Raportul donatiilor
Principiul care se desprinde din
dispozitiile art. 751 C. civ. este ca toate donatiile sunt supuse raportului,
fie acestea directe sau indirecte. De asemnea, este indiferent daca donatia a
fost incheiata in forma autentica ori sub forma darului manual, a donatiei
indirecte sau deghizate. Din simplul fapt ca o donatie imbraca forma darului
manual, al donatiei indirecte sau al donatiei deghizate sub forma unui act oneros
nu se poate trage concluzia dispensei de raport, alegerea acestor forme putand
fi inspirata de consideratii diverse (fiscale, discretie, celeritate etc.); nu
mai putin insa, admitandu-se contrar dispozitiilor art. 846 C. civ. ca vointa
de a acorda dispensa de raport poate fi si tacita, aceasta trebuie sa rezulte
neindoielnic din circumstantele de fapt care trebuie bine circumscrise . Singura
donatie deghizata care este preciputara prin ea insasi este cea prevazuta la
art. 845 C. civ., care se refera la instrainarea facuta in favoarea unui
descendent cu sarcina dreptului de uzufruct sau a unei rente viagere (supra nr.
430 si urmat.). In acest caz, chiar textul legii precizeaza ca liberalitatea
prezumata irefragabil se va imputa asupra cotitatii disponibile si numai
excedentul, daca este, asupra rezervei celui gratificat. Art. 758 C. civ.
precizeaza ca sunt supuse raportului cheltuielile facute de defunct pentru
asigurarea dotei fiicelor , pentru procurarea unei cariere sau profesii ,
precum si pentru plata datoriilor personale ale succesibilului. Donatiile
remuneratorii sau cele cu sarcini sunt si ele supuse raportului ca orice
donatii, dar numai in masura in care ceea ce recompenseaza sau sarcina raman
inferioare valorii bunului donat si doar in masura emolumentului gratuit care
ramane De pilda, in cazul donatiei unui imobil cu sarcina unei rente viagere,
raportul se va face la valoarea diferentei dintre pretul imobilului la data
partajului si anuitatile efectiv platite diminuate cu veniturile imobilului
intre data deschiderii mostenirii si data partajului. Sunt supuse raportului nu
numai donatiile in plina proprietate, ci si cele care au ca obiect un alt
avantaj procurat donatarului, indiferent care ar fi acesta. Sunt astfel supuse
raportului donatiile care constau fie in constituirea unui drept de uzufruct in
favoarea unui succesibil, fie in renuntarea la un uzufruct in favoarea
acestuia, uzufructul avand o valoare patrimoniala . Avantajul profesional
patrimonial indirect constand in conferirea de catre defunct dintre
succesibilii sai a posibilitatii de a-i continua activitatea profesionala,
dandu-i posibilitatea de a economisi sumele necesare pentru inceperea acelei
activitati si beneficiind de clientela sa, chiar daca nu constituie o
insaracire a dispunatorului si, ca atare, nu este o donatie propriu-zisa,
reprezinta totusi o liberalitate supusa raportului . De asemenea, constituie obiect al raportului
"donatia in posesiune" constand in conferirea folosintei gratuite a unei
locuinte pe timpul vietii dispunatorului cu intentia de a gratifica pe unii
succesibili , ca si concesiunea gratuita a dreptului de a incasa chiria unui
bun inchiriat de dispunator unui tert .
In cazul asigurarilor de viata, succesibilul beneficiar al acestora nu
datoreaza raportul capitalului asigurat, care nu a figurat niciodata in
patrimoniul asiguratului, ci doar al primelor platite in timpul vietii de
dispunator, fara insa ca obligatia de raport sa poata trece peste capitalului
primit . In afara donatiilor exceptate de la raport prin vointa dispunatorului
, care produc efecte in limitele cotitatii disponibile, pentru rest fiind
supuse reductiunii, sau prin vointa donatarului, care renuntand la mostenire
este considerat strain de aceasta, caz in care donatia se va imputa asupra
cotitatii disponibile, fiind supusa reductiunii daca trece peeste limitele
acesteia (art. 752 C. civ.), exista donatii exceptate de la raport prin vointa
legii. Este vorba de dispensele de raport prevazute la art. 759 si 762 C. civ. Potrivit
dispozitiilor art. 759 C. civ. sunt scutite de raport donatiile care se refera
la: cheltuielile pentru hrana si intretinere. Dispensa de raport functioneaza
fara nici un fel de conditionare, fiind indiferent daca cheltuielile se fac in
temeiul obligatiei legale de intretinere sau inafara acestora, ori daca cel
intretinut a avut sau nu mijloace proprii . Intra sub incidenta dispensei de
raport si cheltuielile facute pentru intretinerea succesibilului internat
intr-un azil, ospiciu etc.; cheltuielile pentru educatie si invatatura. Acestea
nu se confunda cu cheltuielile pentru procurarea unei caiere, care sunt supuse
raportului conform dispozitiilor art. 758 C. civ. (supra nr. 669), ci se refera
la cheltuielile facute pentru studii (oricare ar fi nivelul acestora, inclusiv
universitare ) in vederea dobandirii cunostintelor teoretice si practice pentru
exercitarea unei profesii. Este vorba de plata taxelor de studii,
achizitionarea cartilor sau instrumenteleor necesare, plata deplasarilor in
tara sau strainatate etc.; cheltuielile ordinare pentru imbracaminte si alte
obiecte necesare la intrarea in armata, dispozitii care nu mai au astazi
aplicare, fiind cazute in desuetudine; cheltuielile de nunta, care includ
platile pentru toalete,ceremonia religoasa, banchet, deplasari etc.; darurile
uzuale. Desi textul de lege se referea doar la darurile de nunta, practica
judiciara si doctrina i-au dat o interpretare extensiva, incluzand si alte
daruri, cum sunt cele facute cu ocazia botezului unui copil, a zilei de nastere,
a unei aniversari etc. Caracterul de dar
uzual trebuie sa se aprecieze in functie de momentul donatiei si de averea
donatorului, neputand fi excesive, nu de valoarea bunului donat la data
partajului, indiferent cat a sporit aceasta in timp . Avand in vedere
prevederile art. 759 C. civ., care se refera la cheltuielile mentionate mai sus
ca fiind din categoria celor care "nu sunt supuse raportului", daca am rationa
in termenii "ce nu este supus raportului, este liberalitate preciputara
(scutita de raport)",am putea crede ca reprezinta daruri preciputare care s-ar
imputa asupra cotitatii disponibile. Concluzia ar fi insa una pripita, caci asa
cum cu deosebita patrundere si forta de convingere a remarcat un autor, "aceste
exceptii se explica prin multiple consideratii, care, reunite, permit concluzia
ca nu ne aflam in prezenta unor veritabile donatii (s. n. -; D. C.)", elementul
intentional (animus donandi) fiind incert intrucat aceste cheltuieli sunt mai
degraba expresia "unei datorii familiale sau sociale", imbogatirea "donatarului"
este dificil de stabilit, iar insaracirea "donatorului" este indoielnica .
Dincolo de aspectele juridice si de dificultatile insurmontabile de calcul,
solutia izvoraste din favoarea legii in temeiul faptului ca "viata si educatia
sunt valori in afara patrimoniului" de care nu trebuie sa se tina seama la
lichidarea patrimoniului succesoral . Conform dispozitiilor art. 762 C. civ.,
donatarul nu este tinut la raport in privinta fructelor si veniturilor
bunurilor raportabile percepute inaintea deschiderii mostenirii. Acestea, spre
deosebire de bunul principal care le produce, sunt preciputare. Este o exceptie
de la regula potrivit careia accesoriul urmeaza soarta juridica a
principalului. Solutia isi are explicatia in faptul ca insasi ratiunea de a fi
a acestor donatii este ca donatarul sa se bucure anticipat de folosinta bunului
donat. De la data deschiderii
succesiunii, fructele si veniturile bunului donat trebuie aduse de donatar la
masa de impartit, dar nu ca obligatie de raport, ci ca o consecinta a starii de
indiviziune care se naste de la aceasta data intre comostenitorii defunctului,
conform principiului fructus augent hereditatem (supra nr. 654). Clauza
contractuala prin care donatorul si donatarul ar stabili ca acestea sunt si ele
raportabile este nula intrucat reprezinta un pact asupra unei succesiuni
viitoare prohibit de lege . In schimb, clauza prin care donatarul este scutit
de aducerea la masa partajabila a fructelor si veniturilor pe care bunul le va
produce dupa deschiderea succesiunii si pana la partaj este valabila , fiind
vorba de un legat, adica de o liberalitate preciputara (care se imputa asupra
cotitatii disponibile).Donatia-partaj (infra nr 752 si urmat.) este
incompatibila prin natura ei cu raportul, care este o operatiune preliminara partajului
facuta in scopul constituirii masei partajabile, in timp ce donatia-partaj este
partajul insusi facut cu anticipatie de dispunator. Donatia-partaj nu este
donatie decat in forma, nu si in continut. In cazul donatiei-partaj finalitatea
este cea a partajului, in timp ce donatia este doar mijlocul prin care aceasta
se realizeaza sau, altfel spus, esenta actului este partajului, iar donatia
doar forma pe care acesta il imbraca. Este exclus ca o asemenea donatie sa
realizeze ceea ce realizeaza donatiile obisnuite, si anume un avans in contul
mostenirii.
