemenea, reprezentantul intreprinderii familiale are obligatia sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii, inainte de inceperea activitatii economice. In cazul in care acesta nu formuleaza cererea in termen de 7 zile de la incheierea acordului de constituire prevazut la art. 29 alin. (1), oricare membru al intreprinderii familiale poate sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii.

Registrul comertului este un document public, asigurand publicitatea activitatii comerciantilor cu scopul protejarii intereselor comerciantilor dar, mai cu seama, a tertelor persoane. Modificarile care apar in cadrul operatiunilor realizate de comerciant sau cu privire la fondul de comert in totalitate ori a elementelor componente, sunt opozabile tertelor persoane numai de la data inscrierii lor, in registrul comertului.

Din punct de vedere organizatoric, registrul comertului se tine de catre oficiul registrului comertului, organizat in fiecare judet si in municipiul Bucuresti. Oficiile registrului comertului se organizeaza in subordinea Oficiului National al Registrului Comertului si functioneaza pe langa fiecare tribunal.

La nivel central, exista registrul central al comertului, care se tine de catre Oficiul National al Registrului Comertului, institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii, organizata in subordinea Ministerului Justitiei.

Pe parcursul exercitarii comertului, potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicata, comerciantul este obligat sa evidentieze in registrul comertului toate modificarile referitoare la:

q donatia, vanzarea, locatiunea sau garantia reala mobiliara constituita asupra fondului de comert, precum si orice alt act prin care se aduc modificari inregistrarilor in registrul comertului sau care face sa inceteze firma ori fondul de comert;

q date privind identificarea imputernicitului (reprezentantului). Daca dreptul de reprezentare este limitat la o anumita sucursala ori filiala, mentiunea se va face numai in registrul unde este inscrisa sucursala ori filiala;

q brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine, indicatiile de provenienta, firma, emblema si alte semne distinctive asupra carora comerciantul persoana fizica are un drept;

q hotararea de divort a comerciantului si aceea de partajare a bunurilor comune, pronuntate in timpul exercitarii comertului;

q hotararea judecatoreasca de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia sau cele prin care se ridica aceste masuri;

q deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau de faliment, dupa caz, precum si inscrierea mentiunilor corespunzatoare;

q hotararea judecatoreasca de condamnare a administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care‑l fac nedemn sau incapabil de a mai exercita comertul;

q orice modificare la actele, faptele si mentiunile inregistrate (ex. art. 14 alin. 2,4,7 din OUG nr. 44/2008).

In cazul in care comerciantul are sucursale si/sau filiale, este obligat sa ceara inmatricularea acestora la Oficiul registrului comertului de la sediul fiecarei sucursale sau filiale, aratandu‑se si Oficiul registrului comertului unde a fost inregistrat sediul principal.

Cererea de inmatriculare a sucursalelor si/sau a filialelor va fi insotita de copii certificate de oficiul sediului principal, copii referitoare la toate actele, pe baza carora a fost inregistrata „firma mama”.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 26/1990, republicata si modificata, in situatia in care comerciantul are sediul principal in strainatate si infiinteaza in Romania sucursale si/sau filiale, este obligat sa respecte dispozitiile legale referitoare la inmatricularea, mentionarea si publicarea actelor si faptelor cerute pentru comerciantii din tara.

3. Efectele inregistrarii

In dreptul roman, drept de inspiratie franceza, inregistrarea in registrul comertului a firmei si a celorlalte date, are efect declarativ cu privire la calitatea persoanei, creandu‑se o prezumtie relativa de comercialitate cu privire la faptele pe care aceasta le savarseste si cu privire la calitatea de comerciant.

In dreptul german, inregistrarea are efect constitutiv cu privire la calitatea de comerciant a persoanei care solicita acest lucru, iar din punct de vedere probatoriu, inregistrarea echivaleaza cu o prezumtie absoluta de comercialitate a faptelor pe care le savarseste persoana calificata comerciant.

Raspunderea comerciantului pentru nerespectarea dispozitiilor cuprinse in Legea privind registrul comertului.

Sanctiunile prevazute de Legea nr. 26/1990, republicata si modificata, sunt de doua feluri:

sanctiuni civile;

sanctiuni penale.

Sanctiunile civile constau in plata de amenzi civile aplicate de instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala s‑a savarsit fapta.

Fapta, pentru care sanctiunea consta in amenda civila, poate consta in:

neindeplinirea obligatiei referitoare la inmatricularea sau inregistra­rea unei mentiuni ori depunerea unor acte sau semnaturi.

nerespectarea dispozitiilor prevazute in art. 29 din Legea nr. 26/1990, republicata si modificata.

Forma de vinovatie trebuie sa fie intentia (persoana in cauza sa fi dat „cu rea credinta” declaratii inexacte).

Daca, potrivit legii penale (Codul penal), fapta intruneste elementele constitutive ale altor infractiuni (fals, uz de fals, inselaciune) desigur, persoana va fi pedepsita conform legii penale.

3.4. Raspunderea comerciantului pentru nerespectarea dispozitiilor cuprinse in Codul penal.

Prin noul Cod penal al Romaniei in capitolul VI s-a reintrodus in legislatia romana, dupa mai bine de 50 de ani, raspunderea penala a persoanei juridice.

Astfel, „persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice, raspund penal, in cazurile prevazute de lege, pentru infractiunile savarsite in numele sau in interesul persoanelor juridice, de catre organele sau reprezentantii acestora. ( art. 45 )

Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a participat la savarsirea aceleiasi fapte.

 Sanctiunile aplicate comerciantilor sunt:

Dizolvarea – ce poate fi pronuntata atunci cand persoana juridica a fost constituita in scopul savarsirii de infractiuni sau cand obiectul sau de activitate a fost deturnat in scopul savarsirii de infractiuni. Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii.

Suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile comerciantului.

Suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice consta in interzicerea pentru o durata de la un an la 3 aniactivitatii sau a aceleia dintre activitatile persoanei juridice in exercitarea careia a fost savarsita infractiunea.

Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice

Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice consta in interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice, prevazute de lege, pe o durata de la un an la 5 ani.

Interzicerea accesului la unele resurse financiare

Interzicerea accesului la unele resurse financiare consta in interzicerea de a obtine fonduri prin plasamente de titluri de valoare sau de a obtine fonduri de la institutiile de credit ori institutiile financiare, pe o durata de la un an la 5 ani.  

Afisarea hotararii de condamnare sau difuzarea acesteia

Afisarea hotararii de condamnare sau difuzarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, prin presa ori mijloace de comunicare audiovizuala se realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Cheltuielile de afisare sau difuzare nu pot depasi cuantumul pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice. Instanta poate dispune afisarea sau difuzarea integrala sau in extras a hotararii de condamnare. Difuzarea hotararii de condamnare se face prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV‑a, in unul sau mai multe ziare sau prin unul sau mai multe servicii de comunicatii audiovizuale, stabilite de instanta.

3.5. Radierea inregistrarilor

Potrivit art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, „orice persoana fizica sau juridica prejudiciata ca efect al unei inmatriculari ori printr‑o mentiune in registrul comertului are dreptul sa ceara radierea inregistrarii pagubitoare, in tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, in cazul in care prin hotarari judecatoresti irevocabile au fost desfiintate in tot sau in parte sau modificate actele care au stat la baza inregistrarii, cu privire la care se solicita radierea, daca prin hotararea judecatoreasca nu a fost dispusa mentionarea in registrul comertului”.



Persoana prejudiciata poate fi comerciantul insusi sau orice alta persoana.

Cererea se depune si se mentioneaza in registrul comertului la care s-a efectuat inmatricularea comerciantului.

Intocmirea registrelor comerciale

O alta obligatie principala a comerciantului este evidentierea in registrele contabile a activitatii pe care o desfasoara.

Spre deosebire de registrul comertului, care este un document public, orice persoana avand acces la informatiile inscrise in cuprinsul lui, registrele comerciantului, sunt registre private in care sunt mentionate toate operatiile privitoare la patrimoniul comerciantului.

Reglementari legale privind registrele comerciantului se regasesc in dispozitiile Codului comercial, respectiv art. 19‑25, si in Legea contabilitatii nr. 82/1991 ‑ republicata

Potrivit Codului comercial (art. 22), registrele obligatorii pentru comerciant sunt:

registrul jurnal;

registrul inventar;

registrul copier.

Registrul jurnal cuprinde operatiile economico‑juridice efectuate de comerciant zilnic, in ordine cronologica, operatii referitoare la patrimoniul sau.

La sfarsitul lunii, in registrul jurnal se vor inscrie si sumele de bani cheltuite pentru „nevoile casei”.

Registrul inventar contine inventarul patrimoniului comerciantului. Potrivit art. 24 C.com., comerciantul este obligat ca la inceputul exercitarii comertului si in fiecare an, sa faca un inventar al averii sale, adica al tuturor bunurilor mobile, imobile, a activului si pasivului, incheind bilantul contabil. Inventarul intocmit si bilantul se vor trece (copia) in registrul special, numit registru inventar.

Registrul copier (la care nu se mai refera actualmente Legea nr. 82/1991) cuprindea, in ordine cronologica, toate scrisorile pe care comerciantul le expedia. Aceste scrisori privind activitatea comerciantului erau copiate si trecute in registrul copier (art. 25 C.com.).

Noile reglementari in materie, respectiv Legea nr. 82/1991, republicata (art. 19) stabilesc, in mod implicit, obligatia comerciantilor de a tine:

registrul jurnal;

registrul inventar;

registrul cartea mare.

Continutul primelor doua registre este ca si cel prevazut in Codul comercial.

Registrul cartea mare se tine de comerciantii care au un volum mare de activitate si unde contabilitatea se face in „partida dubla”, adica fiecare operatie comerciala are o dubla inregistrare.

Potrivit art. 25 din Legea nr. 82/1991, registrele de contabilitate, actele si documentele care au stat la baza inregistrarilor se pastreaza timp de 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite, cu exceptia statelor de salarii care se pastreaza timp de 50 de ani.

3.7. Alte obligatii ale comerciantilor

Comerciantului ii revin si alte obligatii legate de activitatea contabila potrivit dispozitiilor din Legea nr. 82/1991, republicata.

O alta obligatie a comerciantului este indeplinirea la timp a obligatiilor fiscale, respectiv:

plata impozitului pe profit, potrivit Legii nr. 414/2002

plata impozitului pe venituri, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 7/2001 ; Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

plata T.V.A.‑ului, potrivit Legii nr. 345/2002 , modificata;

alte taxe si impozite datorate statului.

In cazul in care un comerciant nu‑si indeplineste obligatiile fiscale, va raspunde penal, potrivit Legii nr. 241/15.07.2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

In sfarsit, una din obligatiile importante ale comerciantului este aceea de a exercita comertul „cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite” (art. 1 din Legea nr. 11/1991) si sa nu faca concurenta neloiala celorlalti comercianti.

Legea nr. 11/1991, modificata si completata prin Legea nr. 298/2001 privind combaterea concurentei neloiale , stabileste faptele pe care legiui­torul le califica infractiuni de concurenta neloiala (art. 5), respectiv:

folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

punerea in circulatie de marfuri contrafacute si/sau pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce in eroare consumatorul asupra calitatii produsului/serviciului;

folosirea in scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi;

divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiilor in care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului in care s‑au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale in comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile compe­tente;

divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamantul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial;

divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apar­tinand autoritatilor publice, precum si de catre persoane impu­ternicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a‑i repre­zenta in fata autoritatilor publice;  

producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vanzarea unor marfuri/servicii purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, in scopul de a‑i induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Pedeapsa prevazuta de art. 5 din lege este inchisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea partii vatamate ori la sesizarea Camerei de Comert si Industrie teritoriala sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de catre Consiliul Concurentei.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 11/1991, modificata si completata prin Legea nr. 298/2001, constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 10.000.000 lei si 100.000.000 lei (pentru contraventiile prevazute la litera a)‑c) din articolul mai sus mentionat) si cu amenda de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei (in cazul contraventiilor prevazute la litera d‑h), fapte ca:

oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;

divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si intr‑un mod contrar uzantelor comerciale;

incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare;

comunicarea sau raspandirea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra intreprinderii sale sau activitatii acesteia, menite sa induca in eroare si sa ii creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti;

comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspandirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii concurente;

oferirea, promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit – de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa, ori pentru a obtine un alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent;

deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;

concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale.

Sanctiunea poate fi aplicata si persoanelor juridice, contraventiile se constata ca si in cazul infractiunilor, Consiliul Concurentei fiind cel care aplica si amenda

La cererea detinatorului legitim al secretului comercial instanta poate dispune masuri de interzicere a exploatarii industriale si/sau comerciale a produselor rezultate din insusirea ilicita a secretului comercial sau distru­gerea acestor produse.

Termenul de prescriptie este de 3 ani. Comerciantul care incalca sau nesocoteste dispozitiile legale privind concurenta onesta poate sa raspunda contraventional, civil prin plata unor despagubiri pentru daunele pricinuite (art. 6) si penal.

Solutionarea cererilor este de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carui raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul paratului ori inculpatului.





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }