Izvoarele dreptului international privat

IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT

Aspecte preliminare

In mod traditional, izvoarele dreptului international privat sunt impartite, atat in literatura noastra de specialitate cat si in cea straina, in doua categorii: izvoare interne si izvoare internationale.

Dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, dreptul comunitar a devenit un nou izvor de drept, cu caracter de prioritate fata de ansamblul normelor dreptului national.

Izvoarele dreptului international privat contin atat norme conflictuale cat si norme materiale sau substantiale.

Izvoarele interne

Actele normative care au legatura cu dreptul international privat, sunt clasificate astfel:

Acte normative specifice, in cadrul carora o semnificatie cu totul aparte o are Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat. Este prima lege care reglementeaza in mod sistematic si atotcuprinzator problematica specifica acestei ramuri a dreptului, si reprezinta cel mai important izvor al dreptului international privat roman. De aceea, ea poate fi considerata ca fiind un adevarat cod pentru aceasta materie.

Mai pot fi enumerate: Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare; Ordonanta de urgenta nr.119/2006 privind unele masuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana[1], Legea 203/1999 privind permisele de munca, republicata, Ordonanta de urgenta nr.194/2002 privind regimul juridic al strainilor in Romania, etc.

* Prin Legea nr. 287/2009, publicata in Monitorul Oficial nr.511 din 24 iulie 2009, s-a adoptat noul Codul civil care urmeaza intra in vigoare la data ce va fi stabilita in legea pentru punerea in aplicare a acestui act normativ. In cadrul dispozitiilor noului cod, structurate pe sapte carti, sunt reglementare si normele ce guverneaza raporturile juridice de drept international privat, cuprinse in Cartea a VII-a - Dispozitii de drept international privat. Odata cu intrarea in vigoare a noului Cod Civil, dispozitiile reglementare ale acestuia vor inlocui actualele prevederi ale Legii 105/1992.

Acte normative nespecifice, sunt cele care reglementeaza alte ramuri de drept, dar care contin si norme specifice dreptului international privat, cum ar fi : Constitutia Romaniei, republicata, care contine, de exemplu, norme cu privire la cetatenie (cuprinse in art. 5), norme referitoare la romanii din strainatate (art. 7 si 17), norme privitoare la cetateni straini si apatrizi (art. 18), dispozitii referitoare la libera circulatie (art. 25), la protectia proprietatii private (art. 41) etc; Codul de procedura civila (cap. X privind arbitrajul international, capitolul XI privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine); Codul civil;  Legea nr. 399/2005 privind Codul aerian cu modificarile si completarile ulterioare; Regulamentul privind organizarea si functionarea Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei; Legea nr. 357/2003 privind regimul strainilor; Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr. 241/1998 regimul stimularea investitiilor directe; Legea nr. 44/1998 privind privatizarea societatilor comerciale, Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea cetateniei romane nr. 21/1991, cu modificarile si completarile ulterioare ; Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila; Ordonanta Guvernului nr.102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, s.a.

Izvoare internationale

In randul izvoarelor internationale ale dreptului international privat includem tratatele, conventiile si acordurile internationale, avand caracter bi- sau multilateral, ratificate de statul roman, desigur, in masura in care contin norme de drept international privat. De asemenea, tot in categoria izvoarelor internationale trebuie inclusa si cutuma internationala.

Izvoarele internationale, asemenea celor interne, pot contine norme conflictuale sau norme materiale. Acestea sunt insa norme uniforme pentru toate statele membre.

Astfel, pot fi mentionatea: Conventia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru reglementarea conflictelor de legi in materie de casatorie si Conventia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru reglementarea conflictelor de legi si de jurisdictii in materie de divort si de separatie de corp( Decretul - lege nr.873/1904); Conventia de la Haga din 4 iulie 1905 privitoare la conflictele de legi relative la efectele casatoriei asupra drepturilor si datoriilor sotilor in raporturile lor personale si asupra averilor sotilor ( Decretul - lege nr.1007/1912); Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri, adoptata la Viena la 11 aprilie 1980 ( Legea nr.24/1991); Conventia privind procedura civila (Decretul nr. 81/1971); Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine (Legea nr. 52/2000); Conventia privind notificarea ai comunicarea in strainatate a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala (Legea nr. 124/2003); Conventia privind obtinerea de probe in strainatate in materie civila sau comerciala (Legea nr. 175/2003); Conventia privind facilitarea accesului international la justiie (Legea nr. 215/2003) ; Conventia asupra prescriptiei in materie de vanzare internationala de marfuri, incheiata la New York la 14 iunie 1974, modificata prin Protocolul de modificare a conventiei de la Viena din 11 iunie 1980 (Legea nr. 24/1992);  Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strassbourg in 1967 (ratificata in 1993), Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga in 1993 (Legea nr.84/1994) s.a.

In caz de concurenta intre izvoarele interne si cele internationale ale dreptului international privat, vor prevala cele din urma.

Legislatia comunitara

La nivelul Uniunii Europene au fost adoptate mai multe reglementari, avand rolul de a favoriza compatibilitatea normelor privind conflictul de legi si de competenta, aplicabile in statele membre. Normativa comunitara in materie constituie incepand cu anul 2007 unul din izvoarele importante ale dreptului international privat roman. Dintre aceste reglementari pot fi enumerate cu titlu exemplificativ: Regulamentul nr. 44/2001/CE al Consiliului cu privire la competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala; Regulamentul nr. 1346/2000/CE al Consiliului, referitor la procedurile aplicabile in caz de insolvabilitate; Regulamentul nr. 1348/2000/CE al Consiliului cu privire la notificarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila si comerciala; Regulamentul nr. 1206/2001/CE al Consiliului cu privire la cooperarea instantelor din statele membre in vederea obtinerii probelor in materia dreptului civil si comercial; Regulamentul nr. 805/2004/CE al Consiliului cu privire la crearea unui titlu executoriu european pentru creante necontestate; Regulamentul nr. 2201/2003/CE al Consiliului, privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti; Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului european si al Consiliului privind legea aplicabila obligatiilor extracontractuale (Roma II) - care se va aplica incepand cu 11 ianuarie 2009; Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european si al Consiliului privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma I) care va intra in vigoare la 17 decembrie 2009.

Cutuma internationala si uzanta internationala

Cutuma internationala si uzanta internationala constituie izvoare ale dreptului international privat in masura in care completeaza sau interpreteaza normele juridice.

Cutuma exprima o practica cu caracter general, relativ indelungat si repetata, acceptata de catre state si considerata de ele a avea caracter obligatoriu. Ea este « o regula de conduita stabilita in practica vietii sociale si respectata un timp indelungat in virtutea deprinderii, ca o norma socotita obligatorie. »[2]

Cutuma presupune, deci, indeplinirea a doua elemente: obiectiv si subiectiv sau psihologic. Elementul obiectiv consta in conduita aplicata un timp indelungat ca o deprindere : inveterata, longa, diuturna, consuetudo. Elementul subiectiv consta in convingerea ca o anumita conduita este obligatorie, are valoare o juridica (opinio juris sive necesitatis). Din acest punct de vedere, cutuma se deosebeste de uzantele comerciale, acestea din urma presupunand doar existenta elementului obiectiv, nu si nu a celui subiectiv .

Uzanta, presupune asadar doar elementul obiectiv si conduita ca deprindere.

Partile accepta aplicarea uzantelor avand convingerea ca nu este vorba de o norma juridica, ci o anumita practica. Asa fiind, uzantele comerciale pot deroga numai de la normele supletive, nu si de la cele imperative.

Situatia practicii judiciare si a practicii arbitrale

Practica judiciara nu este izvor de drept, dar aceasta contribuie, prin diferite forme concrete, la formarea si perfectionarea dreptului.

Practica arbitrala, si anume practica Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, careia ii vin spre solutionare cele mai variate probleme ridicate de relatiile de comert exterior, de cooperare economica si tehnico stiintifica, ajuta la cunoasterea normelor noastre conflictuale in domeniul acestor relatii.

Incercari de uniformizare a normelor normelor conflictuale pe plan international.

La nivel international se constata un efort major in sensul unificarii regulilor de conflict, in cadrul unor organizatii internationale specializate in domeniu (ex : Conferinta de drept privat de la Haga) sau care au ca un domeniu mai amplu de activitate, printre altele, si reglementari aplicabile in dreptul international privat ( O.N.U., consiliul Europei, Uniunea Europeana).

De asemenea, o contributie insemnata la unificarea normelor aplicabile diferitelor institutii ale dreptului privat a adus-o (si o aduce in continuare) Institutul International pentru unificarea dreptului privat (UNIDROIT). Institutul International pentru unificarea dreptului privat (International Institute for the Unification of Private Law) este o organizatie interguvernamentala independenta, avand ca obiectiv identificarea si examinarea cailor de armonizare si coordonare a evolutiei dreptului privat al statelor sau grupurilor de state, precum si initierea de norme uniforme de drept privat, pregatind si sprijinind adoptarea acestora in diferite tari

In plan european, optiunea se indreapta spre norme materiale unificate, aplicabile diferitelor materii, norme care prezinta avantajul unor solutii uniforme, indiferent de jurisdictia nationala investita cu solutionarea litigiului ce prezinta unul sau mai multe elemente de extraneitate. In esenta, se tinde a se inlatura insasi premisa aparitiei conflictului de legi in spatiu, diferenta intre continutul normelor conflictuale nationale devenind astfel irelevanta.