QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Indiviziunea succesorala







Indiviziunea succesorala

Sectiunea I – Notiuni generale

Indiviziunea este o modalitate a dreptului de proprietate in care prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent la doi sau mai multi titulari, iar obiectul dreptului il constituie o universalitate juridica.

Indiviziunea succesorala are ca titulari mostenitorii legali sau testa­mentari si ca obiect patrimoniul defunctului cu activul si pasivul sau.

Indiviziunea succesorala presupune o pluralitate de titulari ai dreptului de proprietate, adica mai multi mostenitori cu vocatie universala.

Legatul cu titlu particular, care are ca obiect proprietatea exclusiva asupra unui sau unor bunuri individual determinate, nu creeaza indiviziune succesorala.




Dreptul fiecarui indivizar cu privire la indiviziunea succesorala este un drept real, si nu un drept de creanta, si poarta atat asupra unei cote‑parti ideale din intreaga mostenire, cat si asupra fiecarei particule din fiecare bun succesoral.

Sectiunea a II‑a – Regimul juridic al indiviziunii succesorale

Indiviziunea succesorala este carmuita de trei principii generale:

a) Principiul liberei dispozitii asupra cotei‑parti ideale care consta in dreptul fiecarui coindivizar de a dispune liber prin acte intre vii si pentru cauza de moarte (mostenire legala sau testamentara) de cota ideala din dreptul de proprietate care ii revine asupra indiviziunii.

Fiecare coindivizar are un drept individual, absolut si exclusiv asupra cotei‑parti ideale de drept care i se cuvine din indiviziune.

In cazul in care coindivizarul face acte de dispozitie avand ca obiect cota sa indiviza asupra unui bun individual determinat din succesiune, soarta acestei instrainari va depinde de rezultatul impartelii, in functie de faptul daca bunul va cadea sau nu in lotul coindivizarului instrainator.

Prin urmare, dobanditorul se substituie in drepturile instrainatorului si devine coindivizar in aceleasi conditii ca si acesta.

b) Principiul (regula) unanimitatii care cere ca toate actele juridice privind un bun din indiviziune sa fie facute cu acordul (consimtamantul) unanim al tuturor coindivizarilor.

Nici unul dintre coindivizari nu are un drept exclusiv asupra vreunui bun sau bunurilor indivize privite in materialitatea lor.

In principiu, regula unanimitatii este aplicabila si actelor de adminis­trare si de conservare a bunurilor din indiviziune.

Daca insa actele au fost folositoare indiviziunii si nu a existat opunere din partea coindivizarilor la efectuarea lor, in practica, ele au fost validate ca fiind facute in temeiul gestiunii de afaceri sau a unui mandat tacit.

Actele materiale, constand in stapanirea in fapt si folosinta materiala a bunurilor indivize, pot fi facute de catre fiecare coindivizar cu conditia de a nu impiedica sau stanjeni pe ceilalti coindivizari in folosinta bunului si de a nu schimba destinatia si modul de utilizare a bunului.

Fructele bunurilor indivize apartin nu numai coindivizarului care are in folosinta materiala bunul, dar si celorlalti, proportional cu cota‑parte a fiecaruia.

Regula unanimitatii functioneaza din plin fara exceptii, in privinta actelor de dispozitie juridica sau materiala asupra bunurilor din indiviziune.

Instrainarea, schimbul, grevarea cu sarcini reale etc. ori transformarea, modificarea sau distrugerea bunurilor succesorale aflate in indiviziune nu se pot face decat cu acordul expres al tuturor coindivizarilor.

Opozitia unui singur coindivizar impiedica incheierea nu numai a actelor de dispozitie, dar si pe aceea a actelor de simpla administratie, oricat de necesare ar fi ele.

Regula unanimitatii se aplica si cu privire la promovarea actiunii in revendicarea unui bun indiviz, care nu poate fi exercitata de un singur coindivizar, pentru ca urmareste valorificarea dreptului de proprietate pentru toti coindivizarii.

Practic, orice actiune in justitie prin care se urmareste valorificarea unui drept indiviz si care reprezinta un act de dispozitie sau de admi­nistrare si nu doar un act de conservare trebuie sa fie promovata de toti coindivizarii, dupa cum unanimitatea trebuie sa functioneze si in cazul in care coindivizarii ar fi parati intr‑un proces care are ca obiect bunuri aflate in indiviziune.

Este reflexul pe plan procesual a starii de indiviziune si a principiului unanimi­tatii care guverneaza indiviziunea succesorala.

c) Principiul ca „Nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune”.

Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Mostenitorul poate cere oricand iesirea din indiviziune, chiar si atunci cand exista conventii sau clauze testamentare care prevad altfel (art. 1143).

Dispozitiile art. 1143 C.civ. sunt imperative, interesand ordinea publica.

Dreptul de a cere iesirea din indiviziune este imprescriptibil

Incetarea coproprietatii prin partaj, poate fi ceruta oricand, afara de cazul in care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotarare judecatoreasca (art. 669 C.civ.).

Faptul ca unii coindivizari au stapanit in exclusivitate mostenirea sau parti dis­tincte din ea, indiferent cat de mult timp, nu constituie un obstacol in promovarea actiunii in imparteala pentru ca posesia coindivizarului, pose­sie cu titlu de coproprietar, este o posesie comuna tuturor comoste­nitorilor care, oricat s‑ar prelungi in timp, nu ar putea permite unuia dintre ei sa dobandeasca prin uzucapiune impotriva celorlalti.

O posesie comuna nu poate legitima dobandirea unei proprietati exclusive.

Pentru ca posesia unora dintre coindivizari sa fie utila si sa constituie temei al uzucapiunii, ea trebuie sa inceteze sa mai fie comuna si sa devina exclusiva, cu titlu de proprietar.

Pentru situatiile cand ramanerea in indiviziune ar prezenta un anumit interes pentru coindivizari, legea le permite acestora sa convina suspendarea partajului si mentinerea starii de indiviziune pe o perioada de cel mult 5 ani. In cazul imobilelor, conventiile trebuie incheiate in forma autentica si supuse formalitatilor de publicitate prevazute de lege (art. 672 C.civ.).



Daca conventia ar fi incheiata pentru o durata nedeterminata, ea va fi nula absolut. Va fi nula absolut si clauza testamentara care ar impune starea de indiviziune chiar si pentru o durata mai mica de 5 ani.

Dispozitiile art. 669-686 privind partajul coproprietatii se aplica si partajului succesoral in masura in care nu sunt incompatibile cu acesta.




„Coindivizarul nu poate dispune decat de cota sa abstracta, fara a avea dreptul sa transforme modul de folosinta sau sa faca acte de administrare chiar si in folosul comun, decat cu acordul tuturor coproprietarilor. In cazul in care bunul apartine mai multor proprietari ale caror drepturi nu sunt concretizate asupra unei parti materiale din bun, ci numai asupra unor cote abstracte, dreptul fiecarui coindivizar afecteaza totalitatea bunului. Coindivizarul nu poate dispune decat de cota sa abstracta, fara a avea dreptul sa transforme modul de folosinta sau sa faca acte de administrare chiar si in folosul comun, decat cu acordul tuturor coproprietarilor. In caz contrar, se aduce o stirbire a dreptului de proprietate al celorlalti. Numai dreptul de proprietate exclusiva confera, conform dispozitiilor art. 480 C. civ. (art. 555 din noul Cod civil), prerogativele de a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, in limitele determinate de lege.”

CA. Galati, decizia civila nr. 492/R/1994 in „Curentul juridic nr. 1 din 1997, p. 129.

In proprietatea pe cote parti, fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei parti ideale ce i se cuvine din bunul indiviz.

Dreptul exclusiv mentionat cuprinde si posibilitatea pentru coindivizar de a dispune de cota sa printr-un act de instrainare (vanzare, donatie). In aceste conditii, actul prin care s-a donat cota ideala din imobile este valabil, donatorul substituindu-se in drepturile celorlalti coindivizari care raman neatinse. Nici imprejurarea ca imobilul a fost atribuit unuia dintre coindivizari nu justifica anularea actului de donatie. Actul de donatie confirmand calitatea donatorului de coproprietar asupra imobilului, atribuirea acestuia in lotul celuilalt coindivizar poate avea drept consecinta nu anularea actului de donatie, ci plata catre donatorul coindivizar a echivalentului cotei sale.” C.S.J., Sectia civila, decizia nr. 1306 din 5 mai 1995, in Curentul juridic nr. 1 din 1997, p. 113.

In calitatea sa de coindivizar, parata si-a vandut cota sa succesorala dintr-un imobil. Nici o dispozitie legala nu interzice vanzarea cotei succesorale, cumparatorii subrogandu-se in drepturile coindivizarului vanzator. Asadar, vanzarea cotei succesorale dintr-un bun aflat in indiviziune, de catre coindivizar unui tert, nu atrage nulitatea actului de instrainare, ci supune dreptul dobandit de cumparator unei conditii rezolutorii, a carei indeplinire are loc daca bunul nu a fost atribuit, la iesirea din indiviziune, coindivizarului care a instrainat cota sa. C.S.J., Sectia civila, decizia nr. 1199 din 15 mai 1991, in „Dreptul” nr. 1 din 1992, p. 107.

„Prin exceptie, potrivit dispozitiilor legale in vigoare locurile de veci transmise prin mostenire nu pot fi divizate, deoarece apartin in indiviziune tuturor mostenitorilor in cote ideale, fara a putea fi atribuite unui singur mostenitor.” Trib. Mun. Bucuresti, Sectia a III-a civila, decizia nr. 1304/1991 in „Culegere de practica judiciara civila” pe anul 1991, p. 126-127.

„Actiunea de imparteala a bunurilor mobile indivize este imprescriptibila.

Imprescriptibila este, de asemenea, cererea de imparteala a fructelor produse de bunurile imobile indivize, dar numai in ipoteza cand fructele exista in materialitatea lor, ceea ce da cererii caracterul unei actiuni in revendicare, imprescriptibila potrivit legii.

Atunci cand insa fructele, inclusiv sumele reprezentand echivalentul lipsei de folosinta exprimat in chiria cuvenita potrivit legii, nu mai  exista, cererea are caracterul unei actiuni personale supusa prescriptiei de trei ani.” Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 860 din 27 aprilie 1983 in „Revista romana de drept” nr. 4/1984, p. 67.





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }