Stabilirea maternitatii prin hotarare judecatoreasca

a) Cazurile in care este admisibila stabilirea maternitatii pe cale judecatoreasca

Stabilirea maternitatii se poate infaptui pe cale de actiune in justitie numai in urmatoarele situatii expres prevazute de art. 50 C.fam.:

- cand, din orice imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii; fara indoiala, legiuitorul are in vedere doua situatii de fapt distincte: nasterea nu a fost trecuta in registrul starii civile; copilul a fost inregistrat ca fiind nascut din parinti necunoscuti. Actiunea in stabilirea maternitatii este deci admisibila pentru ipoteza aflata in discutie numai daca este cu neputinta probatiunea filiatiei prin actul de nastere, nu si atunci cand subzista posibilitatea reconstituirii sau intocmirii ulterioare a acestuia;

- cand se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii; ca premisa, exista un raport de filiatie mama-copil inscris in actul de nastere, dar care nu corespunde adevarului. Daca, asa cum se spune in art. 51 C.fam., folosirea de catre copil a starii civile nu este conforma cu actul de stare civila, atat copilul, cat si orice alta persoana interesata poate contesta realitatea celor cuprinse in certificatul de nastere, iar odata admisa o astfel de actiune, copilul este indreptatit sa ceara stabilirea adevaratei sale filiatii. Actiunea directa pentru stabilirea altei maternitati decat cea rezultand din actul constatator al nasterii, fara ca in prealabil acest din urma raport de filiatie sa fi fost contestat, este inadmisibila. A nu se intelege ca, in toate cazurile, vor fi promovate in mod necesar doua actiuni distincte, fiindca, de regula, cererea copilului prin care se contesta maternitatea vizeaza, in subsidiar, si stabilirea adevaratei sale filiatii.

Dar daca la data cererii copilul este adoptat, asadar poseda un certificat de nastere in care parintii adoptivi sunt trecuti ca fiind parinti firesti, mai poate intra in discutie actiunea in stabilirea maternitatii? Credem ca actiunea este admisibila. Conditiile fixate prin art. 50 C.fam. vizeaza filiatia fireasca, deci, cu toate ca a fost adoptat si i s-a eliberat un nou certificat de nastere – cel vechi, daca exista, pastrandu-se – copilul este indreptatit si, fara indoiala, interesat sa-si stabileasca filiatia fireasca daca, se intelege, in raport de aceasta filiatie se incadreaza in ipotezele din art. 50 C.fam.

b) Exercitarea actiunii in stabilirea maternitatii

Dreptul la actiune in stabilirea maternitatii are caracter strict personal si apartine numai copilului [art. 52 alin. (1) C.fam.]. In numele copilului lipsit de capacitate de exercitiu actiunea va fi pornita de reprezentantul sau legal [art. 52 alin. (1) C.fam.]; minorul avand capacitate restransa de exercitiu isi valorifica personal dreptul la actiune, dar nu singur, ci asistat in tot cursul judecatii de parinte sau de tutore (art. 42 C.proc.civ.).

Fata de noua configuratie a textelor procesul-civile, natura strict personala a dreptului la actiune nu impiedica exercitiul acestuia de catre reprezentantul Ministerului Public, in temeiul art. 45 alin. (1) C.proc.civ.

Codul familiei prevede in mod expres ca dreptul copilului de a porni actiunea in stabilirea maternitatii nu trece asupra mostenitorilor [art. 52 alin. (2)]. Daca nu le este permisa initierea unei astfel de actiuni, mostenitorii pot in schimb continua actiunea pusa in miscare de catre titular si aflata in curs de solutionare la data decesului copilului [art. 52 alin. (2) C.fam.].

Actiunea in stabilirea maternitatii se promoveaza impotriva pretinsei mame, iar dupa decesul acesteia, impotriva mostenitorilor sai [art. 52 alin. (3) C.fam.]. Deci, la data punerii in miscare a procesului civil, numai copilul, titularul exclusiv al dreptului la actiune, poate detine calitatea de reclamant, calitate procesuala care se transmite mostenitorilor sai in cazul decesului survenit inainte de finalizarea judecatii; in schimb, chiar de la inceput, litigiul este posibil a fi purtat in contradictoriu cu mostenitorii pretinsei mame.

Dreptul la actiune nu se prescrie si poate fi valorificat in tot timpul vietii copilului [art. 52 alin. (4) C.fam.].

Stabilirea pe cale judiciara a filiatiei fata de mama presupune proba celor doua imprejurari de fapt al caror rezultat este legatura de maternitate: parata, presupusa mama, a dat nastere unui copil; copilul nascut de parata este una si aceiasi persoana cu reclamantul. Din punct de vedere al mijloacelor de proba nu exista ingradiri, fiind admisibile, alaturi de proba stiintifica (expertiza medico-legala), inscrisurile, prezumtiile, precum si proba testimoniala.

Hotararea de admitere a actiunii in stabilirea maternitatii ramasa irevocabila se inscrie prin mentiune in actul de nastere al copilului (art. 45 din Legea nr. 119/1996).

Efectele hotararii judecatoresti ramasa irevocabila sunt identice cu cele produse de recunoasterea voluntara a maternitatii: raportul de filiatie copil-mama va fi considerat stabilit inca din momentul nasterii copilului sau, cat priveste drepturile copilului, din momentul conceptiei.

Statutul civil al copilului, asa cum rezulta acesta din actul instantei, este opozabil rudelor mamei, precum si tertilor.

Cand femeia fata de care a fost stabilita filiatia era casatorita la data conceptiei ori a nasterii copilului, indiferent de evolutia ulterioara a situatiei sale conjugale (a intervenit desfacerea, desfiintarea ori incetarea casatoriei), datorita starii civile a mamei, copilul dobandeste, alaturi de maternitate, si o paternitate prezumata in persoana sotului sau al fostului sot. Intr-adevar, potrivit art. 53 C.fam., copilul nascut sau conceput in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei. Este suficient ca nasterea sau conceptia copilului sa se plaseze in timpul casatoriei mamei si, prin complicitatea caracterului declarativ al hotararii si al opozabilitatii sale erga omnes, este de asemenea fixata, implicit, legatura de filiatie paterna. Sotul sau fostul sot al mamei nu este tinut sa accepte, resemnat, o situatie juridica eventual neconforma realitatii, el are la indemana doua posibilitati: fie va „ataca” prezumtia de paternitate incercand rasturnarea acesteia printr-o actiune specifica aflata la dispozitia sa – actiunea in tagaduirea paternitatii (art. 54, 55 C.fam.), fie va contesta in justitie maternitatea stabilita pe cale judiciara, sub rezerva ca certificatul de nastere al copilului nu este conform folosintei starii civile [art. 51 alin. (2) C.fam.]. Evident, daca mama nu era casatorita nici la data nasterii, nici la data conceptiei copilului, prezumtiile de paternitate sunt lipsite de eficienta, si aceasta chiar daca ulterior femeia s-a casatorit ori este casatorita la data finalizarii actiunii in stabilirea maternitatii.

c) Contestarea maternitatii stabilite pe cale judecatoreasca

Maternitatea rezultand din certificatul de nastere eliberat in baza hotararii judecatoresti de stabilire a filiatiei ramasa irevocabila poate fi contestata de persoanele interesate, afara de cele care au participat in calitate de parte la judecata avand ca obiect stabilirea maternitatii, acestea fiind legate de puterea lucrului judecat  a hotararii instantei .

Concluzia, in sensul admisibilitatii de principiu a actiunii in contestarea maternitatii stabilite pe cale judiciara, poate fi desprinsa din prevederile art. 23 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 conform carora intocmirea sau rectificarea actului de stare civila in baza unei hotarari judecatoresti este opozabila si tertilor, „acestia sunt insa in drept sa faca dovada contrara”. Dispozitiile art. 57 din Legea nr. 119/1996 sustin aceeasi idee, aratand ca anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe acestea se pot face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile [alin. (1)], sesizarea instantei facandu-se, alaturi de autoritatea administratiei publice locale, de consiliul judetean si de parchet, de catre persoana interesata.

Asadar, persoanele care nu au luat parte la judecata finalizata printr-o hotarare de admitere a actiunii in stabilirea maternitatii, hotarare ramasa irevocabila in baza careia s-a efectuat mentiunea cuvenita in actul de stare civila, sunt indreptatite sa conteste maternitatea daca justifica un interes direct si personal (cum ar fi acela de a exclude copilul de la mostenirea mamei prin inlaturarea legaturii de rudenie cu defuncta, pentru a culege ei mostenirea lasata de aceasta). Dreptul la actiune nu este supus prescriptiei extinctive; in probatiune sunt admisibile toate mijloacele de dovada reglementate de lege.