QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Recursul si motivele de recurs







RECURSUL SI MOTIVELE DE RECURS



Evolutia recursului

Recursul este calea de atac prin intermediul careia partile sau Ministerul Public solicita in conditiile si pentru motivele limitative determinate de lege desfiintarea unei hotarari judecatoresti pronuntata fara drept de apel, in apel sau de un organ cu activitate jurisdictionala.

In prezent recursul este reglementat de Codul de Procedura Civila in articolele 299-316. Actuala reglementare a recursului difera substantial de cea realizata in trecut acesta fiind reglementat in mai multe acte legislative din trecut suferind o serie de modificari de la o lege la alta.




Prin Legea I din 1911 (art. 548-562) recursul care in respectivul act normativ era denumit “procedura civila ardeleana” era reglementat ca o cale ordinara de atac numai revizuirea (reinnoirea proceselor) fiind calificata ca o cale extraordinara de atac.

Prin Legea Curtii de Casatie din 20 decembrie 1925 si mai apoi prin Legea 394 din 1943 pentru accelerarea judecatilor in materie civila si comerciala art.icolele 43-45, recursul a fost reglementat ca o cale de reformare extraordinara impotriva hotararilor judecatoresti date in apel sau in prima si ultima instanta, prin care se tindea la proclamarea dreptului obiectiv, indiferent de cazul part.icular care a provocat recursul. Astfel recursul conferea instantei competente sa-l solutioneze un rol esentialmente de control si de autoritate. Legea reglementa trei categorii de recursuri:

Recursul util – folosea direct partii si putea fi intentat in conditiile legii si in termenul prevazut de lege.

Recursul in interesul legii – cel intentat din oficiu de reprezentantul Ministerului public, pentru eronata interpretare a legii dar care nu avea nici un efect asupra celor stabilite intre parti.

Recursul in anulare se realiza la cererea ministrului justitiei direct sau prin procurorul general pentru a denunta Curtii de Casatie orice hotarare sau orice act prin care instanta ar fi exercitat atributii peste puterea precum si in cazul savarsirii de catre judecatori a unor infractiuni in legatura cu instructia judiciara.

Asadar, dreptul de a judeca in recurs avea un caracter de exceptie iar competenta de solutionare apartinea, cu exceptia primului tip de recurs, Curtii de Casatie.

In 1848 dispozitiile procedurale referitoare la recurs au fost unificate, sistematizate si in unele cazuri reformulate si introduse in Codul de Procedura Civila ajungandu-se astfel in urma reformei inteprinse la reglementarea apelului si recursului ca doua cai ordinare de atac.

Acest lucru a durat aproximativ 4 ani pentru ca prin Decretul nr. 132/1952 a abrogat apelul.

Legea nr. 59/1993 a reintrodus apelul ca o cale ordinara de atac ajungandu-se din nou la sistemul de reglementare din perioada anilor 1948-1952. Prin ordonanta nr.13/1998 s-a modificat si completat din nou Codul de Procedura civila si au fost sensibil adaptate in logica acestei reglementari si unele prevederi in materie de recurs mai ales cat priveste punctul de pornire a termenului de recurs si motivarea acestuia. Ordonanta de urgenta nr. 290/2000 a abrogat ordonanta mai sus mentionata. Prin O.U.G nr.138 /2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura Civila au fost amendate unele prevederi in materie de recurs: randuirea recursului printre caile extraordinare de atac; posibilitatea de modificare a hotararii atacate; inlaturarea unor motive de recurs, obligativitatea intampinarii si termenul de depunere a acesteia; raportul asupra recursului; solutiile in recurs; efectele hotararii de casare pronuntata de instanta de recurs, imposibilitatea agravarii situatiei partii in propria sa cale de atac.

Prin O.U.G 59/2001 pentru modificarea O.U.G. 138/2000 s-au mai facut unele precizari cu privire la obiectul recursului si a termenului de recurs.[1]


Caracteristicile recursului


Recursul prezinta cateva atribute importante care sunt de natura sa-i configureze intreaga sa fizionomie, astfel cum ea a fost conceputa de legiuitor, in forme si modalitati departe de a fi lipsite de critica. Astfel din cuprinsul prevederilor art. 299-316 Cod procedura civila recursul se defineste prin urmatoarele atribute:

Este o cale extraordinara de atac - in sensul ca, pe de o part.e pot face obiectul acestuia numai hotarari definitive si in conditiile legii hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala, iar pe de alta part.e pot fi constituite ca motive de recurs numai cele aratate expres si limitativ de art. 304 Cod Proc. Civ. fara a se produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor. Aceasta calificare decurge si din situarea sa “topografica” in Capitolul I din Titlul V, consacrat Cailor extraordinare de atac al Cartii II. Numai ca aceasta calificare este partial corecta deoarece in prezent recursul corespunde, intr-o anumita masura, exigentelor firesti al unei cai de atac extraordinare numai in ceea ce priveste motivele de recurs.

Este o cale de atac comuna – adica se afla la dispozitia partilor in proces dar conform articolului 45 Cod Proc. Civ. recursul poate fi exercitat si de catre procuror, in conditiile legii.

Este o cale de atac de reformare – deoarece se adreseaza unei instante superioare in scopul exercitarii controlului judiciar si al casarii hotararii nelegale sau netemeinice.

Este o cale de atac nondevolutiva- intrucat in principiu nu determina o rejudecare in fond a cauzei. De la acest principiu exista si o exceptie : potrivit art. 304 1 Cod Prod.Civ recursul declarat impotriva unei hotarari care conform legii nu poate fi atacata pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevazute de art. 304 Cod Prod.Civ. , instanta avand posibilitatea de a examina cauza “sub toate aspectele“. Prin urmare datorita acestei ultime ipoteze se poate vorbi chiar de efectul devolutiv al recursului .

Este nesuspensiv de executare- acest lucru rezultand din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 300 alin. 1 Cod proc. Civ potrivit carora recursul suspenda executarea hotararii numai in cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari avand o asezare fixa, precum si in cazurile prevazute de lege. Suspendarea mai poate fi acordata la cerere, cu depunerea unei cautiuni.

Este o cale subsecventa – in sensul ca survine, de regula numai dupa judecarea apelului adica nu poate fi exercitat, omissio medio, lasand in afara apelul. Acest principiu este aplicabil si atunci cand sentinta a fost atacata cu apel numai partial, aspectele sau capetele de cerere neapelate putand face obiectul recursului.[2]


Cererea de recurs

Continutul cereri de recurs


Dispozitiile care reglementeaza recursul cu exceptia prevederii din art. 303 alin.. 3 C.proc.Civ., conform caruia cererea de recurs va cuprinde aratarea motivelor de casare si dezvoltarea lor, nu contin reguli speciale cu privire la cuprinsul cererii, in acest caz devenind aplicabile dispozitiile art. 82, art. 83 si art. 287 C.proc.Civ. Combinand prevederile art. 303 C.proc.Civ. cu cele ale art. 82, 83 si 287 rezulta ca cererea de recurs va cuprinde:


Numele, domiciliul sau resedinta partilor (art. 287 pct.1 C.proc.Civ.)


In cerere trebuie sa se arate numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare la Registrul Comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul fiscal, contul bancar. Daca recurentul nu sta personal in proces, se va arata de asemenea numele reprezentantului si domiciliul acestuia, alaturandu-se dovada corespunzatoare. Ar fi suficient si numai numele recurentului, deoarece elementele prin care se identifica intimatul se afla la dosar.

Daca a existat o coparticipare procesuala iar recursul este introdus numai impotriva unora dintre partile adverse trebuie indicat numele intimatului altminteri recursul se considera indreptat impotriva tuturor adversarilor de la judecata in care s-a pronuntat hotararea atacata. Daca recurentul si-a schimbat domiciliul avut, el va indica noul domiciliu, domiciliul ales, precum si persoana abilitata sa primeasca actele de procedura.


Hotararea care se ataca


Hotararea trebuie individualizata prin aratarea instantei care a pronuntat-o, numarul ei si data pronuntarii eventual si numarul dosarului. Dreptul de recurs exista numai in ceea ce priveste hotarari definitive, date fara drept de apel sau data in apel precum si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala neexistand posibilitatea sa se declare recurs si impotriva unei hotarari date in recurs.


Motive de recurs


Conform art. 303 alin. 3 C.proc.Civ cererea de recurs va cuprinde aratarea motivelor de casare, cand motivarea se face prin insasi cererea de recurs. Acestea sunt expres si limitativ determinate de art. 304 C.proc.Civ. Motivarea trebuie sa fie concisa clara si precisa si trebuie sa cuprinda o dezvoltare a fiecarui motiv de recurs. Legea nu impune conditia dezvoltarii motivelor de recurs in ordinea in care sunt prezentate in art. 304 C.proc.Civ., prin urmare recurentul putand aprecia asupra ordinii in care sa prezinte motivele de recurs. Potrivit art. 306 alin. 3 C.proc.Civ. indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage dupa sine nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prezentate de art. 304 C.proc.Civ. Daca motivele de recurs se depun separat ele trebuie semnate de recurent.



Indicarea probelor


Potrivit art. 305 C.proc.Civ in instanta de recurs nu se por produce probe noi cu exceptia inscrisurilor. Astfel daca este cazul la cererea de recurs vor fi alaturate probe noi admisibile in recurs (inscrisuri noi) care trebuie indicate cu prilejul motivarii.De asemenea recurentul va trebui sa se conformeze si dispozitiilor art. 288 alin. 1 C.proc.Civ. in sensul de a alatura cererii atatea copii cati intimati sunt, plus un exemplar pentru instanta.

Art. 306 alin. 2 C.proc.Civ. stabileste ca motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu de instanta de recurs, situatie in care instanta este obligata sa le puna in dezbaterea partilor.



Semnatura


Este si ea o formalitate importanta caci in lipsa ei nu se poate stabili daca motivarea recursului a fost facuta de persoana care are legitimare procesuala. Daca cererea nu a fost semnata lipsa semnaturii se poate acoperi in tot cursul judecatii. Daca intimatul invoca lipsa de semnatura, recurentul va trebui sa semneze cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare iar cand este prezent in instanta poate semna chiar in sedinta in care a fost invocata nulitatea. Se face asadar aplicarea corespunzatoare a art. 133 alin. 2 C.proc.Civ. Semnarea recursului de catre avocat in lipsa unei imputerniciri nu indeplineste conditiile de regularitate prevazute de art. 83 C.proc.Civ..

Presedintele instantei care primeste cererea de recurs va putea sa o inapoieze partii prezente daca nu indeplineste conditiile prevazute de lege, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.

Timbrarea recursului

Sub sanctiunea nulitatii, cererea de recurs trebuie timbrata. In principiu, taxa de timbru este de 50% din taxa ce s-ar plati pentru cererea de chemare in judecata, dar numai in raport cu suma pentru care s-a exercitat recursul. Taxele de timbru se percep anticipat, dar judecatorul care a primit cererea este indreptatit sa amane plata taxei pana la primul termen de judecata, punand in vedere partilor sa-si timbreze cererea pana la aceea data. De asemenea, in situatia in care cererea este trimisa prin posta, este primita si inregistrata si se va pune in vedere partii sa o timbreze cel tarziu la prima zi de infatisare. Exista si unele situatii in care recursul nu se timbreaza cum ar fi recursul declarat de procuror.


In cazul unora dintre hotararile atacate recursul este supus unei taxe speciale:

- Incheierea de scoatere la vanzare a imobilelor in actiunea de partaj.

- Incheierea de suspendare a judecatii cauzei

- Hotararea de declinare a competentei si dezinvestire .

- Recursul declarat pentru gresita compunere a instantei.

- Recursul impotriva hotararii de anulare a cererii netimbrata sau nesemnata.

- Recursul impotriva hotararii prin care s-a respins actiunea ca prematura, inadmisibila, prescrisa sau pentru autoritate de lucru judecat.

Alaturi de taxa de timbru se datoreaza si timbrul judiciar in conditiile stabilite de art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995, aprobata si modificata prin legea nr 106/1995, si modificata prin legea nr.123/1997 .



Efectele cererii de recurs


Cerea de recurs are in principal urmatoarele efecte:


a) Investirea instantei de recurs. Pentru declansarea controlului judiciar este nevoie de sesizarea instantei care se realizeaza tocmai prin cererea de recurs. Daca la prima judecata de fond, in mod exceptional, instanta se poate sesiza si din oficiu in cazul recursului este intotdeauna nevoie de o cerere care sa indreptateasca instanta de recurs sa exercite controlul judiciar.

b) Suspenda executarea hotararii atacate, dar numai in cazurile expres prevazute de lege. Potrivit art. 300 alin. 1 C.proc.Civ. recursul suspenda executarea hotararii numai in cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari avand o asezare fixa precum si in cazurile prevazute de lege. Rezulta ca in toate celelalte cazuri hotararea definitiva este executorie. Totusi, la cerere ,instanta sesizata cu judecarea recursului poate dispune motivat, suspendarea executarii recurate si in alte cazuri. Suspendarea la cerere poate fi acordata cu depunerea unei cautiuni ce se va stabili, prin incheiere cu ascultarea partilor citate in camera de consiliu (art. 300 alin. 3 C.proc.Civ.),scop in care acestea vor fi citate in termen scurt, chiar inaintea primului termen de judecata, daca este cazul. Pentru motive temeinice instanta de recurs poate reveni asupra suspendarii acordate. Cautiunea se elibereaza recurentului de indata, daca intimatul declara in mod expres ca nu urmareste obligarea recurentului la despagubiri pentru prejudiciile cauzate in urma exercitarii recursului.


Termenul de recurs


Art. 301 C.proc.Civ. arata ca : Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune astfel. Dispozitiile art. 284 alin. 2-4 se aplica in mod corespunzator. Art. 303 alin. 1 si 2 C.proc.Civ. care intereseaza de asemenea in acest context arata cat priveste motivele de recurs , ca acestea se vor formula in cererea de recurs.

Analiza celor doua art.icole din lege conduce la urmatoarele concluzii, explicite sau implicite:


Termenul de recurs de 15 zile, prevazut de art. 301 C.proc.Civ. este un termen comun aplicabil in toate situatiile in care “legea nu dispune astfel”. Prin urmare rezulta ca prin legea de procedura sau prin legi speciale, expres si strict, pot fi stabilite si alte termene de recurs mai scurte sau mai lungi decat cel comun. Exemplificativ vom enumera cateva dintre acestea:

- termenul de recurs impotriva hotararii prin care se solutioneaza conflictele de competenta este de 5 zile - art. 22 alin. 5 C.proc.Civ.

- termenul de recurs impotriva ordonantei presedintiale este de 5 zile – art. 582 alin. 2 C.proc.Civ. – si termenul curge de la pronuntare pentru partile prezente si de la comunicare pentru cele lipsa.

- termenul de recurs in materia conflictelor de drepturi este de 10 zile – art. 80 din Legea nr 168 /1999.

- termenul de recurs impotriva hotararii de divort este de 30 zile de la comunicarea hotararii – art. 619 C.proc.Civ.

- termenul de recurs impotriva ordonantei de adjudecare este de 40 zile – art. 552 C.proc.Civ.


Daca legea nu prevede altfel termenul de recurs curge de la comunicarea hotararii atacate. Acest lucru este stabilit de art. 301 ca o aplicatie concreta a regulii generale din art. 102 alin. 1 C.proc.Civ. potrivit careia “Termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura daca legea nu dispune altfel.” Exista insa si derogari de la aceasta regula generala:

- termenul de exercitare a recursului impotriva hotararii de constatare a perimarii cererii de chemare in judecata sau a apelului curge de la pronuntare – art. 252 alin. 2 C.proc.Civ.

- pentru procuror termenul de recurs curge de la pronuntare in afara de cazurile in care el a part.icipat la judecarea pricinii, cand termenul curge de la comunicarea hotararii- art. 284 alin. ultim C.proc.Civ.

- termenul de recurs de 24 de ore impotriva incheierii tribunalului data in conditiile prevazute de art. 7 al Ordonantei Guvernului nr 94/1999 curge de la pronuntarea incheierii.


In aplicarea principiului echipolentei, in baza art. 102 alin. 2 si a art.. 301 C.proc.Civ. care face trimitere la art. 284 C.proc.Civ., actul comunicarii in vederea exercitarii recursului este inlocuit cu alte acte echivalente:

Cererea adresata instantei de catre o part.e pentru ca hotararea sa se comunice celorlalte parti. In acest caz termenul de recurs incepe sa curga de la data cand s-a cerut comunicarea.

Comunicarea hotararii odata cu somatia de executare – art. 284 alin. 2 C.proc.Civ. Utilitatea practica a acestei reguli se invedereaza in situatia in care comunicarea nu a fost facuta dintr-o omisiune sau fiind facuta cu incalcarea legii, part.ea interesata nu a aflat de existenta hotararii decat odata cu somatia de executare, precum si atunci cand comunicarea nu a ajuns sa se faca de instanta, hotararea pronuntata fiind executorie de drept sau ea dandu-se, la cerere cu executie vremelnica.

Declararea recursului inainte de comunicarea hotararii -art. 284 alin. 3 C.proc.Civ. Part.ea introducand recurs inaintea comunicarii hotararii se considera ca hotararea i s-a comunicat la data depunerii cererii de recurs. Prin aceasta posibilitate se evita ca actul de diligenta al partii care a declarat recurs fara sa astepte indeplinirea procedurii comunicarii, sa se intoarca impotriva ei si ca un recurs eventual gresit sai paralizeze dreptul de a obtine verificarea hotararii de catre instanta de recurs.


Termenul general de 15 zile sau celelalte termene prevazute de normele speciale sunt in acelasi timp si termenele in care trebuie sa se motiveze recursul. Aceasta este regula generala. Uneori termenul pentru declararea recursului nu coincide cu termenul pentru motivarea acestuia, primul sfarsindu-se inaintea celui de-al doilea:

Cand potrivit legii termenul de recurs curge de la pronuntare;

Cand potrivit legii, termenul de recurs curge de la comunicare, dar part.ea a declarat recurs inainte de a se comunica hotararea.


Termenul de recurs este un termen legal si ca atare el ar trebui sa fie un termen fix. Totusi art. 303 alin. 4 C.proc.Civ. permite presedintelui instantei care primeste cererea si motivele de recurs sa-l prelungeasca cu 5 zile in cazul in care cererea nu indeplineste conditiile prevazute de lege.


Termenul de recurs si cel de motivare fiind termene pe zile , se calculeaza pe “zile libere” in conformitate cu prevederile art. 101 alin. 1 C.proc.Civ. „Termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.”


Termenul de recurs curge in principiu continuu, fara posibilitate de intrerupere sau suspendare. Cu toate acestea se considera si in materia recursului sunt aplicabile dispozitiile art. 103 C.proc.Civ. si ale art. 285-286 C.proc.Civ. care consacra posibilitatea intreruperii termenului de apel prin moartea uneia dintre parti sau prin moart.ea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea. De asemenea, termenul de recurs se intrerupe si in cazul in care part.ea a fost impiedicata dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa sa exercite calea de atac in termenul fixat de lege. Solutia se impune in baza dispozitiilor art. 316 C.proc.Civ. care prevede „Dispozitiile de procedura privind judecata de apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in acest capitol”.

Toate aceste situatii sunt cazuri de forta majora. Art.icole 103, 285 si 286 precizeaza pentru fiecare caz in part.e momentul de la care incepe sa curga noul termen in care se poate exercita recursul.

Termenul de recurs ca si cel pentru motivarea recursului sunt termene legale imperativ-onerative asa incat nerespectarea lor atrage sanctiuni ferme.

Neexercitarea recursului in termenul prevazut de lege atrage decaderea si pe cale de consecinta hotararea devine irevocabila pe data expirarii termenului de recurs conform art. 103 alin. 1 C.proc.Civ.Exceptia de tardivitate poate fi invocata de orice part.e, de procuror, de instanta din oficiu si in orice stare a recursului.

Art. 310 C.proc.Civ. prevede „- Daca nu se dovedeste, la prima zi de infatisare, ca recursul a fost depus peste termen sau daca aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti facut in termen”.


Depunerea cererii de recurs


Art. 302 C.proc.Civ. precizeaza ca sub sanctiunea nulitatii, recursul se depune la instanta a carei hotarare se ataca. Legea poate insa sa prevada expres alte reguli cu privire la depunerea recursului.[6]

Cererea de recurs si eventual memoriul care cuprinde motivele de recurs se depun in atatea exemplare cati intimati sunt – precum si un exemplar pentru instanta de recurs- intrucat in sensul celor aratate de art. 308 alin. 1 C.proc.Civ. presedintele instantei fixand termenul de judecata si dispunand citarea partilor trebuie sa comunice intimatilor motivele de recurs. Tot la cererea de recurs se vor anexa si inscrisurile ce se folosesc ca mijloace de proba.

Conform art. 303 alin. 3 C.proc.Civ.” In cazurile in care Ministerul Public a part.icipat in proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.„

Dupa implinirea termenului de motivare a recursului pentru toate partile instanta a carei hotarare este recurata va inainta dosarul instantei de recurs impreuna cu dovezile de indeplinire a procedurii de comunicare a hotararii - art. 303 alin. final C.proc.Civ.


Instanta competenta sa solutioneze recursul


Competenta este stabilita de art. 2, 3, 4 C.proc.Civ. si de Legea 92/1992 art. 25 si 28, in favoarea instantei superioare celei care a pronuntat hotararea atacata dupa cum urmeaza:

- Tribunalul – daca se ataca o hotarare pronuntata in ultima instanta de judecatorie.

- Curtea de apel – cand se ataca hotarari pronuntate de tribunale in apel , precum si in alte cauze prevazute de lege. Dupa cum am mai aratat aceasta formulare include si acele situatii in care tribunalul pronunta hotarari fara drept de apel.

- Curtea Suprema de Justitie – daca se ataca o hotarare a Curtii de Apel sau alte hotarari prevazute de lege. Ex. potrivit art. 23 1 din Legea 56/93 introdus prin Legea 79/96 un complet de 9 judecatori solutioneaza recursurile exercitate impotriva pronuntate in prima instanta de sectiile Curtii Supreme.



Instanta competenta sa solutioneze recursul


Textul de prima referinta in ceea ce priveste obiectul recursului este dat de art. 299 Cod proc. Civ care prevede: “Hotararile date fara drept de apel, cele date in apel precum si in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile in mod corespunzator”[7]

Din interpretarea textului de lege enuntat mai sus se disting urmatoarele categorii de hotarari care alcatuiesc obiectul recursului :

- Sentinte care au fost date fara drept de apel

- Hotarari care au fost pronuntate in apel

- Hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala

- Incheierile judecatoresti


Din prima categorie a hotararilor supuse recursului se incadreaza acele sentinte care au fost date fara drept de apel. Cum insa , in principiu, hotararile date in prima instanta sunt, potrivit art. 282 alin. 1 Cod proc. Civ., supuse apelului rezulta ca hotararile date fara drept de apel constituie o exceptie iar acestea trebuie precizate ca atare prin lege. Ele sunt aratate de legea de procedura civila sau in legi speciale. Prin urmare numarul unor asemenea hotarari este redus.



Legea de procedura civila identifica urmatoarele asemenea hotarari:


- hotararea data pentru rezolvarea unui conflict de competenta, susceptibila de recurs in termen de 5 zile de la comunicare –art.. 22 alin.. ultim Cod proc. Civ.

- hotararea data in materie de perimare, prin care se constata perimarea cererii de chemare in judecata susceptibila de recurs in termen de 5 zile de la pronuntare – art.. 253 alin..2 Cod proc. Civ.

- hotararea prin care cererea de judecata se respinge in fond, ca urmare a renuntarii la insusi dreptul pretins art.. 247 alin. 4 Cod proc. Civ.

- hotararea prin care se consfinteste invoiala partilor –art.. 273 Cod proc. Civ.

- hotararea data in materie de revizuire, atunci cand revizuirea s-a cerut pentru hotarari potrivnice –art.. 322 pct.7 Cod proc. Civ. si art.. 328 alin.. ultim Cod proc. Civ.

- hotararea instantei judecatoresti asupra actiunii in anulare impotriva unei hotarari arbitrale –art. 366 alin. ultim Cod proc. Civ.

- ordonanta presidentiala art.. 582 alin. 1 Cod proc. Civ.

- incheierea asupra cererii de sechestru asigurator art.. 592 alin.. 2 Cod proc. Civ.

- incheierea data asupra cererii de proprire asiguratorie art.. 597 alin.. 2 Cod proc. Civ.

- incheierea asupra cererii de sechestru judiciar art.. 600 alin.. 1 Cod proc. Civ.

- hotararile privind cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere sau obligatii de plata a unei sume de bani ori de predare a unui bun mobil in valoare de pana la 200 milioane lei .


Tot in aceasta prima categorie se includ si acele hotarari pronuntate de instantele judecatoresti in baza:


- Art.. 34 din Legea nr .32/1968 privind contraventiile.

- Art.. 17 din Legea nr. 3 /1970 privind ocrotirea unor categorii de minori

- Art.. 8 alin.. 2 si art. 17 alin. 2 din Decretul nr 92/1976

- Art.. 11. din legea nr 18/1191

- Art.. 17 alin.. 3,art. 23 alin.. 2, art.. 36 alin.. 2 si art..75 din Legea 70/1991


In aceste cazuri prezentate legea speciala prevede ca hotararea judecatoriei este definitiva voind la data adoptarii ei sa o sustraga caii ordinare de atac existente la acel moment.


O a doua categorie a hotararilor susceptibile de recurs este aceea a hotararilor pronuntate in apel. Asemenea hotarari sunt supuse recursului indiferent daca prin ele s-a rezolvat sau nu fondul pricini ori numai un incident procedural si fara a interesa daca apelul a fost admis, respins anulat sau perimat. In legatura cu aceasta categorie este necesara mentiunea ca recursul nu poate fi exercitat omisso medio adica fara sa se fi exercitat in prealabil calea ordinara de atac a apelului, daca apelul a fost anulat ca netimbrat, daca a fost respins ca nemotivat ori ca tardiv, recursul nu poate sa priveasca decat asemenea aspecte nu insusi fondul litigiului. Solutia se poate desprinde in acest caz si din dispozitiileart..377alin. 2 pct. 2 Cod proc. Civ. prin care se declara irevocabile hotararile pronuntate in prima instanta si care nu au fost atacate cu apel.

Hotararile pronuntate intr-o contestatie in anulare, revizuire sau contestatie la titlu sunt susceptibile de recurs numai daca si hotararile ce au format obiectul acestor mijloace procesuale puteau fi atacate pe calea recursului; nu vor putea fi atacate pe calea recursului asemenea hotarari date in recurs si nici hotararile instantei de recurs indiferent daca vizeaza recursul sau judecata de fond dupa casare, deciziile de perimare a recursului, hotararile de stramutare.[8]

Pot face obiectul recursului si deciziile prin care s-a admis apelul si s-a casat cu trimitere in vederea rejudecarii, aceasta posibilitate de a ataca imediat aceste decizii intermediare prezentand o utilitate practica deoarece s-ar putea evita o rejudecare in fond inutila, daca solutia instantei de apel ar fi gresita. Chiar daca solutia ar fi corecta avantajul exista in continuare deoarece s-ar rezolva in mod irevocabil o problema de drept solutionata diferit de cele doua instante, ceea ce ar simplifica lucrurile cu ocazia rejudecarii.


A treia categorie de hotarari supuse apelului sunt: Hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala. Potrivit art. 299 C. proc. Civ. pot face obiect al recursului si aceste hotarari in acest caz recursul constituie tocmai forma de realizare a controlului judecatoresc. Este vorba de recursul prevazut de art. 4 din Legea 29/1990 care prevede ca actele administrative jurisdictionale pot fi atacate cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare la sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie care pe cale pretoriana a decis ca competenta apartine Curtilor de apel. Un alt exemplu il constituie recursul introdus impotriva hotararilor pronuntate de Comisia de reexaminare de pe langa O.S.I.M.

Dupa cum am mentionat obiect al recursului il pot forma, in anumite conditii, si incheierile judecatoresti. Art. 299 C.proc.Civ rezolva prin trimitere la art. 282 alin. 2 C.proc.Civ si regimul juridic al incheierilor judecatoresti. Incheierile judecatoresti se pronunta fie in cursul judecatii si atunci au caracter premergator, fie ca „hotarari” de sine statatoare prin care instanta rezolva un proces, chiar daca nu priveste fondul dreptului, dezinvestindu-se.

Potrivit prevederilor art..282 alin. 2 C.proc.Civ : Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.

a) Incheierile premergatoare se pot ataca, in principiu, numai odata cu fondul cauzei aceasta fiind si regula in materie de recurs dar intrucat acestea sunt „absorbite” in hotararea asupra fondului prin aplicarea art. 282 alin. ultim C. proc. Civ. la care face trimitere implicita art. 316 C. proc. Civ recursul se socoteste facut si impotriva incheierilor premergatoare fara a fi necesara o mentiune speciala

b) Desi unele incheieri se prezinta ca hotarari acessorii hotararii principale recurabile totusi ele nu pot fi atacate cu recurs concomitent cu hotararea principala si prin urmare nici separat:

- Incheierea de amendare si de obligare la plata unor despagubiri – impotriva ei se poate face numai cerere de reexaminare –art. 108 indice 4 si 108 indice 5 C.proc.Civ

- Incheierea prin care s-a incuviintat sau s-a respins abtinerea ori s-a admis recuzarea –art.. 34 alin. 1 C.proc.Civ.


c) Unele incheieri pot fi atacate separat cu recurs si anume acelea prin care s-a intrerupt sau suspendat cursul judecatii insa numai in masura in care si hotararea care ar urma sa se pronunte in respectiva cauza este susceptibila de recurs.

Potrivit art. 27 din legea 56/1993 la sectiile Curtii Supreme de Justitie partile pot declara recurs si impotriva hotararilor judecatoresti nedefinitive sau a actelor judecatoresti de orice natura care nu pot fi atacate pe nici o cale daca cursul judecatii a fost intrerupt in fata Curtii de Apel. Acest text a fost preluat din reglementarea anterioara dar atunci incheierile premergatoare nu puteau fi atacate cu apel sau recurs decat o data cu fondul chiar daca s-a intrerupt sau suspendat cursul judecatii. Dar astazi aceasta reglementare exista iar campul de aplicare al textului s-a redus considerabil putand fi totusi utilizat in cazul in care s-ar intrerupe judecata unui recurs dar numai in fata Curtii de Apel.

d) O alta categorie de incheieri care pot fi atacate cu recurs in temeiul unor norme procedurale speciale un exemplu in acest sens constituindu-l art. 60 din Legea 31/1990 (legea societatilor comerciale) care prevede ca incheierile judecatorului delegat privitoare la inmatriculare sau la orice alte inregistrari in Registrul Comertului sunt supuse numai recursului.[9]


Subiectele recursului


Subiect al recursului sau titularul recursului este acela care are vocatia sa exercite aceasta cale de atac. Subiecte ale recursului pot fi partile litigante respectiv cele care part.icipat ca reclamante si parate la judecate in fond si eventual la judecata in apel. Cel care initiaza recursul poart.a numele de recurent iar adversarul sau intimat.

Exista posibilitatea ca cel care isi exercita dreptul la recurs sa fie un organ de jurisdictie administrativa iar cel impotriva caruia este exercitat recursul sa fie un organ de aceeasi natura ierarhic superior. In acest caz facem urmatoarele precizari:

a) Calea de ata c- si in procedura administrativa jurisdictionala – este pusa de lege la dispozitia partii.

b) In cazul sistemului de control administrativ jurisdictional intocmai ca in cadrul sistemului de control judiciar, decizia autoritatii administrativ jurisdictionale ierarhic superioare este obligatorie in raport cu autoritatea administrativa jurisdictionala inferioara, a carei hotarare a facut obiectul recursului caii de atac.

In principiu pentru a avea calitatea de recurent trebuia ca hotararea ce face obiectul recursului sa-i fie defavorabila. Calitatea de recurent poate fi avuta si de terte persoane care voluntar sau fortat in conditiile prevazute de art. 49-66 C.proc.Civ. au intrat in proces:

- Intervenientul principal – potrivit art. 56 C.proc.Civ. dreptul acestuia de a exercita o cale de atac, inclusiv recursul, este conditionat de exercitarea ei de catre part.ea in interesul careia a intervenit.

- Chematul in garantie – admiterea recursului chematului in garantie prin care acesta il apara pe paratul pe care l-a atras in proces, cazut in pretentii, are efect nu numai fata de recurent , in sensul ca il exonereaza de obligatia de garantie in raport cu paratul, ci si fata de parat , chiar daca el a declarat recurs, intrucat ,in urma admiterii recursului paratul inceteaza de a mai fi debitor al reclamantului. Dar, daca chemarea in garantie s-a facut de catre parat admiterea recursului declarat de reclamant isi extinde efectele si asupra chematului in garantie acesta putand fi obligat fata de parat asa incat la judecarea recursului declarat de reclamant impotriva hotararii de respingere cererii sale trebuie citat ca intimat alaturi de parat si chematul in garantie.





- Chematul in judecata

- Persoana aratata ca titular al dreptului

- In cazul coparticiparii procesuale fiecare copart.icipat poate exercita recursul efectele acestuia rasfrangandu-se de regula exclusiv asupra coparticipantului recurent. In cazul obligatiilor solidare si indivizibile admiterea recursului promovat de unul din copart.icipanti profita si celorlalti copart.icipanti .


In marea majoritate partile part.icipante au legitimare procesuala pentru ca sunt titulare de drepturi deduse judecatii. Totusi exista si unele parti care au calitate procesuala activa pentru ca legea le-a conferit aceasta calitate. Acestea sunt:

- Autoritatea tutelara

- Procurorul – conform art. 45 alin. ultim C.proc.Civ.

In materie necontencioasa- conform art.. 336 C.proc.Civ.- orice persoana interesata poate promova recurs.

De asemenea pot introduce recurs persoanele juridice care au dobandit de la alte persoane juridice, prin comasare sau divizare, bunuri sau drepturi aflate in litigiu, in intervalul dintre pronuntarea hotararii judecatoresti si implinirea termenului de recurs, dar exclusiv in privinta bunurilor si/sau drepturilor dobandite.

Potrivit articolului 552 C.proc.Civ. recursul impotriva ordonantei de adjudecare, singura cale de atac ordinara admisibila in aceasta materie, poate fi exercitat nu numai de catre debitorul urmarit ci si de orice alta persoana interesata.

Gerantul de afaceri poate exercita recursul dar numai sub rezerva ratificarii recursului introdus de acesta de part.ea in interesul careia a fost declarat.

Cel aflat in imposibilitatea de a plati - falitul - poate face si sustine recurs cand are interese contrare cu sindicul dar un recurs chiar daca este valabil introdus de acesta dar nu este sustinut de judecatorul sindic urmeaza sa fie respins. Pentru conservarea unui drept patrimonial nededus in justitie, falitul are calitatea de a intenta o actiune sau de a ataca hotararea data cu privire la acel drept, sustinerea insa in instanta a actiunii ori a mijlocului de atac apartine numai judecatorului sindic deoarece aceasta sustinere implica exercitiul drepturilor cuprinse in masa falimentara. Daca comerciantul a fost declarat in imposibilitatea de a plati, dupa moart.ea sa succesorii sai se pot prezenta in persoana sau prin mandatar, in locul defunctului dar nu pot avea si nu pot exercita decat aceleasi drepturi si in aceleasi conditii ca si autorul lor.

Partea se poate prezenta in recurs personal sau prin mandatar. Atunci cand in cadrul persoanei juridice exista mai multe persoane cu drept de a reprezenta oricare dintre ei are dreptul de a indeplini separat actele care se raporteaza la executarea mandatului inclusiv semnarea recursului.

Potrivit art. 69 alin. 2 C.proc.Civ avocatul care a asistat la judecarea pricinii chiar fara mandat poate sa exercite orice cale de atac deci si recursul impotriva hotararii date dar actele de procedura se vor indeplini numai de partea insasi iar pentru sustinerea recursului va fi necesara o noua delegatie.

Daca recursul a fost introdus de un avocat care nu a asistat part.ea la judecata si a fost angajat de alta persoana decat titularul dreptului, acesta trebuie sa ratifice imputernicirea data avocatului, imputernicire care poate fi expresa sau tacita, in numele sau altfel recursul va apare introdus de o persoana fara calitate.



Motivele de recurs


Recursul fiind o cale extraordinara de atac poate fi exercitat numai pentru motivele prevazute limitativ de art. 304 C.proc.Civ, art.icol care consacra zece motive de casare dintre care unele de nelegalitate si unele de netemeinicie:


Cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale.

Cand hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat part.e la dezbaterea in fond a pricinii.

Cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei alte instante.

Cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti.

Cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.. 105 alin. 2 C.proc.Civ.

Daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut , ori ceea ce nu s-a cerut.

Cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.

Cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

Cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii.[10]


Instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale


Instanta nu este alcatuita conform dispozitiilor legale atunci cand completul de judecata nu este format din numarul de judecatori prevazut de lege, cand in completul de judecata s-au aflat judecatori incompatibili sau recuzabili precum si atunci cand instanta nu a fost constituita cu reprezentant al Ministerului Public, desi legea prevedea obligativitatea concluziilor sale.      

a) Art. 18 din Legea nr. 92/1992 (modificata prin legea 142/1997) prevede ca cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se judeca de un singur judecator; apelurile se judeca de tribunalele si curtile de apel in complet format de 2 judecatori; recursurile se judeca de catre tribunale si curti de apel in complet format din 3 judecatori. De asemenea prin modificare Legii de organizare judecatoreasca prin O.U.G. 179/1999 cauzele privind conflictele de munca si litigiile de munca se judeca de catre un complet format dintr-un judecator si doi asistenti judiciari dintre care unul reprezinta societatile patronate si celalalt reprezinta sindicatele.

In conformitate cu art. 261 pct. 1 si 6 C.proc.Civ. hotararea trebuie sa cuprinda printre altele “numele judecatorilor care au luat parte la judecata” precum si semnaturile acestora. Art. 258 alin. 1 C.proc.Civ. prevede ca dupa ce s-a intrunit majoritatea si s-a intocmit dispozitivul hotararii, aceasta sub pedeapsa nulitatii, se semneaza de judecatori si grefieri aratandu-se in hotarare si parerile judecatorilor ramasi in minoritate.

b) A doua ipoteza care se integreaza in contextul primului motiv de recurs vizeaza situatia in care la solutionarea cauzei a part.icipat si un judecator incompatibil. Normele procedurale privitoare la incopatibilitate sunt de ordine publica iar solutionarea cauzei de un asemenea judecator afecteaza valabilitatea hotararii pronuntate.

c) Dispozitiile in materie de incopatibilitate pot fi invocate si atunci cand s-au incalcat normele referitoare la recuzare, daca part.ea a facut, in termenul prevazut de lege , o cerere de recuzare, care i-a fost respinsa si astfel cel recuzat a part.icipat la solutionarea pricinii.

d) Ultima ipoteza care se integreaza in primul motiv se refera la nepart.iciparea procurorului la judecata in cazurile in care part.iciparea sa era obligatorie potrivit legii.

Situatiile are se incadreaza in primul motiv de casare vizeaza nesocotirea unor norme de natura imperativa, astfel ca incalcarea lor poate fi invocata nu numai de recurent,

ci si de intimat, chiar dupa expirarea termenului pentru depunerea motivelor de recurs, de procuror si de instanta din oficiu.


Pronuntarea hotararii de alti judecatori decat cei care au luat parte la

dezbaterea pe fond a pricinii


Acest motiv de casare este prevazut de lege in scopul respectarii principiului continuitatii dezbaterilor. Continuitatea dezbaterilor implica o singura conditie si anume ca hotararea sa fie pronuntata de judecatorii care au part.icipat la solutionarea cauzei nerespectarea acestei exigente constituind motiv de nelegalitate si atrage dupa sine casarea hotararii atacate.

Conditia de a fi aceeasi judecatori nu se cere pe parcursul judecatii, atunci cand procesul se amana in vederea administrarii sau completarii probelor ori a rezolvarii unor exceptii, pentru ca judecatorii in fata carora s-a dezbatut fondul pricinii s-au bazat la pronuntare pe dovezile si materialul consemnat in scris de judecatorii care au compus instanta la sedintele anterioare

Acest motiv de casare a hotararii judecatoresti este de ordine publica, astfel ca poate fi invocat de catre oricare dintre parti, de procuror si chiar de instanta din oficiu.


Hotararea s-a dat cu incalcarea competentei altei instante


Conform art.,105 alin. ultim C.proc.Civ. care prevede ca „actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule”, pronuntarea unei hotarari de catre o instanta care nu este competenta constituie evident un caz de nulitate neconditionata a hotararii. Desfiintarea acesteia poate fi ceruta de catre part.ea interesata sau de catre procuror.

Textul art. 304 pct.3 C.proc.Civ. nu distinge intre competenta absoluta si competenta materiala sau teritoriala, partile avand posibilitatea de a se plange pe calea recursului atat in cazul nesocotirii normelor de competenta generala cat si a celor de competenta materiala sau teritoriala.

Conditiile in care va putea fi invocat acest motiv de recurs sunt diferite dupa cum s-au incalcat norme imperative sau norme dispozitive de competenta.

- Incalcarea ”competentei absolute”(competenta generala, competenta materiala si competenta teritoriala exclusiva) reglementata de norme imperative- poate fi invocata de orice part.e interesata, de procuror sau de instanta din oficiu, in orice faza a procesului, chiar direct in recurs.

- Incalcarea “competentei relative”(competenta teritoriala cu exceptia cazurilor cand este exclusiva) - reglementata prin norme dispozitive - trebuie invocata, sub sanctiunea decaderii, in limine litis, deci la prima de zi de infatisare in fata primei instante si inainte de a intra in dezbateri si numai daca prima instanta si apoi instanta de apel au respins exceptia de necompetenta relativa se va invoca aceeasi exceptie pe calea recursului.


4. Instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti


Acest motiv de casare se suprapune in mod nejustificat cu unul din motivele recursului in anulare (art.,330 pct 1 C.proc.Civ) deoarece ambele texte folosesc aceeasi sintagma: „depasirea atributiilor puterii judecatoresti”. Totusi pana la etapa irevocabilitatii se exercita recursul ordinar, iar dupa aceasta etapa recursul in anulare. Depasirea atributiilor puterii judecatoresti reprezinta o situatie grava de natura a infrange principiul separatiei puterilor in stat fiind daunatoare interesului public. Acest motiv de casare a figurat si in legile Curtii de Casatie (art. 30 pct 7, teza a II-a : ori au savarsit un exces de putere in sensul ca au trecut in atributiunile altei puteri constituite in Stat”) precum si in Codul de procedura civila din 1948 (art. 304 pct 4: „cand instanta a depasit puterea ce ii este data prin lege„).

Instanta savarseste acest “exces de putere” atunci cand fie pronunta o hotarare judecatoreasca fara nici o competenta in acea problema, fie chiar si numai cand ea savarseste orice alt act de procedura in afara prerogativelor recunoscute instantelor prin lege.

In doctrina recenta s-a considerat ca depasirea atributiilor puterii judecatoresti se concretizeaza intr-o imixtiune a instantei de judecata in “sfera activitatii executive sau legislative, asa cum a fost consacrata de Constitutie sau de o lege organica” ea” savarsind acte care intra in atributiile unor organe apartinand altei autoritati constituite in stat, decat cea judecatoreasca. Aceasta s-ar putea produce in una din urmatoarele forme:


- Instanta savarseste un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative il poate face.

- Consfinteste, cu valoare legala, texte abrogate.

- Contesta puterea legiuita a altor texte.

- Critica pe legiuitor.

- Aplica o lege adoptata, inaintea intrarii ei in vigoare

- Se pronunta pe cale de dispozitii generale


In concluzie acest motiv de casare nu poate fi confundat cu cel privitor la incalcarea competentei unei alte instante. Deosebirea dintre cele doua motive este fundamentala deoarece motivul prevazut de art. 304 pct. 3 C.proc.Civ vizeaza nesocotirea normelor de procedura privitoare la atributiile judecatoresti din cadrul aceluiasi sistem sau in raport cu alte organe avand sarcini jurisdictionala, iar cel prevazut de art. 304 pct.4 C.proc.Civ. vizeaza respectarea unor competente constitutionale in cadrul intregului sistem al autoritatilor statale si implicit salvgardarea principiului separatiei puterilor in stat.


Cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 C.proc.Civ.


Motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 5 C.proc.Civ. vizeaza nereguli de ordin procedural si care sunt sanctionate cu nulitatea de art. 105 alin. 2 C.proc.Civ. care prevede: „actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor anume prevazute de lege vatamarea se presupune pana la dovada contrarie”.

Art. 105 alin. 2 C.proc.Civ. reglementeaza un al doilea caz de nulitate a actelor de procedura care, la randu-i vizeaza doua aspecte:


Indeplinirea actului de procedura cu neobservarea formelor legale, adica, in sens generic cu incalcarea regulilor de desfasurare a procesului civil, indiferent daca aceste forme privesc elementele exterioare ale actului, extrinseci ,sau pe cele interioare, intrinseci, precum si indiferent daca formele respective sunt reglementate de norme imperative sau dispozitive, prin norme onerative sau prohibitive .

Indeplinirea formelor de procedura de catre un functionar incompetent.


Astfel rezulta ca motivul de recurs prevazut de art. 304 pct 5 C.proc.Civ. include de

fapt toate celelalte incalcari ale normelor procedurale cum ar fi : nesemnarea cererii de chemare in judecata, neregulata citare a uneia dintre parti, nesemnarea cereri reconventiale, nesocotirea principiului publicitatii, oralitatii, contradictorialitatii etc.

Sub aspectul posibilitatii invocarii in recurs a incalcarii formelor de procedura urmeaza a se distinge potrivit clasificarii finaliste, intre nulitatile absolute si relative.

Nulitatea absoluta se conformeaza regimului procedural prevazut de art. 108 C.proc.Civ. si vor putea fi invocate de oricare dintre parti, de procuror si de instanta de recurs din oficiu.

Uneori desi au fost incalcate norme imperative, neregularitatea nu poate fi invocata in recurs. Din coroborarea art. 162, 305 si 306 C.proc.Civ. rezulta ca nulitatea absoluta nu poate fi invocata pentru prima oara in fata instantei de recurs, daca pentru dovedirea ei este nevoie de administrarea altor probe decat cele aflate la dosar sau a inscrisurilor noi, depuse direct in fata instantei de recurs, astfel incat part.ea va fi nevoita, in cazurile si conditiile prevazute de lege, sa recurga la calea contestatiei in anulare.

Nulitatea relativa - sta la dispozitia partii care are interes sa o invoce - partea ocrotita de norma incalcata, daca ea insasi nu este in culpa pentru neregularitatea actului si daca in conditiile legii, a invocat-o in fata instantei a carei hotarare se ataca, iar aceasta a respins-o sau a omis sa se pronunte asupra ei exceptand desigur acele neregularitati care nu pot fi invocate pentru prima data decat in fata instantei de recurs.


6. Instanta a acordat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut


Cel de-al saselea motiv de recurs cuprinde doua ipoteze distincte: un caz de plus petita, cand instanta a acordat mai mult decat s-a cerut si un caz de extra petita, cand instanta s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut. In cazul de minus petita, cand instanta s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, partea poate sa faca in conditiile art. 281 (2) C.proc.Civ., cerere pentru completarea hotararii desi inainte de modificarea art. 304 pct.6 C.proc.Civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 era prevazut ca un motiv de recurs.

Acest motiv de recurs are ca finalitate respectarea principiului disponibilitatii procesuale. In practica judiciara este facuta insa si o subtila distinctie: erorile de ultra petita sau extra petita dau loc la calea de atac a revizuirii numai daca au fost comise involuntar, instanta fiind invitata sa-si repare eroarea, cand viciul de ultra petita sau extra petita nu a fost involuntar, el fiind chiar motivat in cuprinsul hotararii, atunci part.ea nu are decat cale de atac la instantele superioare, in contra hotararii in chestiune.


7. Hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina ori ea cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii


Desi aparent am fi in prezenta unor motive distincte, in realitate este vorba de ipoteze deosebite ale aceluiasi motiv de casare - nemotivarea hotararii - deoarece astfel trebuie calificata si o hotarare care nu este motivata si una care cuprinde motive contradictorii sau straine pricinii. Motivarea hotararii este de regula expresa aratandu­­­-se motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor ori mijloacele lor de aparare, motivarea constituind pentru parti o garantie puternica impotriva arbitrariului judecatorilor, iar pentru instantele superioare un element necesar in exercitarea controlului declansat prin caile de atac. Motivarea poate fi si implicita, prin admiterea unui mijloc de aparare care justifica respingerea altui mijloc, deoarece mijlocul de aparare respins nu poate coexista cu cel admis.

Constituie motiv de casare nu numai inexistenta motivarii dar si insuficienta ei. De asemenea simplele afirmatii in considerentele hotararii de genul „inutil”,” neconcludent”, ”sicanator” etc. sau referirile la textele de procedura ori de drept substantial in termeni cu totul generali: „nu corespunde scopului motivarii si echivaleaza cu o nemotivare”. Uneori se poate recurge si la o motivare subsidiara, care subzista si poate prezenta interes numai in masura in care motivul principal este convingator si pertinent.

Daca motivul principal este suficient pentru a sustine justetea hotararii, pentru validitatea acesteia ramane indiferent faptul daca motivul subsidiar este eronat. Uneori o motivare gresita in drept poate duce la casare pentru nemotivare, fie pentru ca s-a invocat un text de lege strain de obiectul pricinii fie ca s-a invocat un principiu de drept care nu are nici o legatura cu pricina ajungandu-se astfel la o solutie cu totul gresita.

Este important de retinut ca judecatorul are obligatia sa motiveze solutia data fiecarui capat de cerere iar sa nu raspunda separat diferitelor argumentari ale partilor care sprijina aceste capete de cerere, astfel incat nu constituie motiv de casare faptul ca nu s-a raspuns la fiecare argument.


8. Instanta interpretand gresit actul juridic a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia


Potrivit art. 969 C. Civ. „conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” si prin urmare judecatorului nu ii este permis sa treaca peste termenii conveniti de parti in contract, stabilind alte drepturi ori obligatii, interpretand gresit actul de vointa al partilor sau atribuindu-i alte inteles decat cel voit de parti ori denaturand intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia. Instanta nu va putea ignora sau modifica o clauza contractuala dar pentru a dispune executarea fortata a contractului ea poate si uneori trebuie sa-l interpreteze.

Este necesar ca sa se distinga intre „interpretarea” actului si „calificarea” lui. Regulile de interpretare a clauzelor echivoce, confuze sau a celor contradictorii pe care le cuprinde contractul sunt prevazute in art. 978-979, 980, 983-984 din Codul Civil.

Interpretarea contractului apartine instantei de fond. Instanta de recurs poate fi implicata numai atunci cand ca urmare a interpretarii gresite a actului s-a ajuns la schimbarea naturii acestuia sau a intelesului vadit neindoielnic. Prin urmare rezulta doua principii in materie:


1) Daca clauzele unei conventii sunt clare si precise judecatorul trebuie sa le aplice in litera lor.
2) Daca clauzele sunt indoielnice judecatorul are dreptul ca pe cale de interpretare sa stabileasca sensul si scopul urmarit de parti prin conventia incheiata (art. 977 C. Civil).Art. 304 pct 8 C.proc.Civ. nu se refera insa numai la conventii ci vizeaza sfera larga a „actelor juridice” deduse judecatii , deci chiar a unui act juridic unilateral. In acest caz instanta ar fi culpabila cand schimba „natura actului” ori atunci cand schimba „intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia”.

Motivul de casare bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecatii trebuie sa precizeze actul pretins denaturat si in ce consta denaturarea lui, o simpla afirmatie facuta in acest sens nefiind suficienta pentru a se decide casarea.



9. Hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita legii


Acest motiv de recurs vizeaza esentialmente nelegalitatea hotararii atacate si contine doua ipoteze distincte:

a) Hotararea este lipsita de temei legal

b) Hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Prima ipoteza se poate ivi in acele situatii in care din modul de redactare a hotararii nu se poate stabili daca legea s-a aplicat corect sau nu. Lipsa de temei legal nu trebuie confundata cu violarea legii sau cu nemotivarea. Lipsa de baza legala a hotararii inseamna absenta unei norme juridice care sa poata constitui premisa majora a silogismului judiciar fata de solutia data. Astfel urmeaza a se constata doua lucruri:    

- ca hotararea. nu este motivata in drept.

- ca nu exista in legislatia in vigoare o norma juridica aplicabila ca premisa majora pentru concluzia la care s-a ajuns in speta.

A doua ipoteza subsumeaza toate cazurile de incalcare sau aplicare gresita a legii. In acest sens pot fi date o serie de exemple cum ar fi :interpretarea eronata a unui text legal, aplicarea unor norme generale in locul unor norme speciale sau invers, aplicarea unor norme juridice desi acestea nu au tangenta cu cazul etc. Acest motiv de casare se refera la nesocotirea normelor de drept. Datorita faptului ca Legiuitorul foloseste in art. 304 pct 9 C.proc.Civ. conceptul de lege trebuie avute in vedere si incalcarea sau aplicarea gresita a unei norme juridice prevazuta intr-o ordonanta guvernamentala sau in orice act normativ.



10. Instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii – abrogat prin O.U.G. 138/2000 introdus ulterior prin Legea 219/2005


Instantei de fond nu ii este ingaduit sa ignore existenta unor mijloace de aparare sau a unor dovezi hotaratoare pentru dezlegarea pricinii. Examinarea acestora este si o cerinta determinata de necesitatea realizarii unei judecatii impartiale si cu respectarea tuturor garantiilor procesuale. Pentru a se putea obtine casarea hotararii in temeiul art. 304 pct 10 C.proc.Civ. trebuie indeplinite cumulativ unele conditii care rezulta din textul prezentului articol si ele vizau: nepronuntarea instantei asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate - de aici rezultand ca legea are in vedere un mijloc de aparare propus sau o dovada administrata de instanta. Prin urmare daca partea interesata nu a propus in conditiile legii mijlocul de aparare nu mai are deschisa aceasta cale de atac in temeiul art. 304 pct 10 C.proc.Civ. In ceea ce priveste mijloacele de aparare legea nu cuprinde nici o limitare astfel ca in continutul acestora se integreaza atat apararile de drept material (de ex. plata) cat si cele de drept procesual (ex. netimbrarea actiunii). Mai trebuie precizat faptul ca nu exista omisiune- in sensul prevazut de acest art.icol –cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere; mijlocul de aparare sau dovada administrata sa fi fost, astfel cum precizeaza testul la care ne referim, „hotaratoare pentru dezlegarea pricinii”. Un astfel de mijloc de aparare exista atunci cand poate conduce la o alta solutie decat cea care s-ar pronunta in locul lor.


Un atribut important al recursului este acela de a constitui o cale de atac nedevolutiva, intrucat in principiu nu determina o rejudecare de fond a cauzei. De la aceasta regula exista o exceptie prevazuta de art. 304 1 C.proc.Civ. conform careia recursul declarat impotriva unei hotarari care, conform legii nu poate fi atacata pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevazute de art. 304 C.proc.Civ. instanta avand posibilitatea de a examina cauza „sub toate aspectele”. Prin urmare se poate vorbi in aceasta din urma ipoteza de efectul devolutiv al recursului.[16]

O a doua ipoteza este prevazuta de art. 772 din Legea 94 /1992 privind organizarea si functionarea Curtii de conturi.


Procedura prealabila judecarii recursului


Aceasta procedura premergatoare recursului include cateva operatiuni care sunt prevazute de art. 308 C.proc.Civ. Trebuie facute cateva mentiuni inainte de a prezenta procedura prealabila judecarii recursului:

Potrivit art. 302 C.proc.Civ. „Recursul se depune la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii”.

Motivarea recursului se face fie in cererea de recurs sau separat printr-un memoriu inauntrul termenului de 15 zile de la comunicarea motivarii hotararii – art. 303 alin. 1 C.proc.Civ.

Presedintele instantei care primeste cererea de recurs si motivele de recurs va putea sa le inapoieze partii prezente, asadar nu si pe acela care a depus recurs pe o alta cale, daca nu indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru a fi refacute, prelungind termenul de recurs sau dupa caz de motivare a recursului cu 5 zile – art. 303 alin. 5 C.proc.Civ.

Dupa implinirea termenului de recurs pentru toate partile, instanta a carei hotarare este recurata va inainta instantei de recurs dosarul impreuna cu dovezile de indeplinire a procedurii de comunicare a hotararii.

Urmeaza cateva operatiuni prealabile care apartin instantei de recurs sau se efectueaza

in raport cu aceasta:

Presedintele instantei de recurs va verifica daca procedura de comunicare a fost indeplinita in mod corect, dupa care va fixa termen de judecata si va dispune citarea partilor si comunicarea motivelor de recurs. Stabilirea termenului de judecare a recursului trebuie sa se faca cu respectarea dispozitiilor art. 114 C.proc.Civ.

Daca recursul nu este timbrat sau este insuficient timbrat, prin citatie recurentului i se va pune in vedere sa satisfaca cerinta timbrarii pana la primul termen.. Instanta nu poate anula recursul ca netimbrat sau insuficient timbrat , fara a pune , in discutia partilor aceasta problema.

Dupa comunicarea motivelor de recurs intimatul este obligat sa depuna intampinare cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata. Aceasta obligatie este prevazuta in mod expres de art. 308 alin. 2 C.proc.Civ. astfel cum acest text a fost modificat prin O.U.G. 138/2000.       Consecintele nedepunerii intampinarii sunt aceleasi cu neformularea ei in fata instantei de fond, adica decaderea intimatului din dreptul de a mai invoca anumite aparari si exceptii de procedura.

O obligatie importanta este impusa de lege presedintelui completului de judecata in legatura cu intocmirea unui raport asupra recursului. Potrivit art. 308 alin. 3 C.proc.Civ. dupa fixarea termenului de judecata presedintele completului „va intocmi un raport asupra recursului” sau va desemna un alt judecator in acest scop. La Curtea Suprema de Justitie acest raport se poate intocmi si de catre un magistrat asistent. Aceasta reglementare a fost introdusa prin O.U.G. 138/2000 anterior acestei interventii intocmirea acestui raport fiind facultativa.

Utilitatea raportului la care se refera art. 308 alin. 4 C.proc.Civ. este de necontestat. Informarea instantei de recurs asupra hotararii atacate si asupra motivelor care au determinat adoptarea ei este de natura sa contribuie la o buna cunoastere a cauzei si la pronuntarea unei solutii finale temeinice si legale. In toate cazurile judecatorul trebuie sa manifeste atentia cuvenita pentru a nu-si spune parerea in legatura cu modul de solutionare a recursului. Acest lucru nu este in mod expres prevazut de lege dar se subintelege caci altminteri judecatorul poate fi recuzat.

Raportul intocmit de judecator trebuie depus la dosar cu cel putin 5 zile inainte de ziua infatisarii. Raportul va cuprinde, pe scurt, aratarea obiectului cererii de chemare in judecata,
solutia recurata, precum si temeiurile acesteia, in masura in care este nevoie pentru solutionarea recursului. Termenul de 5 zile este prevazut de art. 308 alin. 5 C.proc.Civ. si este un termen relativ, astfel ca nedepunerea lui nu afecteaza validitatea judecatii.[17]


Alcatuirea instantei de recurs


Potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr 92/1992, privind organizarea judecatoreasca , astfel cum a fost modificata si completata prin Legea 142 / 1997 recursurile se judeca de tribunale si curtile de apel in complet de 3 judecatori. In caz de casare judecata continua in aceeasi alcatuire.

Recursul impotriva hotararilor pronuntate la sectiile Curtii Supreme de Justitie se judeca in complet format din 9 judecatori – art. 24 din Legea nr. 56/1993, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 79/1996.


Judecarea recursului


Daca se constata ca procedura de citare a fost indeplinita cu toate partile, potrivit art. 309 alin. 1 C.proc.Civ., judecata incepe atunci cand este cazul cu citirea raportului. Apoi, presedintele da cuvantul partilor. Procurorul vorbeste cel din urma, afara de cazul cand el este parte principala sau recurent – art. 309 alin. 2 C.proc.Civ..

In continuare se va proceda la solutionarea eventualelor exceptii de procedura, respectiv mai intai a acelora care fac de prisos in totul sau in part.e cercetarea in fond a recursului.

Una din operatii care poate face obiectul unei exceptii consta in verificarea depunerii in termen a recursului. In legatura cu aceasta art. 310 C.proc.Civ. instituie o prezumtie iuris tantum de depunere in termen a recursului precizand urmatoarele: ”Daca nu se dovedeste, la prima zi de infatisare, ca recursul a fost depus peste termen sau daca aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti facut in termen”.

Alte exceptii care ar face inutila cercetarea motivelor de recurs ar putea fi: necompetenta instantei de recurs, lipsa dovezii calitatii de reprezentant s.a.m.d. De asemenea instanta se va pronunta asupra exceptiilor relative invocate de partea interesata .

Se da apoi cuvantul recurentului pentru a-si dezvolta motivele de recurs depuse in termen, iar apoi se da cuvantul intimatului pentru a raspunde la aceste motive. Instanta de recurs are obligatia sa invoce ea insasi motivele de ordine publica neinvocate de parti, dar ea trebuie sa le puna in discutia prealabila si contradictorie a partilor.

De asemenea in doctrina s-a pus problema daca instanta de recurs este obligata sa examineze toate motivele de recurs in situatia in care unul singur ar fi suficient pentru admiterea integrala a recursului. S-a considerat ca raspunsul trebuie sa fie negativ din moment ce cu ocazia rejudecarii in fond pot fi examinate si problemele invocate prin motivele de recurs ramase nesolutionate. Conform art. 315 alin. 3 C.proc.Civ. „Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, tinand seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata”. Totusi in mod indreptatit in doctrina s-a precizat ca este recomandabil sa se exercite controlul cat mai profund retinandu-se toate greselile savarsite de instanta de fond, mai ales in acele cazuri in care urmeaza sa se pronunte casarea cu trimitere, in asa fel incat sa dea indrumari complete instantei care va rejudeca, cu grija de a nu ingradi dreptul de apreciere si libertatea de miscare a acestei instante, chemata sa judece litigiul sub toate aspectele, exceptand desigur - cum precizeaza art. 315 alin. 1 C.proc.Civ.- problemele de drept dezlegate de instanta de recurs cat si necesitatea administrarii unor probe.



In cazul in care ar urma sa se pronunte respingerea sau admiterea in part.e a recursului instanta este obligata sa examineze toate motivele de recurs , astfel hotararea ei este susceptibila de atac pe calea contestatiei speciale in anulare, in conditiile prevazute de art. 318 alin. 1 C.proc.Civ.” Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie, cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare”.



Hotararea instantei de recurs este susceptibila de sanctionare prin contestatie doar in cazul unei casari speciale, si este la adapost de orice sanctionare in cazul unei casari totale, atunci cand instanta nu a cercetat unul dintre motivele de casare.[18]


Probele in recurs


Fiind o instanta de control si nu una de judecare in fond, instanta de recurs va verifica hotararea atacata pe baza probelor administrate, fara a putea in principiu sa administreze probe noi. Totusi art. 305 C.proc.Civ. precizeaza „ In instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, care pot fi depuse pana la inchiderea dezbaterilor”.

Prin inscrisuri intelegem toate actele scrise, emanate de la partile din proces sau de la terti, susceptibile sa contribuie la stabilirea adevarului in raporturile dintre parti si la justa rezolvare a pricinii necurate. Inscrisurile sunt probe ce pot fi administrate cu usurinta si in fata instantei de recurs, iar ele nu presupun de regula amanarea succesiva a judecatii astfel cum se poate intampla in cazul altor dovezi.

Inscrisurile pot fi folosite in recurs de ambele parti, respectiv atat in sustinerea cat si in combaterea recursului. Pentru ca legea nu stabileste o limita de timp privind folosirea inscrisurilor in fata instantei de recurs s-a admis de doctrina ca ele pot fi depuse in tot cursul judecarii recursului. Atat recurentul cat si intimatul pot solicita instantei de recurs sa ceara inscrisuri doveditoare detinute de una dintre parti existente inainte de judecata de fond sau aparute dupa aceasta. Instanta de recurs poate de asemenea sa pretinda din oficiu partilor sau tertilor depunerea inscrisurilor necesare.

Este posibil ca inscrisurile depuse de catre una dintre parti sa fie contestate de catre partea adversa. Se ridica astfel problema daca instanta de recurs poate proceda ea insasi la verificarea de scripte sau poate declansa procedura falsului. Intr-o opinie se sustine ca raspunsul ar trebui sa fie negativ intrucat asemenea procedee presupun verificari de fapt care sunt incompatibile cu structura recursului. Verificarea de scripte si procedura falsului nu sunt decat incidente in solutionarea normala a recursului, iar acestea nu pot fi sustrase din competenta instantei sesizate cu cererea principala. Pe de alta part.e daca nu s-ar admite verificarea de scripte si declansarea proceduri falsului folosirea inscrisurilor in recurs ar fi restrictionata in mod nejustificat si in lipsa oricarei dispozitii a legii. In ipoteza casarii hotararii atacate instanta de recurs poate dispune ca verificarea de scripte sau procedura falsului sa se faca de instanta care rejudeca fondul.

Nu pot fi asimilate inscrisurilor noi, admisibile in recurs, declaratiile de martori date in afara judecatii, dupa solutionarea pricinii, chiar daca ar fi fost autentificate (de altfel asemenea declaratii nu pot fi folosite ca mijloc de proba nici la judecata in fond, deoarece s-ar incalca principiul nemijlocirii, fara a exista un text de lege expres in acest sens) si nici rapoartele de expertiza (acestea fiind acte prin care se materializeaza un mijloc de proba - expertiza - care este inadmisibil in recurs). Nu constituie inscris nou in sensul art. 305 C.proc.Civ. incheierea de asigurare a unei probe, cuprinzand marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri sau recunoasterea unui fapt ori a unui drept (depozitiile de martori pot fi reapreciate in recurs).

In recurs nu se poate schimba continutul probei testimoniale, rapoartelor de expertiza, o ancheta sociala efectuata de autoritatea tutelara, o atare schimbare presupunand o noua audiere a martorilor dupa casare.

Aceiasi ar trebui sa fie solutia si in cazul unui inceput de dovada scrisa (chiar daca este vorba de un inscris autentic sau un inscris sub semnatura privata, nule ca atare, dar valabile ca inceput de dovada scrisa) deoarece acestea urmeaza a fi completata cu alte mijloace de proba (martori, prezumtii) care nu sunt admisibile in recurs.

Sunt si unele inscrisuri nepreconstituite ce nu pot fi primite in recurs cum ar fi: registrele, hartiile casnice, scrisorile intrucat acestea au natura juridica si forta probanta a unei marturisiri extrajudiciare care de asemenea nu sunt admisibile in recurs.

Folosirea inscrisurilor noi in recurs nu este conditionata de faptul ca inscrisul a existat in timpul judecatii la prima instanta si nici daca nefolosirea inscrisului la instanta de fond se datoreaza sau nu culpei partii ce il propune pentru prima data in recurs. Instanta de recurs nu poate refuza discutarea inscrisului nou numai pe considerentul ca el nu a fost infatisat din culpa partii inaintea primei instante.

In ipoteza ca instanta de recurs apreciaza ca se poate sprijini fara nici o rezerva pe inscrisurile procurate de parti sau produse din oficiu ea este in masura ca in baza respectivelor inscrisuri sa respinga sau sa admita recursul.

In cazul in care in temeiul inscrisurilor prezentate instanta de control judiciar ajunge la concluzia ca recursul este admisibil dar considera ca aceste inscrisuri trebui completate pentru ca nu ofera decat indicii care conduc la necesitatea administrarii acestor probe instanta pronunta o hotarare intermediara de casare a hotararii atacate urmand ca inscrisurile probatorii depuse sa fie intregite sau verificate prin alte dovezi administrate cu ocazia rejudecarii fondului.

Textul art. 305 C.proc.Civ. conform caruia ”In instanta de recurs nu se pot produce probe noi” are forta de sugestie sub un alt aspect: in instanta de recurs pot fi indicate probe noi. Cu alte cuvinte, exceptand inscrisurile, in instanta de recurs nu pot fi administrate probe noi dar ele pot fi supuse atentiei instantei in vederea eventualei lor administrari ulterioare daca se va dispune rejudecarea fondului litigiului.

Prin urmare exista o deosebire intre „producerea” de probe si „indicarea” acestora. Inscrisurile noi pot fi „produse” adica administrate, iar celelalte probe evocate de parti (martori, marturisire, expertize etc.) desi nu pot fi administrate totusi ele nu pot fi ignorate de instanta de recurs. Noua formulare a art. 315 alin. 1 C.proc.Civ., in caz de casare, hotararea instantei de recurs este obligatorie nu numai cat priveste „problemele de drept dezlegate” dar si cat priveste „necesitatea administrarii unor probe”.[19]



Incidente in judecarea recursului


Solutionarea recursului presupune o „judecata” iar in cadrul acesteia pot aparea incidente, unele comune diverselor etape din derularea procesului cum ar fi :recuzarea, incompatibilitatea, verificarea de scripte, verificarea inscrierii in fals etc., iar altele specifice recursului: gresita alcatuire a instantei, producerea de probe noi, altele decat inscrisurile.


Suspendarea


Conform art. 242-244 C.proc.Civ. judecate se poate suspenda pentru oricare dintre cazurile de suspendare voluntara, de drept, sau facultativa. Prin suspendarea judecatii se intelege oprirea cursului judecatii datorita aparitiei unor imprejurari voite de parti, care nu mai staruie in solutionarea pricinii, ori independente de vointa lor.

Cazurile de suspendare pot fi clasificate in functie de natura imprejurarii care a determinat suspendarea in :

- cazuri de suspendare voluntara.

- cazuri de suspendare legala care la randul ei poate fi

- suspendare legala de drept

- suspendare legala facultativa sau judecatoreasca


Suspendarea voluntara intervine datorita manifestarii de vointa a partilor care poate fi expresa sau tacita. Art. 242 C.proc.Civ. prevede doua cazuri de suspendare voluntara:

- cand amandoua partile o cer - acest caz fiind o aplicare a dreptului partilor de a dispune de obiectul procesului.

- cand nici una dintre parti nu se infatiseaza la stingerea pricinii, desi au fost legal citate si nici nu s-au cerut de catre cel putin o parte judecarea in lipsa.

Cazurile de suspendare sunt limitativ prevazute de lege si instanta nu poate lua aceasta masura si pentru alte motive. Suspendarea legala facultativa sau judecatoreasca este lasata la aprecierea instantei.

Suspendarea are un efect general in sensul a opereaza in bloc fata de toate partile din proces, indiferent de calitatea acestora. Instanta nu este indreptatita sa suspende judecata din oficiu fara ca partile sa fi solicitat acest lucru, pentru a suplimenta probele cu audierea unui mart.or al carui nume si domiciliu nu sunt cunoscute, o atare masura fiind in masura sa contravina normelor procedurale.

Judecata poate fi reinceputa in conditiile prevazute de art. 245 C.proc.Civ si anume :

  1. prin cerere de redeschidere facuta de una din parti, cand ea s-a suspendat prin invoirea partilor sau prin lipsa lor;
  2. prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a partii interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, in cazurile prevazute de art. 243.

Perimarea


Daca recursul a ramas in nelucrare din vina recurentului timp de un an in materie civila si sase luni in materie comerciala atunci el se perima. Perimarea este deci o sanctiune procedurala pentru nerespectarea termenului prevazut de lege care consta in stingerea procesului in faza in care se gaseste, dar si o prezumtie de desistare dedusa din faptul nestaruintei vreme indelungata in judecata.

Renuntarea la judecata nu se va putea face decat cu acordul paratului deoarece s-a intrat in dezbaterea fondului. In aceasta situatie urmeaza sa se pronunte o decizie prin care se admite recursul, se anuleaza hotararea de fond si se ia act de renuntarea reclamantului la judecata. Renuntarea la recurs poate fi facuta oricand in cursul procesului civil fie verbal in sedinta fie prin inscris autentic.


Renuntarea la dreptul de judecata pretins se face in fata instantei de recurs iar aceasta va proceda la anularea in totul sau in part.e a hotararii primei instante in masura renuntarii. Renuntarea la dreptul subiectiv se poate face oricand in cursul judecatii instanta fiind obligata sa examineze motivele desistarii pentru ca part.ea sa nu fie victima erorii. Cel care renunta trebuie sa aiba capacitatea de a dispune, si sa fie vorba de un act la care se poate dispune.

Tranzactia este contractul prin care partile sting un proces inceput sau preintampina nasterea unui proces, concesii reciproce, constand in renuntari reciproce la pretentii ori la prestari noi savarsite sau promise de o part.e in schimbul renuntarii de cealalta parte la dreptul ce este litigios sau indoielnic. Tranzactia poate interveni oricand in timpul judecarii.


Achiesarea este un act procedural de dispozitie care se prezinta sub doua forme: - achiesarea paratului la pretentiile reclamantului;

- achiesarea partii care a pierdut procesul la hotararea pronuntata.


Achiesarea partii care a pierdut procesul la hotararea susceptibila de a fi atacata cu recurs se caracterizeaza prin aceea ca part.ea care a pierdut procesul (in prima instanta sau in apel) renunta la dreptul de a exercita calea de atac impotriva hotararii respective ori daca a formulat deja cererea de recurs renunta la aceasta. Achiesarea poate fi expresa sau tacita.



Solutiile instantei de recurs


Desi Codul de procedura Civila nu prevede in mod expres, instanta poate adopta

diverse solutii:

Solutii ale instantei de recurs a urmare a examinarii fondului hotararii atacate:


Respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate, daca aceasta este legala.

Admiterea totala sau partiala a recursului atunci cand hotararea atacata este nelegala


Solutii care nu sunt rezultatul examinarii fondului hotararii atacate care pot fi adoptate de catre instanta de recurs :


- Respingerea recursului ca inadmisibil - de exemplu in cazul atacarii cu recurs a unei hotarari pronuntate de prima instanta, susceptibila de apel, dar care nu a fost apelata intrucat recursul nu poate fi exercitat omisso medio;

- Respingerea recursului ca tardiv introdus, adica dupa expirarea termenului de recurs prevazut de lege pentru aceasta cale de atac face ca hotararea sa devina irevocabila;

- Respingerea recursului introdus de o persoana fara calitate - de exemplu in cazul recursului declarat de o persoana care nu a participat la judecata in apel chiar daca a fost parte la judecata in prima instanta;

- Respingerea recursului ca nesustinut - un exemplu in acest sens il poate constitui prevederile art. 619 alin. 2 C.proc.Civ. care prevede ca recursul impotriva hotararii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesustinut daca la judecata se prezinta numai paratul (in materie de divort);

- Respingerea recursului ca netimbrat - art. 20 din Legea 147/1996;

- Respingerea recursului neregulat introdus;

- Respingerea recursului ca nemotivat - conform art. 306 alin. 1 si 2 C.proc.Civ.;

- Respingerea recursului ca neavenit - daca aceasta cale de atac nu a fost exercitata si de partea in favoarea careia s-a formulat cererea de interventie – art. 56 C.proc.Civ. (in cazul interventiei accesorii);

- Constatarea perimarii recursului – perimarea nu opereaza daca cererea de recurs, fara vina recurentului, nu a ajuns la instanta competenta sa-l solutioneze;

- Inchiderea dosarului.

Intereseaza insa distinct solutiile instantei de recurs ca urmare a examinarii fondului hotararii atacate, adica respingerea si admiterea recursului.


Respingerea recursului – este o solutie care nu ridica probleme deosebite. Ea se pronunta in toate acele cazuri in care instanta gaseste hotararea atacata ca fiind legala inclusiv sub aspectul unor motive de ordine publica pe care ea le-ar fi putut invoca din oficiu. In acest caz hotararea atacata devine irevocabila si dobandeste „deplina autoritate de lucru judecat”. O atare solutie este rezultatul examinarii hotararii atacate in raport cu motivele de recurs invocate de recurent sau in raport cu cele ridicate de instanta din oficiu. De aceea, in practica in asemenea imprejurari instanta dispune respingerea recursului ca nefondat.[20]

S-a opinat ca instanta de recurs poate sa respinga recursul si atunci cand hotararea atacata, in raport cu probele pe care s-a sprijinit instanta care a pronuntat hotararea apare ca nelegala daca reapreciindu-se probele administrate, eventual in lumina noilor inscrisuri depuse instanta gaseste solutia legala.

In doctrina si in practica instantelor s-a considerat ca atunci cand solutia data prin dispozitivul hotararii este justa iar eroarea savarsita de instanta de fond consta intr-o motivare gresita sau nemotivare, instanta de recurs va respinge recursul, mentinand hotararea atacata dar va inlocui motivarea in drept sau in fapt cu propria motivare sau va motiva hotararea. Aceasta solutie este posibila numai daca greseala facuta priveste exclusiv motivarea fara ca rea sa reflecte si o incalcare a legii in ce priveste modul de judecata.


Admiterea recursului – se produce atunci cand hotararea atacata va fi considerata nelegala, iar rezultatul admiterii va fi dupa caz :

- Modificarea hotararii atacate

- Casarea sau desfiintarea hotararii in tot sau in part.e.

Acestea sunt solutii expres precizate de art. 312 alin. 2 C.proc.Civ. Aceasta

reglementare este clarificatoare si sub aspectul determinarii cazurilor in care se pronunta modificarea si a cazurilor in care se pronunta casarea hotararii.


Modificarea hotararii – se pronunta pentru motivele prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 C.proc.Civ. si anume:

Daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut , ori ceea ce nu s-a cerut.

  1. Cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
  2. Cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
  3. Cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
  4. Cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii (abrogat)

Casarea hotararii se pronunta pentru motivele prevazute de art. 304 alin. 1,2,3,4,5

C.proc.Civ. si anume :

Cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale.

Cand hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat part.e la dezbaterea in fond a pricinii.

Cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei alte instante.

Cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti.

Cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 C.proc.Civ.


Casandu-se hotararea aceasta nu mai are nici o putere conform prevederilor art. 311 alin. 1 C.proc.Civ. Actele de executare sau de asigurare facute in puterea unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept daca instanta de recurs nu dispune altfel.

Pricina se rejudeca in fond de catre Curtea de apel sau de tribunal fie la termenul cand a avut loc admiterea recursului situatie in care se pronunta o singura decizie fie la un alt termen stabilit in acest scop.

Este posibil insa ca recursul sa fie admis pentru mai multe temeiuri, dintre care unele atrag modificarea, iar altele atrag casarea hotararii atacate. In aceste situatii nu se pot pronunta ambele solutii caci acestea se exclud in mod logic. Prin prevederile art. 312 alin. 3 C.proc.Civ. prevede insa solutia casarii in intregime a hotararii atacate, spre a se asigura o judecata unitara.

Desi in vechea reglementare nu se vorbea despre casarea totala sau partiala totusi aceste forme ale casarii erau profesate in doctrina si jurisprudenta. Acum ,in actuala reglementare, art. 312 alin. 2 C.proc.Civ. precizeaza ca in caz de casare aceasta poate fi in tot sau in parte. In baza art. 82 din legea organica a Inaltei Curti de Casatie, potrivit careia „ hotararea judecatoreasca casata se socoteste ca si cum nu ar fi fost si nu are nici o putere”, s-a facut observatia ca distinctia dintre casarea totala si casarea partiala este contestabila „in masura in care hotararea de fond a fost atacata cu recurs si in masura in care recursul a fost admis ea este scoasa din viata juridica, puterea ei este nimicita si odata acest efect dobandit, partile au deplina libertate, nu numai de a repune vechile lor concluzii dar de a se intemeia pe mijloace noi, trase fie din fapte indeplinite, fie din hotarari pronuntate in urma deciziei casate, singura restrictiune ce va trebui respectata de parti fiind aceea de a nu schimba obiectul pricinii”.



Formele casarii


Din prevederile art. 312 C.proc.Civ. rezulta ca instanta de recurs, casand hotararea atacata, poate proceda dupa cum urmeaza :

- sa retina cauza pentru a judeca pricina in fond;

- sa trimita cauza pentru rejudecare instantei care a pronuntat hotararea sau unei alte instante de acelasi grad.


Prin urmare formele casarii pot fi considerate urmatoarele:

  1. casarea cu retinere

2. casarea cu trimitere


Casarea cu retinere constituie regula pentru tribunale si curtile de apel deoarece art. 312 alin. 1 C.proc.Civ. stabileste:”Curtile de apel si tribunalele, in caz de casare, vor judeca pricina in fond” In situatia in care partile au pus concluzii numai cu privire la recurs se va pronunta o decizie de casare, se va acorda termen in vederea judecarii fondului iar dupa judecata se va da o noua decizie care este irevocabila. In cazul insa in care partile sunt prezente la judecata recursului si pot pune concluzii pe fond, iar probele socotite necesare pot fi indata administrate judecate in fond dupa casare se poate face in aceeasi sedinta in care s-a judecat si recursul, pronuntandu-se o singura hotarare care este irevocabila.

Casarea cu trimitere- ca solutie de exceptie intervine numai in cazurile limitativ

prevazute de lege. Primele 3 sunt prevazute expres de art. 312-313 C.proc.Civ. iar cel de-al patrulea rezulta din economia prevederilor art. 305 C.proc.Civ. Cele patru cazuri sunt :

a. Cand instanta a carei hotarare este recurata, a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului.

b. Cand judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata, atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului

c. Cand instanta a carei hotarare este recurata nu era competenta.

e. Cand este necesara administrarea de probe , altele decat inscrisurile.


In continuare se impune o analiza a cazurilor mentionate :


a. Necercetarea fondului – reprezinta o situatie anormala in procesul de administrare a justitiei. O atare situatie este de natura sa priveze partile de beneficiul celor doua grade de jurisdictie. Ea se poate produce in cele mai varii situatii iar obligatia judecatorului este aceea de a solutiona cauza in fond si de a pronunta o solutie justa. In situatia necercetarii fondului se poate ajunge in acele situatii in care instanta a solutionat cauza pe baza unei exceptii peremptorii, fie ea de fond sau de procedura: cazul respingerii actiunii ca fiind prescrisa, pe motiv de putere de lucru judecat, lipsa de calitate procesuala, pentru inadmisibilitatea, prematuritatea sau netimbrarea actiunii ori pentru lipsa de interes. Casarea cu trimitere a hotararii se dispune in mod evident numai in acele cazuri in care se constata ca instanta a carei hotarare a fost recurata a solutionat in mod gresit cauza pe baza unor asemenea exceptii.

Cu o necercetare a fondului cauzei echivaleaza si acele situatii in care instanta a carei hotarare a fost atacata a luat act in mod negresit de renuntarea reclamantului la judecata sau la dreptul pretins.

Tot in prima situatie – necercetarea fondului – trebuie integrate si situatiile in care instanta a carei hotarare a fost recurata nu a examinat toate capetele de cerere ale actiunii sau acelea pe care instanta trebuia sa le examineze din oficiu. Aceste solutii sunt justificate deoarece instanta nu a cercetat intreg fondul procesului ci numai o parte din el.

Cu toate acestea casarea cu trimitere nu se poate dispune in acele cazuri in care instanta a carei hotarare a fost recurata a omis sa cerceteze unele pretentii privitoare la cheltuieli de judecata, dobanzi la suma solicitata, majorari legale sau penalitati deoarece acestea sunt cereri accesorii sunt o consecinta a rezolvarii problemelor de fond.

O ultima solutie ce poate fi integrata in primul caz este si aceea a lipsei oricarei dovezi a judecarii fondului. Doctrina citeaza printre alte imprejurari ce s-ar integra intr-o atare situatie: lipsa incheierii de amanare a pronuntarii, lipsa incheierii de la termenul la care a avut loc judecata in fond, lipsa minutei sau chiar a hotararii de finalizare a procesului. Consemnarea modului de desfasurare a sedintei de judecata in diferite acte de procedura este destinata sa asigure certitudinea unei judecati impartiale si sa ofere posibilitatea realizarii unui control eficient al hotararilor atacate. Lipsa acestora face imposibila verificarea modului in care s-a facut judecarea inclusiv a faptului daca a avut loc o adevarata judecata de fond.


b. Judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbatarea fondului


Casarea cu trimitere se impune si in acest caz pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdictie. Necitarea regulata a partilor la unul din momentele procesuale vizate de art. 312 alin. 5 C.proc.Civ. care prevede „Cu toate acestea, in cazul in care instanta, a carei hotarare este recurata, a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad”- este de natura sa nesocoteasca principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare.

Pentru a se pronunta casarea cu trimitere trebuie ca part.ea neregulat citata sa fi lipsit fie in tot cursul procesului, fie la cele doua momente procesuale – administrarea probelor si dezbaterea fondului.

Pentru respectarea principiilor mai sus mentionate ne inclinam spre solutia casarii cu trimitere chiar daca partea, din cauza neregulatei citari, a lipsit numai la administrarea probelor sau numai la dezbaterea fondului opinia nu s-ar putea sprijini pe actuala reglementare care obliga la o interpretare strict gramaticala: part.ea sa fi lipsit „atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului”.

Asadar fiind, de lege lata, instanta poate dispune casarea cu trimitere numai cand partea, cumulativ, a lipsit la ambele momente procesuale. Daca a lipsit numai la unul din aceste momente casarea se va face cu retinere. Prin parte urmeaza a se intelege reclamantul, paratul, tertii participanti la proces si procurorul nu insa si alti participanti la procesul civil.

Casarea cu trimitere trebuie dispusa si in cazul incalcarii altor forme de procedura prevazute sub pedeapsa nulitatii de art. 105 alin. 2 C.proc.Civ. precum si in cazul incalcarii altor principii ale procesului civil decat acelea privitoare la dreptul la aparare, contradictorialitate si egalitatea partilor.

Casarea cu trimitere nu se poate pronunta atunci cand un organ trebuie citat spre a fi audiat sau consultat doar asupra unei anumite probleme ce formeaza obiectul judecatii. In acest sens s-a decis ca necitarea autoritatii tutelare spre a fi ascultata in procesul de divort determina casarea cu retinere a hotararii, iar nu cu trimitere.



c. Cand instanta a carei hotarare este recurata nu era competenta


Casarea pentru lipsa de competenta a instantei nu ridica probleme deosebite in practica. Indiferent daca este vorba de transgresarea regulilor competentei generale sau ale competentei jurisdictionale solutia va fi casarea cu trimitere prin aceasta urmarindu-se ca partile sa fie judecate de catre judecatorii lor firesti.

In cazul necompetentei jurisdictionale cauza se va trimite la instanta competenta potrivit legii. Daca au fost nesocotite regulile competentei generale cauza se va trimite la organul cu atributii jurisdictionale competent legii. In cazul in care solutionarea cauzei a fost de competenta unui organ fara atributii jurisdictionale sau a unei jurisdictii straine solutia care se impune este aceea a casarii hotararii pronuntate cu nesocotirea normelor de competenta generala sau internationala si respingerea actiunii.

Cazul necompetentei jurisdictiei romane solutia respingerii actiunii este prevazuta in mod expres de legea nr 105/1992 in art. 157 care prevede ”Instanta sesizata verifica, din oficiu, competenta sa de a solutiona procesul privind raporturi de drept international privat si, in cazul in care nu este competenta nici ea si nici o alta instanta romana, respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor romane”

Daca cu prilejul solutionarii cauzei instanta de recurs constata ca ea insasi este competenta sa solutioneze cauza in prima instanta sau in apel va casa hotararea si va solutiona cauza conform competentei sale.

In cazul casarii pentru depasirea atributiilor puterii judecatoresti solutia finala pe care o impune art. 312 alin. 6 C.proc.Civ. este respingerea cererii ca inadmisibila. In materia conflictelor de drepturi mai exista si unele solutii part.iculare. Astfel potrivit legii nr. 168 /1999 (privind solutionarea conflictelor de munca) care prin art. 81 alin. 1 prevede ca : „in caz de admitere a recursului, instanta va judeca in fond cauza „Prin edictarea acestei dispozitii legea a consacrat regula potrivit careia, in materia conflictelor de drepturi, regula o constituie judecarea in fond a cauzei de catre instanta de recurs.

De la aceasta regula art. 81 alin..2 din Legea 168/1999 admite doua exceptii care vizeaza urmatoarele ipoteze:

solutionarea cauzei de instanta de fond s-a facut cu incalcarea prevederilor legale referitoare la competenta;

judecata in fond a avut loc in lipsa partii care nu a fost legal citata;


Prima exceptie constituie practic o reiterare partiala a art. 312 alin. 6 C.proc.Civ. Este vorba de o reiterare partiala deoarece textul nu mentioneaza si instanta sau organul jurisdictional la care urmeaza sa se trimita dosarul. Prin urmare textul se completeaza cu dispozitiile art.. 312 alin. 6 C.proc.Civ.

A doua exceptie vizeaza doar situatia in care judecata de fond a avut loc in lipsa partii care nu a fost legal citata. Din interpretarea textului de lege, exceptia este incidenta doar in cazul in care sunt intrunite cele doua conditii cumulativ, si anume: judecata de fond sa fi avut loc in lipsa partii si part.ea sa nu fi fost legal citata. Situatia vizata de art. 81 alin. 2 lit. b din Legea nr. 168/1999 difera esential fata de ipoteza consacrata in art. 312 alin. 5 C. proc. civ. intrucat in ultima situatie casarea cu trimitere se dispune doar in cazul cand judecata fondului s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata atat la administrarea probelor cat si la dezbaterea fondului.

Nici in acest caz art. 81 alin. 2 din Legea nr.168/1999 nu se face referire la instanta care va rejudeca cauza. Trimiterea spre rejudecare se va face la instanta care a pronuntat hotararea atacata.

In cazul in care recursul este de competenta Curtii Supreme de justitie, aceasta , casand hotararea atacata, trimite cauza spre o noua judecata instantei care a pronuntat hotararea casata ori atunci cand interesele bunei administrari a justitiei o cer altei instante de acelasi grad, cu exceptia cazului casarii pentru lipsa de competenta, cand cauza se trimite instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii. (art. 313 C. proc. civ.) Daca regula pentru Curtea Suprema de justitie este casarea cu trimitere, art. 314 C. proc. civ. stabileste totusi ca ea hotaraste asupra fondului pricinii in toate cazurile in care se caseaza hotararea atacata numai in scopul aplicarii corecte a legii la imprejurari de fapt ce au fost deplin stabilite. Acest aspect trebuie pus in discutia partilor pentru ca daca ar decide acest aspect dupa inchiderea dezbaterilor, in camera de consiliu, s-ar incalca principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare din moment ce nu s-a discutat in sedinta asupra legii aplicabile si imprejurarilor de fapt care sunt considerate deplin stabilite.


Cand este necesara administrarea de probe, altele decat inscrisurile


Din cuprinsul prevederilor art. 305 C. proc. civ. potrivit carora in instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, deducem inca o situatie cand casarea se face cu trimitere: cand solutionarea litigiului, dupa casare implica administrarea de probe, altele decat inscrisurile

Dispozitiile art. 312 C. proc. civ. precizeaza ca, in caz de casare, instanta de recurs va judeca pricina in fond. Dar potrivit art. 305 in instanta de recurs nu se pot produce probe noi. Totodata art. 304 pct 10 C. proc. civ. permite partii sa ceara casarea pentru omisiunea instantei de a se pronunta asupra unui mijloc de aparare ori asupra unor dovezi „administrate” care era hotaratoare pentru dezlegarea pricinii.

Din economia acestor reglementari se poate deduce ca, pe de o part.e s-a parasit sistemul casarii pure dominat de ideea ca stabilirea situatiei de fapt este atributul suveran al instantei de fond, instanta de recurs putand acum sa judece pricina in fond, pe baza probelor administrate si eventual a unor inscrisuri noi; dar pe de alta part.e instanta de recurs nu poate administra probe noi cu exceptia inscrisurilor impiedicandu-se transformarea recursului in apel sau transformarea instantei de recurs intr-o a treia instanta care sa judece latura faptica a procesului.





In consecinta fara a avea putere sa decida - prin administrarea de noi probe sau readministrarea probelor existente la dosar - asupra existentei sau inexistentei unui fapt ori asupra veracitatii unui mijloc de probatiune, instanta de recurs le poate declara indoielnice si in cazul cand ele constituie elemente de baza in solutionarea procesului, sa constate ca fondul cauzei nu a fost cercetat si sa caseze cu trimiterea cauzei la prima instanta pentru judecarea fondului.



Instanta de trimitere


Art. 312 alin. 5 C. proc. civ. prevede ca instanta de recurs dupa casare trimite cauza spre rejudecare „instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad” Situatia prevazuta de art. 312 alin. 5 C. proc. civ. prin care instanta de recurs trimite cauza spre rejudecare altei instante de acelasi grad are in vedere ipoteza cand din diferite cauze exceptionale instanta care a pronuntat hotararea casata nu s-ar mai putea alcatui in mod legal completul de judecata pentru a solutiona pricina trimisa spre rejudecare caci astfel s-ar eluda dispozitiile de ordine publica din materia stramutarii pricinilor.

In functie de obiectul recursului, de motivul de casare invocat si de intinderea casarii instanta de recurs va trimite cauza fie primei instante, fie instantei de apel. Probleme apar cand motivele de casare sunt imputabile atat primei instantei cat si instantei de apel. Coreland prevederile art. 312 C. proc. civ. cu cele ale art. 297 alin. 1 C. proc. civ. pentru celeritate si pentru economie de mijloace in actuala reglementare, cauza se trimite spre rejudecare instantei de apel care are dreptul sa evoce fondul.

In cazul in care tribunalul sau curtea de apel au fost investite cu solutionarea recursului prin stramutare si se dispune casarea cu trimitere, instanta de trimitere va fi una din raza de activitate a tribunalului sau curtii de apel dupa caz iar nu la instanta a carei hotarare a fost casata.


Efectele casarii


Art. 311 C. proc. civ. prevede in ceea ce priveste hotararea care a facut obiectul recursului ca „hotararea casata nu are nici o putere”. Acelasi art.icol prevede ca „actele de executare sau de asigurare facute in puterea unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu prevede astfel. Prin desfiintarea hotararii se desfiinteaza si efectele ei iar partile sunt repuse in situatia anterioara solutionarii litigiului. In context intereseaza mai ales faptul daca hotararea a fost casata in intregul ei sau in part.e precum si principiul non reformatio in pejus.

a) Daca hotararea a fost casata in intregul ei litigiul va fi judecat din nou sub toate aspectele lui intrucat hotararea care a facut obiectul recursului nu a dobandit autoritate de lucru judecat in nici una dintre chestiunile litigioase dezlegate.

b) Daca dimpotriva hotararea a fost casata numai in part.e aceea hotarare conserva autoritatea lucrului judecat in privinta chestiunilor dezlegate de instanta de fond si care n-au fost deduse in judecata recursului sau ale caror motive au fost respinse. Prin urmare in caz de casare partiala se rejudeca numai ceea ce s-a desfiintat, restul hotararii devenind irevocabila.

Datorita faptului ca art. 312 alin. 2 C. proc. civ. se refera numai la „actele de executare sau de asigurare” rezulta ca toate celelalte acte si dispozitii ale instantei isi vor produce efectele in fata instantei de trimitere, daca iregularitatea lor n-a fost pronuntata de instanta de casare deoarece ceea ce s-a anulat este numai modul in care, prin hotararea casta s-a solutionat fondul procesului.

Efectele casarii se rasfrang in principiu numai asupra partilor care s-au judecat in recurs. De la aceasta regula exista insa si exceptii:

a)     Prima exceptie se refera la proprietatea comuna a sotilor asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei.

Intr-o asemenea imprejurare recursul declarat numai de catre unul dintre soti profita si celuilalt, intrucat se prezuma ca recurentul a operat in baza mandatului tacit reciproc consacrat de art. 35 din C. Fam. care prevede „Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot”. Mandatul poate fi restrans insa prin vointa sotilor iar aceasta poate fi conventionala sau unilaterala.


b) A doua exceptie se refera la copart.iciparea procesuala obligatorie. Principiul coparticiparii procesuale obligatorie este enuntat in art. 48 alin. 2 C. proc. civ. si se concretizeaza in rasfrangerea efectelor favorabile ale actelor de procedura cu privire la toti reclamantii si paratii.

O aplicatie a acestui principiu poate fi intalnita in cazul obligatiilor indivizibile si solidare. In materia recursului calea de atac declarata de oricare dintre creditorii sau debitorii solidari va folosi si celorlalti in sensul ca efectele casarii se vor extinde si asupra partilor care nu au declarat recurs. De asemenea efectele admiterii recursului se vor extinde si asupra coparticipantilor care au exercitat calea de atac.


c) Ultima exceptie se refera la modul de solutionare a cererilor de chemare in garantie. In cazul cererilor de chemare in garantie admiterea recursului declarat de reclamant impotriva hotararii prin care s-a respins actiunea, si pe cale de consecinta si cererea de chemare in garantie formulata de parat repune in discutie cererea de chemare in garantie. In ipoteza admiterii recursului tertului chemat in garantie solutia este aceeasi. De data aceasta se va impune rediscutarea raporturilor din cadrul actiunii principale, caci numai in acest fel se poate proceda la o solutionare unitara a litigiului dintre toate partile.


Casarea hotararii determina rejudecarea in fond a pricinii de catre insasi instanta de recurs sau de catre una dintre instantele de fond, dupa cum casarea este cu retinere sau cu trimitere.

Indiferent insa de instanta care rejudeca, regulile aplicabile sunt cele de la judecata in prima instanta sau in apel, cu precizarea ca in caz de casare cu trimitere se pronunta dupa caz o sentinta care poate fi din nou atacata cu apel (susceptibila de recurs) sau numai in recurs iar in caz de casare cu retinere o decizie care este irevocabila (nesusceptibila de recurs).

Daca art. 311 alin. 1 C.proc.Civ prevede ca hotararea casata nu are nici o putere, aceasta priveste numai hotararea propriu zisa nu insa si dovezile administrate care raman dobandite cauzei.


Obligativitatea deciziei de casare


Potrivit art. 315 alin. 1 C. proc. civ. decizia de casare este obligatorie, pentru instanta care rejudeca asupra punctelor de drept dezlegate. Daca insa in urma rejudecarii dupa casare, cererea nu a fost rezolvata in fond ci de exemplu s-a perimat, decizia instantei de recurs in ceea ce priveste punctele de drept dezlegate nu constituie putere de lucru judecat intr-o pricina ulterioara, obligativitatea ei pentru instanta de rejudecare ramanand fara obiect. Modul in care a solutionat instanta de recurs problema de drept pusa in discutie este obligatoriu pentru instanta care rejudeca.       

Starea de fapt urmeaza sa fie stabilita definitiv numai de instanta care rejudeca, care poate ajunge din nou dupa rejudecare la aceeasi concluzie ca in prima hotarare. Chiar daca instanta de recurs a retinut anumite situatii de fapt, acestea, in raport cu dispozitiile din art. 315 alin. 1 C. proc. civ. nu sunt obligatorii pentru instanta care rejudeca ci au doar valoare orientativa. Cu toate acestea sunt obligatorii pentru instanta care rejudeca indicatiile referitoare la probe, deoarece ele atrag atentia instantei de rejudecare asupra necesitatii de a clarifica alte imprejurari de fapt prin administrarea de noi probe in vederea pronuntarii unei solutii legale si temeinice

Dispozitia art. 315 alin. 1 C. proc. civ. ca si aceasta obligatie decurg din organizarea ierarhica a instantelor, in cadrul careia instantele superioare au obligatia de a supraveghea activitatea de judecata a celor inferioare, indreptand, prin mijloace procesuale prevazute de lege, erorile de judecata.

In cazul in care instanta care rejudeca nu s-a conformat dezlegarii date problemei de drept de catre instanta de recurs, hotararea este casabila.


In sensul prevederilor art. 311 alin. 1C. proc. civ. si art. 315 alin. 1C. proc. civ. sunt fara putere numai acele hotarari casate prin care s-au solutionat anumite chestiuni de drept deduse in recurs si in privinta carora instanta de recurs a decis astfel decat instanta de fond nu si hotararile incidente incorporate in cele dintai, prin care s-au transat chestiuni nesupuse recursului si care nici nu au fost discutate pe cale de aparare in instanta de recurs, ramanand ca atare definitive.


Cand hotararea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale ,judecata va reincepe de la actul anulat –art. 315 alin. 2 C. proc. civ. Asadar nu este necesara refacerea actelor de procedura anterioare actului anulat. Totusi trebuie avut in vedere efectul extensiv al „nulitatii proprii” care, in ambianta interdependentei actelor procedurale, se poate obiectiva in una sau mai multe „nulitatii derivate”.


Casarea cu trimitere la instanta a carei hotarare a fost recurata atrage incompatibilitatea judecatorilor care au pronuntat hotararea casata. Art. 24 alin. 1 C. proc. civ. precizeaza in acest sens ca judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina nu poate lua part.e la judecarea aceleiasi pricini in apel sau in recurs, „ si nici in caz de rejudecare dupa casare”. Incompatibilitatea presupune ca judecatorul sa fi part.icipat anterior la adoptarea unei hotarari prin care s-a dezlegat fondul pricinii sau o alta problema litigioasa.



Aplicarea principiului „non reformatio in pejus”


Spre deosebire de codul de procedura penala care in art. 372 alin.1 prevede ca „instanta de recurs solutionand cauza nu poate crea o situatie mai grea pentru part.ea care a declarat recurs” legislatia procesuala civila nu reglementeaza in mod expres acest principiu. Dar teoria si practica judiciara sunt unanime in a considera ca el isi gaseste aplicare si in procesul civil ca masura de logica juridica si de echitate. Neaplicarea acestui principiu ar putea determina partile sa nu exercite calea de atac chiar daca hotararea este nelegala si prin ea i s-a lezat un drept subiectiv, ceea ce desigur ar fi contrat interesului general de aflare a adevarului si asigurare a respectarii legii prin desfiintarea hotararilor pronuntate cu incalcarea ei.

Principiul neagravarii situatiei in propriu recurs se aplica atat la judecata recursului cat si cu prilejul rejudecarii in fond dupa casare, deoarece rejudecarea intervine ca urmare a initiativei partii de a declansa controlul judiciar.

In literatura s-a subliniat insa ca acest principiu nu are caracter de ordine publica, recurentul putand renunta la aplicarea lui. Pe aceeasi linie in practica s-a precizat ca este o chestiune de apreciere in fapt, prin prisma intereselor partii care a exercitat calea de atac, daca si in ce masura acest principiu se respecta ori se incalca.

Principiul se aplica si in cazul exercitarii recursului de catre procuror in favoarea unei parti. Deci instanta admitand un asemenea recurs nu va putea casa hotararea in defavoarea acelei parti.Ea va putea proceda in acest fel numai in cazul in care procurorul ar fi transformat, inauntrul termenului de exercitare a caii de atac, recursul declarat initial intr-un recurs in favoarea celeilalte parti.


Prevederile art. 311 alin. 2 C. proc. civ. care prevede ca „Actele de executare sau de asigurare facute in puterea unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu dispune altfel” priveste casarea totala. In caz de casare partiala textul este aplicabil numai cat priveste part.ea din hotarare care a fost casata, cealalta part.e dobandind, asa cum am mai spus, irevocabil puterea lucrului judecat.

In urma casarii hotararii , daca aceea hotarare, anterior casarii, a fost pusa in executare se va pune problema intoarcerii executarii, adica a restabilirii situatiei anterioare. Art. 404 1 C. proc. civ. arata ca in toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii,”prin restabilirea situatiei anterioare acesteia”; „bunurile asupra carora s-a facut executarea se vor restitui celui indreptatit”, iar daca executarea silita s-a facut prin vanzarea unor bunuri mobile intoarcerea executarii se va face prin restituirea de catre creditor a sumei rezultate din vanzare cu exceptia situatiei cand isi gaseste aplicare art. 449 C. proc. civ. „Nici o cerere de nulitate sau de stricare a vanzarii nu se va primi in contra celui asupra caruia s-a adjudecat lucrul si care a platit pretul, afara numai de nu a fost viclesug din parte-i.

Cererea partii vatamate va fi numai in contra celui ce a urmarit sau a executorului judecatoresc, ori a celorlalti ofiteri publici ce au executat, dupa imprejurari, in caz de rea-credinta sau neindeplinirea formelor cerute de lege pentru executare „

Modalitatea prin care urmeaza a se realiza intoarcerea executarii este stabilita de art. 4042-4043 C.proc.Civ care evoca urmatoarele ipoteze si solutii:

Daca instanta a desfiintat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat va dispune prin aceeasi hotarare si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii.

Daca instanta care a desfiintat hotararea executata a dispus rejudecarea in fond a procesului si nu a luat masura restabilirii situatiei anterioare executarii aceasta masura se va dispune de instanta care rejudeca fondul.

Daca nu s-a procedat in una din formele aratate, cel indreptatit va putea cere instantei judecatoresti competente restabilirea situatiei anterioare executarii.

Daca titlul executoriu emis de un alt organ decat o instanta a fost desfiintat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instantelor judecatoresti, iar modalitatea restabilirii situatiei anterioare executarii nu este prevazuta de lege sau desi este prevazuta nu s-a luat aceasta masura ea se va putea obtine pe calea unei cereri introduse la instanta competenta potrivit legii. In aceasta situatie urmeaza sa se aplice regulile de drept comun, adica trebuie sa introduca o actiune separata de intoarcere a executarii, actiune introdusa in termenul de prescriptie prevazut de art. 3 din decretul 167 - 1958 privitor la prescriptia extinctiva, daca nu este vorba de un drept imprescriptibil.



Hotararea instantei de recurs


Hotararea instantei de recurs se redacteaza in termen de cincisprezece zile de la pronuntare. Dispozitiile art. 261 se aplica corespunzator aceasta solutie desprinzandu-se din trimiterea pe care o face art. 316 C. proc. civ. la dispozitiile care reglementeaza materia apelului unde art. 298 C. proc. civ. trimite la prevederile legale aplicabile la judecat inaintea primei instante.

Motivarea instantei de recurs este necesara din urmatoarele considerente :

pentru a putea stabili felul si limitele casarii precum si pentru a arata instantei care rejudeca fondul dupa casare care sunt dezlegarile date problemelor de drept

pentru ca impotriva acestei hotarari pot fi exercitate caile de atac de retractare unele din motivele de exercitare a acestora desprinzandu-se numai din considerentele hotararii, cum ar fi cazul cand instanta a omis sa solutioneze un motiv de casare .

Solutia data recursului are consecinte si asupra cheltuielilor de judecata. Astfel daca recursul se respinge, la cererea intimatului, instanta va obliga prin hotarare si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea recursului. Daca recursul se admite lui se caseaza hotararea atacata pricina se rejudeca si numai part.ea care va castiga irevocabil procesul va avea dreptul la cheltuielile de judecata

Hotararea pronuntata de instanta de recurs este irevocabila, indiferent de situatia la care s-a oprit instanta de recurs – respingerea recursului ca nefondat ori in temeiul unei exceptii procesuale, modificarea hotararii, casarea cu trimitere sau cu retinere.

Din caracterul irevocabil al hotararii instantei de recurs decurg doua consecinte:

- Hotararea pronuntata de catre instanta de recurs nu este ea insati susceptibila de recurs. Recursul la recurs nu este admisibil.- art. 377 pct 4 C. proc. civ.

- Hotararea instantei de recurs este susceptibila de atac, in formele si in conditiile prevazute de lege, prin caile extraordinare de atac: contestatia in anulare, revizuirea, recursul in anulare.








- BIBLIOGRAFIE -



Florea Magureanu - Drept procesual civil, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2004


- Drept procesual civil, editia a VI-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2004


- Drept procesual civil, editia a VII-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2004


Dr. Mihaela Tabarca - Drept procesual civil, vol. II, Editura Universul Juridic, Bucuresti,

2005


Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi - Drept procesual civil, ed. a II-a, Editura All Beck,

Bucuresti, 2003


V. M. Ciobanu - Tratat teoretic si practic de procedura civila, Vol. II, Ed. National,

Bucuresti, 1996


Codul civil si de procedura civila, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007


Gr. Porumb - Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, Editura Stiintifica,

Bucuresti, 1960


I. Deleanu - Tratat de procedura civila, vol. II, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1995


E. Herovanu - Curs de procedura civila, Bucuresti, 1929


G. Boroi, D. Radescu - Codul de procedura civila comentat si adnotat, Editura ALL,

Bucuresti






Florea Magureanu – Drept procesual civil, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2004, p. 20

Dr. Mihaela Tabarca – Drept procesual civil, vol. II, pag. 81, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2005


Florea Magureanu - Drept procesual civil, editia a VII-a, pag. 352, Editura All Beck, Bucuresti, 2004

Prin decizia nr. 176 din 24 mart.ie 2005, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionaliatte a prevederilor art. 3021 alin. 1 lit. a Cod proc. Civ. Critica se referea la faptul ca se impune instantei sa constate nulitatea recursului fara a se da posibilitatea recurentului sa acopere eventualele lipsuri ale cererii sale de recurs care nu aduc celorlalte parti nicio vatamare procesuala. Astfel, se aduce atingere dreptului la exercitarea unei cai de atac si dreptului la acces liber la justitie, contravenind art. 21 si 129 din Condtitutie.


Florea Magureanu - Drept procesual civil, editia a VII-a, pag. 352, Editura All Beck, Bucuresti, 2004


Codul civil si de procedura civila, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007 p. 339

Codul civil si de procedura civila, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007 p. 345

Florea Magureanu - Drept procesual civil, editia a VII-a, pag. 352, Editura All Beck, Bucuresti, 2004


Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi - Drept procesual civil, ed. a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 326

Codul civil si de procedura civila, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007 p. 343

Florea Magureanu - Drept procesual civil, editia a VI-a, pag. 342, Editura All Beck, Bucuresti, 2004


Florea Magureanu - Drept procesual civil, editia a VI-a, pag. 342, Editura All Beck, Bucuresti, 2004

V. M. Ciobanu – Tratat teoretic si practic de procedura civila, Vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, p. 242

Gr. Porumb – Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1960, p. 123

I. Deleanu – Tratat de procedura civila, vol. II, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1995, p. 189

E. Herovanu – Curs de procedura civila, Bucuresti, 1929, p. 219

G. Boroi, D. Radescu – Codul de procedura civila comentat si adnotat, Editura ALL, Bucuresti, 1994, p. 195

Dr. Mihaela Tabarca – Drept procesual civil, vol. II, pag. 95, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2005


Florea Magureanu - Drept procesual civil, editia a VII-a, pag. 360, Editura All Beck, Bucuresti, 2004


V. M. Ciobanu – Tratat teoretic si practic de procedura civila, Vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, p. 259


Florea Magureanu - Drept procesual civil, editia a VI-a, pag. 349, Editura All Beck, Bucuresti, 2004


Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi - Drept procesual civil, ed. a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 57


Dr. Mihaela Tabarca – Drept procesual civil, vol. II, pag. 96, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2005


Gr. Porumb – Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1960






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }