Infractiuni conexe domeniului activitatii notariale

INFRACTIUNI CONEXE DOMENIULUI ACTIVITATII NOTARIALE

SECTIUNEA 1: PRECIZARI PREALABILE

In capitolul de fata ne propunem sa analizam anumite fapte care realizeaza continuturi de infractiuni si care nu sunt comise de catre actorii directi ai activitatii notariale.

Infractiunile pe care le avem in vedere sunt comise de alte persoane decat cele implicate in activitatea notariala concreta, dar efectele lor se rasfrang, in mod indubitabil, asupra bunei derulari a activitatii notariale.

SECTIUNEA 2: ANALIZAREA INFRACTIUNILOR CONEXE ACTIVITATII NOTARIALE

1. Infractiunea de exercitare fara drept a unei profesii este prevazuta de art. 281 C. pen si consta in exercitarea fara drept a unei profesii sau a oricarei alte activitati pentru care legea cere autorizatie, ori exercitarea acestora in alte conditii decat cele legale daca legea speciala prevede ca savarsirea unor astfel de fapte se sanctioneaza potrivit legii penale.

Elementul material al acestei infractiuni se poate realiza in doua modalitati: prima modalitate consta in exercitarea fara drept a unei profesii sau a oricarei activi­tati pentru care legea cere autorizatie, iar a doua (in cazul in care s-a obtinut autor­izatie) presupune exercitarea profesiei sau a oricarei alte activitati pentru care s-a obtinut autorizatie in alte conditii decat cele legale.

A exercita o profesie sau o alta activitate inseamna a efectua acte specifice unei profesii sau unei activitati stabilite prin diferite legi speciale.

Prin exercitarea unei profesii sau a altei activitati, in acceptiunea art. 281 C. pen., trebuie sa se inteleaga practicarea acestora ca indeletnicire si nu efectuarea accidentala a unui singur act sau a catorva acte specifice profesiei sau activitatii.

Se impune, de asemenea, ca profesia sau activitatea pentru care legea cere autorizatie sa fie exercitata fara drept, sau in alte conditii decat cele legale. Conditia este indeplinita si atunci cand autorizatia nu a existat niciodata, dar si daca autorizatia a existat anterior, dar a fost anulata sau a expirat valabilitatea sa. Aceeasi este solutia si in cazul in care s-a obtinut pe nedrept autorizatia[1].

Profesia de notar confera celui care o indeplineste un statut social deosebit, drept pentru care tentatia ca ea sa fie exercitata fara drept este una destul de puternica.

De fiecare data cand cel care deruleaza activitati enumerate de lege ca alcatuind continutul activitatii notariale, fara sa indeplineasca toate conditiile impuse de lege pentru aceasta, el va comite infractiunea de exercitare fara drept a unei profesii.

Art. 8 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notariala, stabileste ca aceasta consta in: a) redactarea inscrisurilor cu continut juridic, la solicitarea partilor; b) autentificarea inscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat; c) procedura succesorala notariala; d) certificarea unor fapte, in cazurile prevazute de lege; e) legalizarea semnaturilor de pe inscrisuri, a specimenelor de semnatura, precum si a sigiliilor; f) darea de data certa inscrisurilor prezentate de parti; g) primirea in depozit a inscrisurilor si a documentelor prezentate de parti; h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin si al cecurilor; i) legalizarea copiilor de pe inscrisuri; j) efectuarea si legalizarea traducerilor; k) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a intocmit; l) orice alte operatiuni prevazute de lege.

Oricare dintre componentele indicate anterior poate fi exercitata numai de catre notarul public. Unele dintre componente mai pot fi exercitate, in conditiile legii, de catre personalul diplomatic si consular[2] sau de catre secretarii consiliilor locale ale comunelor si oraselor unde nu functioneaza birouri ale notarilor publici . Apreciem ca daca aceste categorii de persoane indeplinesc si alte acte ce compun activitatea notariala si care nu au fost date prin lege in mod expres in competenta lor, fapta comisa va fi aceea de abuz in serviciu, si nu cea de exercitare fara drept a unei profesii.

Subiectul activ al acestei din urma infractiuni este reprezentat de o persoana care nu indeplineste conditiile legale pentru a fi considerat notar public. Art. 16 din Legea nr. 36/1995 notar public poate fi doar cel care indeplineste urmatoarele conditii: a) are numai cetatenia romana si domiciliul in Romania si are capacitatea de exercitiu al drepturilor civile; b) este licentiat in drept - stiinte juridice - sau doctor in drept; c) nu are antecedente penale; d) se bucura de o buna reputatie; e) cunoaste limba romana; f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea functiei; g) a indeplinit timp de 2 ani functia de notar stagiar si a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani functia de notar, judecator, procuror, avocat sau o alta functie de specialitate juridica si dovedeste cunostintele necesare functiei de notar public, prin promovarea unui concurs organizat, potrivit regulamentului de aplicare a Legii nr. 36/1995, de Consiliul Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

Poate fi notar stagiar cel care indeplineste conditiile indicate anterior, este angajat intr-un birou de notar public, se afla in perioada de stagiu pana la promovarea examenului de notar.

Dupa efectuarea stagiului, notarul stagiar este obligat sa se prezinte la examenul de notar public. Respingerea sau, dupa caz, neprezentarea notarului stagiar la doua examene de notar public consecutive, dupa efectuarea stagiului, atrage incetarea contractului sau de munca[4].

Examenul de notar public se sustine in fata unei comisii formate din: un membru al Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, reprezentantul Ministerului Justitiei, un membru al corpului didactic din invatamantul superior de specialitate si doi notari publici cu pregatire si prestigiul profesional, desemnati in conditiile prevazute in art. 16 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995.

Notarul public este numit de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, in baza cererii celui interesat si dupa ce face dovada indeplinirii cerintelor legale.

Inainte de a-si incepe activitatea, in termen de 60 de zile de la numire, notarul public este obligat sa-si inregistreze biroul la Curtea de Apel in circumscriptia careia isi are sediul biroul de notar public. Pentru inregistrarea biroului, notarul public va prezenta sigiliul si specimenul de semnatura. Ministrul justitiei poate, in cazuri temeinic justificate, sa prelungeasca acest termen. Neindeplinirea conditiilor atrage revocarea numirii notarului public.

Dupa indeplinirea tuturor acestor conditii, notarul public va depune juramantul in fata ministrului justitiei si a presedintelui Uniunii Nationale a Notarilor Publici sau a reprezentantilor acestora.

Iata, deci, pentru exercitarea profesiei de notar public, se impun a fi indeplinite o serie intreaga de conditii care sunt de natura sa asigure ca cel care este autorizat sa indeplineasca legal aceste atribute are toate cunostintele teoretice si practice pentru mentinerea calitatii in domeniu. De fiecare data cand activitatea specifica domeniului notarial este desfasurata de catre o persoana care nu indeplineste toate aceste conditii, si eventual, alte conditii impuse prin lege, se va comite infractiunea de exercitare fara drept a unei profesii.

In acelasi fel se va constata si in cazul in care cel care exercita activitate notariala a fost autorizat in acest sens, dar calitatea sa de notar a incetat, ca urmare a aflarii sale in una dintre situatiile indicate de art. 23 din Legea nr. 36/1995: a) la cererea persoanei; b) prin pensionare sau in cazul constatarii incapacitatii de munca, in conditiile legii; c) prin desfiintarea biroului notarului public, urmata de neexercitarea fara justificare de catre titularul acestuia a profesiei, in conditiile legii, intr-un alt birou de notar public, in termen de 6 luni; d) prin excluderea din profesie, dispusa ca sanctiune disciplinara, in conditiile legii; e) in cazul vaditei sale incapacitati profesionale, constatata in urma unor inspectii repetate; f) in cazul condamnarii definitive pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei; g) in cazul in care notarul public nu mai indeplineste conditiile prevazute de art. 16 lit. a), d) si f)[5]. Incetarea calitatii de notar public se constata sau se dispune, dupa caz, de ministrul justitiei.

Apreciem, de asemenea, ca infractiunea de exercitare fara drept a unei profesii este comisa si in cazul in care activitatea notariala este desfasurata de catre un notar public aflat in unul dintre cazurile de suspendare a exercitarii functiei de notar public indicate de art. 24 din Legea nr. 36/1995: a) in caz de incompatibilitate; b) ca sanctiune disciplinara, in conditiile art. 41 alin lit. c; c) ca urmare a arestarii preventive a notarului public, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, de catre ministrul justitiei; c) in caz de neachitare a obligatiilor banesti profesionale, dupa 6 luni de la scadenta acestora, pana la achitarea debitului; d) in caz de incapacitate temporara de munca.

In toate cazurile in care nu sunt indeplinite toate conditiile pentru ca o persoana sa exercite legal profesia de notar public, ne vom afla in prezenta infractiunii prevazute de art. 281 C. pen.

2. Infractiunea de marturie mincinoasa (art. 260 C. pen.) este o alta infractiune care poate fi comisa in relatie de conexitate cu activitatea notariala. Avem in vedere situatiile in care incercarea de a determina marturia mincinoasa comisa de catre o persoana ce apeleaza la serviciile notarului public se transforma intr-o instigare la marturia mincinoasa.

Asa cum am mai aratat, infractiunea de marturie mincinoasa consta, conform art. 260 C. pen., in fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat. Fapta se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani, iar alin. ultim al art. 260 C.pen, extinde aria subiectului activ si asupra expertului si interpretului.

Consecintele comiterii unei astfel de infractiuni in conexiune cu activitatea notariala sunt grave din doua motive. In primul rand, se aduce atingere relatiilor sociale care au in vedere garantarea infaptuirii corecte a justitiei (infractiunea de marturie mincinoasa fiind o infractiune care are aceasta aptitudine). In al doilea rand, nici activitatea notariala nu poate fi desfasurata normal, deoarece prin atestarile neadevarate se poate determina incheierea unor acte cu consecinte juridice foarte importante.

Spre exemplu, intr-un caz concret[6], cu ocazia dezbaterii la notariat a unei succesiuni, inculpata D.B., nepoata a defunctei, s-a declarat unica mostenitoare, desi stia ca decedata mai are o nepoata aflata in strainatate, iar cealalta inculpata, P.M., a declarat ca a fost vecina cu defuncta si stie ca aceasta nu mai are rude in afara de D.B.. In acest fel intreaga masa succesorala a fost atribuita inculpatei D.B., desi trebuiau luate in considerare si interesele celei de a doua mostenitoare existenta in cazul descris.

Instanta a apreciat ca fapta savarsita de prima inculpata constituie infractiunea de fals in declaratii (art. 292 C. pen.), iar fapta comisa de cea de-a doua care, in cauza succesorala, dezbatuta la notariat, a facut afirmatii mincinoase referitor la imprejurari esentiale constituie infractiunea de marturie mincinoasa (art. 260 C. pen.).

Iata, deci, in baza marturiei mincinoase comise de catre inculpata P.M., s-au produs consecintele juridice indicate. In plus, notarul public, in considerarea declaratiei false facute in fata sa, a incheiat acte false. Notarul nu va raspunde, insa, pentru comiterea falsului intelectual pentru ca, asa cum am mai aratat, el nu are reprezentarea caracterului fals al declaratiei.

In acelasi fel, este obligatoriu si ca cel care da declaratia necorespunzatoare adevarului sa comita fapta cu intentie. Aceasta deoarece infractiunea de marturie mincinoasa este una care solicita o astfel de forma de vinovatie in latura subiectiva. Aceasta inseamna ca martorul, expertul sau interpretul constientizeaza ca ceea ce el relateaza este eronat, necorespunzator rea­li­ta­tii, urmarind sau doar acceptand ca prin aducerea la cunostinta organelor judiciare a unor date sau imprejurari nereale sa se produca un act de injustitie. Trebuie sa precizam ca intotdeauna intentia trebuie dovedita. Culpa este exclusa ca forma a vinovatiei la aceasta infractiune. Daca faptuitorul se afla in eroare in ceea ce priveste anumite fapte sau imprejurari va opera cauza care inlatura caracterul penal al faptei prevazuta in art. 51 C. pen.

In speta luata in discutie, daca - spre exemplu - cea de-a doua mostenitoare nu avea legaturi cu defuncta si locuia in strainatate de foarte multa vreme, astfel incat martora sa considere in mod real ca nu mai exista o alta persoana cu aceeasi calitate, nu se mai comite infractiunea de marturie mincinoasa.

Pentru cazurile in care, totusi, se comite in concret infractiunea de marturie mincinoasa, fiind indeplinite toate conditiile de ordin obiectiv si subiectiv impuse de lege pentru aceasta, opereaza si cauzele speciale reglementate de art. 260 C.pen..

Fapta nu se pedepseste daca, in cauzele penale mai inainte de a se produce arestarea inculpatului, ori in toate cauzele mai inainte de a se fi pronuntat o hotarare sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, martorul isi retrage marturia.

Daca retragerea marturiei a intervenit in cauzele penale dupa ce s-a produs arestarea inculpatului, sau in toate cauzele dupa ce s-a pronuntat o hotarare, sau dupa ce s-a dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76, care are in vedere efectele circumstantelor atenuante.