Controlul judiciar si controlul judecatoresc

Controlul judiciar si controlul judecatoresc

In dreptul modern instantele judecatoresti sunt organizate, astfel cum am aratat deja, intr-un sistem piramidal, iar actiunea civila se exercita adeseori in fata unor instante superioare. Cu alte cuvinte, procesul civil poate accede si intr-o faza a judecatii in fata instantelor de control judiciar. La aceasta se ajunge ori de cate ori partile sau procurorul considera ca o hotarare judecatoreasca este nelegala sau netemeinica. Caile de atac reprezinta tocmai acele mijloace procedurale care fac posibila exercitarea controlului judiciar.

Adeseori, in trecut, conceptul de control judiciar era folosit intr-o acceptiune nejustificat extensiva, respectiv in sensul de a include in continutul sau si acel control ce poate fi exercitat de instantele judecatoresti asupra hotararilor sau actelor pronuntate de organele administrative. De aceea doctrina romaneasca, in contextul reglementarilor din ultimele decenii, a cautat sa distinga in mod clar controlul judiciar de controlul judecatoresc.

Controlul judiciar a fost definit, intr-o formula cuprinzatoare si lipsita de orice echivoc, de prof. I. Stoenescu si S. Zilberstein ca fiind "dreptul si obligatia pe care le au in cadrul unui sistem judiciar instantele judecatoresti superioare de a verifica, in conditiile si cu procedura stabilita de lege, legalitatea si temeinicia hotararilor pronuntate de instantele judecatoresti inferioare lor si de a casa sau modifica acele hotarari ce sunt gresite sau de a le confirma pe cele ce sunt legale si temeinice". Intr-o formula de sinteza, conchid aceiasi autori, controlul judiciar este "controlul exercitat de instantele superioare asupra actelor de jurisdictie ale instantelor inferioare".

Din aceasta definitie se poate desprinde o concluzie importanta, anume aceea ca in cazul controlului judiciar acesta are ca obiect hotarari pronuntate de organe care fac parte din acelasi sistem de autoritati publice. Ne aflam cu alte cuvinte in prezenta unui control omogen, iar nu eterogen cum se intampla in cazul controlului judecatoresc. Acesta din urma este definit ca acel control ce se exercita de instantele judecatoresti asupra hotararilor organelor de jurisdictie administrativa ori asupra unor acte administrative emise de organe care nu fac parte din sistemul instantelor judecatoresti.

Concluzia care se desprinde, din precizarile facute de doctrina, este aceea a necesitatii unei distinctii categorice intre controlul judiciar si controlul judecatoresc. Aceasta nu inseamna ca intre cele doua forme de control nu exista si o stransa legatura. Ea rezida in realizarea controlului de catre instantele judecatoresti dupa o procedura prestabilita de lege. O atare procedura se intemeiaza pe reguli asemanatoare. In acelasi timp trebuie sa subliniem ca in toate cazurile se exercita un control asupra legalitatii hotararilor sau actelor emise de organele respective, iar uneori si asupra temeiniciei acestora. Cu toate acestea, deosebirile sunt mult mai puternice si ele au fost evidentiate in doctrina noastra mai recenta in mod detaliat.

O prima deosebire esentiala a fost deja subliniata si ea vizeaza caracterul omogen al controlului judiciar fata de controlul judecatoresc, acesta din urma avand un caracter eterogen.

A doua nota distinctiva se refera la mijloacele procedurale diferite prin care se declanseaza controlul judiciar si controlul judecatoresc. Controlul judiciar se declanseaza prin intermediul cailor legale de atac prevazute in Codul de procedura civila: apelul si recursul. In schimb, controlul judecatoresc se declanseaza prin mijloace procedurale specifice cum sunt contestatia si plangerea, iar in unele cazuri actiunea.  De asemenea, de notat faptul ca mijlocul procedural al actiunii poate fi folosit nu numai in materia contenciosului administrativ, ci si in alte cazuri determinate de lege. Cu titlu de exemplu mentionam actiunea in anularea actelor notariale [art. 100 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, text care reglementeaza distinct, in alineatele urmatoare, si calea procedurala a plangerii] si actiunea in anularea hotararii arbitrale (art. 364 C. proc. civ.).