Sarcina probei in procesul penal si prezumtia de nevinovatie

UNIVERSITATEA "SPIRU HARET" BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

MASTER - STIINTE PENALE

DISCIPLINA: INSTITUTII ALE DREPTULUI PENAL

Sarcina probei in procesul penal si prezumtia de nevinovatie

CAPITOLUL I.

PROBATIUNEA JUDICIARA A DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE

SECTIUNEA I . IMPORTANTA CUNOASTERII PROBLEMEI PROBATIUNII JUDICIARE A DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE SI A MIJLOACELOR DE PROBA(DOVADA)

Din problematica abordata in acest capitol se inscrie in contextul mai larg al actului juridic civil intru-cat vizeaza drepturile subiective civile si obligatiile civile corelative ce alcatuiesc continutul acestuia.

Actul juridic civil este una dintre institutiile centrale ale dreptului civil care isi afirma prezenta in toate sferele vietii economico-sociale. Este instrumentul preferential utilizat nu numai in activitatea economica , ci si in cele mai variate raporturi in care intra persoanele fizice si juridice (cu un grad redus sau sporit de complexitate), daca ne referim la contract ca o varietate de act juridic civil.

Din vasta si complexa problematica a actului juridic civil , apreciat a fi, cu justificat temei , principalul izvor de obligatii juridice civile prezinta importanta deosebita aspectele privind probatiunea judiciara a drepturilor subiective si a obligatiilor corelative ce formeaza continutul actului juridic civil.

In tratarea acestor aspecte se porneste de la unele aprecieri de ordin general asupra probatiunii judiciare a actului juridic civil , precum si particularitatile probei drepturilor si obligatiilor civile ce izvorasc din manifestarea de vointa a omului , exprimata constient si liber.

Pentru a da o hotarare justa instanta trebuie sa stabileasca mai intai toate faptele si imprejurarile care au legatura cu procesul pe care il judeca , adica sa stabileasca adevarata situatie de fapt. Stabilirea faptelor se face cu ajutorul probelor.

Proba semnificativa - orice fapt sau imprejurare care are ca scop stabilirea adevarului in litigiu(proces).[1]

Ea trebuie sa fie in legatura directa sau indirecta cu obiectul pretentiilor sau apararii partilor.

Probele care nu intrunesc aceste conditii nu pot fi admise , fiindca ele se complica in mod inutil procesul si duc la taraganarea inadmisibila a judecatii.

In principiu , orice mijloc de proba are egala valoare pentru stabilirea adevarului.

In unele situatii stabilirea raporturilor sociale sau alte cauze nu permit decat folosirea anumitor mijloace de proba. Astfel , actele juridice cu valori indicate nu pot fi dovedite decat cu inscrisuri, chiar in cazul procesului penal.

Prezentarea probelor se face , in general , de catre parti. Reclamantul in actiune si paratul in aparare , in procesul civil ,sau procurorul in acuzare si inculpatul in aparare , in procesul penal, trebuie sa propuna instantei dovezile necesare.

Spre deosebire de procesul civil, in litigiul penal probatiunea judiciara are loc in conditiile mentionate in procesul de aceasta natura iar din regula ca sarcina de a dovedi vinovatia revine celui care acuza si ca invinuitului nu ii incumba sa-si dovedeasca nevinovatia deriva prezumtia de nevinovatie , care inseamna ca orice persoana este presupusa nevinovata atata timp cat nu s-a dovedit impotriva sa nici o fapta penala.[2]

Atat in procesul civil cat si in procesul penal , legea permite solicitarea probelor , numai in anumite termene, afara in cazul cand necesitatea probei n-a putut fi prevazuta (rezultat din dezbateri), ori administrarea ei n-ar provoca o amanare a judecatii.

Trebuie sa aratam ca probele pot fi prezentate si in instanta de recurs. In procesul civil , datorita rolului activ al instantei poate fi incuviintata orice, chiar proba neceruta de parti, cand acest lucru apare necesar pentru descoperirea adevarului.

Prin imbinarea justa a obligatiei pentru parti de a prezenta probele la timp , cu obligatia instantei de a veghea la stabilirea adevarului ,dreptul procesual civil ofera garantii reale pentru darea unor hotarari juste bazate pe adevar.

Dupa cercetarea probelor administrate in cauza , instanta trage din ele concluziile necesare si le apreciaza probele.

Aprecierea probelor , adica determinarea fortelor probante a fiecarei probe in parte precum si a tuturor probelor laolalta ,este o operatiune de mare importanta. Judecatorul , evaluand probele cercetate , ajunge la concluzia de care va depinde solutia pe care o va da in cauza. Aceasta apreciere trebuie sa se faca de judecator prin cercetarea tuturor imprejurarilor cauzei in totalitatea lor.

Imprejurarile constatate de judecator despre existenta si realitatea unor fapte sunt apreciate de el, pe baza intimei convingeri , a modului sau de gandire , de pregatire stiintifica si de constiinta sa.

SECTIUNEA II OBIECTUL SI SARCINA PROBEI

Importanta probelor este covarsitoare deoarece un drept care nu poate fi dovedit, practic echivaleaza cu un drept care nu exista (idem non essse aut non probari). Acest adagiu intelept nu ar trebui uitat de avocati si, mai mult, ar trebui reamintit mereu justitiabililor care le solicita serviciile. A dovedi un drept inseamna a-l face sa apara , sa existe daca nu ca adevarat , cel putin ca probabil. De alta parte , incidenta probelor este generala pentru ca are aplicare in toate speciile dreptului (patrimoniale sau nepatrimoniale).

In general prin probe sau dovezi vom intelege acele acte mijloace de convingere cu ajutorul carora se stabileste existenta sau inexistenta unui fapt juridic sau unui act juridic din care izvorasc drepturi si obligatii.

Exemplu:

Un cumparator inainte de a contracta cere vanzatorului dovada proprietatii bunului sau;un comerciant cere clientului sau dovada capacitatii sale;un notar cere prezumtivului mostenitor dovada calitatii sale;etc[3]

Intotdeauna intr-un proces judecatorul este acela care trebuie convins prin probele administrate. Trebuie subliniat ca probatiunea este strict limitata la elementele de fapt ale litigiului .

Astfel, judecatorul va aduce dreptul, iar partile vor furniza faptele adica probele (da mihi facta dabo tibi ius). Legea - asa cum vom arata - nu trebuie dovedita, deoarece judecatorul este considerat a o cunoaste (iura novit curia).

Traditional procedura civila isi propune a rezolva litigiul asa cum acesta este prezentat de catre parti ; de aceea se spune ca "procesul civil este treaba partilor" judecatorul avand o pozitie de neutralitate. Procedura civila este asadar de tip acuzatorial. In stare pura o procedura acuzatoriala este orala ,publica si contradictorie. Dimpotriva procedura penala care are ca scop apararea intereselor generale ale societatii este de tip inchizitorial , ceea ce inseamna ca judecatorul are un rol activ in conducerea procesului si admiterea probelor ; in stare pura o procedura inchizitoriala este scrisa,secreta si necontradictorie.

Sediul materiei. Materia probelor este reglementata in mai multe acte normative. Astfel, Codul Civil reglementeaza in art.1169-1206 sarcina probei, precum si admisibilitatea si forta probanta a inscrisurilor , a marturiei si a prezumtiilor .Codul Comercial cuprinde de asemenea, in art.46-48 o serie de dispozitii referitoare la dovada "obligatiilor comerciale", referindu-se la probe ca : registrele comerciantilor, facturile acceptate , corespondenta partilor, etc. La randul sau, Codul de procedura civila reglementeaza nu numai problema administrarii dovezilor , dar si mijloacele de proba nereglementate in Codul civil:expertiza judiciara si cercetarea la fata locului , precum si problema asigurarii dovezilor. O serie de dispozitii referitoare la probatiune se gasesc in cuprinsul unor legi speciale care deroga in anumite privinte la dispozitiile de drept comun in materie.

Obiectul probei il constituie actele sau faptele juridice generatoare de drepturi si obligatii. Altfel spus obiectul probei este constituit din toate faptele, toate evenimentele care au relevanta juridica.[4]

Exemplu : cand vanzatorul pretinde cumparatorului plata pretului el trebuie sa dovedeasca existenta contractului de vanzare - cumparare.

Asadar , numai faptele juridice (in sens larg) generatoare de drepturi si obligatii, formeaza obiectul probei. Normele de drept nu pot constitui obiectul probei deoarece ele nu trebuie dovedite , ci trebuie sa fie cunoscute de instanta; partile nu trebuie decat sa le invoce, indicand instantei care anume norme cred ca ele ar trebuie aplicate cazului respectiv,fara a trebui sa faca dovada continutului normativ al textului invocat deoarece ,pe de o parte, este presupus ca judecatorul cunoaste legea, iar, pe de alta parte, legile fiind publicate, toata lumea este obligata a le cunoaste. Prin exceptie , atunci cand instanta ar urma sa aplice intr-o speta de lege straina trebuie sa fie dovedite.[5]

In cazul unor fapte negative determinate, dovada lor se poate face si trebuie facuta prin dovada faptului pozitiv contrar.

Exemplu :pot dovedi ca nu eu am savarsit un fapt pagubitor, anume -de pilda, cu vizele de intrare-iesire de pe pasaport - ca in ziua respectiva ma aflam in strainatate si ca deci ,nu pot fi eu autorul faptei.

De cele mai multe ori este suficient sa se afirme un fapt negativ, ramanand in sarcina ramanand in sarcina celeilalte parti sa dovedeasca faptul pozitiv contrar din care ar rezulta dreptul sau.

Exemplu : daca am facut din eroare o plata nedatorata si cer restituirea ei , este suficient sa dovedesc efectuarea platii si sa afirm ca nu eram dator , ramanand in sarcina celui care a primit plata sa fac dovada raportului juridic in temeiul caruia eram dator sa fac acea plata , pentru ca el sa o poata pastra.

De asemenea , nu trebuie dovedite nici faptele , actele sau imprejurarile pe care legea le prezuma.

Exemplu :nu trebuie dovedita prioritatea copilului nascut in timpul casatoriei ,deoarece legea prezuma ca sotul mamei este tatal copilului.

Nu trebuie nici faptele notorii, cunoscute de toata lumea , fiind necesar cateodata sa se dovedeasca tocmai notorietatea faptului. In general nu trebuie dovedite nici faptele necontestate (asupra existentei carora partile sunt de acord), dar judecatorul poate impune dovedirea acestor fapte atunci cand apreciaza ca partile s-au pus de acord asupra necontestarii lor in scopul de a frauda legea sau de a frauda interesele unei terte persoane.

Sarcina probei , adica obligatia de a dovedi existentei actului sau faptului juridic generator de drepturi si obligatii , revine, in primul rand reclamantului sau, altfel spus celui care invoca dreptul sau obligatia respectiva. Potrivit art.1169 C.civ."cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca " asadar actori incumbit probatio (sarcina probei incumba reclamantului).

Exemplu : cel care pretinde ca este proprietarul unui imobil trebuie sa dovedeasca existenta acestui drept ;de pilda printr-un contract de vanzare -cumparare.

Sarcina probei se inverseaza insa in cazul prezumtiilor legale , in sensul ca faptele prezumate de lege sunt considerate dovedite in folosul celui ce invoca prezumtia ,trecand pe seama celeilalte parti sarcina de a face dovada contrara (in cazul in care nu este vorba de o prezumtie absoluta. irefragiabila).

Desi sarcina probei se repartizeaza intre partile litigiului si judecatorul are un rol activ in probatiune, art.129 C. poc. civ. Dispune in alin (5) ca "judecatorii sunt datori sa staruie ,prin toate mijloacele legale , pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza( . ). Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare , chiar daca partile se impotrivesc".

Sarcina probei poate antrena un risc pentru una din parti. Astfel , in cazul in care cu toate eforturile facute niciuna din parti nu a reusit sa formeze convingerea judecatorului , procesul va fi pierdut de cel care a trebuit sa faca dovada afirmatiilor sale.

Conditiile generale de admisibilitate a probelor. Pentru a fi admisibila orice proba trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a)      sa nu fie oprita de lege ; legea interzice uneori dovada contrara unei prezumtii legale

exemplu : nu este admisibila dovada ca o hotarare judecatoreasca definitiva irevocabila nu exprima adevarul deoarece s-ar ajunge la rasturnarea prezumtiei absolute a "autoritatii lucrului judecat"

b)     sa fie verosimila, adica sa nu tinda la dovedirea unor fapte imposibile, contrare legilor naturii;

exemplu:este inadmisibila dovedirea unor fapte imposibile cum ar fi faptul ca un copil a fost nascut de un barbat nu de o femeie.

c) sa fie utila , adica sa nu tinda la dovedirea unor fapte incontestabile sau a unor imprejurari prezumate absolut de lege.

exemplu: este inutil ca paratul sa-si dovedeasca dreptul sau de proprietate asupra unui imobil daca reclamantul a facut deja dovada dobandirii acelui imobil prin uzucapiune.

c)      sa fie pertinenta , adica sa aiba legatura cu litigiul, sa priveasca obiectul litigiului;

exemplu:dovada ca sotia proprietarului vecin a avut un copil "din flori" nu este pertinenta pentru ca nu are nici o legatura cu obiectul litigiului;

d)     sa fie concludenta, adica sa fie de natura a contribui la solutionarea litigiului;

exemplu:este neconcludenta administrarea probei cu un martor a carui depozitie ar confirma ceea ce s-a dovedit deja cu alti 4 martori;

Conventiile asupra probelor. Codul civil si Codul de proc. Civila stabilesc o serie de reguli cu privire la admisibilitate , administrarea si aprecierea probelor. Aceste reguli nu au, in general , un caracter imperativ , ci unul dispozitiv , ingaduind partilor sa deroge prin conventie de la regulile prevazute de lege.

Conventiile asupra probelor sunt acorduri de vointa prin care partile deroga de la normele legale ale probatiunii judiciare fie intr-un proces in curs de judecata , fie in vederea unui eventual proces viitor.

Clasificatia probelor:

a)probe judiciare si probe extrajudiciare;

b)probe materiale si probe personale;

c)probe primare si probe secundare;

d)probe directe si probe indirecte   

e)probe constand in rezultatul perceperii personale a faptelor de catre judecator si probe constand in perceperea faptelor de alte persoane;[6]

CAPITOLUL II

MIJLOCELE DE PROBA

SECTIUNEA I:CONSIDERATII GENERALE

Potrivit art.1170 C.civ "dovada se poate face prin inscrisuri , prin martori, prin prezumtie, si prin marturisirea uneia din parti . ". La aceste mijloace de proba Codul de procedura civila mai adauga si reglementeaza expertiza (art. 201-214) si cercetarea la fata locului (art.215-217). Vom examina in cele ce urmeaza numai mijloacele de proba reglementate de Codul civil.

SECTIUNEA II.INSCRISURILE

Definitie si clasificare :

Prin inscris se intelege consemnarea de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat pe un anumit suport material.

Sensul juridic al termenului "Inscris" nu coincide cu cel din vorbirea obisnuita (cand se are in vedere consemnarea, pe hartie, a unor date) ci desemneaza consemnarile facute pe hartie, carton, lemn, banda magnetica.

Inscrisurile sunt mijloace de proba demne de crezare datorita insusirilor lor de a conserva in timp date, acte si fapte juridice, in comparatie de exemplu cu memoria unui martor.

Inscrisurile cunosc mai multe clasificari, dupa diferite criterii :

Dupa scopul urmarit la intocmirea lor, inscrisurile se impart in

• preconstituite, cele intocmite special pentru a servi ca probe ;
• nepreconstituite, sunt celelalte inscrisuri .

Dupa efectul lor, inscrisurile intocmite sunt de trei feluri :

originare, sunt inscrisurile intocmite pentru a dovedi incheierea, modificarea sau incetarea unui act juridic civil ;

recognitive, sunt inscrisurile intocmite pentru a recunoaste existenta altor inscrisuri care au fost distruse sau pierdute ;

confirmative, sunt inscrisurile prin care se inlatura anulabilitatea unui act juridic civil

Dupa raporurile dintre ele, inscrisurile se impart in:

originale si copii

Dupa criteriul semnaturii, inscrisurile se deosebesc in

semnate si nesemnate .

Specii de inscrisuri :

Cele mai importante specii de inscrisuri sunt inscrisul autentic si cel sub semnatura privata.

INSCRISUL AUTENTIC

Definitie:   

Art. 1171 Cod civil defineste : " Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a facut"

Categorii

Principalele categorii de acte autentice sunt :

inscrisurile autentice notariale, adica cele intocmite de notarul de stat ;

hotararile organelor jurisdictionale ( si hotararile judecatoresti)

actele de stare civila .

Puterea doveditoare

Stabilirea puterii doveditoare a inscrisului autentic implica facerea urmatoarelor distinctii

• mentiunile ce reprezinta constatari personale ale agentului instrumentator , facute cu propriile simturi, fac dovada deplina, ele neputand fi combatute decat prin procedura
• inscrierii in fals
• mentiunile ce privesc declaratiile partilor, facute in fata agentului instrumentator, dar a caror vericitate nu poate fi fi verificate de acesta, fac dovada pana la proba contarie;
• mentiunile straine de obiectul inscrisului pot avea valoarea inceputului de proba scrisa;

Consecintele juridice ale inscrisului nul ca inscris autentic ,este necesara urmatoarea distinctie :

• cand forma autentica este ceruta de lege pentru valabilitatea operatiunii juridice constatate, nulitatea inscrisului atrage insasi nulitatea actului juridic pe care-l constata ;
• cand inscrisul autentic a fost intocmit doar pentru proba actului juridic, desi nul ca inscris autentic, el poate valora ca inscris sub semnatura privata, daca sunt intrunite cerintele art. 1172 Cod civil " Actul care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau necapacitatii functionarului, sau din lipsa de forme, este valabil ca semnatura privata, daca s-a iscalit de partile contractante ". Este o aplicatie a ideii conversiunii actelor juridice.

INSCRISUL SUB SEMNATURA PRIVATA

Definitie :    Se numeste " inscris sub semnatura privata " acel inscris care este semnat de cel /cei de la care provine ". Din definitie rezulta ca exista o singura conditie - cu caracter general - pentru valabilitatea inscrisului sub semnatura privata : semnatura autorului ori autorilor actului, inscrisului.

Semnatura:   In sensul de aici este numai cea executata de mana autorului inscrisului. Prin urmare, nu indeplineste aceasta conditie, "semnatura": dactilografiata, litografiata, executata prin parafa ori prin punere de deget. Nu se cere, insa, ca semnatura sa cuprinda intregul nume al persoanei, fiind suficienta executarea semnaturii obisnuite a persoanei. Din locul unde este asezata semnatura, trebuie sa rezulte ca autorul ei isi insuseste intregul continut al inscrisului.  Cand inscrisul provine de la doua ori de la mai multe persoane, semnarea poate fi facuta concomitent ori succesiv, dupa imprejurari .

Conditiile speciale de valabilitate pentru anumite inscrisuri sub semnatura private: 1.Conditia pluralitatii de exemplare ( numita si cerinta multiplului exemplar ) Art. 1179 din Codul Civil reglementeaza despre aceasta cerinta : " Actele sub semnatura privata, care cuprind conventii sinalagmatice, nu sunt valabile daca nu s-au facut in atatea exemplare originale cate sunt parti cu interes contrar . Este de ajuns un singur exemplar pentru toate perosoanele care au acelasi interes. Fiecare exemplar trebuie sa faca mentiune de numarul originalelor ce s-au facut. Cu toate acestea, lipsa de mentiune ca originalele s-au facut in numar indoit, intreit si celelalte, nu poate fi opusa de acela care a executat din partea-I conventia constatata prin act".

2.Conditia scrierii in intregime ori punerii formulei " bun si aprobat" inainte de semnare . Despre aceasta conditie Codul Civil mentioneaza in art .1180 : "Actul sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a-i plati o suma de bani sau o catime oarecare, trebuie sa fie scris in intregul lui de acela care l-a subscris, sau cel putin de acesta, inainte de a subsemna, sa adauge la finele actului cuvintele " bun si aprobat "" aratand totdeauna in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca "Exceptie de la aceasta regula sunt comerciantii, industriasii, plugarii, slugile, zilierii .Cand este diferenta intre suma scrisa in act si cea care este aratata in bun, se prezuma ca obligatia este pentru suma mai mica, chiar daca actul si bunul sunt scrise de acela care s-a obligat (doar daca se probeaza in care parte este greseala, poate fi considerata suma mai mare de exemplu). Nerespectarea acestor prevederi cerute in art. 1180 din Codul Civil are ca urmare aceea ca inscrisul este lipsit de puterea probatorie, ceea ce nu afecteaza conventia ca act juridic ce poate fi dovedit prin alte mijloace de proba, chiar prin proba cu martori si prezumtii, pentru ca, desi nul ca inscris, acesta contine totusi un inceput de proba scrisa. 3.Conditia ceruta testamentului olograf : sa fie scris, semnat si datat de mana testatorului. Puterea doveditoare a inscrisului sub semnatura privata .Codul Civil reglementeaza acest aspect prin mai multe dispozitii . Art. 1174 : " Actul . .sub semnatura privata are tot efectul intre parti despre drepturi si obligatiile ce constata, precum si despre aceea ce este mentionat in act, peste obiceiul principal al conventiei, cand mentionarea are un raport oarecare cu acest obiect "O regula speciala privind puterea doveditoare a datei inscrisului sub semnatura privata, este continut de art. 1182 din Codul Civil : "Data scripturii private nu face credinta contra persoanelor, a treia interesate, decat in ziua in care s-a infatisat la o dregatorie publica, din ziua in care s-a inscris intr-un registru public, din ziua mortii aceluia sau unui din acei care l-au subscris, sau din ziua in care va fi fost trecut fie si in prescurtare in acte facute de ofiterii publici, precum si procesele verbale pentru punerea pecetii sau pentru facerea de inventare " . Dintr-o asemenea zi, data acelui inscris dobandeste valoarea juridica de data ceruta . Ea poate fi data si de catre notarul public . Deci, puterea doveditoare a datei inscrisului sub semnatura privata prezinta urmatoarea distinctie : a) intre parti ea are aceeasi valoare ca si celelalte mentiuni ale inscrisului ; b) fata de terti, ea face dovada din ziua in care a devenit " data certa " .

SECTIUNEA II. MARTURIA Definitie:  Marturia este relatarea orala, facuta de o persoana, in fata instantei de judecata, cu privire la acte sau fapte litigioase, savarsite in trecut, despre care are cunostinta personal.  Reguli si exceptii cu privire la administrarea probei cu martori. Regula generala este urmatoarea : fapte juridice stricto sensu pot fi dovedite, neingradit cu martori , juridice stricto sensu pot fi dovedite, neingradit cu martori . Regulile si exceptiile de probare cu martori sunt continute in art. 1191-1198 din Codul Civil : art. 1191 -" Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic sub semnatura privata . Nu se va primi niciodata o dovada prin martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei " art. 1192, stabileste anumite reguli de aplicare a prevederilor art 1191 - " Articolul precedent nu se aplica in cazul cand cererea depaseste 250 lei numai prin unirea capitalului cu dobanzile " . art. 1193 - " Cel care a format cererea in judecata pentru o suma mai mare de 250 lei, chiar de va voi a-si restrange cererea la 250 lei nu va fi primit a infatisat dovada prin martori " art. 1194 - " Dovada prin martori nu se admite nici in cazul cand cererea in judecata este pentru o suma mai mica de 250 lei, dar care este un rest dintr-o creanta mai mare, necontestata prin inscris " art. 1195 - " Cand in aceeasi instanta o parte face mai multe cereri, pentru care nu are inscrisuri, daca toate aceste cereri, unindu-se, trec peste suma de 250 lei, dovada prin martori nu poate fi admisa chiar cand creditorul ar pretinde ca aceste creante provin din diferite cauze si ca s-au nascut in diferite epoci, afara numai daca creditorul a dobandit aceste drepturi de la alte persoane " Exceptiile de la regulile de mai sus sunt prevazute in art. 1197 : " Regulile mai sus precizate nu se aplica in cazul cand exista un inceput de dovada scrisa " . Se numeste inceput de dovada orice scriptura a aceluia in contra caruia s-a format petitia, sau a celui ce il reprezinta si care scriptura face, a fi crezut faptul pretins ". art. 1198 dispune - " Aceste reguli nu se aplica insa totdeauna cand creditorului nu i-a fost cu putinta a-si procura o dovada scrisa despre obligatia ce pretinde, sau a conserva dovada luata, precum : La obligatiile care se nasc din cvasicontracte si din delicte sau cvasidelicte ; La depozitul necesar, in caz de incendiu, ruina, tumult sau naufragiu si la depozitele ce fac calatorii in ospataria unde trag ; despre toate acestea judecatorul va avea in vedere calitatea persoanelor si circumstantelor faptului ; La obligatiile contractante in caz de accidente neprevazute, cand nu era cu putinta partilor a face inscrisuri ; Cand creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovada scrisa, din cauza de forta majora neprevazuta . Puterea doveditoare a marturiei Codul Civil nu precizeaza forta probanta a marturiei, deci, ea este lasata la libera alegere a judecatorilor, bazata pe intima lor convingere

SECTIUNEA A III A. MARTURISIREA ( RECUNOASTEREA

Definitie :

Marturisirea este recunoasterea de catre o persoana a unui act sau fapt pe care o alta persoana isi intemeiaza o pretentie si care este de natura sa produca efecte contra autorului ei .

Din punct de vedere al dreptului civil, marturisirea este un act juridic, si din punct de vedere al dreptului procesual civil este un mijloc de proba .

Marturisirea, ca act juridic este irevocabila, deci nu poate fi revocata de catre autorul ei, " afara numai de proba ce a facut-o din eroare de fapt " ( art. 1206 Codul Civil) Clasificare :

Se disting, in Codul Civil art 1204-1206, doua tipuri de marturisiri : marturisirea judiciara, si cea extrajudiciara .

• art. 1204 prevede: " Se poate opune unei parti marturisirea ce a facut sau inaintea inceperii judecatii, sau in cursul judecatii "
• art. 1205 : " Marturisirea extrajudiciara verbala nu poate servi de dovada cand obiectul contestatiei nu poate fi dovedit prin martori " ;
• art. 1206 : " Marturisirea judiciara se poate face inaintea judecatorului de insasi partea prigonitoare, sau de un imputernicit special al ei spre a face marturisire "

Dupa modul de exprimare, se distinge intre marturisirea expresa si cea tacita

Dupa structura, exista trei feluri de marturisiri :

• marturisirea simpla ( ori fara rezerve ) - este recunoasterea pretentiei reclamantului, facuta de catre parat, asa cum a fost formulata pretentia
• marturisirea calificata - consta in recunoasterea de catre parat a faptului invocat de reclamant, dar si a altor imprejurari, strans legate de faptul invocat, anterior ori concomitent faptului pretins, care schimba semnificatia sa juridica marturisirea
• complexa - consta in recunoasterea de catre parat a faptului pretins de reclamant.

Problema indivizibilitatii marturisirii dar si a altei imprejurari, ulterioare, care anihileaza pe primul .

• art. 1206 din Codul Civil mentioneaza : " Ea ( marturisirea ) nu poate fi luata decat in intregime impotriva celui care a marturisit "
• Art. 1206 a suferit o modificare prin decretul 205/1950 si din aceasta pricina s-a iscat o controversa - marturisirea poate sau nu poate fi scindata, divizata.

Aceasta problema nu se poate pune decat la marturisirea calificata sau la cea complexa, pentru ca marturisirea simpla nu se poate diviza .Pentru rezolvarea problemei s-au enuntat doua teorii : 1)In prima teorie se sustine ca regula indivizibilitatii marturisirii se aplica in continuare, argument fiind faptul ca legiuitorul a pastrat neatinse dispozitiile privind indivizibilitatea marturisirii . 2)In cealalta teorie, se considera ca regula indivizibilitatii trebuie subordonata celor doua principii ale procesului civil : principiul adevarului si principiul rolului activ al judecatorului ; deci, regula indivizibilitatii marturisirii nu trebuie luata ca fiind imperativa , ci ca o recomandare facuta judecatorului . Puterea doveditoare a marturisirii Se deosebesc doua perioade : 1)cea anterioara lui 1950, cand marturisirea era o proba perfecta, avand o deplina putere doveditoare, transand litigiul impotriva autorului ei ; 2)cea posterioara lui 1950, in care marturisirea a fost trecuta in randul celorlalte probe, adica lasandu-se forta probanta la aprecierea judecatorului . Solutia in drept este asta ( se lasa forta probanta la aprecierea judecatorului ) dar, in fapt, marturisirea are, in continuare, o incontestabila putere doveditoare . Interogatoriul - interogatoriul este mijlocul procesual de administrare a probei marturisirii .Marturisirea realizata pe calea interogatoriului este denumita marturisire provocata, iar cea fara interogator se numeste marturisire spontana .

SECTIUNEA IV.PREZUMIILE Definitie . Conform art. 1199 din Codul Civil prezumtiile sunt " consecintele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut " O alta definitie a prezumtiilor exista in doctrina : prezumtia este considerarea unui fapt ca existent, dedus din experienta altui fapt, vecin si conex, fie ca inducerea existentei unui fapt necunoscut din cunoasterea altui fapt, datorita legaturii ce exista intre cele doua fapte . Prezumtia este o presupunere facuta de legiuitor sau de judecator .  Clasificarea prezumtiilor :

Dupa autorul lor, prezumtiile se impart in doua categorii Prezumtiile legale - sunt cele ce reprezimta opera legiuitorului ; Prezuttiile simple - sunt acelea stabilite de magistrat ( judecator ); Dupa forta lor probanta, prezumtiile legale se impart in : Prezumtii absolute - cele ce nu pot fi rasturnate prin proba contrarie; Prezumtii relative - cele ce pot fi rasturnate prin proba contrarie, fie mai usor, fie mai greu . Sunt prezumtii legale : "Actele ce legea le declara nule pentru ca le priveste facute in frauda dispozitiilor sale. In cazurile cand legea declara ca dobandirea dreptului de proprietate sau liberatiunea unui debitor rezulta din oarecare imprejurari determinate ; Abrogat ) Puterea ce legea acorda autoritatii lucrului judecat " Sunt prezumtii absolute : Prezumtia puterii lucrului judecat Prezumtia privind limita maxima, de 300 zile, si cea minima, de 180 zile, dinaintea nasterii copilului care marcheaza timpul legal al conceptiunii.

SPETA

DECIZIA NR.870/1999

PROBE, INSCRIS SUB SEMNATURA PRIVATA. NERECUNOSTEREA SEMNATURII.REFUZUL INSTANTEI DE A ADMITE PROBA EXPERTIZEI GRAFICE. NELEGALITATE.

EMITENT :CURTEA DE APEL SUCEAVA

Reclamantul BW a chemat in judecata pe PE. Pentru a-l oblige sa restituie suma de 200000 lei reprezentand pret achitat la data de 10 aprilie 1992 pentru 1 ha padure , motivand ca a incheiat un act sub semnatura privata cu HA. Mama paratei , pentru vanzarea unui hectar de padure teren ce nu i-a mai fost predate si nici pretul restituit Parata a contestat existenta conventiei de vanzare existenta la dosar , aratand ca ea a cumparat acelasi teren in 1994 de la mama sa , cu act authentic. Judecatoria Campulung Moldovenesc , prin sentinta civila nr.464 din 23 februarie1998, a respins actiunea , cu motivarea ca martorii trecuti pe chitanta nu-si recunosc semnatura si ca parata contesta faptul ca amprenta de pe act ar apartinei mamei sale , astfel reclamantul nu a dovedit conventia. Apelul declarat de reclamant , prin care solicita efectuarea unei expertze grafice a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.1335 din 17 iunie 1998 a Tribunalului Suceava, cu aceeasi motivare. Impotriva acestei deciziei reclamantul a declarat recurs , invocand ca motiv de recurs dispozitiile art.304 pct.11 Cod procedura civila, in sensul ca nu i s-a administrat proba cea mai concludenta, expertza grafica , pentru a se stabili daca amprnta de pe actul original a defunctei , cat si smnatura martorilor avand acte autentice pentru compararea semnaturilor. Investita cu judecarea recursului, Curtea de Apel Suceava, Sectia civila l-a admis, a casat decizia instantei d apel si sentita judecatoriei si a trimis cauza la aceeasi judecatorie pentru rejudecarea ei.

Instanta de recurs a retinut ca parata , in calitatea ei de succesoare a vanzatoarei , a contestat atat cnventia cat si faptul ca amprentele de pe acte apartin mamei sale ; conditie in care singura proba ce putea clarifica litigiul era efectuarea unei expertze grafice. Cum instanta nu a pus in discutie necesitatea efectuarii acestei probe , iar cu ocazia dezbaterilor in fond nu a consemnat decat cuvantul acordat aparatorului paratei , se impune reluarea cursului judecatii pentru administrarea tuturor probelor , inclusiv cea cu efectuarea unei expertise a scrisului.

SPETA

Curtea de Apel Suceava,Decizia civ.nr 18 din 11.10.2000

REVENDICARE.DOVADA PROPRIETATII.

Reclamantul L.I. a solicitat obligarea paratului LV. La predarea in proprietate si posesie a suprafetei de 5000 mp. teren in comuna Milisauti la locul "Deal Fagetel" si la plata sumei de 7 milioane lei contravaloarea recoltei motivand ca i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentinta civila nr 3578/1993, fiind pus in posesie la 20 11 1997, dar paratul il foloseste fara nici un drept.

Paratul s-a opus actiunii, invocand dreptul lui propriu de proprietate.

Dupa administrarea probelor , Judecatoria Radauti , prin sentinta civila nr. 2230 din 6 04 1998 a respins actiunea cu motivarea ca reclamantul nu este in posesia titlului de proprietate pentru a putea revendica terenul.

Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat, prin decizia civila nr. 164 din 21.01.1999 a Tribunalului Suceava, cu aceeasi motivare.

Impotriva decizie reclamantul a declarat recurs , invocand netemeincia hotararilor intrucat titlul emis pe numele paratului este fals, astfel incat actiunea deciziei lui este nefondata.

Curtea de Apel Suceava , investita cu recursul declarat de reclamant , l-a respins ca nefundat retinand in argumentarea deciziei ca recurentul a promovat actiunea in revendicare in temeiul art.480 cod civil, actiune in care este obligat sa faca dovada titlului de proprietate pentru bunul revendicat.

Cum terenul pretins este in zona cooperativizata , in cauza sunt aplicabile dispozitiile legii nr.18/1991, reclamantul trebuind sa depuna titlul de proprietate singurul act cu care poate face dovada dreptului invocat.

In speta titlul emis pe numele S.I. de la cre paratul a primit dreptul de folosinta, lucru recunoscut si de recurnt.

Cum recurentul nu a depus la dosar acest act, corect , instantele au respins actiunea.

Solutiile pronuntate de instante sunt discutabile.

Astfel, reclamantului i s-a reconstitut dreptul de proprietate in temeiul unei hotarari judecatoresti intrata in puterea lucrului judecat iar paratul poseda un titlu de proprietate emis in temeiul Legii nr.18/1991.

Atat hotararea judecatoreasca pe care o poseda reclamantul , cat si titlulde paratului , au acelasi izvor juridic si anume Legea nr. 18/1991.

Nici una din instante nu a verificat daca hotararea judecatoresca ,respectiv sentinta civila nr.3578/1993, ii este opozabila paratului , iar in ipoteza in care acea hotarare judecatoreasca ii era opzabila, atunci instantele aveau obligatia sa cerceteze care din cele doua titluri (caci hotararea judecatoreasca ramasa irevocabilasi opzabila paratului, tine lo de titlu.S.N.V.Tf) este valabil.

In ipoteza in care instantele nu se complicau in compararea celor doua inscrisuri , care fac dovada proprietatii , cauza putea fi suspendata in temeiul art.244 punct 1 Cod procedura civila , dandu-i indicatii reclamntului ca in temeiul sentintei civile nr 3578/1993 sa solicite eliberarea titlului de proprietate de catre organele abilitate in acest sens.

Prin respingerea actiunii ,fara o cercetare aprofundata asupra fondului problemei, de a se idenifica adevaratul proprietar, avem indoieli ca solutia instantei de recurs ar fi corecta.

SPETA

ACCIDENT AUTO.FAPTA ILICITA.DOVADA PREJUDICIULUI

TRIBUNALUL PRAHOVA , DECIZIA CIVILA NR.465 DIN 23 SEPTEMBRIE 2005

Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Ploiesti sub nr.2239reclamantul R.M. a chemat in judecata pe paratul B.V,solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 4.518.800 lei, reprezentand contravaloarea reparatiei autoturismului si cheltuielide judecata.

Prin sentinta civila nr.4075/2004 instanta a respins actiunea , solutia instantei de fond fiina atacata cu recurs de catre reclamant .

Instanta de recurs a constatat ca din procesul verbal intocmit de politia municipiului P.rezulta ca intimatul - parat a condus autoturismul condus de recurentii - reclamanti , provocand autoturismului acestuia mai multe avarii ,admitand recursul.

Din factura fiscala depusa si de chitanta emisa de SC N.S. SRL suma de 4.514.800 lei , deoarece i-au fost cauzate mai multe avarii.

In mod gresit instanta de fond a retinut ca recurentii - reclamanti nu au dovedit sustinerile lor , intru-cat acestia au depus inscrisuri din care rezulta ca autoturismul proprietatea acestora i-au fost provocate mai multe avarii.

Instanta de recurs a retinut aplicabilitatea art. 998-999 Cod civil si ca s-a facut dovada existentei faptei ilicite , a prejudiciului , a raportului de cauzabilitate si a vinovatiei intimatului- parat, care a si recunoscut fapta conventionala prin semnarea procesului - verbal de contraventie.

BIBLIOGRAFIE:

1.MARIA HARBADA "DREPT CIVIL I"ED.UNIVERSITATEA "AL.I.CUZA"IASI 2008

2.BELEIU GHEORGHE"DREPT CIVIL"ED.UNIVERSUL JURIDIC BUCURESTI 2007;  

3.OVIDIU UNGUREANU"DREPT CIVIL"ED.C.H.BECK BUCURESTI 2007;

4.GABRIEL BOROI "DREPT CIVIL"ED.HAMAGIU, BUCURESTI 2008;

5.DOGARU ION "DREPT CIVIL. CONTRACTELE SPECIALE" ED.C.H BECK, BUCURESTI 2008;

6.CHELARU EUGEN "DREPT CIVIL. PERSOANELE" ED.C.H. BECK, BUCURESTI 2008;

7.DUMITRESCU C.A. "DREPT CIVIL SI PROCESUAL CIVIL", ED. ALL BECK, BUCURESTI 2005;

8.POENARU EMIL "DREPT CIVIL.TEORIA GENERALA.PERSOANELE", ED.C.H.BECK, BUCURESTI 2002;

9.POPA VASILE "DREPT CIVIL. PARTE GENERALA" ED.HAMAGIU, BUCURESTI 2008;

10.VASILICA SANDOVICI "BULETINUL JURISPRUDENTEI.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA"ED.LUINALEX BUCURESTI 2006;

11.VASILE TIMOFTE "CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA, IN MATERIA CIVILA, CURTII DE APEL SUCEAVA PE ANUL 2004", ED LUMINA LEX BUCURESTI 2002;

12.MARIA HUZA "CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA, IN MATERIE CIVILA, TRIBUNALUL BUCURESTI PE ANII 2000-2003" ED. ROSETTI, BUCURESTI 2004;

13.ANDREEA CIUREA "DREPT PRICESUAL CIVIL. CULKEGERE DE PRACTICA JUDICIIARA" ED.UNIVERSITATEA TRANSILVANIA SI BRASOV;

14.CRISTIAN JORA "CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA" ED.LUNMINA LEX, BUCURESTI 2005 PE SEMESTRUL II 2004;