Aroma mierii

Aroma mierii

Diferitele sorturi de miere de albine se deosebesc intre ele si prin aroma lor. Pe baza aromei se poate aprecia calitatea si intr-o anumita masura si provenienta mierii. Mirosul depinde de prezenta in miere a substantelor volatile aromate, care se gasesc in nectarul florilor. Uleiurile eterice, secretate de celulele glandulare speciale, plasate in apropierea celulelor producatoare de nectar, au un specific inedit, datorita caruia provenienta mierii se poate stabili cu precizie. Intensitatea aromei depinde de cantitatea substantelor volatile aromate din miere. Unele sorturi de miere, ca cea de castani, de rapita etc., au comparativ o aroma slaba si nu se poate stabili sortul dupa miros. Mierea de mana este de asemenea, fara aroma.

Substantele aromate ale mierii dispar, mai ales cand ea nu este bine conservata (in vas ermetic inchis, la temperatura corespunzatoare). La incalzirea mierii sau daca este tinuta in camera cu o temperatura mai ridicata, substantele aromate ies, aroma poate sa scada sau sa fie inlocuita de un miros neplacut (cazul mierii fermentate). Mierea primeste repede mirosul mediului inconjurator, de aceea impachetarea ei in vase murdare sau pastrarea ei in incaperi neaerisite, aproape de produse cu mirosuri puternice (peste, branza, muraturi) trebuie evitate.

Mierea obtinuta de la albine hranite cu sirop de zahar, nu contine substante volatile aromate si de aceea nu are aroma specifica mierii de nectar.

Cea mai aromata miere este cea obtinuta de la florile de tei, coriandru si de la cele din fanetele de deal.