Jurisprudenta si functiile Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene in sistemul Ordinii de drept comunitar

Jurisprudenta si functiile Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene in sistemul Ordinii de drept comunitar

1. Rolul institutional al CJCE

In primul rand si inainte de orice, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE) trebuie inteleasa ca unul dintre cele cinci organe ale Comunitatii Europene (CE) . Ea reprezinta puterea judecatoreasca tipica intr-o structura, care abia corespunde categoriilor traditionale de impartire a puterilor: Consiliul si Comisia exercita, ambele, atat functii legislative, cat si executive; Parlamentul European poate fi comparat doar conditionat cu un parlament traditional. La acestea se adauga faptul ca - in calitatea sa de organ de stabilire a normelor de drept - Consiliul se recruteaza dintre reprezentanti ai executivelor nationale, precum si faptul ca statele membre pot - ca parti semnatare ale tratatelor - sa le modifice pe acestea dupa dorinta, prin conventii de drept international.

Data fiind aceasta situatie, la infiintarea Comunitatilor s-a considerat necesar sa i se atribuie CJCE o pozitie solida de putere judecatoreasca; deoarece - pe de o parte - nu s-a putut ajunge la un consens politic pentru a face ca Parlamentului sa-i revina competente legislative autentice (si, astfel, competente de control fata de executiv), dar - pe de alta parte - si pentru ca nu se dorea acordarea unui exagerat ansamblu de competente Consiliului si Comisiei, a fost conceputa o stricta competenta de control, efectuat de catre Curtea de Justitie. In pofida competentelor - intre timp largite - ale Parlamentului, aceasta constelatie a ramas, practic, aceeasi pana azi.

Dincolo de controlul interinstitutional, s-a trecut in responsabilitatea CJCE si sarcina de a realiza punerea de acord a intereselor comunitare cu acelea ale statelor membre. In fata CJCE au posibilitatea atat organele de a obliga statele membre la loialitate fata de Comunitate, cat si statele membre de a controla legalitatea modului de a actiona al organelor.

Ca urmare, CJCE joaca un rol la fel de important pentru echilibrul institutional al Comunitatii, ca si pentru raportul ei cu statele membre.

2. Mandatul jurisdictional al CJCE ca organ al CE

2.1. Generalitati

Conform art. 220 (164) al Tratatului de infiintare a CE (TCE), CJCE - ca putere judecatoreasca tipica - ii revine functia "de a asigura respectarea normelor de drept la interpretarea si aplicarea acestui tratat" . CJCE controleaza atat actele juridice, cat si modul de administrare ale Comunitatii - deci verifica atat legislativul, cat si executivul - si aplaneaza litigiile dintre fiecare organ al Comunitatii si statele membre. In plus, ei ii este incredintata - in mod general - interpretarea si alcatuirea juridica a dreptului comunitar.

Pentru functiile CJCE este valabil "principiul imputernicirii individuale limitate" , de altfel cunoscut in dreptul comunitar. Pentru jurisdictie, aceasta inseamna ca aplicarea dreptului european ramane - principal si primar - sarcina instantelor nationale, in timp ce CJCE i se atribuie numai anumite competente, care sunt definite fiecare la art. 220 (164) si urmatoarele din TCE. Practic, ele corespund diferitelor tipuri de actiuni, care sunt tratate individual in partea a II-a.

Bineinteles ca, independent de aceasta limitare, activitatea CJCE priveste toate obiectele materiale ale dreptului comunitar si - astfel, practic - toate sectoarele justitiei. In cadrul competentelor atribuite, jurisdictia CJCE este si obligatorie, adica nimeni - si mai ales - nu o poate contesta.

2.2. Compententa de control a CJCE

In ceea ce priveste posibilitatile de actiune ale CJCE, exista o "competenta de control" gradata, in functie de apropierea partilor implicate in raport cu ordinea de drept comunitara:

- CJCE are cele mai puternice competente de control in raportul organelor CE intre ele (exemplu: Parlamentul este de parere ca - in procedura de stabilire a normelor de drept - Consiliul nu a tinut seama suficient de drepturile sale de participare ), precum si in raportul dintre fiecare organ, exclusiv pentru totalitatea relatiilor reciproce.

- Competentele de control sunt deja ceva mai putin puternice in raportul dintre organe si statele membre: aici, CJCE verifica numai respectarea obligatiilor specifice dreptului comunitar (exemplu: Comisia acuza Austria pentru obstructionarea politicii transporturilor, din cauza taxei de trecere prin tunelul Brenner ; Republica Federala Germania acuza Consiliul din cauza unei directive, care contine o interzicere a reclamei pentru tigari ).

- In ceea ce priveste verificarea activitatii organelor, efectuata de persoane particulare din Comunitate si de alti terti, chiar si de terte state, se poate apela la CJCE numai in cazul afectarii individuale a celor implicati (exemplu: plangerea unei firme impotriva unei hotarari a Comisiei CE de stabilire a unei amenzi din cauza existentei unui cartel interzis prin dreptul comunitar). Nu exista nici o posibilitate de introducere a unei "actiuni populare", in sensul ca persoanele particulare pot face apel la CJCE, daca ele considera activitatea organelor ca fiind, in totalitate, nelegala.

- In raportul dintre statele membre si persoanele particulare exista o competenta a CJCE doar pentru interpretarea si verificarea valabilitatii dreptului comunitar, concretizata pe calea asa-zisei proceduri de luare a deciziei prealabile, asadar numai atunci cand instantele nationale apeleaza la CJCE pe propria lor raspundere. Fireste ca, in astfel de cazuri, consecintele juridice pentru statele membre pot fi extrem de ample (exemplu: cazul "Francovich" , in care CJCE a stabilit obligatia statelor membre de a-i despagubi pe proprii cetateni pentru cazul ca nu sunt transpuse regulamentar directivele ale caror dispozitii contin - in aceasta privinta - drepturi subiective ale persoanelor particulare).

- In raportul dintre persoane particulare exista o posibilitate de actiune a CJCE tot numai pe baza cererii - inaintate de instantele nationale - de luare a deciziei preliminare; bineinteles ca sunt mai putin frecvente cazurile in care dreptul comunitar stabileste - in raport pe orizontala - drepturi si obligatii (exemplu: interzicerea - prin clauze - a limitarii libertatii de stabilire a resedintei prin transfer la asociatii sportive private, cum s-a decis in cazul "Bosman" ).

2.3. Functiile CJCE

Conform acestei gradari a apropierii partilor implicate fata de ordinea de drept comunitara, rezulta o definire diferita a respectivei functii a CJCE (simplificat - figura 3):

- In raportul dintre organele CE, CJCE joaca rolul unei Curti Constitutionale. In privinta plangerilor functionarilor, acestui rol i se adauga functia unei instante pentru litigii de serviciu, respectiv a unei instante pentru litigii de munca.

- Calitatea de Curte Constitutionala este valabila si in raportul dintre organele CE si statele membre, si anume in privinta obligatiilor reciproce specifice dreptului comunitar.

- In raportul dintre organele CE si persoane particulare sau state terte, CJCE devine activa in mod asemanator unui tribunal administrativ, respectiv unui tribunal international.

- In raportul dintre statele membre si propii lor cetateni, sau dintre acestea si cetateni straini, instantele nationale sunt preponderent chemate sa garanteze protectia juridica, pentru respectarea normelor de drept comunitar. Aici, sarcina CJCE este numai de a asigura o aplicare unitara a dreptului comunitar de catre instantele tuturor statelor membre; deci, ea este o "instanta de asigurare a unitatii juridice", la care instantele nationale pot face apel pe calea cererii de luare a deciziei preliminare. Aceasta situatie poate avea consecinte in toate domeniile justitiei.

- Acelasi lucru este valabil in raportul dintre persoanele particulare.

2. Principalele tipuri de actiuni

Conform functiilor CJCE, la art. 220 (164) si urmatoarele din TCE sunt prevazute - in diferite situatii - urmatoarele tipuri principale de actiuni (figura 4):

- In raportul dintre organele CE sunt admise actiunea in anulare si actiunea pentru neindeplinire (art. 230-232 [173-175] din TCE). In privinta litigiilor organelor CE cu proprii salariati, mai trebuie mentionata actiunea inaintata de functionari (art. 236 [179] din TCE).

- Controlul raporturilor juridice dintre statele membre si organele CE se desfasoara tot pe baza actiunii in anulare si a celei pentru neindeplinire - daca statele membre sunt reclamante - respectiv pe baza actiunii pentru incalcarea Tratatului (art. 226 [169] din TCE), daca organele sunt reclamante.

- Tot pe baza actiunii in anulare, persoanele particulare pot solicita verificarea activitatii administrative a Comunitatii, ele trebuind sa faca dovada ca sunt afectate direct; aceasta nu reuneste aproape niciodata in cazul unei actiuni pentru neindeplinire. La nevoie, exista posibilitatea unei actiuni pentru daune-interese (art. 235 [178] din TCE).

- In raportul dintre statele membre si persoane particulare exista numai posibilitatea procedurii de luare a deciziei preliminare (art. 234 [177] din TCE), cu ocazia unui proces aflat pe rolul instantei nationale; totusi, asupra inaintarii cererii respective hotaraste - pe propria lui raspundere - judecatorul national.

- Acelasi lucru este valabil in raportul dintre persoanele particulare. Ce-i drept, in ultimul timp, aici se mai adauga actiunile juridice referitoare la marci si sortimente, in care CJCE capata o autoritate speciala in raportul pe orizontala.

Aceste tipuri principale de actiuni, precum si celelalte tipuri de actiuni complementare, respectiv secundare, sunt examinate - separat - in Sectiunea a II-a.

3. Componenta CJCE si a CpIPE

3.1. Istoric

CJCE a fost infiintata in Luxemburg - in anul 1952 - drept Curte de Justitie a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), iar ulterior a devenit competenta ca organ comun al celorlalte doua Comunitati: Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana pentru energie nucleara (Euratom). De atunci, centrul de greutate al activitatii sale s-a aflat in domeniul CEE, respectiv CE; actiunile din domeniile CECO si Euratom sunt foarte putine la numar si, de aceea, nu sunt tratate mai departe in acest manual . Din anul 1989, organul CJCE este impartit in CJCE si Curtea de Prima Instanta a Comunitatilor Europene (CpICE) (art. 225 [168a] din TCE ). Aceasta din urma isi desfasoara activitatea tot in Luxemburg. Asadar, in cazul denumirii "CJCE" trebuie bagat de seama daca este abordata functia de organ sau functia de curte de justitie.

Impartirea devenise necesara mai ales din cauza faptului ca CJCE s-a vazut in fata unui volum de lucru tot mai mare, pe care nu-l mai putea rezolva singura. In afara de aceasta, impartirea corespundea si cerintei opiniei publice pentru o jurisdictie europeana cu mai multe nivele: de acum inainte, impotriva sentintelor CpICE se poate face apel la CJCE.

Treptat, CpICE si-a extins competentele. In timp ce, la inceput, ea era autorizata numai pentru actiuni ale persoanelor particulare in cauze referitoare la concurenta si la CECO, precum si pentru actiunile in justitie ale functionarilor, competenta a fost extinsa - din anul 1993 - la toate actiunile intentate de persoane particulare impotriva organelor CE; este in pregatire o noua extindere la anumite cazuri, in care reclamante sunt statele membre (de exemplu in spete privind subventiile). CpICE ii revin preponderent - in prima instanta - functiile de "instanta administrativa" si de "instanta pentru litigii de serviciu" ale organului CJCE, descrise mai sus .

3.2. Schema de functiuni

Schema posturilor la CJCE si la CpICE este relativ simplu structurata: actualmente (de cand CE are 15 state membre) exista cate 15 judecatori la fiecare din cele doua instante, precum si - suplimentar - un numar de noua avocati generali la CJCE. Teoretic, la CpICE, un judecator poate prelua ad hoc functia de avocat general.

In majoritatea statelor membre functia de avocat general este necunoscuta. Conform art. 222 (166) alin. 2 din TCE, avocatul general - in deplina impartialitate si independenta - trebuie sa formuleze, public, concluzii motivate la procesele supuse dezbaterii la Curtea de Justitie, pentru a-i ajuta acesteia sa-si indeplineasca misiunea. Concluziile nu sunt obligatorii, dar - din punct de vedere al rezultatului - ele corespund, frecvent, sentintelor. Din punct de vedere al motivarii, ele sunt - cel mai adesea - mult mai amanuntite si, ca urmare, foarte valoroase pentru intelegerea stiintifica a dreptului comunitar.

Numirea judecatorilor si a fiecarui avocat general este facuta de catre guvernele statelor membre pentru un mandat de cate 6 ani, fiind permis sa fie numiti si pentru un al doilea mandat . Judecatorii de la CJCE si de la CpICE isi aleg din randul lor - pentru 3 ani - respectivul presedinte, care are pozitia de primus inter pares . Bineinteles ca, din punct de vedere institutional, Presedintele CJCE este unul din reprezentantii de rang cel mai inalt ai CE.

In procesele aflate pe rol, judecatorii pot decide in alcatuire diferita:

- la CJCE exista posibilitatea de complet de judecata integral (15 judecatori), de complet de judecata redus (11 judecatori), de Curte din 5 judecatori si de Curte din 3 judecatori;

- la CpICE exista posibilitatea de complet de judecata integral (15 judecatori), de Curte cu 5 judecatori, de Curte cu 3 judecatori, precum si - mai recent - posibilitatea luarii deciziei de catre judecator unic .

Organizarea (autoritatea) CJCE

In prezent, organul CJCE este o autoritate cu un total de circa 1.000 angajati, din care aproximativ 400 de juristi. Cu titlu de exemplu, fiecare judecator si avocat general de la CJCE are ca referenti - in "cabinetul" sau - 3 juristi, iar fiecare judecator la CpICE 2 juristi. De altfel, cam jumatate din totalitatea angajatilor de la CJCE, activeaza in serviciul de limbi straine ; alte compartimente importante sunt, inainte de toate, cele doua cancelarii - care sunt raspunzatoare pentru modul de desfasurare a tuturor preoceselor si au sub-compartimente nationale, respectiv sub-compartimente organizate in functie de limba - precum si compartimentele stiintific si de documentare, inclusiv biblioteca, care activeaza in egala masura pentru ambele instante.

Modul de lucru si mecanismele adoptarii

hotararilor

1. Generalitati

Atat CJCE, cat si CpICE sunt instante care se intrunesc continuu, cu sedinte in mai multe zile ale saptamanii; deci nu au loc sesiuni speciale sau altele asemanatoare. Bineinteles ca exista - distribuite in cursul anului - circa 10 saptamani fara sedinte (asa-numitele "saptamani albe"), in care judecatorii nu trebuie sa fie prezenti permanent. La acestea se mai adauga vacanta judecatoreasca, care dureaza de la mijlocul lunii iulie pana la mijlocul lui septembrie.

In fata CJCE si CpICE este dat un numar total de 500 de sedinte/an, din toate domeniile dreptului, la o durata a unui proces de 1½ - 2 ani la CJCE si de circa 2½ ani la CpICE; de cele mai multe ori, CJCE ii revine un numar ceva mai mare, deoarece procedurile la CpICE sunt - in medie - mult mai ample, includ fazele de cercetare a probelor, etc si - ca urmare - nu pot fi incheiate atat de repede. In perioada de la infiintarea CJCE pana la sfarsitul anului 1999 au fost aduse, in fata ambelor instante, aproape 1000 de spete juridice, din care circa 1.400 sunt actualmente in curs de solutionare (din acestea circa 60% la CJCE si restul la CpICE).

Nu exista nici o specializare a judecatorilor sau a Curtilor, pentru a asigura un efect uniform al tuturor ordinilor de drept nationale asupra tuturor proceselor. Nu are loc publicarea opiniilor divergente ale judecatorilor, aceasta mai ales pentru a sublinia independenta fiecarui judecator fata de statul de catre care a fost delegat.

2. Stilul hotararilor

In privinta stilului hotararilor de la CJCE si CpICE, aceasta se deosebeste considerabil de practica din statele membre. In timp ce, de exemplu in Franta, sentintele pronuntate de Curtile de Apel sunt, in mod obisnuit, redactate extrem de concis - avand adeseori numai cateva pagini, iar decizia formulata in ele fiind apodictica, fara ca sa fie date motivarile pentru aceasta, astfel ca sentintele date de CJCE sunt considerate ca fiind foarte amanuntite - in statele membre, care fac parte din spatiul de limba germana, impresia este mai degraba contrara. In aceste state se simte mai ales lipsa faptului ca CJCE nu se ocupa indeaproape cu conditiile de drept din literatura de specialitate, asa cum fac instantele supreme nationale din acest spatiu.

Stilul sentintelor, mai ales al CJCE, este caracterizat - pe de o parte - prin concizie, in special in expunerile considerentelor de drept. Pe de alta parte, stilul este marcat de afirmatii autorizate si aproape deloc de argumentari. Confruntarea cu teoria sau cu jurisprudenta nationala este lasata pe seama avocatului general. Ce-i drept, la CpICE sentintele sunt cu mult mai lungi, ceea ce este de pus mai curand pe seama prezentarilor - cel mai adesea ample - ale respectivelor situatii de fapt si ale sustinerilor partilor (cu privire la dreptul de atacare prin apel) si mai putin pe seama argumentatiei juridice, care si aici este mai degraba apodictica.

De altfel - in mod cu totul constient - CJCE nu vrea sa joace rolul unei "instante de suprarevizuire", de exemplu in spete tinand de dreptul comunitar fiscal, ci doreste sa tina seama de traditiile juridice diferite ale celor 15 state membre, ceea ce, cateodata, aduce cu sine compromisuri, care - privite dintr-o perspectiva pur nationala - par a nu se potrivi. Aceasta este, totusi, consecinta unei jurisdictii supranationale specifice, care trebuie sa judece cu aceeasi masura pentru toate statele membre.

3. Metode de adoptare a hotararilor

In vederea clarificarii modului de lucru al CJCE pentru stabilirea solutiei legale, este necesara o scurta privire asupra metodelor de care se foloseste CJCE la interpretarea dreptului comunitar.

Interpretarea dreptului comunitar dupa cuprinsul textului este o metoda adecvata doar limitat. Dupa cum se stie, TCE - conform propriului sau art. 314 (248) - are caracter obligatoriu in toate versiunile lingvistice (in prezent 11), acest aspect fiind valabil, in egala masura, si pentru toate actele dreptului secundar. Daca ne gandim sub ce presiune a timpului sunt formulate, deseori, actele legislative in Consiliu si Comisie (de cele mai multe ori de catre nejuristi) si ca ele sunt, adesea, expresia compromisurilor politice, facute fara a da atentie unei coerente metodice deosebite, atunci devine clar ca textul dreptului comunitar nu poate reprezenta deloc un factor de interpretare demn de incredere. Dimpotriva, adeseori, diferentele de continut - existente intre textele de lege ale fiecarei versiuni lingvistice - sunt, la randul lor, motivul cererilor inaintate la CJCE, care trebuie sa decida, apoi, asupra continutului obligatoriu al unei dispozitii .

De o importanta la fel de mica este, in dreptul comunitar, interpretarea istorica. "Materialele", asa cum sunt ele cunoscute din doctrina juridica a spatiului de limba germana, nu joaca, practic, nici un rol in dreptul comunitar; dintre actele juridice, cele mai putin publicate sunt documentele de lucru. Chiar atunci cand aceasta se intampla, ele provin - cel mai adesea - de la fiecare guvern si redau doar punctul de vedere national, nu insa si consensul la care s-a ajuns in final. Nici declaratiile de intentie ale Comisiei, de ce ea aspira la un anumit act juridic, nu sunt deloc obligatorii si nu corespund, in caz de dubiu, compromisului acceptat ulterior in Consiliu.

Mecanismele folosite preponderent de catre CJCE corespund, mai degraba, unei aprecieri sistematic teleologice, care ia in considerare particularitatile dreptului comunitar. Aici sunt de observat urmatoarele elemente:

- Uniformitatea in toate statele membre, "interpretarea autonoma": in vederea asigurarii uniformitatii ordinii de drept comunitare, se apeleaza frecvent la CJCE pentru ca sa interpreteze "autonom" notiuni, deci sa le dea acestora un continut autonom, eliberat de definitiile nationale. Aceasta este o metoda, care se utilizeaza - in primul rand - in domenii foarte tehnice, cum este dreptul fiscal .

- Efectul util al dreptului comunitar: aceasta demonstreaza o metoda, care urmareste sa confere impunerii dreptului comunitar cea mai mare eficienta posibila, ceva in sensul ca dispozitiile procedurale nationale - precum termenele de prescriere si altele asemanatoare - nu au voie sa-i rapeasca dreptului comunitar eficienta sa .

- Dezvoltarea dinamica a dreptului comunitar: Este clar ca, adeseori, dreptul comunitar trebuie interpretat din puncte de vedere politice, referitoare la promovarea integrarii. Astfel, de exemplu, in prim planul interpretarii unei directive sta - adesea - intrebarea: ce obiective ale TCE urmeaza a fi urmarite prin aceasta directiva?

- Interpretarea, conforma Tratatului, a dreptului comunitar secundar: aceasta este o consecinta logica, rezultata din impartirea dreptului comunitar in drept primar si drept secundar, asadar - pe de o parte - dreptul Tratatelor constitutive, respectiv - pe de alta parte - dreptul creat de organele comunitare, si anume regulamentele si directivele.

- Principii de drept generale: Aici este vorba de un domeniu deosebit de complex, caruia CJCE ii acorda o mare atentie. Bineinteles ca CJCE ia in considerare drepturi fundamentale si principii, cum sunt principiul proportionalitatii, etc. La acestea se adauga dispozitii, precum cele ale art. 288 (215) alin. 2 din TCE, care lasa la aprecierea CJCE luarea in considerare a "principiilor de drept generale, care sunt comune ordinilor de drept ale statelor membre" . Ce-i drept, acest articol contine doar o regula pentru un domeniu special, totusi ideea lui fundamentala este prezenta in multe sentinte.

- Compararea legislatiilor: Chiar si in afara acesteia, CJCE lucreaza foarte mult pe baza studiilor de drept comparat, care sunt intocmite de catre propriul compartiment stiintific. In plus, insusi colegiul judecatorilor - precum si participarea statelor membre la procese, permisa in mare masura - ofera deja garantia prezentei permanente a compararii legislatiei . Chiar si principiile de drept generale - pe care, cum s-a mentionat mai sus, CJCE le aduce in dreptul comunitar - sunt stabilite, in definitiv, pe baza compararii legislatiilor. Compararea legislatiilor este interesanta pentru CJCE nu numai pentru stabilirea temeiurilor sentintelor sale, ci si pentru efectele ulterioare ale acestora in statele membre.

- Principiul subsidiaritatii (art. 5 [3b] TCE): De la Tratatul de la Maastricht, la interpretare joaca un rol important si principiul subsidiaritatii, adica principiul conform caruia o activitate va fi desfasurata la nivelul Comunitatii numai in masura in care ea nu poate fi realizata mai bine la nivelul statelor membre .

In final, cu privire la perfectionarea legislatiei in dreptul comunitar, CJCE este indicata cu mult mai mult decat instantele nationale, deoarece - pentru asigurarea respectarii dreptatii in dreptul comunitar - trebuie, adesea, umplute lacunele. Rezulta particularitati, avandu-se in vedere atat materia imperfecta supusa reglementarii in dreptul comunitar, cat si dinamica dezvoltarii acestuia.

5. Perfectionarea justitiei comunitare

In mod sigur, CJCE este unul din organele CE, care se bucura de cel mai mare respect si de cea mai inalta pretuire in statele membre. Activitatea ei, desfasurata in cei aproape 50 de ani ai existentei sale, a marcat decisiv imaginea Comunitatii ca o comunitate de drept si a intarit considerabil drepturile fiecarui individ. In opinia generala, ea este considerata ca fiind extraordinar de eficienta.

Cu toate acestea, treptat, si in cazul CJCE se simte nevoia unei reformari fundamentale: in anii scursi, competentele sale au sporit puternic; in special Tratatul de la Amsterdam a adus cu sine o largire considerabila, chiar si in domenii, care - pana atunci - erau straine dreptului comunitar, de exemplu dreptul la azil sau dreptul international al familiei (vezi II.14, cu privire la noile competente). La aceasta se mai adauga faptul ca, intre timp, si dreptul comunitar traditional a atins dimensiuni deosebite, daca ne-am gandi doar la feluritele masuri de ajustare juridica in sfera dreptului privat - la care "parintii Tratatelor" sigur nu cutezau sa viseze - sau la problemele juridice aflate in legatura cu uniunea monetara, ca sa nu mai amintim de extinderea UE in curand la 21, iar ulterior la si mai multe state membre.

Curtea de Justitie a luat ea insasi initiativa si a prezentat Consiliului - in primavara lui 1999 - un memoriu cu privire la propiul ei viitor . La inceput, in acestea sunt enumerate diverse puncte, care ar urma sa conduca la o schimbare rapida, si anume:

- introducerea procedurii rapide (mai ales in privinta noilor domenii: azil si imigrare);

- o posibilitate sporita de a renunta la dezbaterea orala;

- o mai buna colaborare cu partile si cu instantele nationale, cu privire la instructiuni si informatii;

- introducerea unei proceduri simplificate de luare a deciziei preliminare in cazuri speciale, ca si

- imbunatatirea situatiei de suprasolicitare, existenta in compartimentele de traduceri (adeseori durata lunga a proceselor provine de la asteptarea traducerilor).

Mai departe sunt puse in discutie cateva puncte, pe care insasi Curtea de Justitie nu le sustine integral si neconditionat, acestea fiind:

- introducerea unui mecanism de filtrare in cazul cailor de atac, dar - poate - si in cazul procedurilor de luare a deciziilor preliminare; astfel s-ar putea ajunge la o limitare a dreptului de inaintare a cererilor (de exemplu limitare la instantele nationale supreme );

- o mai ampla stramutare, la Curtile de Apel interinstitutionale sau la institutii similare, a cauzelor privind actiunile inaintate de catre functionari;

- o modificare in componenta si organizarea Curtii de Justitie (modificarea principiului "un judecator pentru fiecare stat membru", o mai pronuntata repartizare catre Curti si institutii similare), precum si

- o transferare mai ampla, catre instantele nationale descentralizate, a verificarii chestiunilor de drept comunitar.

Desigur, viziunea generala a unei "Curti de Justitie pentru Europa in noul mileniu" consta in faptul ca, treptat, CJCE evolueaza spre o Curte Constitutionala suprema pentru Europa, actualele discutii - referitoare la elaborarea unei Carte Europene a drepturilor fundamentale - mergand tot in aceasta directie. Intr-o astfel de situatie, CpICE - care ar putea fi extinsa considerabil din punct de vedere al personalului si ar putea fi impartita in Senate speciale - ar fi raspunzatoare pentru detaliile domeniilor materiale, iar instantelor statelor membre le-ar fi conferita o mai mare responsabilitate pentru aplicarea zilnica si pentru impunerea dreptului comunitar.

6. Anexe

Fig. 1 - Institutia CEJ

Institutia CEJ

1+1 Presedinti

14+14 Judecatori

8 Avocati Generali

Aprox. 100 "Juristi-secretari pe langa

un judecator"

Aprox. 50 Personal cercetare juridica

Aprox. 400 Traducatori

Aprox. 400 Personal administrativ