Comisia

Comisia

1. Componenta si decizii

Comisia este organul executiv comunitar cu atributii foarte importante pentru a caror indeplinire este afectata cea mai mare parte a personalului comunitar, de unde si caracterul sau de supranational.

In prezent, ea se compune din 20 membri, resortisanti ai statelor respective, alesi potrivit art. 213 par. 1 CE, avandu-se in vedere competenta lor generala si oferirea tuturor garantiilor de independenta.

Membrii Comisiei sunt numiti pentru un mandat de cinci ani (care poate sa fie reinnoit), potrivit procedurii stabilite la art. 214 par. 2 CE, sub rezerva art. 201 CE. Astfel, Consiliul intrunit in compunerea sefilor de stat sau de guvern si statuand cu majoritate calificata, desemneaza persoana pe care el intentioneaza sa o numeasca in calitate de presedinte al Comisiei, dupa care desemnarea este aprobata de Parlament.

Potrivit reglementarii in vigoare, Comisia trebuie sa cuprinda cel putin un resortisant din fiecare stat membru, fara ca numarul membrilor avand nationalitatea unui aceluiasi stat membru sa fie mai mare de doi, aceasta pentru a asigura o pondere echitabila a nationalilor unui stat.

Comisia actioneaza colectiv in conformitate cu regulile sale de procedura (adoptate la 18 septembrie 1999) si, in indeplinirea orientarilor politice stabilite de presedintele ei (art. 219 alin. 1 CE), care decide, potrivit art. 217 CE, asupra organizarii ei interne in scopul de a asigura ca ea actioneaza neintrerupt, eficient si pe baza raspunderii colective, isi fixeaza prioritatile si isi adopta programul de activitate.

Presedintele poate sa incredinteze membrilor Comisiei domenii speciale de activitate cu privire la care ei sunt in mod concret raspunzatori pentru pregatirea lucrarilor Comisiei si punerea in aplicare a deciziilor ei. El poate sa schimbe aceste insarcinari in timpul mandatului Comisiei. Membrii Comisiei isi realizeaza sarcinile care le sunt incredintate de presedinte sub autoritatea lui (art. 217 par. 2). De asemenea, poate sa stabileasca grupe de lucru ale membrilor Comisiei si le va desemna conducatorul lor.

Regulile de procedura (art. 4) instituie trei modalitati de luare a deciziilor:

"a. in sedinte, ori

b. prin procedura scrisa conform art. 12, ori

c. prin delegare, potrivit art. 13".

2. Atributii

Principalele atributii ale Comisiei, care ii definesc competenta au finalitatea "asigurarii si functionarii pietei comune", in conformitate cu art. 211 din Tratat. In concret, Comisia:

"- va asigura ca prevederile Tratatului si masurile luate de institutii potrivit acestuia sunt aplicate;

- va formula recomandari ori va prezenta avize asupra materiilor avute in vedere de Tratat, daca el astfel prevede ori in cazul in care Comisia considera necesar acest lucru;

- va avea puterea proprie de decizie si va participa la conturarea masurilor luat de Consiliu si Parlament in modul prevazut in Tratat;

- exercita puterile ce-i sunt conferite de Consiliu pentru implementarea regulilor stabilite de acesta".

In primul rand, Comisia are competenta decizionala si de executare. Ea poate sa adopte regulamente, sa emita directive ori sa ia decizii, asemenea atributii fiindu-i conferite direct prin Tratat, de exemplu, art. 86, sau prin delegare de catre Consiliu. Procedand astfel, Comisia va asigura executarea tratatelor comunitare si a actelor adoptate in aplicarea lor, adica legislatia primara si subsidiara.

In al doilea rand, Comisia contribuie decisiv la pregatirea si conturarea masurilor luate de Consiliu si de Parlament prin care se formuleaza politicile comunitare, prezentandu-le propuneri.

Comisia are atributii de control si de impunere ale respectarii legislatiei comunitare de catre statele membre si de catre resortisantii lor, persoane fizice si juridice, ea putand sa interzica ori sa impuna o anumita conduita, considerand-se chiar ca in aceasta privinta rolul ei de executare este suplimentat prin puteri proprii de luare a propriilor sale decizii care ar fi de natura judiciara .

In sfarsit, Comisia poate sa formuleze avize sau recomandari , ca in cazurile prevazute, spre exemplu, in art. 27C si art. 27E (ambele din TMs.) sau in art. 99 par. 2 si 4, part. 104 par. 6 si 13, art. 111 par. 2, art. 120 par. 2 si 3, art. 121 par. 2, art. 133 par. 3 (toate CE) - pentru Consiliu, si in art. 77 CE - pentru statele membre.