QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Clasificari traditionale ale contractelor





Clasificari traditionale ale contractelor


Contracte numite si nenumite.Sunt numite contracte denumite si reglementate de lege, ca vanzarea, schimbul, mandatul, depozitul, donatia s.a.; si sunt nenumite contractele nedenumite si nereglementate de lege, insa uzitate, ca de exemplu, contractul de intretinere sau contractul de hotelxrie.

In dreptul roman, contractele numite erau sanctionate prin actiuni distincte, care purtau numele contractelor; de exemplu, contractul de vanzare-cumparare prin actio empti aut venditi, contractul de depozit prin actio depositi directa, pe care deponentul o avea umpotriva depozitarului pentru restituirea bunului depozitat, si actio depositi contraria, pe care depozitarul o avea impotriva deponentului spre a fi indemnizat s.a.;  pe cand contractele nenumite erau sanctionate, cand una din parti si-a executat prestatia, prin actio praescriptis verbis.




In dreptul civil modern, nu se mai face o asemenea distinctie, ci se sanctiopneaza toate contractele cu dreptul la actiune al creditorului, fara a deosebi dupa cum creanta sa izvoreste dintr-un contract numit sau nenumit; in alte cuvinte, exista un drept general la actiune; iar ca urmare, clasificarea contractelor in numite si nenumite priveste doar unele dintre regulile aplicabile contractelor.

Astfel, atat contractelor numite cat si celor nenumite le sunt aplicabile dispozitiile legale imperative referitoare la elementele structurale si la ordinea publica, precum si normele de comportare care privesc ordinea publica; pe langa aceste dispozitii imperative, si unele si altele sunt carmuite de clauzele contractuale prevazute de pxrtile contractante. Insa, in masura in care clauzele contractuale sunt neandestulatoare, se face distinctie in privinta regulilor aplicabile celor doua categorii de contracte: in cazul contractelor numite se vor aplica in complinire dispozitiile legale supletive care reglementeaza contractul respectiv; de exemplu, contractului de mandat succint intocmit i se vor aplica dispozitiile legale privitoare la mandat; in cazul contractelor nenumite, se vor aplica dispozitiile legale generale privitoare la contracte; de exemplu, contractului de intretinere; daca insa intr-un contract nenumit se imbina elemente ale unor contracte numite, se vor aplica prin analogie dispozitiile speciale privitoare la acele contracte numite; de exemplu, in cazul contractului de hotelarie se vor aplica dispozitiile legale privitoare la contractele de inchiriere, de depozit si de prestare de servicii.

De aceea, interpretarea contractelor nenumite este mai dificila decat aceea a contractelor numite;  in caz de litigiu privitor la un contract numit, corect intitulat de partile contractante, instanta de judecata va aplica, in intregirea clauzelor contractuale, dispozitiile legale privitoare la contractul respectiv; pe cand, in caz de litigiu privitor la un contract nenumit, instanta va trebui ca mai intai sa califice contractul si apoi, in intregirea clauzelor contractuale, sa stabileasca regulile aplicabile contractului aflat in discutie.

Mai adaugam ca tendinta legislatiilor contemporane este de a transforma contractele uzuale nenumite in contracte numite; de exemplu, in dreptul roman, printre altele, contractul de construire a locuintelor a devenit dintr-un contract nenumit un contract numit.

Contracte consensuale si neconsensuale.Terminologic, clasificarea traditionala a contractelor in consensuale, solemne si reale, sau intr-o altx formulare, in contracte consensuale si neconsensuale, este vadit conventionala, intrucat toate contractele constau in consensuri, adica in acorduri de vointa ale partilor contractante.

Sunt consensuale contractele negociabile care i-au nastere prin simplul acord de vointe al partilor contractante, exprimat in forma pe care ele o aleg; si sunt neconsensuale contractele negociabile sau nenegociabile care iau nestere prin acordul de vointe al partilor contractante si exprimarea acestuia in forma anume stabilita de lege sau cu indeplinirea altor formalitati prestabilite; primele contracte constituie regula, iar secundele exceptia; sunt neconsensuale numai contractele pe care legea le reglementeaza ca atare.

Cele doua categorii de contracte se aseamana prin aceea ca ambele constau in acorduri de vointe ala partilor contractante si prin aceea ca la ambele vointa partilor devine vointa juridica, consimtamant; insa, ele se deosebesc prin valoarea diferita pe care legea o atribuie acordului de vointe al partilor si cerintelor de forma ale contractelor.

Pentru formarea contractelor consensuale, este indestulator acordul de vointe al pxrtilor (solus consensus obligat);  forma acestor contracte poate fi, la alegere, verbala, prin semne, in scris s.a.; iar inscrisurile, cel mai frecvent uzitate, pot fi deopotriva sub semnatura privata sau autentice; insa, oricare ar fi forma aleasa (fie chiar aceea a inscrisului notarial), ea are doar rostul de a dovedi incheierea contractelor; sunt astfel de contracte, de exemplu, mandatul si renta viagera.

Dimpotriva, pentru formarea contractelor neconsensuale, acordul de vointa al partilor nu este indestulator, ci el trebuie complinit cu forma contractuala anume prevazuta de lege; la aceste contracte, forma constituie o cerinta de valabilitate, alaturi de cerintele de fond (capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, obiectul si cauza); sunt asemenea contracte, de exemplu, donatia si ipoteca.

Prin traditie, contractele neconsensuale se divid in solemne si reale; sunt contracte solemne cele pentru a caror incheiere se cere si respectarea unei forme prestabilite, care indeobste este forma autentica notariala; ca in cazul donatiei, la care nerespectarea formei solemne atrage nulitatea absoluta a contractului; sunt contracte reale cele pentru a caror incheiere se cere si remiterea materiala a bunului debitorului, ca in cazul depozitului sau imprumutului.

In categoria contractelor neconsensuale pot fi cuprinse, mai degraba decat in aceea a contractelor consensuale, si contractele la formarea carora legea prevede obligativitatea formei scrise insa fara a sanctiona cu nulitate lipsa acesteia; asa sunt, de exemplu, contractele de editare, de furnizare a energiei electrice sau a gazelor naturale; pe de o parte, aceste contracte pot fi incheiate numai in forma scrisa tipizata, ceea ce face ca practic ele sa fie contracte formale si nenegociabile; pe de alta parte, inscrisurile constituie numai mijloace de probatiune.



Contracte bilaterale si unilaterale.Clasificarea,desi legala, este terminologic conventionala, ca si cea precedenta; in primul rand, exprimarea contracte bilaterale este tautologica, intrucat toate contractele constau in acorduri de vointe; in al doilea rand, exprimarea contracte unilaterale cuprinde doi termeni etimologic contradictorii, cel de contracte, care evoca acorduri de vointe, si cel de unilaterale, care evoca manifestari unilaterale de vointe.

Conform art. 943 si 944 C, civ., clasificarea are in vedere reciprocitatea sau nereciprocitatea obligatiilor contractuale, si anume: la contractele bilaterale sau sinalagmatice, partile se obliga reciproc, corelativ, fiecare din ele devenind fata de cealalta creditor si debitor; de exemplu, la vanzare-cumparare, vanzatorul este creditor in privinta pretului si debitor in privinta bunului si, simetric invers, cumparatorul este creditor in privinta bunului si debitor in privinta pretului; la contractele unilaterale, numai una din parti se obliga, ea devenind astfel debitor iar cealalta parte creditor; de exemplu, la donatia fara sercini, in privinta bunului donat, donatorul este debitor iar donatorul creditor.

Cu privire la interesul clasificarii, sunt de evidentiat mai ales aspectele referitoare la dovada contractelor (art. 1179 si 1180 C. civ.) si la efectele acestora.

In ce priveste efectele, deosebirile dintre cele doua categorii de contracte constau in efectele specifice contractelor bilaterale, pe care nu le intalnim la contractele unilaterale, si anume: la contractele bilaterale, obligatiile partilor sunt nu numai reciproce, ci si interdependente, ceea ce face ca obligatia fiecareia din parti sa fie si cauza obligatiei celeilalte parti; ca urmare, cu privire la executarea acestor contracte se poate ridica exceptia de neexecutare (exceptio non adimpleti contractus), se poate cere rezolutiunea pentru neexecutare, si se poate pune problema suportarii riscurilor contractuale.

O parte a doctrinei juridice considera ca intre contractele bilaterale si cale unilaterale exista o categorie intermediara, contracte bilaterale imperfecte, care se nasc unilaterale insa devin ulterior bilaterale; de exemplu, in cazul depozitului cu titlu gratuit, deponentul va fi obligat sa restituie depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut pentru conservarea bunului depozitat. O alta parte a doctrinei juridice considera, pe drept cuvant, ca asa-numitele contracte bilaterale imperfecte sunt in realitate contracte unilaterale, intrucat: la aceste contracte obligatiile partilor, desi sunt reciproce, nu sunt si interdependente, adica nu se afla in corelatia cauzala ce caracterizeaza contractele bilaterale; de aceea, in exemplul dat, obligatia deponentului de a indemniza pe depozitar nu izvoraste din contractul de depozit, ci dintr-un fapt extracontractual, gestiunea de afaceri dupa unii autori, imbogatirea fara justa cauza dupa alti autori.

Contracte oneroase si gratuite.Conform art. 945 si 946 C. civ., aceasta clasificare are in vedere scopul urmarit de partile contractante si reciprocitatea sau nereciprocitatea avantajelor contractuale; la contractele oneroase “fiecare parte voieste a-si procura un avantaj” (art. 945); adica, intentia fiecareia din parti este de a obtine de la cealalta parte o prestatie echivalenta cu aceea pe care si-o asuma; de exemplu, vanzarea-cumpararea sau schimbul; la contractele gratuite numai”una din parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilaltei” (art. 946); adica, una din parti isi manifesta intentia de a indeplini o prestatie in foflosul celeilalte parti, fara a urmari obtinerea unei contraprestatii; de exemplu, comodatul sau donatia fara sarcini.

In ce priveste delimitarea concreta a contractelor cu titlu oneros fata de contractele cu titlu gratuit, este de observat ca incadrarea unora din contracte este simpla, indiscutabila, pe cand incadrarea altora comporta discutii si calificari diferite; astefl, vanzarea-cumpararea este un contract oneros prin esenta sa, nesusceptibil de a deveni cu titlu gratuit; tot astfel, comodatul este un contract gratuit prin esenta sa, nesusceptibil de a devieni cu titlul oneros, intrucat, daca pentru folosinta bunului s-ar plati un pret, ar fi vorba de un alt contract, acela de incgiriere; insa unele contracte, cele gratuite doar prin natura lor, sunt susceptibile de a fi si oneroase, in parte sau in totalitate, ca depozitul retribuit, mandatul retribuit sau donatia cu sarcini; or, cum aceste contracte nu pot fi dublu calificate, gratuit-oneroase (intrucat o asemenea calificare ar constitui o inadvertenta juridica, o imposibilitate ca unuia si aceluiasi contract sa i se aplice atat regulile privitoare la contractele gratuite cat si cele privitoare la contractele oneroase), calificarea lor depinde de echivalenta (obiectiva-subiectiva) sau neechivalenta prestatiilor reciproce; de exemplu, donatia la care valoarea sarcinii este vadit inferioara bunului donat este un contract cu titlu gratuit, iar donatia la care valoarea sarcinii este echivalenta cu valoarea bunului donat este un contract cu titlu oneros.

In ce priveste interesul clasificarii, sunt de mentionat mai multe aspecte legislative si aplicative:



- Fata de reglementarea contractelor cu titlu oneros, legea reglementeaza cu anumite restrangeri contractele cu titlu gratuit, ceea ce se explica prin neajunsurile ce potential pot rezulta din lipsa de reciprocitate a prestatiilor pentru depunator, pentru familia sa, pentru creditorii ori succesorii sai.

- Cerintele de valabilitate sunt mai severe la contractele gratuite decat la cele oneroase; lagea prevede anumite incapacitati speciale atat in privinta dispunatorilor cat si in privinta gratificatiilor; unele persoane nu pot incheia acte cu titlu gratuit; iar donatia trebuie intocmita in forma autentica (art. 806-812 C. civ.; art. 129 si 133 C. fam.); prin cerinta solemnitatii, donatorul este avertizat ca se indatoreaza irevocabil fara a obtine un contraechivalent; iar prin consecinta, se pot preantampina neajunsurile ce eventual pot rezulta din donatie.

- Considerarea persoanei cocontractantului, in general indiferenta in contractele cu titlu oneros, este esentiala, intuitu personae, in contractele cu titlu gratuit; ca urmare, eroarea asupra persoanei constituie un viciu de consimtamant, adica un caz de anulare a contractelor gratuite (art. 954 C. civ.).

- Obigatiile partilor si raspunderea contractuala sunt reglementate mai exigent la contractele oneroase decat la cele gratuite (art. 1312-1370 si 1539-1551 C. civ.).

- Actiunea pauliana este mai lesnicios de promovat in cazul contractelor gratuite decat in cazul contractelor oneroase (art. 975 C. civ.).

- Raportul sussesoral si reductiunea liberalitatilor in vederea intregirii rezervei succesorale privesc numai contractele cu titlu gratuit (art. 751-773 si 847-855 C. civ.).

- Contractele oneoase sunt variate si deosebit de numeroase in practica, pe cand contractele gratuite sunt putine la numar si rare in practica.

Contractele oneroase se subclasifica in comutative si aleatorii, iar cele gratuite in contracte dezinteresate si liberalitati.

a) Contracte comutative si aleatorii. Conform interpretarii date art. 947 C.civ. (text deficitar redactat),  contractul oneros este comutativ cand, la incheierea lui, prestatiile partilor sunt cunoscute, evaluabile si certe; si este aleatoriu cand, la incheierea lui existenta ori intinderea prestatiilor, sau a uneia din ele, depind de un eveniment viitor si incert (alea); cele mai numeroase contracte oneroase sunt comutative; vanzarea-cumpararea, furnizarea, antrepriza, locatiunea s. a.; numai unele contracte oneroase sunt aleatorii, ca asigurarea, intretinerea sau renta viagera.

Cu privire la interesul subclasificarii, care este infim, mantionam ca problema leziunii ca viciu de consimtamant se pune numai la contractele comutative si ca unele contracte aleatorii, ca jocurile de noroc, necesita de a fi autorizate.

b) Contractele dezinteresate si liberalitati. Sunt dezinteresate contractele prin care se fac servicii gratuite, fara a avea loc micsorari patrimoniale; de exemplu, comodatul sau imprumutul; si sunt liveralitati contractele prin care au loc transferuri de valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalente, ca in cazul donatiei fara sarcini (cu precizarea ca liberalitatile se pot realiza si pe calea succesiunii testamentare).

Cu privire la interesul subclasificarii mentionam: contractele dezinteresate sunt consensuale, pe cand donatia este un contract solemn; raportul succesoral si reductiunea in vederea intregirii rezervei succesorale nu se aplica la contractele dezinteresate, ci numai liberalitatilor.

Mai adaugam, in incheiere, interferenta dintre clasificarea contractelor in bilaterale si unilaterale si clasificarea contractelor in oneroase si gratuite.

Cele doua clasificari sunt interferente, in sensul ca indeobste contractele bilaterale sunt oneroase, ca vanzarea-cumpararea, locatiunea sau schimbul, iar contractele unilaterale sunt gratuite, ca donatia fara sarcini sau comodatul.

Insa clasificarile nu sunt identice, intrucat clasificarea contractelor in bilaterale si unilaterale priveste reciprocitatea sau nereciprocitatea obligatiilor contractuale, pe cand clasificarea contractelor in oneroase si gratuite priveste reciprocitatea sau nereciprocitatea avantajelor contractuale; asa se explica de ce unele contracte bilaterale sunt cu titlu gratuit, ca de exemplu donatia cu sarcini minime fata de valoarea bunului donat, iar unele contracte unilaterale sunt cu titlu oneros, ca de exemplu imprumutul cu dobanda.

Contracte principale si accesorii.Aceasta clasificare are in vedere autonomia sau lipsa de autonomie a contractelor.



Sunt contracte principale cele care au o existenta de sine statatoare; in marea lor majoritate contractele sunt principale, ca vanzarea-cumpararea, schimbul, donatia, locatiunea sau tranzactia; si sunt contracte accesorii cele care depind si insotesc anumite contracte principale; numarul lor este restrans; asa sunt, de exemplu, gajul sau ipoteca, prin care se garanteaza mai ales imprumuturile.

In ce priveste interesul clasificarii, precizam ca valabilitatea contractelor principale se apreciaza prin prisma indeplinirii cerintelor lor de fond si de forma, pe cand valabilitatea contractelor accesorii se apreciaza atat prin prisma indeplinirii cerintelor lor de fond si de forma, cat si prin prisma existentei raportului de accesorietate fata de contractele principale de care ele depind.

Astfel, in temeiul raportului de accesorietate, exprimat in adagiul accessirium sequitur principale, contractul accesoriu urmeaza soarta juridica a contractului principal; de exemplu, ipoteca prin care se garanteaza un imprumut poate lua nastere numai o data cu imprumutul existent, ineficacitatea contractului de imprumut lipseste de obiect contractul de ipoteca, iar stingerea imprumutului atrage si stingerea de drept a ipotecii.

Contracte simple si complexe.Rostul acestei clasificari este de a evidentia operatiile juridice cuprinse in contracte.

Sunt contracte simple cele prin care se realizeaza o singura operatie juridica, ceea ce o fac cele mai multe contracte; fiecare contract poarta denumirea operatiei pe care o realizeaza; de exemplu vanzarea-cumpararea, scimbul, donatia sau inchirierea; si sunt contracte simple sau mixte cele prin care se realizeaza doua sau mai multe operatii juridice; asa este contractul de hotelarie, care consta in inchirierea de camere sau apartamente mobilate, depozitarea de bagaje si prestarea unor servicii; tot astfel este contractul de turism care consta, dupa imprejurari, in transportul de persoane si bagaje, cazarea si hrana pentru turisti, organizarea de activitati culturale, sportive, de divertisment s.a.; adica totalitatea prestatiilor cuprinse, de la caz la caz, in costul unei calatorii turistice.

Clasificarea este de orientare la determinarea regulilor aplicabile, si anume: contractelor simple numite li se aplica regulile speciale prevazute de lege pentru fiecare contract in parte; contractelor simple nenumite li se aplica regulile statornicite in juridprudenta; iar contractelor complexe li se aplica regulile privitoare la contractele simple ce intra in componenta lor; de exemplu, contractului de hotelarie i se aplica regulile contractelor de inchiriere, depozit si prestare de srevicii.

Contracte instantanee si succesive.Aceasta clasificare se refera la executarea in timp a obligatiilor contractuale.

Sunt contracte cu executarea instantanee sau imediata, abreviat contracte instantanee, cele la care executarea ambelor sau a uneia din prestatii are loc imediat si o singura data; de exemplu, la contractul de schimb de bunuri certe, individual determinate, obligatiile copermutantilor se considera executate in chiar momentul nasterii lor, concomitent, in temeiul principiului consensualismului; iar la contractul de vanzare-cumparare de bunuri certe, obligatia vanzatorului de transferare a bunului vandut se consudera executata de drept din momentul incheierii contractului; si sunt contracte cu executare succesiva, abreviat contracte succesive, cele la care executarea uneia sau a ambelor prestatii are loc la date esalonate in timp; de exemplu, la contractul de furnizare sau inchiriere; contractele succesive pot fi incheiate pe durata determinata sau nedeterminata.

Este totodata de precizat ca partile contractante pot conveni ca executarea unor obligatii rezultate din contracte instantanee sa se faca esalonat; de exemplu, ca vanzarea unor bunuri certe sa se faca esalonat in timp; precum pot conveni ca executarea unor obligatii rezultate din contracte succesive sa se faca o singura data; de exemplu, ca pretul bunurilor de gen ce urmeaza a fi livrate sa fie platit in intregime la data incheierii contractului de furnixzare; ori ca plata chiriei pentru o suprafata locativa inchiriata pe o durata determinata sa se faca anticipat.

Cu privire la interesul clasificarii, care este remarcabil, mentinam urmatoarele: in caz de neexecutare sau executare necorespunzatoare, sanctiunea este rezolutiunea la contractele instantanee iar la cele succesive rezilierea; problema rezilierii unilaterale pentru neexecutare se pune numai la contractele succesive incheiate pe durata nedeterminata; in caz de nulitate, contractele instantanee sunt desfiintate cu efect retroactiv, pe cand cele succesive numai pentru viitor; reconductiunea tacita are loc numai in privinta contractelor succesive incheiate pe durata determinata; iar problema revizuirii pentru dezechilibrul valoric survenit intre prestatiile partilor, ca urmare a fluctuatiilor monetare, se poate pune numai la contractele succesive.







Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }