EFECTELE CONTRACTULUI DE MANDAT

Specificitatea contractului de mandat (calitatea de reprezentant al mandatarului) impune analiza efectelor acestui contract (a obligatiilor carora le da nastere) atat intre partile contractante, cat si in privinta tertului cu care se incheie actul juridic ce formeaza obiectul mandatului. Pentru alti terti mandatul este res inter alios acta.

1 Efecte intre parti.

1.1 Efectele contractului de mandat intre parti. Obligatiile mandatarului

A. Obligatia de a executa mandatul

In doctrina se arata ca potrivit dispozitiilor Codului civil (art. 1539 alin. 1), principala obligatie a mandatarului este aceea de a executa mandatul ce i-a fost incredintat. Aceasta este o obligatie de a face, in acelasi timp, avand in vedere faptul ca mandatarul nu trebuie obligatoriu sa incheie actul juridic ce formeaza obiectul mandatului, ci trebuie sa depuna toate diligentele pentru incheierea acelui act, aceasta obligatie este una de mijloace si nu de rezultat.

Diligenta ceruta mandatarului in indeplinirea mandatului va fi apreciata diferit dupa cum mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. In cazul mandatului gratuit culpa mandatarului se apreciaza in concreto, astfel, el este tinut ca in indeplinirea mandatului sa manifeste aceeasi grija pe care o depune in propriile sale afaceri. In acest sens, art. 1540 alin. 2 C. civ. prevede ca "pentru culpa, cand mandatul este fara plata, raspunderea se aplica cu mai putina rigurozitate decat in caz contrariu". Daca insa mandatarul este remunerat pentru executarea mandatului, raspunderea acestuia se va aprecia culpa levis in abstracto, dupa regula generala aplicabila raspunderii contractuale, a omului prudent si diligent.

In caz de neindeplinire sau indeplinire necorespunzatoare a obligatiei de executare a mandatului, mandatarul va raspunde in masura pagubei suferite de mandant. Deci, daca neexecutarea mandatului n-a adus nici o dauna mandantului, mandatarul nu va raspunde. De exemplu, mandatarul a neglijat sa urmareasca niste debitori ai mandantului, insa acestia erau insolvabili.

In cazul in care raspunderea mandatarului are la temelie criteriul culpei, mandantul are la indemana o actiune personala, intemeiata pe contractul de mandat, ce poate fi exercitat in termen general de prescriptie. Din cele expuse mai sus rezulta ca mandatarul va fi exonerat de  raspundere daca dovedeste ca neexecutarea sau executarea necorespunzatoare se datoreaza unui caz de forta majora, unui caz fortuit ori culpei mandantului. Astfel daca un bun detinut in baza mandatului piere fortuit, mandatarul nu raspunde, chiar daca l-ar fi putut salva, sacrificand un bun propriu, intrucat art. 1556 C. civ. nu este aplicabil in aceasta materie.

Odata ratificate actele mandatarului in executarea mandatului, mandantul nu mai poate aduce in discutie executarea mandatului. Insa nu va putea fi inlaturata raspunderea mandatarului pentru dol si chiar pentru culpa grava, deoarece s-ar nesocoti principiul potrivit caruia contractul trebuie executat cu buna-credinta.

Unii autori mentioneaza si o obligatie de a nu face, si anume, obligatia de a nu depasi limitele mandatului. In cazul incalcarii acestei obligatii mandatarul va fi tras la raspundere atat fata de mandant, cat si fata de tertii cu care a contractat. Raspunderea mandatarului poate fi modificata de parti, atenuata sau agravata, indiferent de caracterul gratuit sau oneros al contractului, regulile de mai sus fiind aplicabile in lipsa unor dispozitii contractuale.

B. Obligatia de a da socoteala

Obligatia de a da socoteala semnifica indatorirea mandatarului de a-l instiinta pe mandant despre demersurile intreprinse si rezultatele obtinute in indeplinirea mandatului, de a-i preda bunurile sau valorile primite in temeiul mandatului, precum si inscrisurile doveditoare ale actului juridic. Aceasta obligatie opereaza fara distinctie dupa cum mandatul este cu titlu oneros sau gratuit.

In literatura de specialitate exista si opinia ca mandantul il poate scuti pe mandatar de aceasta obligatie, dar, existand in acest caz o liberalitate, mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a face liberalitatea, iar mandatarul sa o primeasca.

In virtutea acestei obligatii mandatarul trebuie sa predea mandantului toate bunurile sau documentele primite de la terti, chiar daca acestea nu s-ar cuveni mandantului. Aceasta deoarece actul juridic incheiat de mandatar produce efecte juridice directe intre tertul cu care a contractat si mandantele in numele caruia a incheiat acel act si, deci, in cazul in care tertul pagubit va cere, daca este cazul, restituirea platii nedatorate el va actiona pe mandant, care va trebui sa restituie ceea ce a primit necuvenit.

C. Obligatia de raspundere pentru fapta substituitului sau

Din caracterul intuitu personae al contractului de mandat rezulta ca mandatarul trebuie sa execute personal obligatiile ce rezulta din contract. Insa, in contractul de mandat se poate prevedea dreptul mandatarului de a-si substitui o terta persoana, care va executa fie intregul mandat, fie doar parte din acesta.

In cazul in care s-a facut substituirea, mandatarul este obligat sa raspunda pentru faptele substituitului in urmatoarele cazuri: daca  a facut substituirea fara ca acest drept sa-i fi fost acordat expres prin contractul de mandat, sau fiind autorizat sa isi substituie o anumita persoana, el a transmis puterile unei alte persoane. Aceste doua cazuri se bazeaza pe dispozitiile art. 1542 alin. 1 pct. 1 din C. civ. care dispune ca mandatatul este raspunzator pentru persoana pe care o substituie "daca nu i s-a conces facultatea de a-si substitui pe cineva".

Conform art. 1542 alin. 1 pct. 2 mandatarul va raspunde si in cazul in care desi avea dreptul de a-si substitui un tert, a ales o persoana incapabila sau de o insolvabilitate notorie. In acest caz, raspunderea mandatarului este fundamentata pe culpa in alegerea substituitului (culpa levis in eligendo). Mandatarul nu va raspunde insa pentru daunele cauzate prin delict de o terta persoana.

Efectele substituirii fata de terti trebuie tratate distinct in raporturile cu mandantul, fata de cele cu mandatarul. Astfel, fata de mandant tertii vor fi considerati ca si cum ar fi avut raporturi directe cu insusi mandatarul, ceea ce inseamna ca ei vor fi debitorii sau creditorii mandantului ca si cum substituirea n-ar fi avut loc.

Fata de mandatar, autor al substituirii, tertii nu vor actiona in nici un fel, pentru ca personalitatea lui a disparut din raportul juridic, odata cu renuntarea la mandat in folosul tertului substituit.

1.2 Efectele contractului de mandat  intre parti. Obligatiile mandantului

A. Obligatia de despagubire

Caracterul gratuit al mandantului inseamna ca activitatea desfasurata de mandatar nu va fi remunerata, insa acest caracter nu impune mandatarului sarcina de a suporta singur toate costurile. Astfel, mandantului ii revine obligatia de a-l despagubi pe mandatar.

Aceasta obligatie implica restituirea de catre mandant a sumelor avansate de catre mandatar, precum si a cheltuielilor utile si necesare facute de acesta in executarea mandatului (art. 1547 din C. civ.).

Mandantul nu poate refuza restituirea acestor cheltuieli, pe motivul ca operatiunea in vederea careia a fost conferit mandatul nu a fost executata (obligatia mandatarului privind executarea mandatului este una de mijloace si nu de rezultat), si nici sa ceara reducerea acestora sustinand ca ele ar fi putut fi mai mici, daca mandatarului nu i se poate imputa nici o culpa.

In continutul acestei obligatii intra si indatorirea mandantului de a plati dobanzi la sumele de bani avansate de catre mandatar in executarea contractului. Dobanzile se datoreaza fara ca mandantul sa fie pus in intarziere din ziua in care mandatarul a facut plata (art. 1550 C. civ.).

De asemenea, mandantul va suporta si pierderile suferite de mandatar cu ocazia executarii mandatului (art. 1549 C. civ.), daca nu i se poate imputa vreo culpa. In acest caz trebuie indeplinita si conditia ca pagubele suferite sa fie in legatura cu indeplinirea mandatului, aceasta pentru ca mandatarul nu contracteaza pentru sine ci in  interesul si pe seama mandantului.

B. Obligatia de plata a remuneratiei

Contractul de mandat este prezumat a fi cu titlu gratuit, insa, daca partile stipuleaza o clauza expresa care sa stabileasca dreptul mandatarului la remuneratie sau daca caracterul oneros al mandatului rezulta din natura profesiei mandatarului, mandantul este obligat sa plateasca remuneratia stabilita.

In doctrina s-a aratat ca in cazul in care executarea mandatarului are loc pe o perioada mai mare de timp, mandantul il va putea plati periodic pe mandatar. Nestabilirea cuantumului onorariului va face ca el sa fie calculat dupa obiceiul locului, iar daca nici in acest mod nu poate fi stabilit, instanta va fi cea care-l va preciza.

Mandatul oneros este un contract sinalagmatic, ceea ce inseamna ca obligatia de plata a onorariului convenit este legata de indeplinirea obligatiilor corelative a mandatarului. Neajungerea la rezultatul scontat fara ca mandatarului sa i se poata imputa vreo culpa, nu-l indreptateste pe mandant sa refuze plata onorariului, obligatiile mandatarului fiind de mijloace. Acest refuz poate interveni numai in caz de neexecutare sau executare defectuoasa a obligatiilor de catre mandatar.

Prin art. 1551 din C. civ. legiuitorul a stabilit ca, prin exceptie de la dreptul comun, in cazul in care exista o pluralitate de mandatari, acestia vor raspunde solidar pentru toate obligatiile izvorate din contract. In acest caz solidaritatea este legala.

Desi nu este consacrat legal, doctrina recunoaste mandatarului, printr-o interpretare larga a notiunii de conexiune a datoriei cu lucru, un drept de retentie asupra lucrurilor primite in temeiul contractului de mandat, pana la achitarea sumelor de bani datorate de mandant cu titlu de despagubire sau de onorariu.