QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Conceptul si trasaturile statului de drept








Conceptul si trasaturile statului de drept


§ Conceptul statului de drept


Statul de drept, termen juridic, folosit foarte fregvent in literatura de specialitate, apare ca concept a carui realizare in prezent este o necesitate vitala pentru existenta tuturor statelor democratice contemporane.

Locutiunea “stat de drept” reese din asocierea celor doi termeni – “Statul” si “Dreptul”. Intre stat si drept exista o relatiei puternica. Statul si dreptul constituie o unitate de contrarii. Referindu-se la problema aceasta, profesorul universitar N. Popa mentioneaza urmatoarele: “Dreptul are rolul de “corset” al fortei, de incadrare a acestei puteri in limitile de ordine, de “calmare” a tensiunilor ce se ivesc in procesul exercitarii conducerii sociale prin intermediul activitatii de stat. Pe de alta parte, statul garanteaza realizarea dreptului si reintegreaza ordinea juridica lezata prin activitati ilicite” 1 .




Altfel spus, in timp ce dreptul furnizeaza regulile generale si obligatorii, potrivit carora se exercita puterea de stat, statul asigura obligativitatea normelor juridice, traducerea lor in viata.

In aceasta ordine de idei, evidentiem si remarca pe care o face savantul maghiar Impre Szabo: “In cea ce priveste legatura dintre “stat” si “drept” ghilimelele trebuie sa fie plasate in mod corect, astfel daca se vorbeste de drept fara de stat, cuvintul “drept” trebuie sa fie pus intre ghilimele, pentru ca in acest caz, nu este in mod real dreprt; daca se vorbeste dimpotriva de “drept statal”, atributul “statal” nu trebuie sa fie



Nicolae Popa, “Teria generala a dreptului”, Bucuresti, 1993, pag.100.


pus in ghilimele, caci este de prisos. In orice caz prin interventia statului ia nastere dreptul. Fara stat nu exista drept” 2.

Cele expuse permit de a concluziona ca “statul de drept”, in calitate de concept si forma de exprimare, nu o simpla asociere de cuvinte. El exprima o conditie cu privire la putere, o miscare de rationlizare si de ordonare a acesteia. 3

Cautarea principiilor, ideilor pentru stabilirea corelatiei, interdependentei dintre putere si drept a inceput inca din perioada antica. In procesul dezvoltarii conceptiilor despre drept si stat s-a conturat ideea privind corectitudinea si echitatea acestei forme de organizare a societatii. Unele idei importante pentru dezvoltarea de mai departe a conceptului statului de drept, au fost expuse inca de autorii antici. Printre acestea pot fi mentionati existenta puterii legii ca o corelatie dintre forta si drept (Aristotel) 4; deosebirea formelor de guvernamint corecte si incorecte, guvernarea mixta si rolul dreptului in tipologia formelor de stat (Socrate, Platon, Aristotel); 5 corelatia dintre dreptul natural si dreptul determinat de vointa membrilor societatii (Democrit, Sofistii) 6; egalitaea oamenilor conform dreptului natural (unii sofisti, juristi, romani) 7

In perioada dezvoltarii feudalismului ideile statului de drept de pe pozitiile istoricismului le-au expus ginditorii progresisti ai timpului: Nicolo Machiavelli si Jean Boden.



2 – Imre Szabo, “Les Fondements de la Theorie du Droit”, Budapest, 1973, citat dupa Boris Negru “Teoria generala a dreptului si statului”, Chisinau, 1999, pag 302.

3 – Giorgio del Veechio, “Lectii de filosofie juridica”, Europa-Nova, 1995, pag 56

4 - Giorgio del Veechio, “Lectii de filosofie juridica”, Europa- Nova, 1995, pag 51,53,59.

5 - Giorgio del Veechio, “Lectii de filosofie juridica”, Europa- Nova, 1995, pag 50.

6 - Giorgio del Veechio, “Lectii de filosofie juridica”, Europa- Nova, 1995, pag 50.

7 - Giorgio del Veechio, “Lectii de filosofie juridica”, Europa- Nova, 1995, pag 50,63.


In teoria sa, Machiavelli a incurcat sa lamureasca principiile politicii cu scopul de a determina imaginea statului de drept care ar fi oglindit cerintele timpului. Scopul statului el il vedea in folosirea libera a proprietatii si garantarea securitatii fiecaruia. Prioritaea era acordata republicii ca forma de stat, deoarece anume republica raspunde cerintelor egalitatii si libertatii. 8. Boden determina statul ca o administrare juridica cu mai multe familii si cu patrimoniul lor. Scopul statului consta in asigurarea drepturilor si libertatilor. 9

In conceptia lui Grotius scopul statului de drept este protectia proprietatii private prin intermediul unor norme juridice, care ar asigura fiecarui om folosirea libera a proprietatii sale cu acordul tuturor. 10

Un alt ghinditor al timpului Hobbes se prezinta ca un adept al monarhiei absolute in Anglia. Cu toate acestea, el a inaintat un sir de idei ce presupun dominatia dreptului in viata sociala, care mai tirziu au fost dezvoltate de catre alti cercetatori in materie. Printre aceste idei putem mentiona egalitatea formala in fata legii si egalitatea contractelor. Hobbes a inaintat conceptul de a face tot ce nu-i interzis de lege si prin aceasta a stabilit baza teoretica a principiului cel mai efectiv de reglementare a realatiilor sociale prin intermediul dreptului. 11

Jocke mentioneaza la rindul sau ca statul, format cu scopul protectiei drepturilor inalienabile ale omului creaza lege pentru stabilirea si administrarea proprietatii si foloseste fortele obstesti pentru realizarea acestor legi si pentru apararea de un pericol extern.



8 - Хроранюк В.Н. «Теория Государства и право», Москва, 1996, pag 73.

9 – Giorgio del Vecchio, op.cit, pag 58.

Гроций Т. «О праве войны и мира», Москва, 1956, pag 39

11 – Гоббе Т., «Левиафан или материя, форма или власть», Москва, 1936, p 41.

Intr-un asemenea stat domina legea ce asigura drepturile fundamentale din sfera patrimoniala, libertati individuale si inegalitati.

Liberatea oamenilor in conditiile statului de drept, scria Jocke, constituie regula de baza, stabilita de catre puterea legislativa, esenta careia se exprima in liberatea de a se exprima, in libertatea de a proceda conform propriei vointe in toate cazurile, cind legea nu se pronuta altfel si de a nu fi dependent de o permanenta, nedeterminata, necunoscuta vointa autoritata a altui om. 12

Conform ideilor savantului francez Montesquieu preintimpinarea abuzelor de putere este necesara respectarea stricta a legilor de catre toti.

“Liberatea este dreptul de a face tot ce este permis de lege. Daca cetateanul ar putea face tot ce interzic aceste legi, atunci el n-ar avea libertate, deoarece la fel ar proceda si alti cetateni” 13

Libertatea politica pentru Montesquieu inseamna instaurarea libertatii si securitatii. Se obtin astfel de conditii prin separarea puterilor in legislatia executiva si judecatoreasca, concentrate la diferite organe si care reciproc se autofalimenteaza si se echilibreaza una pe alta. Aceasta idee s-a realizat in constitutiile diferitelor state civilizate ale lumii.

Autorul “Declaratiei de independenta a Statelor Unite ale Americii” Thomas Jefferson a realizat in practica ideile statului de drept pe continentul american.

De pe pozitiile contractului social si drepturilor inailinabile ale oamenilor el supune criticii monarhia ca forma de guvernamint.

In declaratie se proclamna solemn drepturile inailinabile ale omului pentru asigurarea carora se foloseste statul.


Локк Дж, « Избранные филосовские произведения» Т.2, Москва, 1960, pag 16-17.

13 – Монтескьё Ш., «Избранные произведения», Москва, 1955, pag 289.

Kant, la rindul sau a elaborat si a motivat baza filozofica a teoriei a statului de drept, in care locul principal il ocupa omul, personalitatea. O importanta teza formulata de Kant este:

“Fiecare persoana reprezinta o valoare absoluta, nimeni nu poate fi considerat ca mijloc de indeplinire chiar si a celor mai nobile planuri”. 14

Ca principiu de baza al dreptului public filozoful german considera, prerogativa poporului de a avea dreptul de participare la procesul de instaurarea a ordinii de drept prin adopatrea constitutiei, ce i-ar exprima vointa. Cind statul are la baza dreptul constitutional, ce exprima vointa poporului, atunci exista un stat de drept, nu pot fi limitatea drepturile cetateanului in domeniul libertatii personale, constitutiei, ghindirii si activitatii comerciale. In statul de drept cetateanul trebuie sa posede aceiasi posibilitate de impunere a guvernantilor la executarea exacta a legii, pe care o au si guvernantii, referitor la cetatean. 15

Conditii progresiste in sfera de existenta a statului de drept intilnim si la alti cercetatori. Jhering de exemplu, considera ca statul de drept, poate exista numai acolo, unde insasi puterea de stat, singura se supune ordinii prescrise de ea, ce capata o stabilitate juridica definitiva.

Numai dominatia dreprtului poate dezvolta bunastarea nationala, comertul si mestesugurile, fortele mintale si morale ale poporului. 16

In conceptia lui Jellinec, statul este considerat ca reprezentat al intereselor generale ale poporului sau,



14 - Пигалкина А. С. «Oбщая теория права», Москва, 1996, p 333.

15 – Кant I., “Screri moral – politice”, Bucuresti, 1991

Алексеев С. С., «Основные понятия теории госсударства и права», Свердловск,1986, p. 47.

ca o uniune dominanta a poporului, ce se prezinta ca o personalitate juridica, care satisface interesele individuale, nationale in general umane in directia dezvoltarii progresive a societatii. 17

In tratatul lui I. Deleanu “Drept constitutional si institutii politice” se evidentiaza realizarea in practica a conceptului statului de drept, in conformitate cu trei modele:

Conform modelului englez Rule of low, ideea statului de drept s-a implantat progresiv in ambianta suveranitatii, monarhului si a incercat sa limiteze aceasta suveranitate, iar in cele din urma s-a manifestat prin consfintirea suveranitatii Parlamentului. Rezultatele s-au conturat in doua directii:

a)      limitarea imputernicirelor monarhului si recunoasterea lor prin intermediul dreptului pozitiv ca a “unei puteri constituitive”;

b)      necesitatea instituirii actelor executivului direct sau indirect in baza autoritatii Parlamentului.

Astfel , atotputernicia Parlamentului, nu intilnea in calea ei, mai ales dupa caderea in descertitudine a dreptului de veto, legislativ al sefului statului, nici o piedica, abstractie facind de forta morala considerabila a unei opinii publice deosebit de geloasa de traditiile liberale ale tarii. Insa statul de drept, in varianta engleza – Rule of Low, presupune mai degraba principiul egalitatii in fata legii decit cel al legalitatii, adica obligativitatea tuturor de a se supune legii si justitiei. Fata de stringenta orientarii statului de drept in statele aflate in perioada posttotalitara, in



17 – Еллинек Т., «Общее учение о госсударстве», СПС., 1908, pag 287.





directia principiului Rule of Law, ni se pare util sa evidentiem ca, in literatura de specialitate sint prezentate ca elemente constituitive ale principiului Rule of Law.

a)     prioritatea normelor fundamentale fata de simpla opurtunitate politica, prioritate garantata, autonomia puterii judecatoresti si raspunderea juridica a guvernului;

b)     consacrarea prin norme juridice fundamentale a drepturilor cetatenilor, considerate ce drepturi naturale, inalienabile;

c)     existenta unui mediu favorabil indeplinirii celor doua conditiii enumarate mai sus, Rule of Law, reprezentind un standart dupa care poate fi guvernata numai o societate democratica si nu una totalitara.

Conform modelului german al statului de drept accentul se pune pe respectarea legalitatii din partea administratiei si controlul jurisdictional al activitatii ei. Republica de la Vaimar a consfintit aceasta idee in legea sa fundamentala, devenind astfel “stat constitutional”, desi in realitate a ramas un “stat legal”, legislativul ramanind inafara oricarui control.

In conformitate cu modelul francez statul de drept apare, dupa cum mentiona carre de Malbero un “stat legal” care propaga principiile legalitatii. 18

I.Deleanu evidentiaza o particularitate a fenomenului statului de drept foarte importanta: “Receptarea statului de drept” si felul de a-l realiza prin intermediul diferitor institutii difera foarte mult de la o tara la alta, indicind traseul de la o interpretare formala si limitativa la una materiala si extensiva. In asa tari ca Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Romania etc se evidentiaza afirmari materiale ale statului de drept.


18 – Grewe C., fabr H.R., “Droit constitutionnels europeens”, PUF., Paris, 1995, p.22.

In alte state, de exemplu Norvegia, sint consfintite numai unele dintre principiile statului de drept ca neretroactivitatea legii, interzicerea revizuirii totale a constitutiei ei.19

Ne convingem ca edificarea unui stat de drept in diferite tari este insotita de anumite particularitati in aspect local, care totusi nu se permit de a vorbi despre diferite notiuni ale statului de drept.

“Statul de drept exprima o conditie cu privire la putere, o miscare de rationalizare si de ordonare a acesteia, dar si o noua conceptie cu privire la drept, cu privire la functiile si rolul acestuia” 20

Ideea referitoare la putere, in sistemul de exigente, ale statului de drept, dezvolta in genere limitarea puterii prin drept. Limitarea puterii de stat presupune interpretari importante, noi, si anume o conceptie corespunzatoare cu privire la raporturile dintre individ si stat, o conceptie proprie si umanista referitoare la democratie, o conceptie bine gindita si moderata referitoare la rolul statului in societate. Se observa ca mai ales in tarile eliberate de totalitarismul comunist abordarea “statului de drept” este o reactie impotriva statului dictatorial care l-a oprimat pe om, fie prin abuzul de egalitate, fie edificarea si aplicarea unor legi nedrepte. 21

In raport cu natura dreptului in vigoare, doctrina statului de drept a indicat diferite niveluri – sau forme de ideficare si de evolutia ale acestuia. 22 Prin primul nivel sau tendinta a procesului de interactivitate a statului si dreptului se evidentiaza statul politienesc (Polizeitstaat), comparat de multa vreme cu o forma de organizare



19- Deleanu I., “Drept constitutional si institutii poilitice”, Bucuresti, 1996, p.101.

20- Deleanu I., Op.Cit., p 103.

21 – Lupu Gh., Avornic Gh., Tteoria generala a dreptului”, Chisinau, 1997, p-48.

22 – Deleanu I., “Drept constitutional si institutii politice”, vol I, Bucuresti, 1996, p.104.

statala care neaga dreptul si care confunda spontan si artificial una din institutiile administrative – politia – cu notiunea de putere discretionala.

In realitate, “statul politiniesc” constituie una din formele statului de drept, numai ca, intr-un altfel de stat, dreptul aplicabil este cel al guvernului, al executivului. Dreptul este impregnat de ideea inegalitatii partilor in raportul juridic. 23 Totusi nu putem afirma ca dreptul este ignorat: “Ca stat de drept si spre deosebire de guvernamintul dispotic sau arbitrar, statul politienesc acorda un mare rol dreptului, dar acesta este lipsit de orice element de ambivalenta, de orice caracter de reciprocitate plasat sub semnul unilateralitatii, el nu este decit expresia suprematiei statului acoperit de puterea sa.” 24

In statul politiniesc exista o dominatie a dreptului, dar a unui drept format, desigur, de stat si absolut numai pentru stat. Ne convingem, ca, desi exista o dominatie a dreptului, inca nu este vorba de un stat de drept. E nevoie de accentuat ce fel de drept exista in acest stat. In statul de drept legea nu este numai un mijloc de actiune a statului, dar si un vector de limitare a puterii lui. Statul politiniesc desigur, numai conventional il putem privi ca si pe oricare alt stat, ca pe o treapta a procesului de edificare a statului de drept. Statul de drept apare in opozitie cu cel al tipului precedent de “Stat Prezidential” sau “stat politie”. 25

Un alt nivel al procesului de edificare a statului de drept este statul legal, ce si-a gasit exprimarea mai ales in Franta din perioada celei de a treia si a patra Republici. Prezenta statului legal este ca in stat se asigura “domnia legii” sau “suveranitatea legii”.


23 – Negru B., “Teoria generala a dreptului si statului”, Chisinau, 1999, p. 303.

24 – Chevallier J., “L”Etat de droit, Montchrestien”, Paris, 1992, p. 329.

25 – A Delvexxhio, Lectii de folozofie juridica”, Europa Nova, 1995, p.291.

Unul din promotorii consecventi ai acestui stat a fost Raymond Carri de Malbera care considera ca “nimic nu este posibil sau valabil decit prin lege” si ca “nu exista in Franta putere superioara puterii legii”. 26

Prezenta statului legal si deosebirea de statul politienesc se manifesta prin citeva particularitati:

a)     cu toate ca exista si in statul politiniesc o “putere de reglementare autonoma”, mai este prezent si principiul legalitatii ce implica o stricta conformitate a actelor administratiei cu legea. “Legea nu este doar limitata activitatii executive, dar si conditia acesteia, organele administrative marginindu-se la executarea legilor.” 27

b)     separatia puterilor apare la o conditie necesara a libertatii;

c)     dezvoltarea statului legal trece dezvoltarea institutiilor respective. “ Reprezentarea proportionala si Parteinstaat sunt fructele naturale ale statului legal” 28

Insa dupa cum mentioneaza I. Deleanu, doua fenomene contradictorii si la fel de ingrijoratoare pot sa rezulte de aici: fie accentuarea suveranitatii parlamentului si alunecarea sistemului spre un guvernamint de adunare, fie criza statului legal, determinata de criza parlamentalizmului, ceea ce s-a intimplat in Italia, incepind cu anul 1924, in Germania dupa 1933, in Spania in 1936 etc. 29

Un al treilea nivel al procesului de edificare a statului de drept si cel mai avansat este statul constitutional. Statul constitutional incearca sa completeze lacunele statului legal “sa raspunda incapacitatii parlamentului de asi suporta criza”. 30


26 – Malourie Philipe, “Antologia gindirii juridice”; Bucuresti, 1997, p.313.

27 – Deleanu I., “Drept constitutional si institutii politice”, vol I, Bucuresti, 1996, pag 105.

28 – Claudi Emeri, “l Etat de droit dans les sistemes polzar chiques europeens”, p 31.

29 – Deleanu I., “Drept constitutiona si institutii politice”, vol I, Bucuresti, 1996, p 106.

30 – Negru B., “Teoria generala a dreptului”, Chisinau, 1999, pag 303.

La inceput statul constitutional apare nu atit pentru a proteja drepturile si libertatile omului, cit pentru a preveni conflictele ce pot aparea in cadrul federalismului.

Astfel, initial statul constitutional e preocupat de ideea repartizarii atributiilor ce revin autoritatilor federale si autoritatilor subiectelor federatiei, interactiunea optimala a acestora. Cu timpul, insa, statul se cristalizeaza ca forma moderna a statului de drept, prin intermediul unui mecanism de stabilire a suprematiei legilor si in primul rind a celei fundamentale.

Conceptul stat de drept deseori e privit ca o creatie teoretica a filozofiei germane inspirat de dreptul rational a lui Kant. 31

O astfel de interpretare a conceptului dat nu e lipsita de adevar, Kant, pe buna dreptate, fiind considerat patriarhul statului de drept.In acelasi timp, insa, suntem absolut de acord cu profesorul universitar Ion deleanu, care considera ca “ideea statului de drept nu este specific germana . ..Ea isi afla originea antica in filozofia dreptului natural, iar apoi n memorabilele Magna Carta Libertatum (1215), Petitia Drepturilor (1627), Habeas Corpus Act (1679), Bulul Drepturilor (1688), care, desi statea procedurii de protectie ale cetatenilor englezi, au avut vocatia universalitatii si perenitatii” 32

Analizind esenta statului de drept, specificul dezvoltariii conceptului in scolile engleza, germana si franceza, analizind treptele sau nivelurile procesului de edificare a statului de drept, am ajuns la momentul cind este nevoie de dat o definitie mai exacta a acestui fenomen. Interesul deosebit acordat conceptului “stat de drept” a determinat, evident si un numar mare de cercetoti in acest domeniu.



31 – Emil Moroianu, “Citeva noi remarci privind statul de drept – Studii de drept romanesc”, 1993, nr 1, pag 28

32 – Deleanu I., “Drept constitutional si institutii politice”, vol I, Bucuresti, 1996, pag 108.

La rindul sau acest fapt a determinat si prezenta unui numar impunator de notiuni ale statului de drept. Vom prezenta anumite definitii ale statului de drept intilnite la diferiti specialisti in materie: “Statul de drept semnifica subordonarea statului fata de drept” 33; este statul, care isi subordoneaza actiunea sa asupra cetatenilor, regulilor, care determina drepturile acestora si fixeaza mijloacele pe care el este autorizat sa le intrebuinteze”;34 “este statul legal prin drept, statul care respecta dreptul” 35 “statul in care puterea e subordanata dreptului, toate manifestarile statului fiind legitimate si limitate prin drept” 36; “statul de drept inseamna limitarea puterii prin drept” 37; “statul dreptului corespunde unei ordini de tip legal – rational, despersonalizarii puterii” 38; “statul de drept inseamna garantii fundamentale libertatilor publice, protectia ordinii legilor” 39; “statul de drept implica existenta regulilor constitutionale, care se impun tuturor” 40; “statul de drept este ordinea juridica ierarhizata si sistematizata” 41

Ne putem convinge ca conceptul statului de drept este tratat in mod diferit de specialistii in domeniu. Insa din aceasta totalitate de difinitii ale statului de drept putem selecta ideile principale referitoare la acest fenomen social. In primul rind acest fenomen ii este caracteristica limitarea statului de drept, deoarece existenta principiului legalitatii tuturor in fata legii presupune si respectarea din partea statului a normelor de drept create de catre insusi statul In al doilea rind, fenomenul statului de drept nu poate exista real fara


33 – Giquel J., “Droit constitutionel et institutions publiques”, 10 ed Montchrestien, Paris, 1989, pag 3.

34 – Avril P., Giquel J., “Lexig’que. Droit constitutionel”, PUF., Paris, 1986, p.49.





35 – Redor marie – Joelle, “de ltEtat legal a ltEtat droit”, Economia, PUF., 1982, p.16.

36 – redor Marie – Joelle, op,cit. Pag 10.

37 – Claude Emeri, “L Etat de droit dans les sistemes polzarchiques europeens” in “Revue francaise de droi constitutionnl”, 1992, n 9, p. 29.

38 – Claude Emeri , op.cit, p. 30.

39 – Qzermanne J Louis, “les regimes politiquies occidentaux”, Ed du senil, Paris, 1968, pag 107.

40 – Duhamel Olivie, “les archeo – bonapartistes”, in “le Monde”, 10-11 aut, 1986.

41 - Cheraller J, “L ordre juridique” in Le drioit en proces, PUF, 1983, pag 16-17.

prezenta unui sistem de metode de guvernare democratice reglementate prin drept, ce au scopul de a proteja drepturile si libertatile fundamentale ale oamenilor. In literatura juridica romana se intilneste un numar impunator de lucrari in care se da definitia conceptului statului de drept. Mai jos voi prezenta citeva exemple. In lucrarea lui Ioan Ceterchi si Ion Craiovan “Introducere in teoria generala a dreptului”, statul de drept poate fi inteles ca un concept politico – juridic ce defineste o forma a regimului.

Tudor Draganu este de parerea ca statul de drept “va trebui inteles ca un stat care, organizat pe baza principiului separatiei puterilor statului, in aplicarea caruia justitia dobindeste o reala independenta si urmarind prin legislatia sa promovarea drepturilor si libertatilor inerente naturii umane, asigura respectarea stricta a reglementarilor sale de catre ansasmblul organelor lui in intrega lor activitate.” 42. In acest sens, in Documentul final al Reuniunii de la Capenhaga asupra dimesiunii umane, finalizat la 29 iunie 1990, s-a precizat ca statul de drept nu inseamna pur si simplu o legalitate formala, iar in cartea de la Paris, din 21 noiembrie 1990, statul de drept este prefigerat nu doar in raport cu drepturile omului, ci si cu democratia – “ca unic sistem de guvernamint” al natiunilor semnatare. 43

Autorul rus V. Hropaniuc ajunge la urmatoarea definitie a statului de drept: “statul de drept este asa o forma de organizare si activitate a puterii de stat, care se stabileste in relatiile dintre indivizi si diverse uniuni ale lor in baza normelor de drept” 43

Hropaniuc V.N. mentioneaza ca dreptul are un rol prioritar, daca legile in vigoare servesc real intereselor poporului si ale statului, iar realizarea lor devine o realizare a echitatii.


42 – Draganu T., «Introducere in teoria sii practica statului de drept», Cluj – Napoca, 1993, p.17.

43 – Хроппанюк В.Н., Теория госсударства и право», Москва, 1996, pag.80.

§ 1.2 Exigentele statului de drept.


Un rol deosebit de important in procesul caracterizarii si realizarii statului de drept il ocupa premizele sociale si politice ale statului de drept . Putem afima ca premizele mentionate se prezinta in calitate de «parti» ale unui tot intreg, acest intreg se refera si la statul de drept. In majoritatea cazurilor la diferiti autori intilnim aceleasi premize sociale si politice, prezenta carora permite de a confirma existenta unui stat de drept. La examinarea perioadelor de formare si definitivare a conceptului statului de drept, le putem analiza dupa modul de aparitie a acestor premize si selectarea lor de-a lungul timpului.

De aceasi parere este si profesorul rus A. Coralenco, Hans Kelsen, «statul de drept este considerat . ca fiind o ordine juridica relativ centralizata ce s-ar caracteriza prin:

a)      jurisdictie si administratie supuse legii, adica unor norme generale decise de catre un parlament ales de catre popor, norme edictate cu / fara colaborarea unui sef de stat, plasat ca sef al executivului;

b)      membrii executivului sint responsabili de actele lor;

c)      instantele sunt independente;

d)      garantarea unor drepturi cetatenilor, in mod special dreptul la liberatea de asi exprima opinia.» 43a

Totodata din perioda contemporana putem evidentia o dezvoltare si o popularizare diversa atit a premiselor mentionate, cit si a insusi conceptului statului de drept. Aceasta problema este analizata de un numar impunator de specialisti ca Sofia Popescu, Genova Vrabie, Ion Deleanu, Tudor Draganu, Alexeev A.


43a – Hanms Kelsen, «Theorie pure du droit», Paris, 1962, p.411.

Sofia Popescu evidentiaza urmatoarele trasaturi definitorii ale statului de drept:

a)     subordonarea puterii fata de drept;

b)     structurarea piramidala a puterii si divizarea ei intr-un numar mare de organisme;

c)     garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor;

d)     participarea cetatenilor exercitarea puterii prin controlul jurisdictional si controlul de natura politica,

e)     eliminarea fiecarei dintre cele trei puteri – legislativa, executiva si judecatoreasca – de catre celelalte doua;

f)           o ierarhiezare a puterii executive si a puterii judecatoresti care sa permita controlul intre autoritatile existente in sistemul aceleiasi puteri.

In literatura din Republica Moldova mentionam premisele evidentiate de doctorul de drept Boris Negru; prin care statul de drept:

este fundamentat pe suprematia legii;

presupune realizarea striczta a legilor de catre toti;

se prevede raspunderea reciproca a statului si cetatenilor;

existenta democratiei constitutionale reale;

asigurarea drepturilor si libertatilor omului si cetateanului;

exista o reala separatie si independenta a puterilor.45

De aceeasi parere este si profesorul rus Hropaniuc V. N., care stabileste premizele statului de drept:

a)     Suprematia legii in toate sferele vietii sociale;

b)       Prezenta drepturilor reale ale personalitatii si asigurarea dezvotarii ei libere;



44 – Popescu S., «Statul de drept in dezbaterile contemporane», Bucuresti, 1998, p. 52.

45 – Negru B., «Teoria generala a dreptului si statului», Chisinau, 1999, p. 307.

c)     Raspunderea reciproca a statului si a persoanei;

d)     Separatia puterilor in stat;46

Un alt reprezentant al aceleiasi scoli este Alexeev S.S., care stabileste principalele cerinte ce trebuie sa le indeplineasca un stat pentru a se putea numi «de drept» . In primul rind prin intermediul dreptului puterii de stat i se atribui elementele de civilizatie, introducerea ei in sistemul de institutii ale unui stat civilizat democratic. In al doilea rind statul de drept nu consta numai in realizarea consegventa a principiului 2 este permis tot ce nu este interzis de legea», dar si in stabilirea statului guvernantilor, ce s-ar cuprinde in principiul «se permite tot ce este permis de lege». In la treilea rind, formarea unui stat de drept presupune si o dezvoltare specifica a dreptului.

Anume in rezultatul «obtinerii» puterii de stat, dreptul trebuie sa-si perfectioneze anumite parti componente pentru a fi capabil sa mentina existenta statului de drept. Si ultima cerinta, o treapta superioara dezvoltarii dreptului, ce-i caracterizeaza si-i evidentiaza pe deplin capacitatile, apare nu statul de drept, dar continuarea lui – societatea dreptului. Autorul caracterizeaza societatea dreptului ca o societate in care se stabileste suprematia dreptului, o dominatiei reala a dreptului, legalitatea. 48

Analizind conceptiile enumerate mai sus referitoare la statul de drept, ne convingem inca o data de diversitatea de opinii existente in lume referitoare la conceptul statului de drept. Pentru stabilirea corecta a conceptului statului de drept o importanta primordiala o are stabilirea premiselor stastului de drept. Luind ca punct de pornire premisele statului de drept prezentate de Tudor Draganu in lucrarea «Introducere in teoria si practica statului de drept», putem evidentia ca premise ale



46 - Хропанюк В.Н., «Терия госсударства и права», Москва, 1996,p.80.





Hans Kelsen, “Theoorie pure du droit”, Paris, 1962, pag.411.

Алексеев С.С., «Теория права», Москва. 1995, p. 106-108.

statului de drept:

a)     Inradacinarea in constiinta civica a convingerii ca exista drepturi inerente naturii umane si asigurarea lor reala;

b)     Existenta unui sistem democratic de adoptare a legilor;

c)     Subordonrea puterilor fata de drept;

d)     Separatia puterilor statului;

e)     Independenta justitiei.

Amplasarea premiselor mentionate in ordinea respectiva nu este intimplatoare. Lipsa macar a unei dintre ele denatureaza fenomenul statului de drept. De aici reese ca nu este corect de a ierarhiza aceste premise. Ele sunt importante prin prezenta lor in comun, iar individual apar numai ca niste postulate teoratice. Amplasarea lor in cerc ar fi mai corect de privit – ideea statului de drept porneste de la inradacinarea in constiinta civica a convingerii ca exista drepturi inerente naturii umane, opozabile statului, aceasta situatie poate fi obtinuta prin crearea unui sistem de adoptare a legilor, care au o valoare reala, numai prin subordonarea puterii fata de drept, care la rindul ei se realizeaza cel mai eficient prin separatia puterilor in stat, principalul rezultat in situatia data fiind independenta justitiei, proclamata si realizata in scopul de a asigura si mai ales de a proteja acele drepturi inerente naturii umane, opozabile statului. Ar fi incorect de a acorda o importanta mai deosebita a uneia dintre aceste premise.

Prezenta acestor premise determina si prezenta principiilor statului de drept care, la prima vedere, ar fi trebuit evidentiate ca premise ale statului de drept. Putem mentiona unele principii ce reesa nemijlocit din premisele statului de drept; suprematia dreptului in toate sferele vietii sociale; prezenta unei societati civile, dezvoltate in stat; pluralismul politic; liberatea presei s.a. Un loc aparte il ocupa premisele economice ale statului de drept, care influienteaza nemijlocit procesul de realizare a celor sociale si politice intr-un stat de drept, care transforma de fapt, premisele sociale si politice in postulate teoretice, statul de drept in acest caz avind un caracter declarativ.

Prima premisa a statului de drept este «inradacinarea in constiinta civica a convingerii ca exista drepturi inerente naturii umane, opozabile statului si asigurarea lor reala». In mentalitatea din perioada antica in majoritatea oraselor – cetati nu se gasea loc ideii ca ar putea exista anumite drepturi inerente naturii umane opozabile statului, dar insasi statul era considerat o valoare suprema.

Acelasi fenomen il putem intilni si in epoca medievala, unde securitatea personala si a proprietatii private au depins mult timp de autoritatea absoluta a monarhului sau a bisericii, care putea in orice moment sa lipseasca persoana de avere sau sa-i limiteze libertatea. Intrucit acest fenomen se caracterizeza prin dreptul fortei, iar prin forta dreptului, el a fost deseori desemnat prin termenul de stat politist. 49

In secolul XX ideea dominarii statului asupra individului a fost realizata in statele cu regimuri totalitare, care au lipsit de continut libertatile individului. Conditii mai favorabile pentru aparitia statului de drept au existat in Anglia la inceputul secolului al XVIII – lea, in 1628 prin Petitia drepturiulor, au fost stabilite garantii impotriva perceperii impozitelor fara aprobarea Parlamentului, impotriva arestarii de bunuri fara respectarea procedurii de judecata normale. Din anul 1679, intra in vigoare prevederile actului Habeas Corpus, ce stabileste controlul asupra arestarii si retinerii cetatenilor prin stabilirea obligatiunii tribunalilor de a emite in fiecare caz un mandat de prezentare a austului in fata tribunalului pentrru a se stabili legitimitatea austului si trimiterea inapoi in inchisoare sau eliberarea cu cautiune.


Draganu T., “Introducere in teoria si practica statului de drept”, Cluj – Napoca, 1992, pag.14.

Mai tirziu in 1688 Bilul drepturilor stabileste ca regulile fara motiv nu pot atenta la legile fundamentale ale statului si ca o garantiei a acestei reglementari apare procedura Parlamentului englez de a vota in fiecare an impozitele si solda militarilor. Au fost reafirmate libertatea cuvintului in Parlament si dreptul cetatenilor de a inainta petitii regelui. Prin intermediul acestor reglementari a fost stabilit un anumit volum de libertati individuale garantate de catre stat si anume:

dreptul de a nu fi arestat sau retinut in lipsa unei hotariri judecatoresti pronuntate intr-un termen scurt;

libertatea de exprimare a ghindirii;

dreptul de proprietate;

sistemul juridic,

Aceste regelementari nu aveau o natura abstracta, ci erau stabilite ca libertati individuale concrete, opozabile puterii executive, pentru asigurarea carora erau create proceduri practice ce aveau scopul de a preintimpina eventualele abuzuri, sau daca ele au avut loc, de a garanta repararea prejudicilor cauzate. Toate aceste masuri, insotite de seprarea legislativului de executiv si inceputul stabilirii unei justitii independente au constituit un prim pas pe cale indelungata a afirmarii statului de drept. Insa in perioada sus mentionata a fost consfintit un numar neinsemnat de libertati individuale necesare pentru prezenta statului de drept. Abia mai tirziu, libertatile si drepturile fundamentale sunt cuprise intr-o desciere mai completa in declaratiile de drepturi aparute la sfirsitul secolului XVIII in America de Nord si Franta.

O puternica influienta asupra inradacinarii in constiinta maselor de oameni a ideii ca exista drepturi – libertati ale oamenilor, opozabile statului, au exercitat lucrarile lui Jecke si Montesqie, aparute in ultimile decenii ale secolului XVIII. Mai mult ca atit devenea evidenta necesitatea aplicarii in practica a principiului separatiei puterilor ca o conditie obligatorie pentru existenta reala a libertatilor individuale. Aceste aspiratii sau manifestat deosebit de puternic in perioada revolutiei franceze din 1789 si s-au aflat la baza legislatiei ulterioare.

Ideea fundamentala cuprinsa in opera lui Locke potrivit careia sla baza societatii se afla un contract social, prin care indivizii nu renunta in favoarea statului decit la unele drepturi naturale, strict necesare, in vederea constituirii societatii civile, unde isi gaseste continuitatea in declaratia franceza a drepturilor omului si cetateanului din 1789, prin intermediul atitudinii ei principale referitoare la statul de drept, ce este fixata in Declaratie in continutul art. 16: «Orice societate, in care garantia drepturilor nu este asigurata si nici separatia puterilor determinata, nu au constitutie».50

O alta premisa ce determina natura sistemului de drept este prezenta in stat a unui sistem democratic de adoptare a legilor. Dupa cum am mentionat, in trecut, principalul accent al statului de drept era pus pe respectarea dreptului in toate sferele vietii sociale, insa nu se specifica calitatea legilor, prin intermediul carora se reglementeaza viata sociala in stat. Numai un sistem democratic de adoptare a legilor asigura respectarea reala a drepturilor si libertatilor oamenilor, presupune o cale de instaurare mai rapida a statului de drept. Aceasta afirmare porneste de la presupunerea instaurarii celorlalte premise ale statului de drept, insa in lipsa unui sistem democratic de adoptare a legilor exista pericolul ca mai tirziu un organ al statului sau un individ ar putea acapara toata puterea. In conditiile existentei acestei premise, legea chemata sa inspire respectul general nu poate sa exprime vointa unei minoritati de indivizi, dar trebuie sa-si aiba originea in vointa intregii comunitati. Numai in asa conditii legea nu va permite stabilirea unor obligatii sau


50- «Les constitutions de l- europe des Douze», textes rassembles et presentes pan Henri Oberdoff, La documentation francaise, Paris, 1992, p.21-41,46.

drepturi nemeritate anumitor membri ai acestei comunitati. Si respectiv numai cind legea va respecta vointa tuturor, ea va fi respectata in mediul social in care are scopul de reglementare a anumitor relatii sociale.

O alta premisa a statului de drept considerata una din primele ce a caracterizat statul de drept, este suprematia dreptului in toate sferele vietii sociale. Stabilindu-se suprematia dreptului, nu se specifica calitatea lui si ca rezultat intilnim in istorie prezenta unor regimuri politice dictatoriale transformarii calitative ce au guvernat modificarea continutului si denumirii acesteia. Aceasta premisa se numeste «supunerea puterii dreptului».

Se considera ca: « . . . Statul de drept inseamna in mod permanent, ca dreptul inceteaza sa mai fie un simplu instrument de legitimare a puterii, inseamna supunerea puterii dreptului, protejarea individului in fata puterii, autolimitarera actiunii statului in favaorea individului» 51

Puterea de stat nu trebui sa se identifice in statul de drept cu puterea politica, deoarece statul are functia de arbitrare a intereselor politice si sociale opuse, existente in societate. Este necesar de reamintit ca nu orice stat care se intituleaza «stat de drept» ca atare isi realizeaza in fapt menirea. «Existenta unui stat real de drept si democratic depinde de indeplinirea unei triple conditii: legalitatea, efictivitatea si legitimarea dreptului. Nu poate fi considerat ca legitim, deci dreptul care, dincolo de validitatea lui formala, favorizeaza respectul persoanei umane» 52Recunoasterea importantei dreptului si folosirea dreptului ca instrument al realizarii formelor este de natura de a reinstaura increderea fata de drept.


51 – Popescu S., «Din nou despre statul de drept:concept, trasaturi definitorii si motivatii», Studiu de drept romanesc N4, 1992, p.348.

52 – Popescu s., «Din nou despre statul de drept:concept, trasaturi definitorii si motivatii», Studiu de drept romanesc N4, 1992, p.348-349.

Insa daca efectele pozitive, in special cele economice si sociale ale reformei, nu se confirma, nu se poate constata nici reabilita autoritatii dreptului.

In Declaratia americana de Independenta se afirma ideea prezentei dreptului la rezistenta fata de opresiune si de rasturnare a puterii devenita tiranica. O idee a lui Fr. Rigaux ce ne ajuta sa nu ne formam o imagine deformata asupra statului de drept si respectiv asupra premisei mentionate este, aceea ca ar fi iluzoriu de a se identifica statul cu o ordine juridica. 53

Deci, putem considera ca menirea dreptului se realizeaza nu numai prin reglementarea relatiilor sociale, dar si prin limitarea puterii de catre drept. Anume aceasta functie a dreptului o putem considera realizata pe deplin in statul de drept. Adica existenta acestei premise a statului de drept este determinata si de prezenta celorlalte premise ale statului de drept pe care le-am evidentiat.






53 – Rigaux Fr., «Introductoin a la science du droit, Editions Ouvrres, 1974, Bruxelle, p.35-36.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }